sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Femeile din PSD cer 40% din locurile din conducerea partidului

Aflu că Organizaţia de Femei a PSD a înaintat o propunere de modificare a Statutului partidului în aşa fel încât în structurile de conducere, precum şi în delegaţiile care vor participa la forurile statutare, să existe o reprezentare a femeilor de 40%.

Anunţul a fost făcut de Rovana Plumb, preşedinta Organizaţiei de Femei şi vicepreşedinte al PSD.

Propunerea este excelentă şi ar putea, în caz de adoptare, să fie şansa PSD de a se reforma.

Pentru a fi luată în serios, cererea Rovanei Plumb ar trebui:

- Să fie argumentată. Fără a explica în amănunt de ce ar trebui luată o asemenea măsură, criticii ei, în special bărbaţii, vor spune că singurul criteriu de promovare în partid trebuie să fie meritul persoanei, indiferent de sexul său. De aceea Rovana Plumb va trebui să încerce să dea nişte explicaţii şcolăreşti, prin care să arate că, în România de azi, cu valorile sale tradiţionale persistente la toate nivelurile, o femeie cu aceleaşi merite ca un bărbat trebuie să lupte de zece ori mai mult pentru a ocupa un scaun de conducere şi că sexismul din societatea noastră se manifestă acut şi în interiorul partidelor. De asemenea, Rovana Plumb sau orice altă persoană care-i susţine măsura de adoptare a acestor cote, va trebui să arate că prezenţa figurilor feminine în rândul partidului va însemna o schimbare radicală de imagine şi o mai bună identificare cu valorile stângii. Femeile au o aplecare mai mare către sarcinile de îngrijire, asistenţa celor marginalizaţi, solidaritate, etc., acestea fiind, nu-i aşa, valorile stângii politice.

.

- Să aibă susţinere puternică în interiorul partidului. Cel puţin femeile din PSD ar trebui să se declare la unison de acord cu adoptarea acestei măsuri şi să-şi facă publică susţinerea. De la Corina Creţu, Daciana Sârbu, Minodora Cliveti şi până la Ecaterina Andronescu şi Olguţa Vasilescu, toate ar trebui să se solidarizeze cu Rovana Plumb pentru ca modificarea statutară să fie adoptată. De asemenea vor trebui căutaţi susţinători în rândul bărbaţilor. Cei mai apropiaţi cauzei lor par a fi Mircea Geoană (care a vorbit el însuşi în trecut despre cote pentru femei, dar de 25%) şi Victor Ponta.

Adoptarea unor cote de reprezentare pentru femei pare destul de inovatoare, însă ea există în numeroase partide politice din Europa şi în lume, cu procente diferite, de la 25 la 50% (vezi linkul de mai jos). Şi PSD a avut cote de 25% pe vremea când se vota pe liste, femeile fiind puse îndeosebi pe locurile neeligibile. De atunci, nu ştiu cât de mult s-a mai respectat acest sistem (la alegerile parlamentare din 2008 sigur nu, femeile fiind cam 12% din totalul candidaţilor PSD).

Cum va fi primită acum această solicitare în rândul PSD-iştilor, vom vedea. Deocamdată constat că pentru funcţia de preşedinte al PSD s-au înscris până la acest moment doar bărbaţi. Îl avem pe Mitrea, pe Năstase şi pe Geoană şi nici o femeie nu pare să se încumete să viseze la prima funcţie în partid. E şi asta o dovadă că există un "plafon de sticlă" (aşa-numitul „glass ceiling” în engleză) care le împiedică pe femei să urce până în vârful piramidei ierarhice.

Detalii:

Lista partidelor care deţin cote de reprezentare.

joi, 28 ianuarie 2010

Rovana Plumb (PSD) introduce noi prevederi într-un raport UE despre protecţia gravidelor şi a mamelor

Rovana Plumb, europarlamentară PSD, a reuşit introducerea unor prevederi noi în textul unui raport UE referitor la securitatea şi sănătatea la locul de muncă a femeilor gravide, care au născut de curând sau care alăptează.

Pe scurt, aceste se referă la:

  • extinderea concediului de maternitate de la 14 la 18 săptămâni
  • lucrătoarelor aflate în concediu de maternitate li se plătește salariul integral, iar indemnizația de maternitate este de 100% din ultimul salariu lunar sau din salariul lunar mediu.
  • lucratoarele gravide nu pot fi concediate in timpul sarcinii si 12 luni dupa terminarea concediului de maternitate.
  • lucratoarele gravide nu pot fi obligate sa munceasca peste program in perioada de 3 luni inainte de nastere si 12 luni dupa nastere.
  • in cazul nasterii premature a unui copil, a unui copil spitalizat la nastere, a unui copil cu dizabilitati sau a unei nasteri multiple, statele membre trebuie sa garanteze un concediu suplimentar, platit integral. In cazul nasterilor multiple, perioada concediului de maternitate va creste cu 1 luna pentru fiecare copil. Perioada concediului de maternitate poate fi extinsa cu cel putin opt saptamani in cazul nasterii unui copil cu dizabilitati si sase saptamani in cazul unui copil nascut decedat.
  • concediul maternal aditional trebuie sa fie asigurat inclusiv mamelor cu dizabilitati
  • prevederile concediului de maternitate se aplica tuturor categoriilor de angajati, inclusiv lucratorilor domestici
  • luarea concediului de maternitate nu trebuie sa afecteze schema de pensie

Sursa: http://www.rovanaplumb.ro/comunicate.php

Comentariile mele:

Prima prevedere, cea referitoare la extinderea concediului de maternitate de la 14 la 18 săptămâni nu va afecta femeile din România. Prevederea este adresată femeilor din acele ţări UE care beneficiază în acest moment de concedii de maternitate de doar 14-16 săptămâni, în această categorie fiind inclus şi cel care în România se cunoaşte ca fiind „concediu pentru creşterea copilului”. La noi, femeile pot sta acasă doi ani de zile pentru creşterea copilului, însă în alte ţări această perioadă este de doar 4-6 luni (de exemplu în Austria, Franţa, Portugalia, Spania).

În România există două concedii: concediul de maternitate (126 de zile) + concediul de creştere a copilului (2 ani sau 3 ani în cazul copilului cu handicap), dar în ţările din Vest această împărţire nu există, de aici şi confuziile care apar în presa de la noi când se fac comparaţii cu politicile ţărilor din Vest.

