Sărbători fericite!

Vă urez sărbători de iarnă frumoase şi fericite!

Iar în noul an, fetelor, să nu fiţi cuminți!

Scrisoare deschisă ARAS: Aceleaşi drepturi, aceleaşi responsabilităţi

În fiecare an, pe 17 decembrie, organizaţiile non-guvernamentale din întreaga lume (în special organizaţiile lucrătorilor sexuali) atrag atenţia asupra necesităţii încetării violenţei şi abuzurilor la adresa persoanelor implicate în prostituţie. Grave încălcări ale drepturilor omului, violenţa, stigmatizarea şi limitarea exercitării drepturilor cetăţeneşti în contextul legal care incriminează prostituţia cresc şi vulnerabilitatea lucrătorilor sexuali faţă de infecţia cu HIV şi SIDA .

În România, prostituţia este o infracţiune şi poate fi pedepsită (închisoare de la 3 luni la 3 ani). Conform Legii 61/1991, acostarea clienţilor este contravenţie şi poate fi pedepsită cu amendă.

Persoanele implicate în sexul comercial sunt deseori abuzate şi agresate de clienţi sau proxeneţi, precum şi de alte persoane, dar, în loc să fie pedepsiţi agresorii, de cele mai multe ori ele, victimele, sunt arestate sau amendate; declararea unui abuz echivalează cu /implică o autodenunţare.

„Domnişoara preşedintă a Camerei Deputaţilor va deveni doamnă”

Ieri, în Parlamentul României, senatorul Cristian Ţopescu, cunoscut mai mult ca şi comentator sportiv, a făcut glume pe seama zvonurilor că Roberta Anastase se va mărita în curând. „Domnişoara preşedintă a Camerei Deputaţilor va deveni doamnă” a subliniat el apăsat pentru a arăta ce schimbări importante va produce măritişul în identitatea Robertei Anastase. Pe lângă glumiţa sexistă, senatorul s-a mai amuzat şi pe seama numărul de invitaţi la nuntă - i-a sugerat viitoarei mirese să nu invite 80 de prieteni şi apropiaţi pentru că există riscul ca în loc de 80 să vină 170 de persoane (aluzie la erorile de numărare a voturilor în Parlament pe care le face Roberta Anastase).

Identificarea femeilor în funcţie de statutul marital a rămas întipărită social de pe vremea când căsătoria avea o importanţă majoră în viaţa femeilor pentru că le aducea, pe de o parte respectabilitatea socială, de cealaltă parte o restrângere a capacităţilor civile (femeile căsătorite nu puteau încheia acte civile fără aprobarea soţului) şi, totodată, marca trecerea de sub tutela tatălui sub cea a soţului. Apelativul „domnişoară” conţine în schimb şi o tentă peiorativă atunci când se foloseşte ca termen de adresare pentru o femeie adultă. O domnişoară este o persoană imatură, fără experienţă de viaţă, neluată în serios.

Petiţie pentru prima personalitate feminină pe o bancnotă românească (II)

Astăzi am participat la Parlament la evenimentul de lansare a petiţiei pentru tipărirea primei bancnote româneşti cu chipul unei personalităţi feminine.

La eveniment au luat cuvântul:

• Din partea gazdelor: Mircea Toma (Activ Watch- Agenţia de Monitorizare a Presei), Livia Aninoşanu (Centrul Parteneriat pentru Egalitate) şi Cristian Munteanu (agenţia de publicitate TBWA).

• Invitaţi: Elena Udrea (PD-L), Carmen Moldovan (PSD), Cristina Ţopescu (TVR), Theodor Paleologu(PD-L), Antonio Momoc (Partidul Verde) şi Andrei Gheorghe.

Mai fusese invitată şi Adriana Săftoiu de la PNL, dar aceasta nu a putut ajunge din cauza unui incident neprevăzut.

Petiţia se va putea semna începând de astăzi pe site-ul ALTFEM timp de un an.

Iată pe scurt câteva din ideile vorbitorilor de la conferinţa de astăzi.

Invitaţie - semnarea petiţiei pentru prima personalitate feminină pe o bancnotă românească

Niciodată o personalitate feminină nu a apărut pe bancnotele româneşti.

În cadrul proiectului ALTFEM - o campanie pentru schimbarea imaginii femeii în societate - se va face o petiţie pentru ca pentru prima oară în istorie o personalitate feminină să apară pe o bancnotă românească.

Semnează şi tu petiţia, miercuri, 14 decembrie, ora 10:30, în Sala Nicolae Bălcescu din Palatul Parlamentului, în cadrul proiectului ALTFEM. Invitaţia oficială aici.

De-a lungul istoriei, figurile feminine puse pe bancnotele leului românesc au fost preponderent ale unor ţărănci. Pe reversul actualei bancnote de 10 lei apare figura unei fete cu un ulcior de apă pe umăr. Este un fragment din tabloul „Rodica” de Nicolae Grigorescu, pictor al cărui chip apare pe aversul bancnotei. Fata este aşadar o ilustrare a operei pictorului român.

Deputaţii francezi cer abolirea prostituţiei

Deputaţii francezi relansează astăzi dezbaterea privind prostituţia. Doi aleşi din parlamentul de la Paris - o femeie şi un bărbat, unul de stânga şi altul de dreapta - prezintă o rezoluţie şi un proiect de lege care prevăd schimbarea legislaţiei actuale.

Rezoluţia prezentată parlamentarilor urmăreşte reafirmarea poziţiei aboliţioniste a Franţei. "Într-o epocă în care prostituţia pare că se banalizează în Europa, principiile din 1960 care au abolit prostituţia trebuie proclamate cu voce tare", afirmă cei doi autori ai textului. În paralel cu această rezoluţie, deputaţii depun şi un proiect de lege care prevede penalizarea clienţilor, după modelul celui instaurat deja de mai bine de un deceniu în Suedia.

Studiu despre femeile rome

În cadrul proiectului "Incluziunea socială a femeilor rome" derulat de Asociaţia Femeilor Rome împreună cu partenerii săi a fost lansat în luna noiembrie 2011 un raport de cercetare privind situaţia femeilor rome din România, urmat de o propunere de politică publică.

Rodica Culcer şi Codul Muncii

Rodica Culcer a fost direct afectată de sistemul actual de pensionare care obligă femeile să iasă la pensie la 59 de ani, în loc de 64 de ani ca în cazul bărbaţilor.

