Modele pentru tinerele generatii: “Burlacul” si "Next top model"

Guest post scris de Elena D.

Canalul media utilizat cu cea mai mare frecventa de catre romani este televiziunea, 85% dintre acestia declarand ca se uita la televizor in fiecare zi sau aproape in fiecare zi, potrivit studiului Eurobarometru.

Cred ca toata lumea este de acord ca televiziunea este in momentul de fata principala sursa de informatii si de divertisment, in fata micului ecran isi petrec romanii cea mai mare parte a timpului liber, deci televiziunea este creatorul de modele din societatea romaneasca. Oricit de mult ne-ar placea sau displacea, asta este realitatea. O mare parte dintre noi traim, ne bucuram si suferim odata cu personajele noastre favorite din filme si emisiuni... sintem dependenti de stiri, cu cit mai scandaloase si mai violente, cu atit mai bine... doar violenta si sexul vind orice in ziua de azi... Si goana dupa audienta, din ce in ce mai acerba, impinge limitele din ce in ce mai departe...

Rindurile de mai jos mi-au fost inspirate de cateva emisiuni pe care le-am vazut in cursul timpului la tv; emisiuni care m-au impresionat neplacut. Ce mai  incolo si incoace, mi-au lasat un gust de-a dreptul amar...

Una dintre ele este "Burlacul", si cealalta este "Next top model". La prima am nimerit intr-o dimineata in care aveam de gind sa fac ceva gimnastica... si am lasat tv-ul sa mearga... Am vazut niste domnisoare care nu mai stiau ce sa faca sa impresioneze, sa intre in gratiile unui oarecare personaj de sex masculin. Se invirteau in fata lui extaziate, si toata atitudinea lor tipa " alege-ma pe mine ! alege-ma pe mine "; timp in care el le privea cam cum privesc eu pachetele de carne din galantar... sa o aleg pe cea mai potrivita pentru o friptura... Persoanele respective, de diferite virste, de diferite profesii, aveau un singur lucru in comun: vroiau sa cucereasca un barbat cu bani... si mi s-a parut ca nu aveau de gind sa se dea in laturi de la ceva ca sa il obtina. Le-am vazut birfindu-se intre ele, aruncindu-si intepaturi, comentindu-si una alteia tinuta, aspectul fizic, machiajul etc; cumva mi s-a parut o atitudine copilareasca, nepotrivita cu persoane care se prezentacu ca profesioniste in domeniile lor de activitate. Fiecare vroia sa impresioneze "tinta" prin calitatile fizice... un dans, un masaj erotic...

Publicitate

Blog împotriva reclamelor sexiste

Zi de zi reclamele ne livrează mesaje stereotipe despre femei.

Ai zice că suntem toate obsedate de siluetă, de riduri sau de strălucirea părului. Ai zice că nu mai putem dormi noaptea de grija balonării sau de cât de albe sunt „şoseţelele” copiilor. Pe lângă stereotipuri, publicitatea românească are nenumărate elemente de misoginism, de sexism şi de dispreţ faţă de experienţele femeilor.

De curând, în cadrul unui proiect dezvoltat de Centrul FILIA s-a lansat un blog ca răspuns la publicitatea ofensatoare la adresa femeilor. Un blog pe care vor fi prezentate şi comentate diverse reclame difuzate în presa audiovizuală şi presa scrisă.

Blogul va conţine pentru început următoarele categorii: Publicitate Ofensatoare România, Publicitate Ofensatoare Internaţional, Bune Practici România şi Bune Practici România Internaţional. Puteţi propune noi categorii sau teme.

Mai multe: „NU publicităţii ofensatoare!”.

Cum apar femeile în mass media şi publicitatea din România – studiu ALTFEM

Astăzi a fost lansat raportul de cercetare media din cadrul proiectului "ALTFEM - o campanie pentru schimbarea imaginii femeii în societate". ALTFEM este un proiect cu finanţare europeană derulat în parteneriat de agenţia de publicitate TBWA/Bucureşti, Active Watch - Agenţia de monitorizare a Presei şi CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate.

Cercetarea s-a desfăşurat în perioada 15 februarie – 15 mai 2011 şi a vizat analiza felului cum sunt reflectate femeile de televiziuni, publicitate şi presa scrisă.

Emisiuni tv analizate: Happy Hour (Pro tv), Acces Direct (Antena 1), O dată-n viaţă (TVR1), Schimb de mame (Prima tv) şi Sinteza Zilei (Antena 3).

Reclame tv: cele difuzate de Antena 1, Antena 3, Prima tv, Pro tv, Realitatea tv şi TVR 1 în perioada 4 februarie – 2 martie şi 28 aprilie – 4 mai.

Publicaţii: Adevărul, Jurnalul Naţional, Libertatea şi Click.

Iată cum apar femeile în mass media şi publicitatea din România, conform raportului de cercetare:

În emisiunile tv analizate:

• În timp ce prezenţa femeilor şi bărbaţilor în emisiunile de divertisment este distribuită egal, în emisiunile de tip talk-show (unde se discută treburi serioase, nu-i aşa?), prezenţa femeilor în calitate de invitate este mult mai mică (în talk-show-uri doar 12% din invitaţi sunt femei, 88% bărbaţi)
• Viaţa personală este subiect de discuţie în mai mare măsură în cazul femeilor decât a bărbaţilor.
• Din punct de vedere al profesiilor, există domenii în care femeile nu sunt deloc reprezentate în niciuna din emisiunile analizate: administraţie publică, sectorul non-profit, poliţie, armată, sindicate.
• În general, ţintele aluziilor sexuale şi referirile la aspectele fizice din emisiunile televizate vizează femeile.
• În perioada analizată au fost identificate aproape 300 de referiri care conţin stereotipuri de gen. Cel mai des apar stereotipuri legate de statutul de gospodină al femeii şi de subordonare faţă de bărbat („femeile trebuie să stea la cratiţă”; „femeile aspiră la bani, statut, lucruri materiale”; „mamele nu au voie să greşească, trebuie să se sacrifice pentru copiii lor, ar trebui să aibă anumite restricţii, de exemplu să nu mai fie fotomodele”, „blondele nu sunt inteligente” şi multe altele).