În cele mai multe ţări UE Statul încurajează femeile să se întoarcă mai repede la muncă după naştere, asigurând în paralel o serie de servicii care să le ajute să-şi concilieze viaţa de familie cu munca: creşe publice sau subvenţii pentru creşe private (de exemplu creşe în marile companii, fabrici, etc.), servicii de babysitting oferite de Stat (Franţa), programe de lucru flexibile, etc. La noi, în România, aceste facilităţi sunt ca şi inexistente şi întreaga responsabilitate de creştere a copilului este lăsată pe seama mamelor. Pe deasupra există o perioadă, cea cuprinsă între vârsta de 2 şi 3 ani a copilului, în care nu există nici un fel de politică publică pentru creşterea copilului (la grădiniţă se poate intra de abia după vârsta de 3 ani, dar femeile îşi termină concediile când copilul împlineşte 2 ani). Concediul de creştere a copilului poate fi luat şi de tată, nu doar de mamă, însă cazurile sunt rare şi de multe ori nu înseamnă că tatăl se ocupă efectiv de copil, ci munceşte la negru şi primeşte în acelaşi timp banii din indemnizaţie, de copil ocupându-se alţi membri ai familiei (bunica, mătuşa, etc.).

Politica românească a acordării unui concediu de 2 ani (printre cele mai lungi concedii de creştere a copilului din lume) este, în opinia jurnalistei Miruna Munteanu, un cadou otrăvit oferit româncelor, pentru că le îndepărtează de pe piaţa muncii pentru o perioadă lungă de timp şi le afectează mai târziu ascensiunea profesională. Argumentele Mirunei Munteanu aici: Legea mamelor, un cadou otrăvit.

Un concediu la fel de lung ca la noi se acordă şi în unele ţări nordice, dar acolo acest concediu este împărţit între mamă şi tată (atunci când nu e vorba de mame singure, evident), astfel că femeile se pot întoarce la muncă după o perioadă de timp, de exemplu 1 an, iar sarcinile de îngrijire a bebe-ului sunt preluate de tată. Acesta mi se pare viitorul cel mai dezirabil al politicilor de creştere a copilului, dar deocamdată este absurd să ne gândim la el ţinând cont că majoritatea taţilor români au oroare să se atingă de scutecul unui copil sau să-i dea de mâncare.

Revenind la prevederile Rovanei Plumb, măsura acordării indemnizaţiei de maternitate în baza ultimului salariu lunar este periculoasă în România. Un angajator ar putea creşte substanţial salariul femeii fix cu o lună înainte de intrarea ei în concediu şi atunci unde ajungem?

Şi în cele din urmă, prevederea care dispune că „luarea concediului de maternitate nu trebuie sa afecteze schema de pensie” va putea conduce la modificarea legislaţiei actuale din România, întrucât aşa cum e gândit acum, concediul de creştere a copilului conduce la o pierdere de 5- 7% din cuantumul pensiei (Adevărul - Femeile, penalizate la pensie dacă aleg să-şi ia concediu pentru creşterea copilului ).

Divanul scriitoarei

Mihaela Ursa, critic literar (n-am găsit femininul pentru meseria ei, sintagma „critică literară” fiind deja ocupată cu alt semnificat), a strâns într-un volum intitulat „Divanul scriitoarei” mărturiile a 14 scriitoare românce asupra felului cum îşi gestionează identităţile, îndeosebi a felului cum îşi împacă statutul de scriitor cu cel de femeie.

Avem 14 scriitoare intervievate în acest volum: Ioana Nicolaie, Rodica Braga, Ruxandra Cesereanu, Dora Pavel, Doina Ioanid, Gabriela Melinescu, Mariana Codruţ, Ana Maria Sandu, Simona Popescu, Letiţia Ilea, Elena Pasima, Magda Cârneci, Angela Marinescu şi Iolanda Malamen.

Mihaela Ursa explică ideea de la care a plecat cartea sa:

„Scriitoarea, ca și femeia-artist în general se mai confruntă încă în România (cu contururile ei paradigmatice atât de tradiționale) cu o anumită formă de presiune publică: aceea a obligației de a alege. Nu între „suflet” și „trup”, ca în Giudețul… cantemirian, ci între creație și rolurile atașate prin tradiție femeii.”

[…]

Pornind de la aceste constatări, am rugat câteva scriitoare să răspundă la o anchetă cu 36 de itemi, prin care am încercat să circumscriu prejudecăţile cele mai frecvent asociate cu femeia care scrie, problemele tradiţionale sau mai puţin tradiţionale ale „femeiescului” şi ale „feminităţii”. Accentul este pus dinadins mai ales pe detaliile existenței „minore”, dar și pe posibilele predilecții (tematice, discursive) care l-ar putea detașa pe scriitorul-femeie de scriitorul generic (iertată să-mi fie incorectitudinea politică a expresiei). Divanul scriitoarei constituie prima parte a colecției, în egală măsură divan psihanalitic, introspectiv, lejer prietenesc dar și contemplare, problematizare, „giudeț”. În partea a doua, intitulată Camera de creație, am alcătuit, din bucăţile de proză sau din poemele (inedite sau deja publicate) pe care scriitoarele le-au considerat drept cele mai reprezentative din propria creaţie (în contextul acestei discuţii), un catalog de identităţi scriitoriceşti feminine."

Mai multe detalii despre această carte nou apărută, pe blogul coordonatoarei:

http://mihaelaursa.wordpress.com/2010/01/28/divanul-scriitoarei/


marți, 26 ianuarie 2010

Despre „Agora”, ultimul film al lui Alejandro Amenabar


Revin cu comentarii despre "Agora", ultimul film regizat de spaniolul Alejandro Amenabar, revin în primul rând pentru că am văzut pe net că filmul este etichetat ca fiind „anticreştin”, ceea ce mi se pare o neînţelegere a mesajului/mesajelor pe care filmul le transmite.

În primul rând, poate vă întrebaţi de ce filmul se cheamă „Agora” dacă acţiunea este plasată în secolului IV după Hristos, în oraşul Alexandria, parte a Imperiului Roman. Agora, piaţa greacă unde se luau deciziile şi unde izbucneau certurile şi conflictele, este întruchipată în film de planeta Terra însăşi.

În mai multe momente ale peliculei, Terra este filmată din cosmos, ca prin ochii unui extraterestru, iar oamenii din oraşul Alexandria sunt filmaţi şi ei de sus, ca nişte furnici. Prin depărtarea de Terra, vom înţelege că „gâlceava” oamenilor care se aude din cosmos nu s-a schimbat prea mult în ultimii 1600 de ani, şi că certurile şi conflictele de pe vremuri seamănă de la distanţă izbitor de mult cu cele de azi.

Amenabar ar fi vrut să facă un film despre cosmos şi despre marii gânditori care au încercat să-l desluşească de-a lungul istoriei, Ptolomeu, Galileo, Kepler, etc. În cele din urmă s-a oprit la povestea unui singur gânditor pasionat de mişcarea astrelor, Hypatia din Alexandria.