România este una din ţările în care femeile şi bărbaţii se pensionează la vârste diferite. La baza acestei prevederi legale stă considerentul că femeile au de-a lungul vieţii multiple responsabilităţi familiale pe lângă cele ale muncii remunerate. Femeile au o dublă zi de muncă, una în câmpul muncii, cealaltă în casă, pregătind şi servind mâncarea, spălând şi făcând curat, îngrijind copiii şi persoanele dependente. Totuşi, există femei pentru care "privilegiul" de a ieşi mai repede la pensie se transformă într-o nedreptate, ele dorind să rămână la locul de muncă cel puţin până la vârsta la care o pot face colegii lor bărbaţi. Legislaţia românească OBLIGĂ femeile să se pensioneze mai repede, fără a le da posibilitatea să opteze.

Rodica Culcer a ocupat funcţia de Director al Direcţiei Emisiuni Informative şi Sport din Televiziunea Română. În luna mai 2011, contractul de muncă i-a expirat automat la împlinirea vârstei de 59 de ani, vârsta legală de pensionare pentru femei. Codul muncii stipulează că

O problemă absentă de pe agenda publică

Update 26.11. Reportaj Realitatea tv despre protest:

„

Blog împotriva reclamelor sexiste

Zi de zi reclamele ne livrează mesaje stereotipe despre femei.

Ai zice că suntem toate obsedate de siluetă, de riduri sau de strălucirea părului. Ai zice că nu mai putem dormi noaptea de grija balonării sau de cât de albe sunt „şoseţelele” copiilor. Pe lângă stereotipuri, publicitatea românească are nenumărate elemente de misoginism, de sexism şi de dispreţ faţă de experienţele femeilor.

De curând, în cadrul unui proiect dezvoltat de Centrul FILIA s-a lansat un blog ca răspuns la publicitatea ofensatoare la adresa femeilor. Un blog pe care vor fi prezentate şi comentate diverse reclame difuzate în presa audiovizuală şi presa scrisă.

Blogul va conţine pentru început următoarele categorii: Publicitate Ofensatoare România, Publicitate Ofensatoare Internaţional, Bune Practici România şi Bune Practici România Internaţional. Puteţi propune noi categorii sau teme.

Mai multe: „NU publicităţii ofensatoare!”.

Pichet de Protest la Camera Deputaţilor

STOP violenţei asupra femeilor: Victimele nu mai pot aştepta!

21 organizaţii nonguvernamentale desfăşoară un pichet de protest vineri, 25 noiembrie, în intervalul 16.00-18.00, în faţa Parlamentului, Camera Deputaţilor, prin care cer îmbunătăţirea legii de prevenire şi combatere a violenţei în familie şi aplicarea corespunzătoare a acesteia.

Femeile în posturi de decizie în administraţia publică centrală

Săptămâna trecută, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a publicat un studiu din care reieşea că femeile deţin peste jumătate dintre posturile de decizie din administraţia publică centrală şi cele mai multe posturi de conducere în ministere. Surpriză, nu-i aşa? Am ajuns la egalitate de gen!

Fals! Studiul respectiv nu a inclus toate posturile de decizie. A exclus posturile demnitarilor (adică exact cele de la care pornesc realmente deciziile): ministru, secretar de stat, preşedinţi cu rang de secretar de stat şi consilierii personali ai acestora. Acestea sunt funcţiile cel mai bine retribuite din administraţia publică şi cele mai importante. Studiul a inclus în schimb următoarele poziţii:

• nivel decizional 1: secretar general, secretar general adjunct, director general, director general adjunct;

• nivel decizional 2: director, director adjunct, şef serviciu, şef birou.

Abordarea din studiu este eronată. Cele două niveluri decizionale 1 şi 2, în realitate sunt niveluri decizionale 2 şi 3 pentru că cel mai înalt nivel de decizie este cel exclus: cel al demnitarilor. Studiul nu contrazice anterioarele cercetări. Din contră, confirmă existenţa plafonului de sticlă în ascensiunea ierarhică a femeilor. Dacă la nivelurile de mijloc distribuţia pe genuri a posturilor de decizie este aproximativ egală, cu cât înaintăm spre vârf cu atât prezenţa femeilor este mai mică iar a bărbaţilor mai mare.

În actualul cabinet de miniştri se regăsesc 15 miniştri bărbaţi şi 3 miniştri femei (Elena Udrea, Anca Boagiu şi Sulfina Barbu). Nu există date disponibile pentru situaţia la nivel de secretar de stat, preşedinţi cu rang de secretar de stat şi consilieri personali.

Pentru a nu induce în eroare titlul corect al studiului ar fi trebuit să fie "Situaţia femeilor şi a bărbaţilor în poziţii de decizie de rang 2 şi 3 din administraţia publică centrală". Totodată, datele ar fi trebuie să fie coroborate cu rezultatele studiilor anterioare pentru a pune în evidenţă existenţa plafonului de sticlă şi a barierelor care stau în calea ascensiunii femeilor în funcţiile de decizie de rang 1.

Link:

- Situaţia femeilor şi a bărbaţilor în poziţii de decizie în administraţia publică centrală.

Bianca Burţa-Cernat, invitată la Academia Boemă

Cea de-a treia ediţie a proiectului de dezbateri culturale ”Academia Boemă” o are ca invitată pe Bianca Burţa-Cernat, autoarea volumului Fotografie de grup cu scriitoare uitate. Proza feminină interbelică lansat recent la editura Cartea Românească.

Evenimentul va avea loc miercuri, 16 noiembrie, de la ora 19:00, la Cafe Boheme din str. Căderea Bastiliei nr. 11, Bucureşti.

Mai multe detalii aici.

Despre scandalul violului de la liceul Jean Monnet

În urmă cu o săptămână apăreau primele informaţii că o elevă de la liceul "Jean Monnet" a reclamat la Poliţie că a fost violată de profesorul de sport în timpul unei excursii la Predeal. De atunci şi până acum s-a scris şi s-a vorbit mult despre caz pe aproape toate canalele media, fără pic de consideraţie pentru respectarea intimităţii victimei şi protejarea identităţii ei. Eleva a fost direct sau indirect învinovăţită pentru cele întâmplate iar acuzaţia ei a fost întoarsă pe toate părţile şi suspectată din start de minciună.

Felul cum a reacţionat o parte a presei, în special cea senzaţionalistă, dar nu numai aceasta, şi reacţia „publicului” ne arată cât de patriarhală este societatea românească – în care mereu femeile sunt de vină – şi cât de prezente şi persistente sunt miturile despre violuri.

Lansarea volumului "Fotografie de grup cu scriitoare uitate. Proza feminină interbelică"

Are loc astăzi de la ora 18 la Librăria Dalles.

