vineri, 23 septembrie 2011

Institutul Cervantes a publicat un „ghid al comunicării non-sexiste”

Ghidul conţine o serie de reguli şi sugestii pentru a oferi un tratament lingvistic mai egalitar femeilor şi bărbaţilor şi a evita şi elimina sexismul din limbaj.

„Institutul Cervantes, instituţia publică spaniolă care se ocupă de promovarea limbii şi culturii spaniole în lume, nu poate trata cu indiferenţă folosirea limbii spaniole într-un mod care reflectă şi transmite idei şi atitudini discriminatorii faţă de femei” , consideră directoarea Institutului Cervantes, Carmen Caffarel.

Una din recomandările ghidului se referă la folosirea formelor la feminin în cazul profesiilor, ocupaţiilor şi funcţiilor ocupate de femei, atunci când aceste forme gramaticale există. Prin urmare, este de preferat să se spună „avocată”, „judecătoare”, „expertă”, „consilieră”, etc. Deşi mai rar decât în România, şi în Spania se spune despre femei că sunt „avocat” , „judecător” sau „expert”, ş.a., evitându-se în mod discriminatoriu forma feminină a substantivului.

La nivel comunitar, Parlamentul European a transmis în anul 2008 o serie de recomandări pentru folosirea limbajului neutru (nonsexist) în instituţiile Uniunii Europene, care cuprinde şi câteva reguli pentru limba română. Ele sunt disponibile pe pagina web: http://www.europarl.europa.eu/transl_es/RO/terminologie/buletin011.htm

________

Later edit

Cuprinsul şi primele pagini ale Ghidului comunicării non-sexiste, în original, pot fi vizualizate aici.

Întrebare retorică: peste câţi ani, decenii sau secole o să publice şi Academia Română aşa un ghid? Observaţi optimismul, n-am întrebat "peste câte milenii".:D

În 2010, Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse (desfiinţată de guvernul Boc între timp) a propus Institutului "Iorgu Iordan" din cadrul Academiei Române introducerea variantelor feminine ale numelor de profesii în Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR). Iniţiativa a rămas fără finalitate până acum.

Mai multe: Doctor, doctoră sau doctoriţă? Limba română le-ar putea face dreptate femeilor. Numele de profesii, trecute şi la feminin - ziarul Gândul, 5 mai 2010.


marți, 20 septembrie 2011

Votaţi proiectul „ALEG siguranţa”

Vă invit să votaţi proiectul „ALEG siguranţa” al asociaţiei A.L.E.G. Sibiu, având ca scop sprijinirea victimelor violenţei domestice şi a copiilor lor pentru depăşirea situaţiei de violenţă. Prin acest proiect, membrii asociaţiei A.L.E.G. şi-au propus să ofere victimelor servicii complexe axate pe recuperare în urma traumei, accesarea drepturilor şi câştigarea independenţei economice.

Detalii complete despre proiect: aici.

Proiectul „ALEG siguranţa” se află până pe 30 septembrie 2011 în competiţia de Granturi a băncii Raiffeisen, competiţie în urma căreia cele mai votate proiecte vor primi finanţarea de care au nevoie.

Ca să votaţi trebuie mai întâi să vă creaţi un cont de utilizator pe site-ul https://raiffeisencomunitati.ro/program-de-granturi iar - odată logaţi să accesaţi o hartă - alegeţi Sibiu - proiectul A.L.E.G.

Termen limită: 30 septembrie. Se poate vota o singură dată de pe o adresă de email.

luni, 19 septembrie 2011

Un film de văzut

"Gloria Steinem: In Her Own Words” - un film documentar produs de HBO, despre activista feministă Gloria Steinem, una din cele mai vizibile figuri ale mişcării de eliberare a femeilor (women's liberation movement) din anii ´60 şi ´70 din Statele Unite. Este co-fondatoarea, în anul 1971, a revistei feministe Ms. Magazine.

Filmul durează o oră.


vineri, 16 septembrie 2011

Somebody stop Monica Tatoiu!

Celebra şi omniprezenta Monica Tatoiu a fost invitată să ia parte la Suceava la seminarul „Abordarea integratoare a principiului egalităţii de şanse în administraţia publică"care s-a desfăşurat astăzi, 16 septembrie, la sediul Prefecturii Suceava.