Hypatia, personajul principal din "Agora", a fost o filosoafă şi matematiciană faimoasă la vremea ei, fiica filosofului Theon. Amenabar a decis să facă un film despre ea, pe de o parte pentru că e o figură mai puţin cunoscută, despre care nu s-au mai făcut filme înainte, pe de altă parte pentru că e vorba de o femeie, singura femeie, zice Amenabar, care se regăseşte în şirul marilor gânditori clasici care au încercat să desluşească misterele cosmosului.

Ce însemna în secolul IV în Imperiul Roman să fii femeie, să ai influenţă asupra politicienilor şi să ai o minte sclipitoare? Vedem în film, Hypatia nu se poate căsători pentru că soţul nu i-ar mai fi permis să predea, să facă filozofie şi să ţină prelegeri în public. Renunţarea la plăcerile pământeşti poate fi şi motivul pentru care pasiunea ei pentru cosmos devine din ce în ce mai obsedantă odată cu trecerea timpului. Adevărata ei iubire este ştiinţa, ei i se dedică total şi de acea nu face nicio concesie iubirii cu un bărbat. Există un moment în film pe care recunosc că nu ştiu cum să-l interpretez exact, în care Hypatia îi face cadou unui discipol îndrăgostit de ea, Orestes, o batistă cu sângele ei menstrual, de faţă cu ceilalţi discipoli, şi încearcă să-l convingă că nu va renunţa la libertatea ei în schimbul căsătoriei. Condiţia ei de femeie va deveni cu adevărat o piedică de netrecut după ce creştinii preiau puterea asupra Alexandriei.

Conflictele religioase sunt un alt plan al filmului, dar nu singurul, aşa cum au înţeles unii. Filmul surprinde momentul în care Imperiul Roman aflat în decădere este împânzit încet încet de creştinism. În oraşul Alexandria convieţuiau la acel moment trei religii, păgânismul, creştinismul şi iudaismul. Creştinismul era în ascensiune, iar cheia pentru a înţelege ce anume îl făcea atrăgător celor de rând stă în personajul sclavului Davus. Davus îşi găseşte prin creştinism adevărata libertate şi calea de a se răzbuna pe nobilii păgâni care îl ţineau în sclavie. Înţelegem cum creştinismul prindea la cei flămânzi, săraci, lipsiţi de libertate. Paradoxul este că aceiaşi buni creştini care împart mâncare celor oropsiţi sunt şi fanaticii care apoi ucid în numele religiei şi distrug cărţi. Este surprinsă această dublă faţetă a creştinismului la începuturile lui, bunătatea faţă de cei „săraci cu duhul” dar şi fanatismul.

Amenabar nu a vrut să facă un film anticreştin, ci un film în care să condamne intransigenţa religioasă de orice fel şi să ne amintească că fanatismul religios pe care îl condamnăm în zilele noastre la popoarele musulmane, ne-a caracterizat şi pe noi la începuturi. Pentru a face şi mai vizibilă această asociere, Amenabar a schimbat un pic felul în care Hypatia îşi găseşte sfârşitul. Uciderea Hypatiei de către creştini se face prin lapidare în film, pentru a trimite cu gândul la femeile musulmane ucise în zilele noastre în acelaşi mod.

Dar în film intransigenţa religioasă nu se manifestă doar la creştini. Primii care ridică săbiile sunt păgânii, insultaţi de distrugerea statuii zeului lor. În loc să aleagă calea dialogului, în acea vreme, se scotea mai repede sabia din teacă.

Un alt mesaj transmis de film este să înţelegem că intoleranţa religioasă ne-a dus pe noi, ca oameni, la pierderi irecuperabile, aşa cum a fost arderea cărţilor din faimoasa bibliotecă din Alexandria.

Per total, cum ziceam şi în postul anterior, Agora este un film complex, mai elevat decât filmele hollywoodiene istorice făcute pentru efectele speciale şi decor. Asta nu înseamnă că decorurile şi reconstituirea atmosferei oraşului Alexandria nu ar fi la fel de reuşite. Iar actorii joacă şi ei exemplar, în special Rachel Weisz, cea care interpretează rolul Hypatiei.

duminică, 24 ianuarie 2010

Am văzut, vă recomand: filmul Agora


Aş fi vrut să am mai mult timp să analizez cum se cuvine filmul acesta pe care tocmai l-am văzut ieri seară la cinema. Încerc totuşi în câteva fraze. Agora este un film complex, despre decăderea oraşului antic Alexandria, despre conflictul dintre ştiinţă şi religie şi convieţuirea plină de conflicte dintre trei religii în oraşul Alexandria în secolul al IV-lea d.Hr.

Filmul are în centru istoria Hypatiei, o filosoafă, o femeie liberă şi înţeleaptă, pasionată de astronomie. Hypatia e liberă să pună la îndoială ceea ce ştie, să privească cu ochi critici învăţătura înaintaşilor săi, lucru pe care fanaticii religioşi care o înconjoară nu-l pot face.

Există practic două părţi în film, o primă parte care sfârşeşte cu distrugerea bibliotecii din Alexandria (sau ce mai rămăsese din ea), simbol al victoriei religiei asupra ştiinţei, şi o a doua parte în care Hypatia însăşi, filosoafa, este înfrântă, simbol al victoriei fanaticilor religioşi asupra oamenilor de ştiinţă.

Şi nu pot să închei fără a aminti despre nuanţa feministă a istoriei filmului. Hypatia, ca femeie, are de ales între ştiinţă şi a-şi trăi viaţa alături de un bărbat. O femeie căsătorită nu ar mai fi putut preda, nu i s-ar mai fi îngăduit să filosofeze şi să se dedice astronomiei. Însă nici măcar această alegere nu-i va mai fi permisă odată ce creştinii preiau puterea asupra Alexandriei. Nici un bărbat nu putea asculta cuvântul unei femei conform scripturilor, iar religioşii nu pierd ocazia de a folosi textele biblice împotriva ei.

joi, 21 ianuarie 2010

Spotul la chipsurile Lay's, reclamat la CNA de ANES

ANES a fost pe fază şi a trimis o sesizare către CNA cu privire la reclama aceasta de mare angajament:




ANES (Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi) a dat un comunicat în care enumeră motivele pentru care reclama ar trebui amendată şi interzisă de CNA:


Promovează un model de frumuseţe prin acces la chirurgie plastică în competiţia pentru un bărbat: “Uită-te, şi-a cumpărat o pungă de Lay’s pentru că îi era poftă şi probabil o să câştige 2000 de euro la promoţie, apoi o să-şi pună silicoane şi, într-o bună zi, o să dea peste prietenul tău. Din întâmplare, evident!”.

Infantilizează şi deresponsabilizează bărbaţii în ceea ce priveşte relaţiile cu femeile (modul în care este reprezentat bărbatul din reclamă sugerează că acesta este complet inocent şi nevinovat de faptul că două femei sunt în competiţie pentru el).