Cartea va fi subiectul viitoarei ediţii a "Academiei Boeme" din 16 noiembrie. Detalii în curând.

Elena Udrea, ministra obiect sexual

În timp ce vaită de discriminarea femeilor din politică şi declară că vrea să se desprindă de cultura masculină şi machoistă din România, Elena Udrea apare în pictoriale sexy în revista Tabu.

Pe blogul personal, Elena Udrea se autointitulează „lady power”. Pictorialele sexy şi, în general, strategia Elenei Udrea de a miza pe aparenţă mai presus de alte atuuri nu reprezintă însă, aşa cum probabil dânsa ar crede, o strategie de empowerment al femeilor. Reducerea femeilor la corp şi identificarea lor prin fizic sunt părţi ale aceleiaşi culturi patriarhale de desconsiderare a capacităţilor intelectuale ale femeilor şi transformarea în instrumente de uz aflate la dispoziţia bărbaţilor.

Cele mai şocante crime din 2011

Cele mai şocante crime din anul în curs au drept victime femei, în majoritatea cazurilor. Aşa reiese dintr-un articol publicat astăzi în România Liberă.

Flash-mob – Nu sunt de vânzare: STOP traficului de persoane!

Centrul FILIA va invită astăzi, 22 octombrie 2011, ora 17.30 pentru a spune „Nu sunt de vânzare: STOP traficului de persoane!” în cadrul unui flash mob în parcul Tineretului (intrarea de la liceul Şincai).

Traficul de persoane este un fenomen global şi o formă modernă de sclavie. Vizează în primul rând femeile şi copiii.

Formele pe care le poate lua devin din ce in ce mai subtile şi rafinate. Multe fete şi femei tinere sunt seduse şi apoi vândute de către presupusul iubit reţelelor de trafic şi de prostituţie. Aceasta este doar una din metodele sigure pentru traficanţi, cu minime şanse de a fi detectată.

Traficanţii nu au clipe de odihnă, ei caută mereu noi şi noi metode. Este timpul ca şi noi sa căutam metode de a creste vizibilitatea şi de a vorbi fetelor de pericolele ce le înconjoară, de a spune „Nu sunt de vânzare!”.

Mai multe detalii, precum şi scenariul pentru participanţii la flash-mob:

http://www.facebook.com/event.php?eid=152722201490585

Update 23.10.2011

• Articol în România Liberă.
• Înregistrare video a flash-mob-ului.

Ce-ar trebui să ne revolte la Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor

În perioada 20 -31 octombrie va avea loc Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor prin care toţi cetăţenii, persoane adulte, vor fi obligaţi să răspundă unor întrebări, în caz contrar sunt pasibili de amendă de până la 5.000 de lei. În fiecare gospodărie se vor completa în principiu trei formulare: unul despre ansamblul gospodăriei, unul despre locuinţă şi altul despre fiecare membru al gospodăriei.

Analizate în detaliu, formularele respective denotă o atitudine atât de discriminatorie faţă de femei şi faţă de minorităţile religioase, etnice şi sexuale încât mă mir că reprezentanţii INS mai au curajul să afirme că le-au conceput în baza recomandărilor Parlamentului European şi ale Consiliului privind Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor.

Se pleacă de la premisa că toate familiile din România sunt organizate ierarhic, având un „cap al gospodăriei”. Priviţi următoarea imagine din formularul referitor la Gospodărie:

Formularul complet poate fi vizualizat aici.

Aşteptaţi-vă aşadar ca atunci când vă veţi trezi cu recenzorul la uşă să fiţi întrebaţi „la voi cine e capul familiei?”. Acest recensământ nu va reflecta procentul de familii organizate partenerial, în care cei doi soţi sunt egali, în care nici unul nu se consideră deasupra celuilalt. Ba mai mult, va lăsa în conştiinţa cetăţenilor că la nivel de gospodărie/familie este normal să existe un şef.

Convenţia Naţională a Organizaţiei de Femei a PD-L

Noua conducere a Organizaţiei de Femei a PD-L s-a decis astăzi în cadrul Convenţiei Naţionale. Ocuparea funcţiilor de la vârful organizaţiei s-a făcut fără emoţii. Sulfina Barbu a fost singura candidată la funcţia de preşedintă, funcţie pe care o deţine şi în prezent. Andreea Paul (Vass) a evitat o confruntare cu Barbu şi s-a limitat la ocuparea funcţiei de prim-vicepreşedintă.

Dintre discursurile vorbitorilor, cele mai bune mi s-au părut ale Andreei Paul (Vass) şi, surprinzător, al Elenei Udrea, la care se adaugă cel al austriecei Maria Kallat, vicepreşedintă a Partidului Popular European. Discursurile ţinute de Sulfina Barbu, Roberta Anastase, Monica Macovei chiar dacă au cuprins, mai mult sau mai puţin, referiri la „forţa politică a femeilor”, nu conţin ceea ce, în termeni de specialitate se cheamă o viziune „gender mainstreaming”, adică să se aplece asupra problemelor specifice femeilor, indiferent de domeniul pe care-l abordează (de exemplu, vorbind de sănătate, să amintească de accesul femeilor la serviciile medicale, carenţele în serviciile maternităţilor, informarea deficitară a femeilor în perioada pre şi post natală, etc. – asta înseamnă o abordare „gender mainstreaming”).

O acţiune civică reuşită: Marşul Panaramelor /Slutwalk Bucureşti

A venit multă lume, în prima parte cam o 100 de persoane, după care 200 sau mai mult, iar atmosfera a fost excelentă. S-a scandat şi fluierat, pancartele au fost care mai de care mai colorate şi mai creative iar lumea s-a purtat civilizat pe tot parcursul marşului, fără excepţie.

Reiau, pe scurt, câteva din motivele acestui marş: fetele şi femeile din România sunt supuse în mod constant agresiunilor sexuale, de la pâsâieli, fluierături şi „inofensive” abordări pe stradă de tipul „hei, păpuşa, ai un ceas?” sau ofensive de tipul „ce te-aş f…” şi tot felul de înjurături, până la pipăieli, palme, îmbrânceli şi în cele mai rele cazuri violuri. Fetele şi femeile din România sunt de multe ori judecate şi învinovăţite pentru agresiunile sexuale pe care le suferă. Sunt luate la întrebări acuzatoare de tipul „de ce te-ai îmbrăcat aşa?”, „ce căutai la ora aia pe stradă?”, „de ce umbli pe străzi neluminate?”, „de ce te-ai dus acasă la ăla?”. Trăim într-o societate în care se învaţă cum să te fereşti de violuri, în loc de a nu viola.