În timpul dezbaterilor nu a ratat momentul de a-şi expune teoriile sale despre cum s-a dezvoltat principiul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. Astfel, a explicat cum în anii ’50, în momentul în care economia era într-o creştere mult peste posibilităţile pieţei forţei de muncă majoritară masculină, s-a născut nevoia de a reduce costurile prin creşterea profitabilităţii. Acest lucru a determinat ca în anii ’60, în Statele Unite ale Americii, să ia naştere ideea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. „O analiză realizată de experţi din Statele Unite şi Marea Britanie, în general din ţările anglo-saxone unde revoluţia sexuală a fost cea mai puternică în anii ’60, a demonstrat că reducerea cheltuielilor administrative se poate face preponderent folosind femei, mai mult decât bărbaţi în administraţia publică”, a arătat Monica Tatoiu, care a explicat că femeia are o capacitate aparte la nivelul subconştientului său, de a eficientiza costurile, pentru că structural, ea este contabilul-şef al familiei sale. (Sursa)

Îi sugerez Monicăi Tatoiu să citească faimoasa carte „Mistica feminină” (The Feminine Mystique) scrisă de Betty Friedan în anii ´60. Va afla că masiva intrare pe piaţa muncii a femeilor din SUA s-a produs înainte, în timpul celui de-al doilea război mondial, când bărbaţii au plecat pe front iar industria americană a trebuit să găsească soluţii pentru a răspunde nevoii impetuoase de forţă de muncă pentru producţia de război. Însă în anii ´50 şi ´60, după întoarcerea bărbaţilor de pe front, s-a produs un regres în poziţiile ocupate de femei pe piaţa muncii. Bărbaţii şi-au revendicat şi recăpătat posturile deţinute înainte, iar multe femei, deşi urmaseră studii şi acumulaseră experienţă în diverse profesii, s-au retras în spaţiul domestic pentru a fi casnice şi mame. În perioada postbelică, explică Friedan în cartea sa, americancele au fost încurajate prin diverse căi, inclusiv prin cultura hollywoodiană, să devină soţii, mame şi casnice perfecte. Să aibă mulţi copii şi să-şi aştepte cu masa pusă soţii de la muncă. Baby-boom-ul din anii ´50 şi ´60 din SUA are legătură cu acest nou statut al femeilor din perioada de după război.

Ulterior, pe la sfârşitul anilor ´60, abandonarea statutului de casnică de către multe femei americane nu a fost rezultatul unui calcul rece de profitabilitate economică de tipul „femeile sunt mai chibzuite, hai să le angajăm în administraţie”. Fenomenul are legătură directă cu revoluţia sexuală pentru că această revoluţie se identifică cu revendicarea egalităţii între sexe, cu al doilea val de feminism şi cu utilizarea metodelor anticoncepţionale. Schimbarea n-au produs-o managerii obsedaţi de profit, ci femeile însele, prin preluarea controlului asupra corpului lor, asupra maternităţii şi prin revendicarea unei poziţii de egalitate cu bărbaţii în toate sferele. Există posibilitatea ca prezenţa lor mai numeroasă în domeniul administraţiei să se datoreze şi unui calcul, dar nu de tipul celui prezentat de Tatoiu. În unele domenii au fost preferate femeile pentru că ele au fost şi sunt tratate ca o mână de lucru mai ieftină. În prezent, în SUA, femeile câştigă în medie cu 23% mai puţin decât bărbaţii, deci angajarea lor în anumite domenii a însemnat, la modul cel mai cinic, o reducere a cheltuielilor cu personalul.

Ce m-a deranjat în mod deosebit în ştirea despre participarea Monicăi Tatoiu la seminarul de la Suceava a fost că această doamnă ne este prezentată ca fiind „cunoscută pentru activităţile în care este implicată privind promovarea femeii şi abordarea egalităţii de şanse”. Eu ştiu alte lucruri despre Monica Tatoiu. Ştiu că în urmă cu câţiva ani a declarat că nu-şi lasă angajatele să semneze contracte dacă sunt în perioada menstruaţiei, pentru că ciclul menstrual le afectează raţiunea. Ştiu că într-un interviu din 2010 descuraja participarea feminină în politică pentru că „e mai bine ca femeile să fie regizorii din spatele actorilor”. Acum, un an mai târziu, aceeaşi Tatoiu spune că ar fi bine ca femeile să fie minim 40% din parlamentari. Pe mine mă doare capul când o ascult pe această doamnă. Aş vrea să n-o mai aud vorbind nicăieri despre situaţia femeilor. Somebody stop her!