Negativizează situaţia femeilor singure: “Iar tu vei rămâne singură!”

Negativizează un anumit tip de sexualitate considerată a fi „agresivă”: “Fii pe fază şi câştigă tu 2000 de euro pe zi şi nu-i lăsa să ajungă în buzunarul cui nu trebuie”.


Mai direct spus, reclama de la Lay's, pe lângă faptul că e stupidă, voit sau nu, este şi nocivă. Ea le induce adolescentelor ideea că dacă nu au silicoane, sâni imenşi, au vreun handicap în viaţă. Adolescenţilor le transmite că principalul criteriu pentru alegerea unei iubite ar trebui să stea într-o trăsătură fizică - dimensiunea sânilor. Fetele ar trebui să fie în competiţie, să se privească suspicios, în loc să cultive prietenia, "suroritatea", colaborarea între ele.

Acum să vedem dacă şi CNA va fi pe fază şi le va aplica celor de la Lay's o amendă usturătoare, suficient de mare ca să nu-şi mai dorească a doua oară să-şi vândă cartofii cu chimicale recurgând la mesaje scandalizatoare.
Update 26 ian. 2010

miercuri, 20 ianuarie 2010

Felicitări, Iana Matei!

Iana Matei conduce o fundaţie din Piteşti prin care ajută fete şi tinere femei să scape din mâinile proxeneţilor şi a traficanţilor de carne vie. Tocmai am aflat că revista Reader’s Digest a desemnat-o „Europeanul Anului 2010”, ca o recunoaştere a valorii muncii sale din ultimii 11 ani.

Felicitări acestei doamne pentru tot ce face şi pentru disctincţia primită. Sper să-i aducă vizibilitatea cuvenită pentru a extinde activitatea fundaţiei şi a salva şi mai multe fete din sclavia sexuală.

Iată şi câteva fragmente din declaraţiile date de Iana Matei despre fenomenului traficului de fiinţe umane:

"Sute de fete din tari Est Europene, inclusiv Romania, sunt fortate sa se prostitueze in tarile occidentale mai bogate, dupa ce se lasa cu naivitate atrase aici de promisiunea unor locuri de munca, ce apoi se dovedesc a fi adevarate capcane.”
“Tinute prizoniere, supuse la abuzuri si obligate sa intretina raporturi sexuale, ele devin, in fapt, sclave – nu exista alt cuvant mai potrivit pentru aceasta situatie.” (Hotnews)
"Am ajuns să ştiu totul despre reţelele de traficanţi, ştiu cum gândesc, cum operează. Aceşti oameni sunt atât de aroganţi şi de proşti, au impresia că scot banul şi pot face orice. Pentru ei, femeile sunt nişte instrumente". (Mediafax)
"Daca victimelor nu li se ofera un spatiu sigur, riscul de a reintra in trafic este mare". (9am)
"Iana Matei runs a shelter for trafficked children in the town of Pitesti, two and a half hours from the capital, Bucharest. She has helped more than 127 victims of the sex trade including those as young as 12. Often from rural communities, many fall victim to traffickers posing as government job recruiters who promise them well-paid agricultural work abroad. As well as poverty, Ms Matei says family abuse is a typical experience for trafficked children. Victims are often sent back from the UK but then left without support, fearful that their traffickers will be waiting for them.

"Unlike drugs this is a low risk, high income trade - you can sell a girl 10 times. It's always the girl's fault in the eyes of the police and the traffickers can pay for good lawyers". (The Independent - UK, 2007).

"In Europe, girls and women trafficked for the sex trade gain in value the closer they get to their destinations. According to Iana Matei, who operates Reaching Out, a Romanian rescue organization, a Romanian or Moldovan girl can be sold to her first transporter -- who she may or may not know has taken her captive -- for as little as $60, then for $500 to the next. Eventually she can be sold for $2,500 to the organization that will ultimately control and rent her for sex for tens of thousands of dollars a week. " (NY Times, 2004)

Iana Matei pe CBS News în 2006:



Watch CBS News Videos Online

.

În total, Iana Matei a salvat 420 de fete victime ale traficului de fiinţe, uneori intervenind acolo unde nici poliţia nu avea curajul să se bage, luând fetele de pe stradă, de sub nasul mafioţilor.

Este de aplaudat curajul şi dedicaţia acestei doamne şi sper să primească mai mult sprijin aici în ţară pentru munca ei. Autorităţile ar putea măcar să-i finanţeze centrul de adăpost de la Piteşti şi s-o încurajeze să deschidă asemenea centre şi în alte puncte din ţară.

marți, 19 ianuarie 2010

România, exportatorul nr. 1 de prostituţie în UE. Traficul de fiinţe umane este IGNORAT de Evenimentul Zilei

Un studiu interesant făcut de o reţea internaţională de ONG-uri arată că România este pe primul loc în topul ţărilor de origine a prostituatelor din UE.

E o informaţie despre o realitate tristă, în schimb a fost folosită de Evenimentul Zilei ca o pledoarie pentru legalizarea prostituţiei în România, în loc să tragă un semnal de alarmă asupra traficului de fiinţe umane.

Într-un articol publicat azi, Evenimentul Zilei face o gravă dezinformare, lăsând să se înţeleagă că româncele ar fi plecat toate de bună voie să se prostitueze în ţările din Vest şi neamintind niciun cuvinţel despre miile de fete şi femei tinere înşelate, ademenite cu locuri de muncă chiar şi de cunoscuţi, rude, consăteni, apoi forţate să se prostitueze. Sau despre fetele care au fost luate cu japca pur şi simplu şi "trimise la produs", adică vândute şi multe alte nenorociri despre care autorul articolului din păcate nu spune nimic.

Pledoaria pentru legalizarea prostituţiei a autorului de la Evz merge până într-acolo încât susţine că prostituatele ar fi plecat din România din cauza "legislaţiei prea dure"! Legislaţie dură? Cum ar fi să amendăm clienţii, ca în Suedia, Islanda sau Norvegia şi să terminăm definitiv cu prostituţia?

Cât de departe poate merge ignoranţa şi reaua voinţă a jurnalistului de la Evz? Acum câteva zile, poliţiştii de la DIICOT au arestat 80 de persoane în Alba pentru proxenetism şi trafic de fiinţe umane. Alte 47 de percheziţii au avut loc la Braşov şi Iaşi. Ar putea cineva să-şi imagineze câte femei au vândut nemernicii ăia? Ar putea Andrei Udişteanu, autorul articolului din Evz care visează la legalizarea prostituţiei, să se pună măcar o secundă în locul unei singure fete din Alba vândute şi forţate să se prostitueze într-o ţară străină?