Am organizat acest marş pentru a spune: STOP! Nu victimele sunt vinovate pentru agresiunile sexuale, ci agresorii! Aceste agresiuni trebuie să înceteze, agresorii trebuie blamaţi şi descurajaţi. Poliţia, justiţia şi unităţile medicale trebuie să înceteze în a mai blama victimele în orice fel şi trebuie să le ofere tot suportul pentru depăşirea traumelor.

Iată câteva din scandările de la Marş:

• NU mă simt flatată sa fiu AGRESATĂ!
• ORICUM m-aş îmbrăca VIOLUL este vina TA!
• POT sa fiu şi goală, pe corpul meu NU pui mana DECÂT dacă VREAU eu!
• 1,2,3 Agresorii jos cu ei!
• Oriunde aş merge, ORICE aş purta, NU e NU şi DA e DA!
• NU vrem cursuri de apărare pentru o SINGURĂ plimbare!

MESAJELE DE PE PANCARTE:

• FUSTA MEA≠ INVITAŢIE LA VIOL
• DĂ MÂNA CU MINE, NU CU FUNDUL MEU
• MAKE LOVE, NO RAPE
• NU ÎNSEAMNĂ NU. ÎNTOTDEAUNA!
• VAGINUL MEU, ALEGEREA MEA!
• STOP HĂRŢUIRII FETELOR PE STRADĂ
• POLIŢIŞTII SĂ NE APERE, NU SĂ NE FLUIERE
• FASHION VICTIM≠ RAPE VICTIM
• MASS-MEDIA, NU MAI TRATA VIOLUL CA DIVERTISMENT!
• FEMEI, FIŢI SOLIDARE, NU TOLERAŢI MISOGINIA!

…şi multe altele, le puteţi vedea şi în fotografii.

Au existat comentarii legate de alegerea numelui marşului.

1. Au fost persoane care n-au înţeles ironia şi scopul alegerii denumirii: „Marşul panaramelor? Nu sunt o panaramă ca sa iau parte la aşa ceva! Şi cum poţi folosi denumiri ca pitipoancă, târfă, curvă etc. în sens pozitiv?”, se întreba o persoană pe Facebook. Explicaţia este, pe scurt, următoarea: „În jurul nostru, un apelativ ca panaramă sau curvă nu e folosit ca o descriere, ci ca o armă. Şi atunci cea mai bună metodă de a neutraliza astfel de apelative este revendicându-le, adică să nu le mai luam în serios ca jigniri şi să ni le asumam noi însene, să le folosim ca pe nişte termeni care nu ne mai rănesc… aşa le subvertim şi avem o şansă de a ne elibera de influenţa lor şi a le puterea!” (explicaţia pe larg pe site-ul Ladyfest). Să ne amintim că în anii '90 intelectualii români au luat parte la Golaniadă. O jignire la adresa lor lansată de Iliescu, a fost transformată în ceva mobilizator şi pozitiv. Cred că femeile n-ar trebui să se mai teamă că sunt numite panarame, piţipoance, târfe, curve dacă se îmbracă într-un anume mod sau nu răspund la "chemările de împerechere" ale unor mitocani de pe stradă sau de altundeva.

2. S-a insinuat că ne-am fi ferit pudibond de traducerea exactă şi dură a Slutwalk (traducerea fiind Marşul Curvelor sau Marşul Târfelor). Nu este aşa. „Slut” are mai multe conotaţii în engleză, pe când în limba română duce mai degrabă la sensul de lucrătoare sexuale. N-am fi vrut să încurcăm borcanele. Şi problema prostituatelor este importantă şi merită atenţie, dar ideea marşului de ieri a fost alta şi n-am vrut să lăsăm loc de interpretări. „Panaramă” a fost termenul ales după îndelungi consultări şi discuţii.

Marşul de ieri a avut o acoperire mediatică excelentă, atât la televiziuni (Realitatea tv şi Antena 3 au avut transmisiuni în direct), cât şi la radiouri, pe agenţiile de presă şi în ziare. Mai jos puteţi vedea unul din reportaje:

În încheiere, îi felicit pe toţi participanţii de ieri şi le mulţumesc celor care ne-au susţinut de la depărtare şi ne-au transmis cuvinte frumoase de solidaritate. Le felicit şi pe organizatoare. A fost o plăcere să lucrăm împreună, noi de la vreo trei organizaţii feministe, plus alte persoane neafiliate şi nu vă ascund că atmosfera de la întâlnirile noastre pregătitoare a fost la fel de superbă ca la marşul propriu-zis. Sper să organizăm împreună multe alte acţiuni feministe de acum înainte. Bravo, fetelor!

Ne vedem azi la Marşul Panaramelor!

SLUTWALK BUCURESTI/ MARŞUL PANARAMELOR

6 OCTOMBRIE 2011

ORA 17.00 – Adunarea vis-a-vis de Tribunalul Bucureşti (fostul Junior), Bulevardul Unirii

-> ORA 18.00 – Plecare spre Piaţa Alba Iulia

DE CE?

Motivul 1:

În România are loc un viol la 4 ore, conform unor statistici ale Poliţiei Române. Neoficial cazurile sunt mult mai multe, pentru că victimele nu îndrăznesc să raporteze agresiunea de teama de a fi judecate, blamate, moralizate. Iar asta ni se pare “NORMAL”!?

Motivul 2:

Agresiunea stradală este continuă! Femeile sunt agresate verbal şi fizic oriunde: pe stradă, la metrou, acasă, la şcoală, la locul de muncă. Nu credem că există în România femeie care să nu fi cunoscut acest tip de violenţă.

Suntem furioase pentru că victimele acestor agresiuni sunt învinovăţite, arătate cu degetul!

Motivul 3:

Apelative precum „piţipoancă”, „leliţă balcanică”, „curvă”, „panaramă”, „târfă”, „păsăric㔄paraşută”, „ţigancă împuţită”, „păpuşă”, „pisi” fac parte din cotidian şi suntem obligate să le suportăm.

Motivul 4:

Blamarea victimei este o practică generalizată, adânc înrădăcinată în mintea celor mai mulţi români. „Majoritatea femeilor agresate pe stradă şi-au provocat agresorii cu un comportament de piţipoancă şi un caracter de leliţă balcanică, ar trebui să fie atente cu cine umblă şi cu cine intră în vorbă, nu să dea buzna la poliţie că au fost violate” – a afirmat prof. univ. dr. Tudorel Butoi, expert criminalist, într-o declaraţie oficială la Realitatea TV în 2010.