sâmbătă, 10 septembrie 2011

SlutWalk /Marşul Panaramelor la Bucureşti pe 6 octombrie

Pe 6 octombrie, începând cu ora 17,00, va avea loc în Bucureşti un Marş al Panaramelor, după modelul marşurilor SlutWalk din întreaga lume. Traseul nu este încă definitivat, depinzând şi de răspunsul Primăriei Capitalei. Iniţiatorii marşului sunt Asociaţia Front, Cercul de Lecturi Feministe şi FIA România.

Organizat iniţial în Toronto, Canada, la începutul acestui an şi repetat în zeci de oraşe din întreaga lume, SlutWalk este o manifestaţie împotriva blamării victimelor agresiunilor sexuale, împotriva învinovăţirii lor pornind de la felul cum se îmbracă, cum se poartă, pe unde şi la ce oră se plimbă pe stradă.

Un exemplu de blamare a victimelor a fost dat anul trecut şi de un reprezentant al Statului român, expertul criminalist prof. univ. Tudorel Butoi, care a declarat pe un post de televiziune că „majoritatea femeilor agresate pe stradă, în parcuri şi ascensoare şi-au provocat agresorii”. Că mare parte din victime sunt nişte piţipoance şi femei cu caracter de „leliţă balcanică” şi că femeile ar trebui „să fie atente pe unde umblă şi cu cine intră în vorbă, nu să dea buzna după aia la poliţie c-au fost violate”.

Aceasta este din păcate atitudinea pe care o au mare parte din reprezentanţii autorităţilor judiciare şi poliţieneşti din România, dar şi mulţi apropiaţi ai victimelor. În loc să dea vina pe agresori, ei se îndreaptă spre victime cu întrebări de genul „de ce te-ai îmbrăcat cu fustă scurtă?”, „ce căutai la ora aia pe stradă?”, „cine te-a pus să intri în clubul/barul ăla?”, ba mai mult, unii spun despre ele că sunt nişte panarame, curve, paraşute, acuzându-le pe ele de violenţele la care au fost supuse.

Prin urmare, o manifestaţie de tipul SlutWalk la Bucureşti este mai mult decât binevenită. Este nevoie să arătăm că nu suntem de acord cu învinovăţirea victimelor pentru agresiunile sexuale pe care le suferă şi că nu tolerăm nici un fel de astfel de agresiune.

La marş sunt invitate să participe cât mai multe organizaţii neguvernamentale şi persoane de orice vârstă, gen, etnie, orientare sexuală, opţiune religioasă, abilitate fizică sau ocupaţie. Ne-am dori să avem alături de noi şi persoane cu talente artistice care să dea marşului mai multă culoare şi un plus de creativitate. Vă puteţi îmbrăca în orice fel, nu există un cod vestimentar obligatoriu.

Confirmaţi participarea pe pagina de Facebook dedicată evenimentului.

Totodată, puteţi contribui la popularizarea evenimentului transmiţând cât mai multor persoane link-urile de pe Facebook, Twitter sau informaţia de mai jos.

...

MARŞUL PANARAMELOR
SLUTWALK BUCUREŞTI


DE CE

În România are loc un viol la 4 ore, conform unor statistici ale Poliţiei Române. Neoficial cazurile sunt mult mai multe, pentru că victimele nu îndrăznesc să raporteze agresiunea de teama de a fi judecate, blamate, moralizate.

Agresiunea stradală este continuă.

Femeile sunt agresate verbal şi fizic oriunde: pe stradă, la metrou, acasă, la şcoală, la locul de muncă. Nu credem că există femeie din România care să nu fi cunoscut acest tip de violenţă.

Apelative precum piţipoancă, leliţă balcanică, curvă, panaramă, târfă, paraşută, ţigancă împuţită, păpuşă, pisi, fac parte din cotidian şi suntem obligate să le suportăm.