Mai multe:

Evenimentul Zilei - România, exportatorul nr. 1 de prostituţie

Adevărul - Proxeneţii reţinuţi în Alba şi Hunedoara acţionau în patru ţări din UE

Blogul Medusei - De ce NU trebuie legalizată prostituţia

duminică, 17 ianuarie 2010

Interviu

O studentă de la SNSPA scrie o lucrare despre „Feminismul în blogosfera românească” şi mi-a luat următorul interviu virtual pe care îl public mai jos pentru domniile voastre, ca să mă cunoaşteţi mai bine. Enjoy!


1. Când şi cum aţi început să fiţi interesată de feminism?

Am urmat un master în Spania despre managementul ONG-urilor şi tangenţial am aflat şi despre feminism. Tot în Spania am fost familiarizată cu campaniile împotriva violenţei de gen iar când m-am reîntors în România am resimţit că aici aceste teme sunt complet absente din dezbaterea publică. În Spania, cam o dată la două zile există o ştire pe canalele tv sau în ziare care să trateze tema violenţei de gen. În România nici măcar o dată pe an nu apar articole în ziare sau reportaje la radio şi tv care să trateze serios problema violenţei asupra femeilor.

2. Care au fost motivaţiile pentru crearea unui "blog feminist"?

Cred că în acest moment foarte multe persoane din media şi chiar din spaţiul academic îşi iau informaţiile de pe internet. La bibliotecă se ajunge mai greu, în plus există din ce în ce mai multe cărţi şi din ce în ce mai puţin timp disponibil pentru a le citi. Am toată admiraţia pentru feministele de la noi care s-au consacrat în mediul academic şi au publicat cărţi pe această temă, dar acum e momentul să coborâm în stradă şi să ne adaptăm limbajul pentru publicul larg.

3. Credeţi că situaţia politică actuală, în care doar un număr redus de funcţii în politică este ocupat de femei, este rezultatul vreunui " curent" explicit de excludere a femeilor din politică, sau, pur şi simplu, reţeaua de putere e formată dintr-o serie de amici, care îşi servesc interesul unul altuia, şi întâmplarea face să fie bărbaţi? Problema este sexismul sau corupţia?

Sunt mulţi factori la mijloc. Este evident şi un „curent de excludere”, în sensul că există persoane care nu acced la funcţii de putere în politică pentru că sunt femei. În societatea românească, deşi la nivel declarativ nu contează sexul persoanelor, femeilor li se atribuie „în mod natural” roluri care nu sunt compatibile cu vizibilitatea publică şi puterea. Încă se mai crede că locul unei femei puternice este mai potrivit în umbra unui bărbat.

Un al doilea factor este lipsa de mecanisme democratice de promovare în interiorul partidelor. Nu e suficient să fii foarte bun, competent, profesionist şi să te înscrii într-un partid pentru ca după un număr de ani să devii secretar de Stat sau ministru sau parlamentar. Să fim serioşi! Dar asta se întâmplă peste tot în lume. Partidele sunt formate din „bisericuţe”, din nuclee de putere. Ori aceste nuclee de putere la ora actuală sunt preponderent masculine şi ele perpetuează alegerea de noi cadre în rândul conducerii partidelor tot din rândul bărbaţilor.

Un alt factor este lipsa de resurse financiare a femeilor. În România marile afaceri sunt pe mâna bărbaţilor. În top 500 cei mai bogaţi români, rar apar şi nume de femei. Ori la ora actuală în România legătura dintre politică şi mediul de afaceri este foarte strânsă şi cele două sfere se influenţează reciproc. În interiorul partidelor, atunci când se împart funcţii după câştigarea unor alegeri, se ţine cont în principal de contribuţia membrilor la finanţele partidului. Cei care au contribuit mai mult, au un cuvânt mai greu la desemnarea şefilor sau mai bine zis la autodesemnarea lor în funcţii de conducere. Cei care au contribuit mai puţin, nu pot compensa prin competenţele pe care le deţin într-un anumit domeniu. De exemplu, ar fi interesant de ştiut cine au fost principalii finanţatori ai campaniei electorale a lui Traian Băsescu şi de văzut dacă printre ei se numără nume din actualul cabinet de miniştri (dacă printre finanţatorii campaniei electorale sunt persoane precum Adriean Videanu, Radu Berceanu sau Vasile Blaga). Eu personal pun prezenţa Elenei Udrea în componenţa guvernului Emil Boc pe seama finanţărilor consistente făcute la campania electorală a lui Traian Băsescu, mai presus de alte motive vehiculate de presă (o presupusă relaţie sexuală cu şeful Statului).

4. Ce politici publice credeţi că ar fi posibile în viitorul apropiat pentru îmbunătăţirea condiţiei femeilor în România?

Există foarte multe politici publice care s-ar putea implementa în acest sens. Unele s-ar putea adresa îmbunătăţirii în general a condiţiei femeilor, altele s-ar adresa numai anumitor categorii de femei (văduve, femei rome, prostituate, victime ale traficului de carne vie, victime ale violenţei domestice, etc.).

În prima categorie sunt politici din domenii foarte diverse, de la educaţia şcolară (eliminarea stereotipurilor de gen, încurajarea alegerii de profesii atribuite în mod tradiţional sexului opus – fetele să fie încurajate să urmeze şi profesii tehnice dacă au o chemare în acest sens, iar băieţii profesii feminine), la regândirea politicilor de reconciliere a vieţii private cu profesia sau politici de reducere/eliminare a sexismului din mass-media.

Aceste politici publice sunt posibile în viitorul apropiat cu condiţia să existe o voinţă politică sau o presiune dinspre societate în direcţia asta.

5. Ce părere aveţi despre un sistem de cote aplicat la tot ceea ce înseamnă funcţie publică?

Eu sunt de acord cu introducerea cotelor minime pentru femei pentru ocuparea funcţiilor publice.

Cotele sunt o măsură afirmativă şi, ca orice măsură afirmativă, se adresează redresării situaţiei unor categorii de persoane care în mod istoric au fost supuse discriminărilor şi excluderii, nedreptăţi ale căror efecte nocive pot fi mai rapid înlăturate dacă se adoptă astfel de măsuri. Mulţi spun că e absurd ca o femeie să fie promovată pe o funcţie numai pentru că e femeie. Dar să nu uităm că sute de ani femeile au fost excluse din funcţii publice tocmai pentru că au fost femei. Acum nici 100 de ani, femeile din România nu aveau nici măcar drept de vot darămite dreptul de a fi alese, adică existau nişte „cote” de 100% pentru bărbaţi pentru ocuparea funcţiilor publice. Era corect? Nu, spunem noi acum. Iar pentru a contrabalansa efectele acestei incorectitudini care încă se mai resimt şi azi, e nevoie să adoptăm pentru o perioadă nişte cote minime de reprezentare a femeilor.