În reclame:

• Cele mai multe acţiuni ale femeilor sunt domestice şi de îngrijire corporală. Bărbaţii apar mai degrabă în postura de personaje care aşteaptă să fie îngrijiţi, dar şi în situaţii de joc sau activităţi de timp liber.
• În ce priveşte voice-overul, analiza a reliefat că 59% dintre produsele şi serviciile prezentate în calupurile de publicitate sunt promovate de bărbaţi. Atunci când voice-overul aparţine unui expert, doar o treime sunt voci de femei.

În presa scrisă:

• Bărbaţii sunt actorii principali în articolele de presă scrisă (75%);
• Femeile apar mult mai puţin în ziarele generaliste decât în tabloide;
• În privinţa domeniului din care provin actorii principali ai articolelor, s-au evidenţiat discrepanţe în artă şi divertisment, domenii în care femeile sunt mai bine reprezentate, şi politică şi sport, două domenii în care bărbaţii sunt mult mai bine reprezentaţi.
• Analiza a reliefat că există o diferenţa semnificativă de gen în reprezentarea mediului de afaceri (9% - bărbaţi, 2% femei);
• Atât în cazul ziarelor generaliste, cât şi al tabloidelor, au fost identificate femei care beneficiază de notorietate mediatică, dar ale căror domenii profesionale nu au fost specificate (de exemplu Monica Columbeanu, Oana Zăvoranu).
• Experţii care apar în presa scrisă sunt în mai mare măsură de sex masculin (65%).

Prin urmare, în mass media românească femeile au un rol marcat de stereotipuri tradiţionaliste sau sexiste. Predomină discursul conservator (transmis prin glume, snoave, istorii de viaţă sau apel la cutumă) şi tendinţa de a prezenta femeie ca actor social care îşi dobândeşte statutul datorită asocierii cu un bărbat puternic sau datorită calităţilor fizice şi sexuale.

Link-uri:

• Raportul complet şi alte informaţii: Pagina web ALTFEM
• Jurnalul Naţional: Femeile văzute la televizor: de la gospodine la piţipoance sau dive
• Emisiune RFI: Mihaela Dedeoglu în dialog cu Irina Zamfirescu (expertă PR) şi Ionuţ Codreanu (coordonator proiect, ActiveWatch, Agenţia de monitorizare a presei).

Femeile spun NU publicităţii ofensatoare

În perioada iulie – decembrie 2011, Centrul FILIA implementează proiectul „Femeile spun NU Publicităţii Ofensatoare” (Women say NO to Disrespectful Advertising!), finanţat de Ambasada Regatului Ţărilor de Jos.

Reprezentantele organizaţiei vor să dea un răspuns misoginismului, sexismului şi stereotipurilor de gen prezente în publicitatea românească şi ipostazelor deseori degradante în care sunt prezentate femeile, precum şi dispreţului exprimat faţă de ele şi de experienţele lor de viaţă.

Proiectul se va desfăşura pe mai multe planuri. Un prim plan îl constituie editare şi publicarea, în format electronic şi în varianta tipărită, a două volume: un volum de analize asupra imaginii femeilor în publicitatea românească actuală şi recentă, şi un al doilea volum cuprinzând un Catalog al Publicităţii din România. Catalogul va conţine o evidenţă a reclamelor vizate, a produselor promovate şi a agenţiilor de publicitate, precum şi scurte reacţii şi opinii.

Catalogul va fi postat pe un blog care va deveni o platformă deschisă femeilor (şi nu numai) de a-şi exprima în mod direct reacţiile faţă de maniera în care publicitatea românească le prezintă.

Tot în cadrul proiectului va fi realizată o cercetare calitativă, prin interviuri şi focus-grupuri cu femei cu vârste între 18 şi 55 de ani privind modul în care acestea percep şi răspund reclamelor prezentate (în baza selecţiei realizate de echipa proiectului).

În fazele ulterioare ale proiectului vor fi trimise scrisori deschise reprezentanţilor agenţiilor de publicitate, precum şi reprezentanţilor firmelor care comercializează produse promovate prin reclame ofensatoare la adresa femeilor. De asemenea va fi organizată o masă rotundă în cadrul căreia reprezentanţi ai agenţiilor de publicitate, ai firmelor, ONG-urilor, instituţiilor relevante în domeniu, alături de femeile consumatoare ale acelor produse vor identifica posibilităţi de îmbunătăţire a situaţiei actuale şi principii de bună practică.

Mai multe detalii vor fi oferite pe site-ul FILIA.

Sfaturi de la Delaco

Mariana, prietenul tău este distant deşi îi găteşti bine? Stai şi câte 3 ore în bucătărie şi te aştepţi ca el să aprecieze acest lucru? Greşit! Mai bine stai doar 3 minute, îi dai nişte caşcaval Delaco iar restul timpului te duci la coafor sau ce mai faceţi voi, femeile. Reţeta este garantată.