Blamarea victimei este o practică generalizată, adânc înrădăcinată în mentalul colectiv. “Majoritatea femeilor agresate pe stradă şi-au provocat agresorii cu un comportament de piţipoancă şi un caracter de leliţă balcanică, ar trebui să fie atente cu cine umblă şi cu cine intră în vorbă, nu să dea buzna la poliţie că au fost violate” – a declarat Prof. Univ. Dr. Tudorel Butoi, expert criminalist, într-o declaraţie oficială la Realitatea TV în 2010.

Suspiciunea cu care sunt privite victimele violenţelor sexuale şi blamarea la care sunt supuse creează un climat care încurajează agresorii.

Sunt violate femei în vârstă de 80 de ani şi fete de 12 ani. Adică mame, surori, vecine, prietene, soţii, bunici, fiice. Acestea sunt “piţipoancele” noastre.

Este foarte frecvent violul comis de partenerii de viaţă, de colegi, prieteni, cunoscuţi. Imediat se înfiripă îndoiala. “Şi-a meritat-o”. Sigur a făcut ea ceva.

Ne-am săturat să vedem cum agresiunile sexuale sunt trecute cu vederea. Suntem furioase pentru că victimele acestor agresiuni sunt învinovăţite, arătate cu degetul.

Ne dorim să avem alături de noi cat mai multe persoane şi organizaţii pentru a lupta împreună împotriva agresiunilor sexuale asupra femeilor de orice ocupaţie, statut economic sau social, etnie, orientare sexuală, vârstă şi abilitate; să luptăm împotriva utilizării modului în care te îmbraci drept de criteriu care ne împarte în bune şi rele, în serioase şi uşuratice, în accesibile şi inabordabile; să denunţăm incorectitudinea, iresponsabilitatea şi lipsa de implicare a instituțiilor care, în loc să ajute victimele agresiunilor sexuale, le supun unor noi agresiuni şi umilinţe, în mod direct sau prin indiferenţă, necooperare şi prin aruncarea unei părţi din vină pe umerii lor.

Victimele agresiunilor sexuale nu sunt vinovate. Punct. Indiferent de cum arată, cu ce sunt îmbrăcate, la ce oră se plimbă noaptea, de unde sunt şi cum sunt ele ca persoane.

MANIFEST MARŞUL PANARAMELOR

Haideţi să rupem tăcerea asupra agresiunii stradale!

Să înceteze blamarea victimelor agresiunilor sexuale.

Poliţia, Sistemul Medical şi Justiția să nu mai fie complici la aceste agresiuni, ci instituţii de suport pentru victime.

Reprezentanții instituțiilor să ofere suport victimelor şi să le trateze cu demnitate pentru a nu ne fi teamă să apelam la ele.

Să nu ne fie teamă să depunem plângere penală împotriva agresorilor.

Să existe adăposturi pentru victimele violenţei domestice.

Ca victime ale agresiunilor sexuale, să avem acces efectiv la servicii medicale şi consiliere psihologică.

Să fie adoptat ordinul de restricție împotriva agresorilor.

Violatorii să fie monitorizați ulterior punerii în libertate.

CUM

Trebuie să mă îmbrac într-un anumit fel pentru a participa la SlutWalk Bucureşti?

Nu, pune pe tine ce haine vrei, oricât de multe sau de puţine. SlutWalk primeşte cu braţele deschise şi cu entuziasm pe toată lumea, oricât de îmbrăcată sau dezbrăcată, oricât de costumată şi colorată. Îmbracă-te totuşi destul de comod încât să te poţi mişca...nu uita că e vorba de un marş :)