Problema cea mai mare în România când se discută de introducerea cotelor este să explici că femeie sunt dezavantajate din pricina prejudecăţilor şi stereotipurilor. Mulţi zic că femeile sunt egale cu bărbaţii să acceadă la orice funcţie vor ele. Multe femei sunt şi ele de acord cu asta, pentru că nu există nici un fel de educaţie pe tema asta, există un fel de orbire când e vorba de inegalităţile dintre sexe. Doar femeile mai în vârstă, trecute prin viaţă, mai spun cu înţelepciune câteodată că traiul unei femei e mai greu decât al unui bărbat.

Câtă vreme femeile şi bărbaţii din România nu vor analiza mai atent inegalităţile dintre ei şi nu se vor pune în discuţie la modul serios rolurile atribuite în mod tradiţional unui sex şi celuilalt, orice discuţie despre cotele reprezentare este complicată şi sortită eşecului.

6. Ce părere aveţi de argumentul empatiei? Credeţi în faptul că un bărbat nu ar putea elabora o lege cu privire, spre exemplu, la violenţa domestică, pentru că pur şi simplu nu poate să o înţeleagă?

Nu e vorba de empatie ci mai degrabă de interese.

Un bărbat ar putea înţelege foarte bine necesitatea adoptării unei legi împotriva violenţei domestice, dacă ar avea interesul să o facă. Problema este că bărbaţii care fac legile se gândesc în primul rând la interesele lor şi abia după aia la interesele celorlalţi. La fel şi cei care împart banii de la buget. Statul Român de exemplu alocă mulţi bani pentru construirea unui stadion naţional la standarde internaţionale. Crezi că dacă Guvernul României ar fi fost format din femei în proporţie de 90% şi Parlamentul aşijderea, ar mai exista atâta generozitate pentru finanţarea fotbalului? Poate că Statul român ar fi alocat bani pentru o maternitate ultradotată la standarde internaţionale sau orice altceva ar fi fost necesar femeilor.

Priorităţile unui stat sunt create artificial în funcţie de cine se află la putere, nu în mod natural în funcţie de ceea ce cetăţenii necesită.

7. Ce credeţi că se va schimba în ţara noastră ca urmare preluării Presedinţiei UE de către Spania? Ce aşteptări aveţi?

Schimbările nu vor fi sesizabile pe termen scurt. Dacă Spania reuşeşte să înfiinţeze un Observator european al Violenţei de Gen, acest Observator va cere Guvernului român cifre despre violenţa împotriva femeilor din România şi va cere să i se raporteze ce face Statul pentru a le proteja pe femeile care sunt victimele agresiunilor, exercitând astfel o presiune care poate conduce la adoptarea efectivă a unor măsuri la nivel naţional.

De asemenea, deţinerea de către Spania a preşedinţiei UE poate fi o barieră pentru luarea unor măsuri care să reprezinte un regres în domeniul egalităţii de gen. De exemplu, poate pentru că se ştia că în perioada următoare la conducerea UE va fi Spania, ţară care are ca obiectiv prioritar pe perioada preşedinţiei UE, printre altele, promovarea principiului egalităţii între sexe, guvernul român nu a desfiinţat complet Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse odată cu reorganizarea agenţiilor guvernamentale.

Eu sper ca Spania să aducă în special problema violenţei de gen în rândul priorităţilor guvernului român, pentru că la ora actuală nu există nici un fel de politici pentru combaterea acestui tip de violenţă în România (există, dar foarte firave, politici de combatere a violenţei domestice şi rareori câte o campanie împotriva traficului de persoane, în rest mai nimic).

8. Credeţi că respingerea feminismului de către - cred că e corect spus – majoritatea populaţiei, se datorează unor convingeri patriarhale (misogine sau sexiste) veritabile, sau doar lipsei de informare şi ignoranţei? Respingem feminismul pentru că nu ştim ce e sau pentru că ştim, dar nu ni se pare normal ca femeia să fie pe picior de egalitate cu bărbatul?

Este respins feminismul, ca termen, dar nu şi ideile feministe, acesta e paradoxul. Cred că feminismul în general este respins în România prin mimetism la respingerea pe care o provoacă în ţările dezvoltate, acolo unde feminismul a fost o adevărată ameninţare la adresa ordinii patriarhale. Nu văd cum altfel s-ar putea explica, ţinând cont că în România feminismul este foarte puţin vizibil în rândul populaţiei. În timpul comunismului a fost complet absent, iar după revoluţie s-a manifestat la nivel academic.

Există şi foarte multă ignoranţă, asta din cauză că învăţământul românesc promovează multe din mentalităţile patriarhale şi aproape deloc din ideile feministe. Dacă ţinem cont de faptul că bruma de educaţie a majorităţii populaţiei este dobândită pe băncile şcolii, nu e de mirare că feminismul este de neînţeles pentru cei mai mulţi. După ce Maricica şi-a luat diploma de bacalaureat tocindu-i pe Eminescu, Coşbuc şi Sadoveanu la limba română, storcându-şi creierii să înţeleagă axiomele geometriei, ecuaţiile şi matricele la matematică, şi învăţând ca papagalul anii în care Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu şi alţii şi-au disputat bătăliile cu turcii la istorie, Maricica noastră a cam terminat cu ce avea de studiat în viaţă. Se angajează ca secretară la o mică întreprindere de textile şi îşi trăieşte viaţa fără să mediteze la cât de corect sau de natural este ca o femeie să facă toată munca acasă în timp ce bărbatul ei butonează telecomanda sau de ce ea trebuie să se aranjeze într-un anume fel pentru a fi femeie, adică să-şi vopsească părul, să se penseze, epileze, rujeze, machieze, să poarte tocuri şi să-şi expună decolteul, în timp ce pentru fiinţele născute de sex masculin lucrurile sunt aşa cum le-a făcut natura.

9. Mi s-a întâmplat să regăsesc în bloguri idei de genul : feminismul e bun, dar feministele sunt "în principiu de stânga şi atee, sau membre ale unor biserici matriarhale obscure", sau "Doamna profesoara Miroiu e profesoara de feminism. E un drum lung sa spui ca e feminista.O feminista este in opinia mea fie o buzata cu fantezii orale, o prostituata materialista,o şleampătă beţivă sau o femeie care vrea sa fie atotdominatoare dorind ca sa aiba barbati prosti care sa faca ce vor din ei. Intr-un cuvant feminismul e ceea ce e mai rau din femeie. Ori doamna Miroiu este total opusul lor. " Comentaţi, vă rog.