Aceasta ar fi descrierea scriptului acestei reclame tv pline de stereotipuri de gen:

Reclama are un mesaj direct: femeia de clasă medie medie, Mariana, trebuie să lase deoparte obiceiul de a sta toată ziua în bucătărie. Ca să facă asta, are la îndemână o soluţie simplă: caşcavalul, un aliment gata preparat.

Indirect, perpetuează diferite stereotipuri de gen:

1. Bucătăria, orice ar fi, rămâne teritoriul exclusiv al femeilor. „Progresul” actual este că femeia în loc să stea la cratiţă câte 3 ore, apelând la caşcaval timpul i se reduce la câteva minute. Bărbaţii aşteaptă, invariabil, să fie hrăniţi.
2. Femeia trebuie să-i facă pe plac bărbatului. Nu este suficient să-i gătească, trebuie să meargă şi la coafor să-şi aranjeze părul sau ce mai fac în general femeile (epilare, manichiură, etc.). Reţeta garantată este gătit + coafor pentru a fi apreciată în cuplu.
3. Depozitarul ştiinţei, autoritatea care dă sfaturile, este bărbat. El cunoaşte „reţeta garantată”. Acest lucru poate perpetua ideea că genul masculin deţine autoritatea, pe de alta că ştiinţa este personificată prin figura unui bărbat.
4. Bărbaţii în poziţii de autoritate au nevoie de asistente sau secretare. Femeia este în plan secund. Uitaţi-vă cine este lângă Dr. Andrei în platou: o asistentă dintr-un registru la fel de stereotip: frumoasă şi nevorbitoare. Este personificarea femeii-obiect pe care o regăsim în decorul multor emisiuni tv.

Pentru Mariana am eu un sfat mai bun: pentru a-l apropia pe prietenul distant, gătiţi împreună! Şi nu cumpăra caşcavalul ăla plin de grăsimi saturate că îţi creşte colesterolul şi ţie şi iubitului! Mariana, fii deşteaptă!

Desenele animate alimentează stereotipurile de gen

„Finding Nemo", „Madagascar", „Ice Age", „Toy Story". Peşti, pinguini, şobolani, jucării vorbitoare. Filme animate aparent inocente. Cu o mică excepţie: promovează o imagine stereotipă a femeilor.

Unui personaj feminin din desenele animate îi corespund trei personaje masculine, arată un studiu efectuat de Şcoala de Comunicare şi Jurnalism Annenberg, Universitatea California de Sud. Iar din cele existente, cele mai multe femei sunt parţial îmbrăcate şi arată bine, scrie revista americană Newsweek.

Între 2006 şi 2009, cercetătorii au analizat 122 de filme adresate familiei şi au descoperit că doar 29,2% din personaje erau de gen feminin. Iar una din patru era caracterizată ca „sexy, cu haine strâmte sau cu o siluetă atrăgătoare", în comparaţie cu unul din 25 de personaje masculine. Era mai mare probabilitatea ca personajele feminine să fie mai frumoase şi una din cinci protagoniste era descrisă ca „având la vedere decolteul sau abdomenul". Una din patru femei era desenată cu mijlocul atât de îngust încât, în realitate, nu ar fi avut loc înăuntru organele interne.

Studiul Annenberg a fost comandat de Institutul Geena Davis, institut care analizează reprezentarea de gen în mass-media. Actriţa care a înfiinţat şi a dat numele acestui institut, Geena Davis, este o cunoscută militantă pentru drepturile femeilor în industria cinematografică americană. În perioada 2005-2006 a jucat în serialul "Commander in Chief" în care a interpretat rolul lui Mackenzie Allen, prima femeile preşedintă a Statelor Unite. Un studiu comandat de grupul publicitar Kaplan Thaler a arătat că 68% din cei care se uitau la „Commander in Chief" era mai probabil să ia în serios o femeie-preşedinte. Şi asta, chiar dacă era numai un film.

Cum se naşte o gândire sexistă

Tot ceea ce urmărim ne influenţează reprezentările şi uneori le limitează. „Cu cât personajele feminine sunt mai sexualizate, unidimensionale, cu ochi dulci, cu atât este mai mare probabilitatea ca băieţii să îşi formeze o anumită imagine despre fete şi la fel păţesc şi fetele", arată studiul. „Filmele pentru copii nu sunt echilibrate şi încurajează ideea că fetele şi femeile sunt mai puţin importante în societate decât bărbaţii şi băieţii. Dacă copiii cresc vizionând filme şi desene în care femeile apar în tot felul de roluri, vor renunţa la gândirea stereotipă şi li se va părea ceva absolut firesc să vadă femei în poziţii de conducere", spune Geena Davis.

Un sondaj din 2003, realizat de Kaiser Family Foundation, a arătat că cei mici, între 0 şi 6 ani, au cel puţin 20 de DVD-uri în casă. Jumătate din copii se uită la cel puţin un film animat pe zi. Potrivit lui Davis, cu cât o fată consumă mai multe produse media de acest fel, cu atât îşi va restrânge aspiraţiile şi aria ro­lurilor posibile, pentru că de­senele mizează foarte mult pe stereotipuri. În acelaşi timp, cu cât un băiat se uită mai mult la astfel de desene, cu atât mai mult când va creşte va avea o gândire sexistă.