  • SlutWalk nu doreşte să promoveze ura şi deci nu folosim un limbaj care incită la ură.
  • SlutWalk intenționează să revendice apelative precum panaramă, piţipoancă, târfă, paraşută, curvă şi să le folosească într-un mod pozitiv, care ne conferă putere şi respect.
  • Facem referire la agresiune stradală şi agresiune sexuală, nu doar la viol.
  • Nu punem problema agresiunii sexuale ca ceva înfăptuit numai de bărbaţi contra femeilor. Femeile constituie cel mai des ţinta iar bărbaţii cel mai des agresorii, dar sunt afectate persoanele de orice gen.
  • Unele comunităţi/persoane se află la un mai mare risc de agresiune sexuală pe baza statutului lor, ocupaţiei, abilităţilor, nivelului de acces la servicii, rasei şi etniei, identităţii şi a altor factori. Noi vrem să punctăm acest lucru şi să ne adunăm la un loc, în toată diversitatea noastră, ca oameni care suntem afectaţi cu toţii. Vrem să fim uniţi şi încercăm să includem voci cât mai diverse în acest eveniment.
  • Urmărim să folosim un limbaj cât mai inclusiv şi respectuos în discuţii despre cei afectaţi: femei/bărbaţi şi orice expresie de gen, comunităţi rasializate, persoane cu diferite abilităţi, etc.
  • SlutWalk reprezintă o luare de poziţie înflăcărată şi paşnică prin care dorim să îi invităm pe ceilalţi la dialog.

CAND

6 octombrie 2011, între orele 17:00 – 19:00

UNDE

Centrul Bucureştiului. Traseul va fi anunţat ulterior.

CINE

Manifestaţie organizată de Asociaţia FRONT, Cercul de Lecturi Feministe, Grupul FIA.

Cu sprijinul: www.feminism-Romania.ro, Blogul Medusei.

Despre SlutWalk Toronto :

Protestul a fost generat de afirmaţia unui reprezentant al Poliţiei Toronto în 24.01.2011: “women should avoid dressing like sluts în order not to be victimized”. Marşul a fost organizat pe 3 aprilie 2011 şi a strâns aproape 4000 de participanți. Astăzi sunt organizate mişcări similare în toată lumea, în oraşe din Canada, SUA, Marea Britanie, India, Australia, Olanda, Suedia, Danemarca, Brazilia, Noua Zeelanda, Cehia, Argentina, Mexic, Maroc, Africa de Sud, Singapore.

Protestul are două direcţii. Pe de o parte, atragerea atenţiei asupra blamării victimelor agresiunilor sexuale, asupra violenţei structurale şi a toleranţei instituţionale.

Pe de altă parte, re-evaluarea termenului “slut” şi a opresiunii care rezultă din aplicarea acestei etichete. Femeile au dreptul să-şi afirme liber sexualitatea, fără să se simtă vinovate şi fără fie judecate.

Mai multe detalii:

http://www.slutwalktoronto.com/

http://www.facebook.com/SlutWalk

Despre cazul prof. univ. dr. Tudorel Butoi:

În 24.02.2010, în cadrul unei emisiuni live pe Realitatea TV, a declarat că majoritatea femeilor agresate pe stradă, în parcuri şi ascensoare, şi-au provocat agresorii cu un “comportament de piţipoancă şi un caracter de leliţă balcanică. Femeile ar trebui să fie atente pe unde umblă şi cu cine intră în vorbă, nu să dea buzna la politie ca au fost violate”.

Ca reacţie imediată, un grup de 30 de organizaţii neguvernamentale a depus o plângere la CNCD şi a fost creată pagina de Facebook “Susţinem plângerea împotriva prof.univ.dr. Tudorel Butoi” la care au aderat peste 2000 de persoane.

În octombrie 2010, CNCD a dat o hotărâre prin care sancţionează caracterul discriminatoriu al declaraţiilor expertului criminalist.

Hotărârea CNCD subliniază că declaraţiile sale „ ... trec dincolo de ceea ce ar fi necesar pentru prevenirea violenţei împotriva femeilor, transferând responsabilitatea victimelor. [...] efectul stereotipului promovat de reclamat este crearea unei temeri pentru femei de a recunoaşte un viol sau alte agresiuni fizice, ceea ce duce la nepedepsirea vinovaţilor, dar şi la crearea sentimentului de dezvinovăţire, mai mult, de impunitate pentru persoanele violente. Acest efect nu ajută prevenţia, ci persoanele care comit violenţe. Nu ajută nici victimele agresiunilor, ci îngreunează situaţia lor, prin modul în care sunt percepute în societate..."

Mai multe detalii:

http://www.facebook.com/group.php?gid=336504756853&v=wall

http://ecpi.ro/documents/Docs/hotarareCNCD.pdf

http://www.antidiscriminare.ro/home/

miercuri, 7 septembrie 2011

Cum apar femeile în mass media şi publicitatea din România – studiu ALTFEM


Astăzi a fost lansat raportul de cercetare media din cadrul proiectului "ALTFEM - o campanie pentru schimbarea imaginii femeii în societate". ALTFEM este un proiect cu finanţare europeană derulat în parteneriat de agenţia de publicitate TBWA/Bucureşti, Active Watch - Agenţia de monitorizare a Presei şi CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate.