Feministele în mintea acestor oameni sunt văzute ca o ameninţare şi lor li se atribuie tot ce e mai rău. Feministele sunt confundate cu misandrele, asta, repet ce-am spus mai sus, e din cauza controverselor care s-au născut mai ales odată cu cel de-al doilea val al feminismului în ţări dezvoltate ca Statele Unite. Feministele au stârnit valuri de ură acolo unde au luptat cu orânduirea patriarhală. A fost o luptă grea cu mentalităţile traditionale.

Nu a fost un lucru uşor să ajungi în numai 100 de ani ca femeile care erau complet dependente de bărbaţi, asimilate în drepturi cu minorii şi debilii mintali, să ajungă azi generali în armată, şefe de Stat şi de Guvern. A fost o revoluţie în gândire, care încă nu a fost complet asimilată în prezent şi care a făcut ca rolul femeilor să nu mai fie doar de muze şi mame pentru copii marilor bărbaţi de Stat, ci să-şi asume ele însele un rol vizibil în treburile publice. Ori toată această revoluţie, care mai are loc şi azi şi care nu s-a produs decât puţin în ţări tradiţionale ca a noastră, s-a lovit de instinctul de conservare al societăţii. În general există o reacţie de respingere a oamenilor la schimbare, dar feminismul a presupus o schimbare din temelii a orânduirii societăţii şi e normal să existe astfel de reacţii vehemente împotriva lui. Şi de aceea exponentele dar şi exponenţii sunt împroşcaţi cu noroi, oricât de neadevărate sunt acuzele care li se pun în cârcă. Şi despre Simone de Beauvoire se spunea, după ce a publicat cartea „Al doilea sex” în 1949, că e frigidă, nesatisfăcută, lesbiană, nimfomană, mamă denaturată, etc.

10. O altă idee foarte frecventă este că: feministă este antonimul lui feminină, şi cea din urmă categorie este cea apreciată. Vi se pare că elogiul feminităţii este făcut doar când poate să servească denigrării feminismului, sau, întra-adevăr, trăim într-o societate care apreciază peste măsură tot ceea ce este fragil, delicat, frumos (caracteristicile cvasiunanim acceptate ale feminităţii)?

Feminitatea este relativă, dar acest lucru nu e foarte vizibil pentru majoritatea oamenilor. Când se discuta despre acordarea dreptului de vot femeilor, se aducea ca contraargument faptul că prin asumarea acestei responsabilităţi politice, femeile îşi vor pierde feminitatea. Şi aşa a şi fost. Femeile şi-au pierdut feminitatea, aşa cum era ea înţeleasă în secolul al XIX-lea, perioadă în care, în cazuri extreme, femeie nu deschideau gura deloc în public pentru că a fi feminină însemna să fii complet pasivă. În secolele anterioare, a fi feminină însemna să ai un trup firav până la extrem, de aceea corsetele care strângeau cu putere pieptul femeilor pe sub rochiile lor pompoase le făceau să leşine frecvent din cauza insuficienţei aerului din plămâni. Definirea femininului ţine cont de relaţiile de putere din societate între cele două sexe.

În prezent de exemplu, femeile au ajuns în sfârşit în spaţiul public, acolo unde aveau acces interzis în trecut, dar acum se petrec alte fenomene care ne arată că relaţiile dintre cele două sexe sunt în continuare inegale. Există o obiectificare a femeilor, o supraexpunere a sexualităţii lor. A fi feminină azi te poate conduce către chirurgia plastică şi clinicile de înfrumuseţare.

11. Care credeţi că este cea mai serioasă problemă a femeilor din România, şi de ce?

Cred că problema violenţei este una foarte serioasă şi insuficient sau chiar deloc tratată. Femeile suferă violenţe în toate mediile, acasă, pe stradă, la muncă sau la şcoală. Violenţa domestică nu prea e luată în serios de autorităţi, iar restul violenţelor sunt ignorate. Câte cazuri de hărţuire sexuală la locul de muncă au fost soluţionate favorabil în instanţe? Cred că niciunul. În primul rând nu ajung până la instanţe pentru că femeile au un grad mare de tolerare la hărţuire în România. Acum doi ani parcă, Sorin Oprescu a dezvăluit că multe femei din Primăria Capitalei au fost nevoite să ofere servicii sexuale şefilor pentru a avansa pe posturi sau a-şi păstra locul de muncă. După aia nu s-a mai auzit nimic despre acest caz, nu s-a ajuns la proces sau concedierea făptaşilor. S-a mai auzit sporadic de câteva cazuri de studente cărora profesorii le-au cerut servicii sexuale în schimbul aprobării examenelor, dar iarăşi, nimic soluţionat oficial.

Violenţa pe stradă este şi ea o realitate tolerată şi nediscutată. Am fost la rândul meu de nenumărate ori agresată verbal pe stradă şi ştiu ce înseamnă. Pentru o femeie tânără, trecerea pe lângă un şantier înseamnă un risc foarte mare de expunere la agresiuni verbale sau chiar fizice.

În şcoli, băieţii îşi agresează colegele iar acestea tind să tolereze actele de agresiune pentru că nu sunt învăţate să aibă reacţii mai ferme de respingere.

12. Urâţi bărbaţii : ) ?

Îi urăsc pe cei care îşi bat nevestele acasă, care îşi pipăie secretarele, care plătesc femei pentru sex sau, mai rău, iau fete cu japca pentru a le vinde în străinătate pentru prostituţie. În rest, sunt critică cu bărbaţii şi femeile care perpetuează patriarhatul, subordonarea femeilor faţă de bărbaţi în general, chiar dacă în mod inconştient.

_______________________

*Întrebările mi-au fost adresate de Iulia Gugoaşă, anul III la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), Bucureşti, căreia îi mulţumesc pentru interviu şi îi urez multă baftă în sesiune!

duminică, 10 ianuarie 2010

Femeile în funcţii de conducere. Un răspuns pentru Alina Gorghiu

Alina Gorghiu, o politiciană în care îmi pun speranţe că poate schimba unele lucruri (în bine) în viaţa noastră politică, mă provoacă pe blogul său la o dezbatere despre femeile în funcţii de conducere şi mame în acelaşi timp.

Am citit ce scrie pe acest subiect şi remarc că, din păcate, Alina Gorghiu nu spune nimic despre implicarea tatălui, dând de înţeles că de creşterea unui copil trebuie să se ocupe numai mama (ajutată eventual de o baby sitter). Ori aici se află soluţia pentru o mai mare participare a femeilor în viaţa publică şi implicit pe piaţa muncii. În acele ţări unde femeile sunt mai aproape de egalitatea cu bărbaţii, de ştergerea bebe-ului la fund, ca să mă exprim plastic, se ocupă şi tatăl, nu doar mama. Există politici publice gândite anume cu scopul de a-i încuraja şi pe taţi să participe în mod egal la creşterea plozilor (de pildă în ţările nordice concediul parental este împărţit temporal între mamă şi tată).