Doar 7% din regizori, 13% din scenarişti şi 20% din produ­cătorii de desene animate sunt femei, arată studiul Annenberg. Când una sau mai multe femei sunt implicate în elaborarea scenariului, creşte şi numărul de personaje feminine. „Este o ruşine că încă ne mai învăţăm fetele să privească de pe margine, în timp ce băieţii fac lucrurile interesante. Prea multe femei de pe ecran sunt personaje statice: privesc, aşteaptă, aplaudă", concluzionează Davis. [articol parţial preluat din România Liberă]

Mai multe detalii:

• NewsWeek "The Shame of Family Films. Enough with the sexy sidekicks".
• Site-ul Institutului Geena Davis.
• Un video despre stereotipurile de gen din desenele animate Walt Disney:
  
  

Cine comentează pe Realitatea tv şi Antena 3

Un coleg de pe platforma „Leacul Durerii” mi-a trimis un studiu al Agenţiei de Rating Politic care ne arată care sunt principalii invitaţi ai emisiunilor televiziunilor de ştiri din România, Realitatea tv şi Antena 3.

Cele două televiziuni au fost analizate în perioada 6 septembrie – 1 octombrie 2010 (25 de zile).

Din păcate, observ că nu există şi o analiză de gen în studiu, deşi era relativ uşor de făcut şi ar fi condus la rezultate interesante.

Încerc eu să extrag câteva concluzii în baza datelor din studiu (studiul complet poate fi citit aici).

Prezenţa femeilor în studiourile Realitatea tv şi Antena 3 în calitate de comentatori e mult mai redusă decât a bărbaţilor (invers decât în rândul reporterilor şi prezentatorilor de ştiri unde femeile sunt mai numeroase, mai ales în calitatea de "cititoare de promptere").

Femeia cu cele mai multe prezenţe în calitate de invitat al talk-show-urilor este Monica Tatoiu. Ea este urmată de Lidia Mitchievici (jurnalistă „Puterea”), Mariana Câmpeanu (PNL) şi Maria Grapini (PC).

PNL este partidul cu cele mai multe prezenţe feminine în studiourile de ştiri, un sfert din liberalii prezenţi în talk-show-uri fiind femei (Mariana Câmpeanu, Alina Gorghiu, Diana Tuşa, Cristina Pocora, Teodora Bertzi).

Sindicatele şi patronatele sunt reprezentate exclusiv de bărbaţi.

____________________

Un studiu amplu şi riguros despre felul cum sunt reprezentate femeile în mass-media a fost dat publicităţii săptămâna trecută. Este vorba de cercetarea internaţională "Despre cine vorbesc ştirile" realizată de Global Media Monitoring Project, prin care au fost monitorizate ştirile din presa scrisă, radio, televiziune şi internet din 130 de ţări, inclusiv România. Detalii aici.

Despre cazul Mădălinei Manole

S-a întors pe toate feţele subiectul morţii Mădălinei Manole zilele astea în presă, dar unele lucruri par să le scape comentatorilor de toate profesiile, psihologi, psihoterapeuţi, jurnalişti, cântăreţi, ş.a. Nu am auzit vorbindu-se despre obsesia pentru frumuseţe a unui procent ridicat din rândul fetelor şi femeilor din România, preponderent mediul urban, obsesie-preocupare (depinde în ce grad se manifestă) ce le provoacă o profundă insatisfacţie faţă de propriul corp şi poate conduce la tulburări grave precum depresie, anorexie sau bulimie.

Mass media şi companiile de cosmetice promovează un model de femeie tânără, preocupată intens de piele, păr, unghii, rochii, pantofi, sandale, gene, buze, sâni, celulită. Cheia succesului pare a sta în respectarea cu stricteţe a unor canoane de frumuseţe, într-o cursă continuă pentru atingerea unei „perfecţiuni” greu de atins. Asta face ca marea majoritate a fetelor şi femeilor din România şi în general din lumea occidentală să nu fie satisfăcute de cum arată (de pildă un studiu din Australia a arătat că peste 80% din femei nu sunt mulţumite de propriul corp).

Cultul pentru corp este un fel de burka pentru femeile din Occident, spune Alejandra Moreno Álvarez, o teoreticiană din Spania. În opinia altora, acest tip de presiune poate fi considerată o formă de violenţă asupra femeilor.

Presiunea este şi mai mare asupra femeilor care îşi doresc o carieră în lumea televiziunii, modei, muzicii şi cinematografiei. În timp ce bărbaţii pot apărea fără probleme la tv sau pe scenă mai neîngrijiţi, cu burţi, chelie, păr alb, nu acelaşi lucru este permis şi femeilor. În timp ce bărbaţii sunt evaluaţi în mare parte pentru ceea ce spun, cum cântă, cum joacă în filme, clipuri, etc., femeile sunt judecate şi în funcţie de aparenţă sau în primul rând de aparenţă, de fizic.

Asta face ca bărbaţii să pună eşecurile pe seama unor factori externi şi să-şi însuşească succesul, în timp ce femeile tind să se culpabilizeze pentru eşecuri şi să atribuie succesul unor factori externi. Ele vor ca corpurile lor să fie precum modelele ireale din anunţurile publicitare şi se autoculpabilizează dacă nu le ating, ajungând la niveluri scăzute de autostimă. Lupta pentru „perfecţiune” le face pe unele femei să-şi piardă controlul asupra propriilor vieţi iar în cazuri extreme ele ajung la depresie sau la anorexie, bulimie, boli recunoscute ca fiind efectul presiunilor „tiraniei frumuseţii”. Femeile ajunse în această fază îşi urăsc corpurile, se simt deprimate şi dizgraţioase.