Motivul 5:

Sunt violate femei de la 80 de ani până la fete de 12 ani. Adică mame, surori, vecine, prietene, soţii, bunici, fiice. Acestea sunt „curvele” noastre??

Motiv final şi irefutabil:

Victimele agresiunilor sexuale nu sunt vinovate! Punct.

CINE?

MARŞUL PANARAMELOR sau SLUTWALK BUCURESTI?

Protestul (SlutWalk) a fost generat de afirmaţia unui reprezentant al Poliţiei Toronto din 24.01.2011: women should avoid dressing like sluts in order not to be victimized. Marşul a fost organizat pe 3 aprilie 2011 şi a strâns aproape 4000 de participanți. Astăzi sunt organizate mişcări similare în toată lumea, în oraşe din Canada, SUA, Marea Britanie, India, Australia, Olanda, Suedia, Danemarca, Brazilia, Noua Zeelanda, Cehia, Argentina, Mexic, Maroc, Africa de Sud, Singapore.

A AJUNS LA BUCUREŞTI!!

În România, manifestaţia e organizată de Asociaţia FRONT şi voluntarii, susţinută de Cercul de Lecturi Feministe, Grupul FIA, cu sprijinul www.feminism-romania.ro şi Blogul Medusei, deschisă oricui rezonează cu subiectul.

CE VREA?

-Să rupem tăcerea asupra agresiunii stradale!

-Să înceteze blamarea victimelor agresiunilor sexuale!

-Poliţia, sistemul medical şi justiţia să nu mai fie complici la aceste agresiuni, ci instituţii de suport pentru victime.

-Reprezentanții instituțiilor să ofere suport victimelor şi să le trateze cu demnitate, pentru a nu exista teama de a apela la ele!

-Să nu ne fie teamă să depunem plângere penală împotriva agresorilor!

-Să existe ajutor pentru victimele violenţei!

-Ca victime ale agresiunilor sexuale, să avem acces efectiv la servicii medicale şi consiliere psihologică!

-Să fie adoptat ordinul de restricție împotriva agresorilor!

-Violatorii să fie monitorizați ulterior punerii în libertate!

CAND?

6 OCTOMBRIE 2011 (JOI), ORA 17.00 – 19.00

UNDE?

Bucureşti – Bulevardul Unirii, vis-a-vis de Tribunalul Bucureşti (fostul Junior) -> Pţa. Alba Iulia.

CUM?

Civilizat! Cu pancarte, slogane, fluiere, tobe, porta-voce şi convingere!

Dobro şi Craioveanu, mitocănii misogine de dimineaţă

Bună dimineaţa, doamnelor!

Radio Guerrilla vă serveşte, în ediţia din 4 octombrie a emisiunii Guerrilla de Dimineaţă, o porţie de mitocănie misogină cu care să vă „înveselească” ziua şi nu care cumva să nu uitaţi în ce ţară trăiţi.

Doi simpatici, Mihai Dobrovolschi şi Vlad Craioveanu, se întreabă: „pe bune, există femei inteligente? Se mai fabrică?”. „Bă, sunt, dar sunt singure, nimeni nu le vrea!” Urmează hohote de râs. Apoi se întreabă „există extratereştri?”.

Un al treilea ins din studio, unul pe nume Matei, îi lămureşte: „staţi puţin, că dacă n-aţi văzut nu înseamnă că nu există”. I se răspunde: „aici nu este o glumă, Matei, femeia nu este făcută să fie inteligentă. Dacă e inteligentă e bolnavă!”.

După hohote prelungite, mai discută pe seama atractivităţii sexuale a femeilor proaste, după care emană prejudecăţi învechite despre feministe – feministele sunt lesbiene agresive, lipsite de tandreţe şi inteligenţă - pentru ca în cele din urmă să înceapă să caute femei inteligente din România: „Ra-Tatoiu”, „Udrea”…. „România are femei inteligente în viaţă?” – se tot întreabă cei de la Guerrilla. Urmează răspunsul „da, dar sunt scumpe, 200 – 300 de euro o oră”. Evident, urmează alte hohote de râs în studio după aşa glume „bune”. Finalizează prin a găsi totuşi câteva femei inteligente: Zoe Petre, Marie Rose Mociorniţă (dar doamna Mociorniţă nu e femeie, e zeiţă, zic ei), Aurora Liiceanu, Adriana Săftoiu, Andreea Esca. Asta nu înainte de a ajunge la „origini”, la Eva, o femeie inteligentă pentru că „l-a fraierit” pe Adam („dar nu mai bine rămânea ea proastă aşa?” – se întreabă retoric Craioveanu, încă o prejudecată că femeia dacă e inteligentă provoacă rele).

Cum zice prietena mea Andreea Molocea, oamenii ăştia încă mai cred că e cool să fii misogin. Aşa cum alţii cred că e de bonton să facă glume rasiste sau homofobe, şi ăştia de la Guerrilla, în ciuda pretenţiilor elitiste şi a ascultătorilor (inclusiv a ascultătoarelor) cu inteligenţă peste medie pe care aspiră să-i cucerească, nu se simt îngrădiţi să jignească femeile cu glume de şantierişti. Asta-i mass media quality din România? Trist.

Fragment guerrilla de dimineata - 4 oct. 2011

Asculta mai multe audio podcast

Uitasem să spun că la începutul discuţiei au tras cu noroi şi în Ana Aslan, insinuând că nu ea este inventatoarea cremelor Gerovital, ci bărba-su. Cum ar putea oare o femeie să inventeze ceva? Despre asta e vorba? „Amuzant”, ce să zic. Sper să-şi ia o amendă de la CNCD ca să avem de ce râde cu adevărat.

Institutul Cervantes a publicat un „ghid al comunicării non-sexiste”

Ghidul conţine o serie de reguli şi sugestii pentru a oferi un tratament lingvistic mai egalitar femeilor şi bărbaţilor şi a evita şi elimina sexismul din limbaj.

„Institutul Cervantes, instituţia publică spaniolă care se ocupă de promovarea limbii şi culturii spaniole în lume, nu poate trata cu indiferenţă folosirea limbii spaniole într-un mod care reflectă şi transmite idei şi atitudini discriminatorii faţă de femei” , consideră directoarea Institutului Cervantes, Carmen Caffarel.

Una din recomandările ghidului se referă la folosirea formelor la feminin în cazul profesiilor, ocupaţiilor şi funcţiilor ocupate de femei, atunci când aceste forme gramaticale există. Prin urmare, este de preferat să se spună „avocată”, „judecătoare”, „expertă”, „consilieră”, etc. Deşi mai rar decât în România, şi în Spania se spune despre femei că sunt „avocat” , „judecător” sau „expert”, ş.a., evitându-se în mod discriminatoriu forma feminină a substantivului.