Totodată există politici publice care pot uşura munca mamelor şi taţilor şi le permit să muncească cu randament maxim: creşe în interiorul marilor companii şi nu numai, subvenţii pentru servicii de baby sitter (în Franţa de exemplu) sau fixarea unor programe de lucru flexibile, acolo unde e posibil, pentru ca părinţii să-şi poată împărţi mai bine timpul.

Femeia poate fi şi mamă şi director de firmă? – întreabă Alina Gorghiu. Răspunsul este: Da, cu următoarele condiţii:

  • Tatăl să se ocupe în mod egal de creşterea copilului (aici se pot face campanii de sensibilizare, eventual cu personalităţi din mediul de afaceri sau bărbaţi - taţi din showbiz, de ce nu?);
  • Statul să asigure sau să încurajeze oferirea de servicii pentru creşterea copilului mic: creşe, baby-sitter, etc. (în România se merge pe ideea unui concediu de 2 ani pentru creşterea copilului dar asta conduce la îndepărtarea femeilor de pe piaţa muncii şi, în consecinţă, la pierderea unor ani preţioşi din viaţa profesională afectând şi avansarea în carieră. Politica concediului de 2 ani este, cum bine zicea jurnalista Miruna Munteanu, un cadou otrăvit oferit femeilor.
  • Să dispară multe din prejudecăţile de azi la adresa leadership-ului feminin. Aici discuţia este lungă, n-are rost să reiau lucruri pe care le-am mai discutat. Prejudecăţile sexiste sunt în mare parte responsabile de faptul că, deşi peste 60% din absolvenţii de facultăţi cu profil economic sunt fete, în managementul de top femeile reprezintă sub 30%, iar la nivelul directorilor de bănci şi burse de valori sunt total absente (şi totuşi România stă destul de bine la capitolul participării femeilor la nivel economic, buba cea mare o avem la nivelul politicii, unde ne situăm la coada clasamentului în lume, mai rău decât multe state africane şi chiar unele musulmane!).

Condiţiile de mai sus ar fi necesare pentru ca femeile să renunţe la sacrificii şi eforturi supraumane pentru a-şi reconcilia viaţa de familie cu profesia (acum există femei -director de firmă şi în acelaşi timp mame, nu multe, dar există, însă cu ce preţ?).

Îi foarte mulţumesc Alinei Gorghiu pentru subiectul lansat. Sper ca într-o bună zi să ducem dezbaterea mai departe, în mass-media, Parlament, Guvern, partide, şi mai departe, în interiorul familiilor din România, acolo unde începe inegalitatea între cele două sexe...

vineri, 1 ianuarie 2010

Combaterea violenţei de gen, una din priorităţile preşedinţiei spaniole a Uniunii Europene

Astăzi începe preşedinţia spaniolă a Uniunii Europene. Printre priorităţile anunţate de guvernul condus de Jose Luis Rodriguez Zapatero se numără şi politica pentru egalitatea de gen şi combaterea violenţei împotriva femeilor la nivel european.

Este pentru prima oară când o ţară care deţine preşedinţia UE îşi propune un asemenea obiectiv.

În acest sens, în următoarele luni Spania va susţine aprobarea unui ordin de restricţie pentru agresori la nivel european, care să-i oblige pe poliţiştii din cele 27 de ţări UE să protejeze victimele violenţei de gen. De asemenea va propune crearea unui Observator al violenţei de gen la nivel european, prin care să se poată pune un diagnostic comun la această problemă pentru ca apoi, tot în comun, cele 27 de ţări membre să găsească soluţii pentru combaterea fenomenului.

În acest mod, Jose Luis Rodriguez Zapatero va duce la Bruxelles una din politicile de succes prin care s-a remarcat guvernul pe care îl conduce. Spania este la acest moment una din ţările cu cel mai angajat guvern în lupta împotriva violenţei de gen (în engleză „gender-based violence”, în română folosindu-se impropriu de multe ori expresia „violenţă domestică”, violenţa domestică fiind un tip de violenţă care include şi agresiunile împotriva copiilor şi a altor membri ai familiei şi exclude violenţele care afectează femeile în afara spaţiului casei).


Câteva din multitudinea de măsuri adoptate de spanioli în ultimii ani pentru combaterea violenţei de gen la nivel intern:

  • În 2004, adoptarea Legii Integrale împotriva violenţei de gen.
  • Înfiinţarea de Instanţe judecătoreşti pentru tratarea cazurilor de Violenţă asupra Femeii şi formarea de procurori speciali.
  • Adoptarea de măsuri de protecţie cum ar fi: scoaterea agresorului de la domiciliu, ordinul de restricţie, ordinul de suspendare a comunicărilor, suspendarea regimului de vizite a minorului, etc.
  • În barourile de avocaţi s-au creat grupuri specializate ale căror servicii juridice sunt gratuite pentru victime;
  • Formarea unor poliţişti specializaţi pe violenţa de acest tip.
  • Trainuirea de medici specialişti care să trateze cazurile de violenţă de gen în baza unui Plan Naţional de Sensibilizare şi Protecţie.

Astfel, în 2008, în Spania existau 92 de judecătorii speciale pentru judecarea cazurilor de violenţă de gen şi 1.848 de poliţişti specializaţi.

În afară de aspectele juridice, guvernul Zapatero a alocat fonduri pentru campanii de sensibilizare şi educare în spiritul respectării demnităţii femeilor în toate mediile (familie, muncă, sport, etc.). În Spania, numeroşi cântăreţi au compus cântece pentru a denunţa violenţa de gen şi a le îndemna pe femei să „rupă colivia” (vezi unul mai jos). Mass media spaniolă s-a implicat enorm în toate aceste campanii.

Pe fondul acestor măsuri, în ultimii ani în Spania tot mai multe femei s-au simţit încurajate să-i denunţe pe agresori şi să nu mai îndure în tăcere actele violente (aşa cum se întâmplă, din păcate, acum în România). Din 2002 până în 2007, numărul de denunţuri a crescut cu peste 70%.



Un video în care politicieni, artişti, sportivi şi prezentatori de televiziune şi radio denunţă violenţa de gen şi îndeamnă femeile agresate să scape:

Refren ('1:18): Escapa que la vida se acaba, que los sueños se gastan,los minutos se marchan. Salta que la calma te abraza, los momentos se pasan y se te muere el alma.

(Scapă căci viaţa e scurtă, visele se pierd, minutele de duc. Scapă căci liniştea te cuprinde, momentele trec şi sufletul ţi se stinge).

______________________________

Linkuri:

Zapatero buscará trasladar a la UE su política de lucha contra la violencia de género

Violencia sobre la mujer en España