„Nimeni nu are vreo vină, toţi mă iubiţi enorm şi aţi făcut totul pentru mine motivul este acesta: nu mai pot suporta FIZIC vorbind sunt defectă, un rebut, aşa am fost mereu, dar acum de abia realizez cu adevărat. (...)", scria Mădălina Manole în SMS-ul de adio de pe telefonul său.

Pe de altă parte, în strânsă legătură cu „tirania frumuseţii” este obsesia pentru tinereţe din societatea actuală. Tinereţea este o valoare, aşadar orice semn al îmbătrânirii provoacă o devalorizare, în special a femeilor. Pe platourile televiziunilor rar sunt întâlnite femei trecute de 40-50 de ani, acelaşi lucru nefiind valabil în cazul bărbaţilor. La BBC s-a făcut un studiu în anii trecuţi din care a reieşit că există o diferenţă de 10 ani între media de vârstă a femeilor şi bărbaţilor prezentatori şi comentatori şi că pe măsură ce îmbătrânesc, bărbaţii capătă autoritate în timp ce femeile îşi reduc din roluri şi în cele din urmă dispar de pe ecranele tv.

În lumea muzicală femeile trecute de o anumită vârstă fac eforturi mari pentru a arăta precum adolescentele, cu toate că prin asta contribuie la anularea autorităţii câştigate odată cu vârsta. Ridurile femeilor, acele semne ale timpului care ar trebui să indice personalitatea, sunt şterse prin operaţii, conducând la infantilizarea şi obiectificarea lor.

Câţi cântăreţi, femei dar şi bărbaţi, cu vârste peste 40 de ani au astăzi succes în industria muzicală din România? Pe MTV sau alte canale de muzică n-are rost să investigăm, poate pe Taraf TV. Dacă n-ar fi intervenit suicidul cu aspecte misterioase, despre Mădălina Manole n-am fi auzit mare lucru, oricât de excepţional ar fi fost albumul pe care îl pregătea de lansare. În subsolul unei ştiri despre Mădălina Manole de acum un an comentatorii spuneau despre ea că e „o răsuflată care ne plictiseşte” şi că „s-a aşezat praful pe ea”.

Dezbatere: Profilul femeii jurnalist – între Anna Politkovskaia şi fătucile din presă

Centrul pentru Jurnalism Independent anunţă organizarea unei dezbateri cu tema Profilul femeii jurnalist – între Anna Politkovskaia şi “fătucile din presă”, miercuri, 26 mai 2010, de la orele 16:00, la sediul CJI din Bdul. Regina Elisabeta nr. 32, et. 1.

Organizatorii anunţă că şi-au propus să afle în ce măsură asistăm la o “feminizare a profesiei” şi dacă o astfel de tendinţă afectează statutul social şi profesional al jurnalistului. Totodată vor încerca să definească parametrii “carierei” femeii jurnalist şi modelele de care dispun şi pe care le aleg tinerele care aspiră la intrarea în profesie.

Întâlnirea este deschisă jurnaliştilor, studenţilor şi analistilor pieţei mass-media de ambele sexe, precum şi celor preocupaţi de problema egalitaţii de gen.

Cei interesaţi sunt rugaţi să confirme participarea la tel: 021 31111375 (6) sau e-mail: carmen@cji.ro până la data de 25 mai 2010, orele 17:00.

Update 28 mai

http://radiocultura.ro/evenimente/27.05.2010/dezbatere.php

Codul deontologic al jurnalistului, încălcat în mod repetat de "Adevărul"

Cei de la „Adevărul” au făcut un obicei din a face publice numele complete ale victimelor atunci când relatează despre cazuri de viol, hărţuire sexuală, trafic de persoane, proxenetism, etc., inclusiv în cazurile în care sunt implicaţi minori. O asemenea abatere de la etica şi deontologia jurnalistică nu vezi nici în tabloidele gen Cancan sau Libertatea.

Pentru jurnaliştii Adevărului, detalierea cât mai precisă a ştirii pare a fi mai importantă decât prejudiciul cauzat victimei prin expunerea publică a numelui său. Cui îi pasă că ştirea difuzată conduce la identificarea victimei în sânul comunităţii din care face parte, şcoală, loc de muncă, bloc, cartier, sat, grup de prieteni şi cunoscuţi şi devine o piedică în plus în procesul de recuperare şi revenirea la o viaţă normală? Unde mai pui că în unele cazuri poate fi şi un pericol pentru viaţa şi integritatea sa fizică şi pentru starea psihică, din moment ce, chiar dacă agresorul este reţinut, apropiaţii acestuia o pot identifica uşor şi pot trece la ameninţări pentru a retrage plângerea şi la acte de răzbunare ca reacţie la depunerea denunţului.

Să luăm câteva exemple din ultima perioadă în care „Adevărul” a încălcat dreptul victimei la protecţia datelor sale şi la viaţă privată.

Ştirile le-am copiat cu „print screen” de pe adevarul.ro.

Primul exemplu este o ştire de la începutul lunii martie despre o fată de doar 14 ani, răpită în plină stradă şi violată timp de mai multe zile de 40 de bărbaţi. Numele ei este făcut public chiar la începutul ştirii.

Al doilea exemplu este o ştire de săptămâna trecută. O elevă hărţuită sexual de profesorul său a devenit ţinta batjocorii altor cadre didactice din şcoala la care învaţă după ce cazul a devenit public (relatat tot de "Adevărul"!). Unul din profesori i-a spus elevei „treci la tablă. Eu nu te pipăi!”.