La nivel comunitar, Parlamentul European a transmis în anul 2008 o serie de recomandări pentru folosirea limbajului neutru (nonsexist) în instituţiile Uniunii Europene, care cuprinde şi câteva reguli pentru limba română. Ele sunt disponibile pe pagina web: http://www.europarl.europa.eu/transl_es/RO/terminologie/buletin011.htm

________

Later edit

Cuprinsul şi primele pagini ale Ghidului comunicării non-sexiste, în original, pot fi vizualizate aici.

Întrebare retorică: peste câţi ani, decenii sau secole o să publice şi Academia Română aşa un ghid? Observaţi optimismul, n-am întrebat "peste câte milenii".:D

În 2010, Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse (desfiinţată de guvernul Boc între timp) a propus Institutului "Iorgu Iordan" din cadrul Academiei Române introducerea variantelor feminine ale numelor de profesii în Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR). Iniţiativa a rămas fără finalitate până acum.

Mai multe: Doctor, doctoră sau doctoriţă? Limba română le-ar putea face dreptate femeilor. Numele de profesii, trecute şi la feminin - ziarul Gândul, 5 mai 2010.

Votaţi proiectul „ALEG siguranţa”

Vă invit să votaţi proiectul „ALEG siguranţa” al asociaţiei A.L.E.G. Sibiu, având ca scop sprijinirea victimelor violenţei domestice şi a copiilor lor pentru depăşirea situaţiei de violenţă. Prin acest proiect, membrii asociaţiei A.L.E.G. şi-au propus să ofere victimelor servicii complexe axate pe recuperare în urma traumei, accesarea drepturilor şi câştigarea independenţei economice.

Detalii complete despre proiect: aici.

Proiectul „ALEG siguranţa” se află până pe 30 septembrie 2011 în competiţia de Granturi a băncii Raiffeisen, competiţie în urma căreia cele mai votate proiecte vor primi finanţarea de care au nevoie.

Ca să votaţi trebuie mai întâi să vă creaţi un cont de utilizator pe site-ul https://raiffeisencomunitati.ro/program-de-granturi iar - odată logaţi să accesaţi o hartă - alegeţi Sibiu - proiectul A.L.E.G.

Termen limită: 30 septembrie. Se poate vota o singură dată de pe o adresă de email.

Un film de văzut

"Gloria Steinem: In Her Own Words” - un film documentar produs de HBO, despre activista feministă Gloria Steinem, una din cele mai vizibile figuri ale mişcării de eliberare a femeilor (women's liberation movement) din anii ´60 şi ´70 din Statele Unite. Este co-fondatoarea, în anul 1971, a revistei feministe Ms. Magazine.

Filmul durează o oră.

Somebody stop Monica Tatoiu!

Celebra şi omniprezenta Monica Tatoiu a fost invitată să ia parte la Suceava la seminarul „Abordarea integratoare a principiului egalităţii de şanse în administraţia publică"care s-a desfăşurat astăzi, 16 septembrie, la sediul Prefecturii Suceava.

În timpul dezbaterilor nu a ratat momentul de a-şi expune teoriile sale despre cum s-a dezvoltat principiul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. Astfel, a explicat cum în anii ’50, în momentul în care economia era într-o creştere mult peste posibilităţile pieţei forţei de muncă majoritară masculină, s-a născut nevoia de a reduce costurile prin creşterea profitabilităţii. Acest lucru a determinat ca în anii ’60, în Statele Unite ale Americii, să ia naştere ideea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. „O analiză realizată de experţi din Statele Unite şi Marea Britanie, în general din ţările anglo-saxone unde revoluţia sexuală a fost cea mai puternică în anii ’60, a demonstrat că reducerea cheltuielilor administrative se poate face preponderent folosind femei, mai mult decât bărbaţi în administraţia publică”, a arătat Monica Tatoiu, care a explicat că femeia are o capacitate aparte la nivelul subconştientului său, de a eficientiza costurile, pentru că structural, ea este contabilul-şef al familiei sale. (Sursa)

Îi sugerez Monicăi Tatoiu să citească faimoasa carte „Mistica feminină” (The Feminine Mystique) scrisă de Betty Friedan în anii ´60. Va afla că masiva intrare pe piaţa muncii a femeilor din SUA s-a produs înainte, în timpul celui de-al doilea război mondial, când bărbaţii au plecat pe front iar industria americană a trebuit să găsească soluţii pentru a răspunde nevoii impetuoase de forţă de muncă pentru producţia de război. Însă în anii ´50 şi ´60, după întoarcerea bărbaţilor de pe front, s-a produs un regres în poziţiile ocupate de femei pe piaţa muncii. Bărbaţii şi-au revendicat şi recăpătat posturile deţinute înainte, iar multe femei, deşi urmaseră studii şi acumulaseră experienţă în diverse profesii, s-au retras în spaţiul domestic pentru a fi casnice şi mame. În perioada postbelică, explică Friedan în cartea sa, americancele au fost încurajate prin diverse căi, inclusiv prin cultura hollywoodiană, să devină soţii, mame şi casnice perfecte. Să aibă mulţi copii şi să-şi aştepte cu masa pusă soţii de la muncă. Baby-boom-ul din anii ´50 şi ´60 din SUA are legătură cu acest nou statut al femeilor din perioada de după război.

Ulterior, pe la sfârşitul anilor ´60, abandonarea statutului de casnică de către multe femei americane nu a fost rezultatul unui calcul rece de profitabilitate economică de tipul „femeile sunt mai chibzuite, hai să le angajăm în administraţie”. Fenomenul are legătură directă cu revoluţia sexuală pentru că această revoluţie se identifică cu revendicarea egalităţii între sexe, cu al doilea val de feminism şi cu utilizarea metodelor anticoncepţionale. Schimbarea n-au produs-o managerii obsedaţi de profit, ci femeile însele, prin preluarea controlului asupra corpului lor, asupra maternităţii şi prin revendicarea unei poziţii de egalitate cu bărbaţii în toate sferele. Există posibilitatea ca prezenţa lor mai numeroasă în domeniul administraţiei să se datoreze şi unui calcul, dar nu de tipul celui prezentat de Tatoiu. În unele domenii au fost preferate femeile pentru că ele au fost şi sunt tratate ca o mână de lucru mai ieftină. În prezent, în SUA, femeile câştigă în medie cu 23% mai puţin decât bărbaţii, deci angajarea lor în anumite domenii a însemnat, la modul cel mai cinic, o reducere a cheltuielilor cu personalul.