A treia ştire luată ca exemplu, publicată tot săptămâna trecută, este despre fata unui poliţist bătută cu bestialitate de fostul său iubit. Deşi chipul fetei a fost blurat în imaginile surprinse de camera video a scării de bloc unde s-a petrecut agresiunea, numele complet al acesteia apare în corpul ştirii:

Tot în ziarul „Adevărul” au fost publicate şi numele fetelor traficate care apar în dosarul de proxenetism şi trafic de persoane instrumentat de DIICOT Cluj (în care unul dintre cei suspectaţi a fi beneficiarul serviciilor sexuale este deputatul PD-L Petru Călian). În acel caz, mai multe ONG-uri au sesizat autorităţile asupra scurgerii de informaţii şi încălcarea confidenţialităţii asupra datelor victimelor (scrisoarea trimisă autorităţilor poate fi citită aici).

Update

Mălin Bot, redactor şef la Adevărul Hunedoara a precizat într-un comentariu (vezi în subsolul acestui articol) că, în cazul fetei hărţuite sexual de profesori, avocatul şi tatăl elevei au fost cei care au cerut mediatizarea cazului pentru a grăbi ancheta şi că şi-au dat acordul pentru publicarea numelui complet al fetei minore. O a doua persoană, de data aceasta anonimă, a comentat că detaliile cu privire la numele victimelor sunt cerute expres în redacţia "Adevărul" şi că, fără aceste amănunte, ca jurnalist, "rişti să rămâi fără serviciu"!

Actriţa Geena Davis condamnă machismul din cinematografie

La o întâlnire de la sediul ONU la care s-au discutat modurile de combatere a violenţei împtriva femeilor şi promovare a egalităţii între sexe, actriţa Geena Davis, deţinătoare a unui premiu Oscar, a criticat faptul că mass media transmite în continuare mesajul că fetele şi femeile valorează mai puţin decât băieţii şi bărbaţii: "în general, în filme raportul este de trei personaje masculine la fiecare personaj feminin, inclusiv în cele adresate copiilor; este acelaşi procent ca în filmele care se făceau la 1946."

Actriţa a criticat faptul că majoritatea personajelor feminine din filme şi televiziune sunt "stereotipate şi hipersexualizate. "Personajele feminine din filmele pentru toate vârstele se îmbracă precum cele din filmele pentru adulţi. Ce fel de mesaj transmitem copiilor cu privire la rolul femeilor şi fetelor în societate?".

Mai multe:

- Discurs Geena Davis.

- Geena Davis calls for equality

Gata cu tonele de machiaj, doamnelor de la ştiri!

O echipă nouă de consilieri ai ştirilor de la Antena 1 ar fi cerut prezentatoarelor să renunţe la machiajul excesiv şi decolteul prea adânc.

Aferim! Noroc cu străinii care vin şi dau consultaţii televiziunilor din România, altfel nu m-aş fi aşteptat de la ai noştri să le treacă prin cap o asemenea minunăţie.

Şi mai minunat ar fi să se molipsească cu această idee şi cei de la alte televiziuni şi să priceapă că atunci când prezinţi ştiri de genul „PNL depune moţiune” sau „Boc a dat undă verde proiectului de lege a pensiilor” nu e nici credibil şi nici profesionist să ai în faţa camerelor o doamnă care arată ca o animatoare de discotecă.

Aşa-i că Stoiceasca arată mai ok fără prea mult machiaj?

Şi că tot veni vorba de prezentatoarele tv, iată ce se întâmplă pe alte meleaguri, în Anglia, unde o doamnă care ocupă funcţia de ministră a Egalităţii de Şanse, Harriet Harman, i-a acuzat pe cei de la BBC că discriminează femeile în vârstă. Rezultă că la BBC femeile au în medie cu 10 ani mai puţin decât bărbaţii. Iar când înaintează mai mult în vârstă, doamnele sunt subtil trimise la plimbare, în timp ce domnii capătă o autoritate mai mare şi funcţii cu greutate.

Fenomenul e posibil să existe şi la televiziunile din România, dar nu am stat să-l analizez. Mi s-a părut mie că doamnele nu mai sunt binevenite pe platourile tv de la o anumită vârstă în sus, cu o excepţie: rubrica meteo. Ehe, la meteo mai răzbat câteva doamne în vârstă, profesioniste desăvârşite, care au rezistat în mod surprinzător pe post.

În schimb la ştirile din sport e dezastru. Posibil şi din cauză că audienţa e predominant masculină, dar femeile care sunt alese ca prezentatoare la emisiunile de sport sunt invariabil tinere sexy şi apetisante. Când sunt prezentatori bărbaţi, criteriul este numai profesionalismul (sau măcar o pilă zdravănă).

Mai multe detalii:

Click: Ştiristele de la Antenă, interzis la ruj şi decolteu

BBC - Harman says BBC 'doesn't value' older women

Femeia-vopsea sau despre victoria Dacianei Sârbu împotriva pornoşagurilor AdePlast

„Mamă, cât e de bună! Uite-o cum se întinde!” exclamă doi Dorei zugravi în timp ce pe ecran apar imagini cu o tânără în lenjerie intimă care se mişcă lasciv. „Bunăciunea” care îi extaziază pe cei doi nu e femeia ci … vopseaua Adeplast. Aşa arată o reclamă cu un exces de prost gust difuzată masiv la televizor în ultima vreme:

Adeplast mai are un spot, pe care recunosc că nu l-am văzut la tv, în care femeia-vopsea le inspiră celor doi Dorei următorul dialog absolut halucinant:

„Auzi, ţi s-a întărit? Nu mă, nu mi s-a întărit”, “Nici acum nu ţi s-a întărit, mă? Parcă începe să se întărească”.

Cele două spoturi publicitare au fost reclamate de eurodeputata Daciana Sârbu la CNA pentru că „se face o confuzie voita intre produsul promovat si o femeie prezentata intr-o ipostaza sexuala. Realizatorii clipului ne propun, in mod explicit, o suprapunere între doua obiecte: o vopsea si o femeie, fiindca veti fi de acord cu mine ca in acest produs publicitar femeia este portretizata, direct si neechivoc, drept un obiect sexual.”

În urma sesizării, cei de la CNA au decis ca reclamele Adeplast în cauză să fie difuzate după ora 20.

Eu mă întreb cum e posibil ca asemenea bădărănie numită publicitate să-şi facă loc în spaţiul mass mediei vizuale. Chiar nu mai avem alte resurse de a vinde vopseluri, gleturi şi materiale de construcţii decât recurgând la pornoşaguri? Vindem orice recurgând la pornoşaguri?

Şi mă mai enervează că CNA e orb la imaginile pornografice, imagini cu femei în ipostaze umilitoare, stupide, jenante care se difuzează din ce în ce mai des la tv şi că a trebuit ca tocmai Daciana Sârbu de la Bruxelles să ia atitudine ca să se facă ceva.

Mai multe:

Daciana Sârbu: O pledoarie pentru decenta

Pagina de media: AdePlast: o reclamă de autobază din preistoria publicităţii, care a supărat-o şi pe Daciana Sârbu

Pagina de media: Reclama AdePlast va fi mutată după ora 20.00

Jurnalul Naţional: S-a întărit poziţia CNA: clipul publicitar AdePlast, difuzat doar noaptea

Bărbatul, protectorul familiei

Ca să vedeţi ce valori se transmit la tv prin intermediul spoturilor publicitare. Cei de la ING Asigurări ne bombardează în ultima vreme cu nişte reclame în care bărbatul apare în rolul de cap de familie şi protector al casei. El are în responsabilitatea sa întreaga familie, de la nevastă la copchii şi, ca să le arate ce mult îi iubeşte, trebuie să le ofere acestora o siguranţă financiară semnând nu-ştiu-ce poliţe de asigurare.

Bărbatul este prezentat ca soţ, tată, cap de familie, sponsor oficial (!?) şi mai presus de toate, protectorul casei. Priviţi mai jos (în special de la minutul 0:35):

Şi încă una:

Femeia şi bărbatul din reclamele ING nu sunt egal responsabili de binele familiei lor. Femeia e pusă laolaltă cu copii, prezentată ca o fiinţă neajutorată care are nevoie de protectorul său (şeful, capul) ca să se descurce în viaţă. Exact ca un copil.

Reclamele astea mă duc cu gândul la perioada de până la al doilea război mondial, când femeile măritate din România nu aveau aceleaşi drepturi ca şi bărbaţii, ele fiind asemuite, conform Codului Civil, cu minorii şi debilii mintali. Ele nu puteau încheia nici un fel de tranzacţii, semna contracte, etc., fără aprobarea soţului lor (protectorul lor).

În zilele noastre însă, după decenii de emancipare, femeile din România cred că au capacitatea să se protejeze singure sau să participe în mod egal la protecţia financiară a familiilor lor la fel ca şi bărbaţii cu care sunt căsătorite. Dar reclame precum cele de mai sus, le bagă în cap femeilor că ele nu sunt partenere egale cu soţii lor, ci soţii le sunt şefi, capi de familie, protectori, sponsori şi tot aşa.

Femeile iubesc Porsche, dar bărbaţii le conduc! - marca „Misogynist Infinit Solutions”

Un spot tv ne anunţă că „X-Trade Forex Cup, cel mai renumit concurs de tranzacţionare din Europa, este acum în România.”

Este vorba despre un concurs lansat de o casă de brokeraj, X-Trade România, la care se poate înscrie oricine doreşte să înveţe să facă tranzacţii pe pieţele financiare. Practic te înscrii pe pagina xtb, primeşti un sold iniţial de 10.000 de lei virtuali şi începi să faci tranzacţii pe pieţele valutare, de mărfuri, de acţiuni, etc. Foarte frumos până aici.

Cel care după patru săptămâni de tranzacţionare obţine cel mai bun randament, primeşte marele premiu: un Porsche Cayman. Superb!

Însă la partea de comunicare au dat-o în bară cu un spot tv de un misoginism cras, nu subtil, nu finuţ, nu, nu, unul clar ca lumina zilei. Autorii spotului sunt de la agenţia Infinit Solutions, trebuie să-i numesc aici că poate iau aminte şi pe viitor vor arăta ceva mai mult respect pentru femeile din România dornice să investească pe pieţele financiare. Urmăriţi ce mândreţe de clip publicitar au putut imagina şi pe care, pe deasupra, îl mai şi transmit la fiecare jumătate de oră pe toate canalele:

Să analizăm. Concursul este, în teorie, deschis tuturor, indiferent de sex. Am verificat pe site-ul XTB şi nu spune nicăieri că e doar pentru bărbaţi.

Dar creativii de la Infinit Solutions nu se sfiesc, în România secolului XXI, să transmită mesajul că maşina Porsche pusă în concurs este categoric pentru bărbaţi. Cel care va pleca la volanul acelui Porsche Cayman n-ar putea fi oare şi o femeie? Nu, pentru că FEMEILE IUBESC PORSCHE, DAR BĂRBAŢII LE CONDUC!