Ce m-a deranjat în mod deosebit în ştirea despre participarea Monicăi Tatoiu la seminarul de la Suceava a fost că această doamnă ne este prezentată ca fiind „cunoscută pentru activităţile în care este implicată privind promovarea femeii şi abordarea egalităţii de şanse”. Eu ştiu alte lucruri despre Monica Tatoiu. Ştiu că în urmă cu câţiva ani a declarat că nu-şi lasă angajatele să semneze contracte dacă sunt în perioada menstruaţiei, pentru că ciclul menstrual le afectează raţiunea. Ştiu că într-un interviu din 2010 descuraja participarea feminină în politică pentru că „e mai bine ca femeile să fie regizorii din spatele actorilor”. Acum, un an mai târziu, aceeaşi Tatoiu spune că ar fi bine ca femeile să fie minim 40% din parlamentari. Pe mine mă doare capul când o ascult pe această doamnă. Aş vrea să n-o mai aud vorbind nicăieri despre situaţia femeilor. Somebody stop her!

SlutWalk /Marşul Panaramelor la Bucureşti pe 6 octombrie

Pe 6 octombrie, începând cu ora 17,00, va avea loc în Bucureşti un Marş al Panaramelor, după modelul marşurilor SlutWalk din întreaga lume. Traseul nu este încă definitivat, depinzând şi de răspunsul Primăriei Capitalei. Iniţiatorii marşului sunt Asociaţia Front, Cercul de Lecturi Feministe şi FIA România.

Organizat iniţial în Toronto, Canada, la începutul acestui an şi repetat în zeci de oraşe din întreaga lume, SlutWalk este o manifestaţie împotriva blamării victimelor agresiunilor sexuale, împotriva învinovăţirii lor pornind de la felul cum se îmbracă, cum se poartă, pe unde şi la ce oră se plimbă pe stradă.

Un exemplu de blamare a victimelor a fost dat anul trecut şi de un reprezentant al Statului român, expertul criminalist prof. univ. Tudorel Butoi, care a declarat pe un post de televiziune că „majoritatea femeilor agresate pe stradă, în parcuri şi ascensoare şi-au provocat agresorii”. Că mare parte din victime sunt nişte piţipoance şi femei cu caracter de „leliţă balcanică” şi că femeile ar trebui „să fie atente pe unde umblă şi cu cine intră în vorbă, nu să dea buzna după aia la poliţie c-au fost violate”.

Aceasta este din păcate atitudinea pe care o au mare parte din reprezentanţii autorităţilor judiciare şi poliţieneşti din România, dar şi mulţi apropiaţi ai victimelor. În loc să dea vina pe agresori, ei se îndreaptă spre victime cu întrebări de genul „de ce te-ai îmbrăcat cu fustă scurtă?”, „ce căutai la ora aia pe stradă?”, „cine te-a pus să intri în clubul/barul ăla?”, ba mai mult, unii spun despre ele că sunt nişte panarame, curve, paraşute, acuzându-le pe ele de violenţele la care au fost supuse.

Prin urmare, o manifestaţie de tipul SlutWalk la Bucureşti este mai mult decât binevenită. Este nevoie să arătăm că nu suntem de acord cu învinovăţirea victimelor pentru agresiunile sexuale pe care le suferă şi că nu tolerăm nici un fel de astfel de agresiune.

La marş sunt invitate să participe cât mai multe organizaţii neguvernamentale şi persoane de orice vârstă, gen, etnie, orientare sexuală, opţiune religioasă, abilitate fizică sau ocupaţie. Ne-am dori să avem alături de noi şi persoane cu talente artistice care să dea marşului mai multă culoare şi un plus de creativitate. Vă puteţi îmbrăca în orice fel, nu există un cod vestimentar obligatoriu.

Confirmaţi participarea pe pagina de Facebook dedicată evenimentului.

Totodată, puteţi contribui la popularizarea evenimentului transmiţând cât mai multor persoane link-urile de pe Facebook, Twitter sau informaţia de mai jos.

...

MARŞUL PANARAMELOR

SLUTWALK BUCUREŞTI

DE CE

În România are loc un viol la 4 ore, conform unor statistici ale Poliţiei Române. Neoficial cazurile sunt mult mai multe, pentru că victimele nu îndrăznesc să raporteze agresiunea de teama de a fi judecate, blamate, moralizate.

Agresiunea stradală este continuă.

Femeile sunt agresate verbal şi fizic oriunde: pe stradă, la metrou, acasă, la şcoală, la locul de muncă. Nu credem că există femeie din România care să nu fi cunoscut acest tip de violenţă.

Apelative precum piţipoancă, leliţă balcanică, curvă, panaramă, târfă, paraşută, ţigancă împuţită, păpuşă, pisi, fac parte din cotidian şi suntem obligate să le suportăm.

Blamarea victimei este o practică generalizată, adânc înrădăcinată în mentalul colectiv. “Majoritatea femeilor agresate pe stradă şi-au provocat agresorii cu un comportament de piţipoancă şi un caracter de leliţă balcanică, ar trebui să fie atente cu cine umblă şi cu cine intră în vorbă, nu să dea buzna la poliţie că au fost violate” – a declarat Prof. Univ. Dr. Tudorel Butoi, expert criminalist, într-o declaraţie oficială la Realitatea TV în 2010.

Suspiciunea cu care sunt privite victimele violenţelor sexuale şi blamarea la care sunt supuse creează un climat care încurajează agresorii.

Sunt violate femei în vârstă de 80 de ani şi fete de 12 ani. Adică mame, surori, vecine, prietene, soţii, bunici, fiice. Acestea sunt “piţipoancele” noastre.

Este foarte frecvent violul comis de partenerii de viaţă, de colegi, prieteni, cunoscuţi. Imediat se înfiripă îndoiala. “Şi-a meritat-o”. Sigur a făcut ea ceva.

Ne-am săturat să vedem cum agresiunile sexuale sunt trecute cu vederea. Suntem furioase pentru că victimele acestor agresiuni sunt învinovăţite, arătate cu degetul.

Ne dorim să avem alături de noi cat mai multe persoane şi organizaţii pentru a lupta împreună împotriva agresiunilor sexuale asupra femeilor de orice ocupaţie, statut economic sau social, etnie, orientare sexuală, vârstă şi abilitate; să luptăm împotriva utilizării modului în care te îmbraci drept de criteriu care ne împarte în bune şi rele, în serioase şi uşuratice, în accesibile şi inabordabile; să denunţăm incorectitudinea, iresponsabilitatea şi lipsa de implicare a instituțiilor care, în loc să ajute victimele agresiunilor sexuale, le supun unor noi agresiuni şi umilinţe, în mod direct sau prin indiferenţă, necooperare şi prin aruncarea unei părţi din vină pe umerii lor.