În al doilea rând, observaţi ce tip de femeie apare în spotul tv şi ce tip de bărbat. O păpuşă Barbie sexoasă, alături de un tip serios, hotărât, unul care se potriveşte de minune imaginii stereotipate a investitorului de pe pieţele financiare. Femeia din spotul tv nu e nicidecum genul de ASE-istă conştiincioasă care aspiră la o funcţie în top managementul unei multinaţionale după terminarea studiilor. E de fapt o figură de decor, întărind ideea că concursul ar fi unul adresat exclusiv bărbaţilor…

Corpul femeilor în televiziunile italiene

Un grup de femei cu funcţii importante în Italia (rectori, profesoare, experte, scriitoare) au lansat în urmă cu două zile un apel public în care cer respect pentru femei, pe fondul unei degradări a imaginii acestora în mass media italiană. Femeile promovate pe toate canalele televiziunilor transmit un model ce mercantilizează şi lezează identitatea feminină, spun ele.

Pornind de la această ştire am descoperit pe internet un documentar foarte interesant despre felul cum e tratat corpul femeii în televiziunile italiene. Autorii documentarului "Il corpo delle donne" pleacă de la constatarea că femeile, femeile adevărate, au dispărut de pe ecranele tv şi au fost inlocuite de o reprezentare grotească, vulgară şi umilitoare a femeilor italiene.

Documentarul face o selecţie de imagini tv care au în comun manipularea corpului femeilor, anularea identităţii, infantilizarea lor, transformând întreaga cultură estetică "într-un cabaret de strip-tease".

Femeile în televiziunile italiene suportă o presiune continuă pentru a face faţă unor canoane ale unei aşa zise frumuseţi în paralel cu o anulare a personalităţii şi valorii lor ca persoane. Sunt fie elemente de decor, semi-nude, fie sunt invitate sau prezentatoare în emisiuni pentru care nu li se cere nici o competenţă, ci doar o înfăţişare cât mai apetisantă. Camerele de filmat le focalizează obsesiv sânii, buzele siliconate, coapsele, fesele, întocmai ca într-o peliculă porno.

Chiar şi atunci când pe platourile televiziunilor sunt invitate experte, profesioniste, femei care au ceva de zis cum ar fi nutriţionistele, doctoriţele, psiholoagele, ele trebuie să se prezine ca un obiect al dorinţei bărbaţilor, machiate excesiv, super coafate, îmbrăcate sexy.

Femeile în vârstă îşi fac operaţii estetice pentru a concura cu cele tinere în frumuseţe, într-o încercare demenţială de a anula trecerea timpului şi îmbătrânirea. Operaţiile de lifting le ascund nu doar îmbătrânirea ci şi ideile, experienţele lor de viaţă imprimate pe chip iar locul e luat de figuri inexpresive, fără personalitate.

Autoarele documentarului se întreabă „Cine suntem? Ce vrem? De ce nu ieşim toate femeile italiene în stradă pentru a protesta împotriva felului cum suntem reprezentate?”. Obiectivul documentarului lor este de a ridica un semn de întrebare asupra acestei „dictaturi a corpului perfect” şi de a lua atitudine faţă de, spun ele, un adevărat „pogrom” la care asistă ca telespectatori.

Documentarul poate fi urmărit cu subtitrare în limba engleză aici. Durează 25 de minute.


În limba italiană pe youtube poate fi urmărit în trei părţi:

CNA lansează programul ..."Femeia la cratiţă"

CNA cică vrea să educe poporul să aibă un stil de viaţă sănătos. Şi în acest scop nobil a lansat împreună cu IAA (International Advertising Association) o campanie naţională de informare şi educare a consumatorilor pentru abordarea unui stil de viaţă modern şi sănătos, campanie din care face parte şi spotul publicitar de mai jos.

Spotul înfăţişează două familii tradiţionale, în una se mănâncă sănătos, în cealaltă se mănâncă friptane şi alte mâncăruri nesănătoase. În familia cu dietă nesănătoasă, bărbatul dispare la un moment dat iar femeia rămâne tristă, singură în faţa farfuriei.

În ambele familii din spotul publicitar femeile gătesc iar bărbaţii aşteaptă să fie serviţi. Femeia blondă găteşte nesănătos dar primeşte laude de la bărbatul ei care exclamă de fiecare dată „Ooo, mâncarea mea preferată, veveriţo! Cum mă răsfeţi tu pe mine!”. Femeia brunetă găteşte peşte, paste adică mâncăruri sănătoase şi de abia la bătrâneţe primeşte recunoştinţa bărbatului pentru mâncarea pe care a gătit-o.

Această campanie a CNA ar trebui amendată (dar de către cine?) pentru stereotipurile de gen pe care conţine. În ciuda intenţiei lăudabile de schimbare a obiceiurilor culinare ale românilor, CNA transmite simultan şi un mesaj retrograd care vine să consolideze mentalităţile patriarhale în loc să le clatine.

CNA nu pare deloc preocupat să instaureze în familiile din România un parteneriat între soţi. Nu pare interesat ca din banii publici pe care-i bagă în astfel de campanii să transmită şi un altfel de model de familie, o familie în care femeia şi bărbatul muncesc cot la cot la treburile casnice, gătesc şi spală vasele împreună, nu în care unul munceşte iar celălalt aşteată contemplativ să fie hrănit.