Victimele agresiunilor sexuale nu sunt vinovate. Punct. Indiferent de cum arată, cu ce sunt îmbrăcate, la ce oră se plimbă noaptea, de unde sunt şi cum sunt ele ca persoane.

MANIFEST MARŞUL PANARAMELOR

Haideţi să rupem tăcerea asupra agresiunii stradale!

Să înceteze blamarea victimelor agresiunilor sexuale.

Poliţia, Sistemul Medical şi Justiția să nu mai fie complici la aceste agresiuni, ci instituţii de suport pentru victime.

Reprezentanții instituțiilor să ofere suport victimelor şi să le trateze cu demnitate pentru a nu ne fi teamă să apelam la ele.

Să nu ne fie teamă să depunem plângere penală împotriva agresorilor.

Să existe adăposturi pentru victimele violenţei domestice.

Ca victime ale agresiunilor sexuale, să avem acces efectiv la servicii medicale şi consiliere psihologică.

Să fie adoptat ordinul de restricție împotriva agresorilor.

Violatorii să fie monitorizați ulterior punerii în libertate.

CUM

Trebuie să mă îmbrac într-un anumit fel pentru a participa la SlutWalk Bucureşti?

Nu, pune pe tine ce haine vrei, oricât de multe sau de puţine. SlutWalk primeşte cu braţele deschise şi cu entuziasm pe toată lumea, oricât de îmbrăcată sau dezbrăcată, oricât de costumată şi colorată. Îmbracă-te totuşi destul de comod încât să te poţi mişca...nu uita că e vorba de un marş :)

• SlutWalk nu doreşte să promoveze ura şi deci nu folosim un limbaj care incită la ură.
• SlutWalk intenționează să revendice apelative precum panaramă, piţipoancă, târfă, paraşută, curvă şi să le folosească într-un mod pozitiv, care ne conferă putere şi respect.
• Facem referire la agresiune stradală şi agresiune sexuală, nu doar la viol.
• Nu punem problema agresiunii sexuale ca ceva înfăptuit numai de bărbaţi contra femeilor. Femeile constituie cel mai des ţinta iar bărbaţii cel mai des agresorii, dar sunt afectate persoanele de orice gen.
• Unele comunităţi/persoane se află la un mai mare risc de agresiune sexuală pe baza statutului lor, ocupaţiei, abilităţilor, nivelului de acces la servicii, rasei şi etniei, identităţii şi a altor factori. Noi vrem să punctăm acest lucru şi să ne adunăm la un loc, în toată diversitatea noastră, ca oameni care suntem afectaţi cu toţii. Vrem să fim uniţi şi încercăm să includem voci cât mai diverse în acest eveniment.
• Urmărim să folosim un limbaj cât mai inclusiv şi respectuos în discuţii despre cei afectaţi: femei/bărbaţi şi orice expresie de gen, comunităţi rasializate, persoane cu diferite abilităţi, etc.
• SlutWalk reprezintă o luare de poziţie înflăcărată şi paşnică prin care dorim să îi invităm pe ceilalţi la dialog.

CAND

6 octombrie 2011, între orele 17:00 – 19:00

UNDE

Centrul Bucureştiului. Traseul va fi anunţat ulterior.

CINE

Manifestaţie organizată de Asociaţia FRONT, Cercul de Lecturi Feministe, Grupul FIA.

Cu sprijinul: www.feminism-Romania.ro, Blogul Medusei.

Despre SlutWalk Toronto :

Protestul a fost generat de afirmaţia unui reprezentant al Poliţiei Toronto în 24.01.2011: “women should avoid dressing like sluts în order not to be victimized”. Marşul a fost organizat pe 3 aprilie 2011 şi a strâns aproape 4000 de participanți. Astăzi sunt organizate mişcări similare în toată lumea, în oraşe din Canada, SUA, Marea Britanie, India, Australia, Olanda, Suedia, Danemarca, Brazilia, Noua Zeelanda, Cehia, Argentina, Mexic, Maroc, Africa de Sud, Singapore.

Protestul are două direcţii. Pe de o parte, atragerea atenţiei asupra blamării victimelor agresiunilor sexuale, asupra violenţei structurale şi a toleranţei instituţionale.

Pe de altă parte, re-evaluarea termenului “slut” şi a opresiunii care rezultă din aplicarea acestei etichete. Femeile au dreptul să-şi afirme liber sexualitatea, fără să se simtă vinovate şi fără fie judecate.

Mai multe detalii:

http://www.slutwalktoronto.com/

http://www.facebook.com/SlutWalk

Despre cazul prof. univ. dr. Tudorel Butoi:

În 24.02.2010, în cadrul unei emisiuni live pe Realitatea TV, a declarat că majoritatea femeilor agresate pe stradă, în parcuri şi ascensoare, şi-au provocat agresorii cu un “comportament de piţipoancă şi un caracter de leliţă balcanică. Femeile ar trebui să fie atente pe unde umblă şi cu cine intră în vorbă, nu să dea buzna la politie ca au fost violate”.

Ca reacţie imediată, un grup de 30 de organizaţii neguvernamentale a depus o plângere la CNCD şi a fost creată pagina de Facebook “Susţinem plângerea împotriva prof.univ.dr. Tudorel Butoi” la care au aderat peste 2000 de persoane.

În octombrie 2010, CNCD a dat o hotărâre prin care sancţionează caracterul discriminatoriu al declaraţiilor expertului criminalist.

Hotărârea CNCD subliniază că declaraţiile sale „ ... trec dincolo de ceea ce ar fi necesar pentru prevenirea violenţei împotriva femeilor, transferând responsabilitatea victimelor. [...] efectul stereotipului promovat de reclamat este crearea unei temeri pentru femei de a recunoaşte un viol sau alte agresiuni fizice, ceea ce duce la nepedepsirea vinovaţilor, dar şi la crearea sentimentului de dezvinovăţire, mai mult, de impunitate pentru persoanele violente. Acest efect nu ajută prevenţia, ci persoanele care comit violenţe. Nu ajută nici victimele agresiunilor, ci îngreunează situaţia lor, prin modul în care sunt percepute în societate..."

Mai multe detalii:

http://www.facebook.com/group.php?gid=336504756853&v=wall

http://ecpi.ro/documents/Docs/hotarareCNCD.pdf

http://www.antidiscriminare.ro/home/