Cercetarea s-a desfăşurat în perioada 15 februarie – 15 mai 2011 şi a vizat analiza felului cum sunt reflectate femeile de televiziuni, publicitate şi presa scrisă.

Emisiuni tv analizate: Happy Hour (Pro tv), Acces Direct (Antena 1), O dată-n viaţă (TVR1), Schimb de mame (Prima tv) şi Sinteza Zilei (Antena 3).

Reclame tv: cele difuzate de Antena 1, Antena 3, Prima tv, Pro tv, Realitatea tv şi TVR 1 în perioada 4 februarie – 2 martie şi 28 aprilie – 4 mai.

Publicaţii: Adevărul, Jurnalul Naţional, Libertatea şi Click.

Iată cum apar femeile în mass media şi publicitatea din România, conform raportului de cercetare:

În emisiunile tv analizate:

  • În timp ce prezenţa femeilor şi bărbaţilor în emisiunile de divertisment este distribuită egal, în emisiunile de tip talk-show (unde se discută treburi serioase, nu-i aşa?), prezenţa femeilor în calitate de invitate este mult mai mică (în talk-show-uri doar 12% din invitaţi sunt femei, 88% bărbaţi)
  • Viaţa personală este subiect de discuţie în mai mare măsură în cazul femeilor decât a bărbaţilor.
  • Din punct de vedere al profesiilor, există domenii în care femeile nu sunt deloc reprezentate în niciuna din emisiunile analizate: administraţie publică, sectorul non-profit, poliţie, armată, sindicate.
  • În general, ţintele aluziilor sexuale şi referirile la aspectele fizice din emisiunile televizate vizează femeile.
  • În perioada analizată au fost identificate aproape 300 de referiri care conţin stereotipuri de gen. Cel mai des apar stereotipuri legate de statutul de gospodină al femeii şi de subordonare faţă de bărbat („femeile trebuie să stea la cratiţă”; „femeile aspiră la bani, statut, lucruri materiale”; „mamele nu au voie să greşească, trebuie să se sacrifice pentru copiii lor, ar trebui să aibă anumite restricţii, de exemplu să nu mai fie fotomodele”, „blondele nu sunt inteligente” şi multe altele).

În reclame:

  • Cele mai multe acţiuni ale femeilor sunt domestice şi de îngrijire corporală. Bărbaţii apar mai degrabă în postura de personaje care aşteaptă să fie îngrijiţi, dar şi în situaţii de joc sau activităţi de timp liber.
  • În ce priveşte voice-overul, analiza a reliefat că 59% dintre produsele şi serviciile prezentate în calupurile de publicitate sunt promovate de bărbaţi. Atunci când voice-overul aparţine unui expert, doar o treime sunt voci de femei.

În presa scrisă:

  • Bărbaţii sunt actorii principali în articolele de presă scrisă (75%);
  • Femeile apar mult mai puţin în ziarele generaliste decât în tabloide;
  • În privinţa domeniului din care provin actorii principali ai articolelor, s-au evidenţiat discrepanţe în artă şi divertisment, domenii în care femeile sunt mai bine reprezentate, şi politică şi sport, două domenii în care bărbaţii sunt mult mai bine reprezentaţi.
  • Analiza a reliefat că există o diferenţa semnificativă de gen în reprezentarea mediului de afaceri (9% - bărbaţi, 2% femei);
  • Atât în cazul ziarelor generaliste, cât şi al tabloidelor, au fost identificate femei care beneficiază de notorietate mediatică, dar ale căror domenii profesionale nu au fost specificate (de exemplu Monica Columbeanu, Oana Zăvoranu).
  • Experţii care apar în presa scrisă sunt în mai mare măsură de sex masculin (65%).

Prin urmare, în mass media românească femeile au un rol marcat de stereotipuri tradiţionaliste sau sexiste. Predomină discursul conservator (transmis prin glume, snoave, istorii de viaţă sau apel la cutumă) şi tendinţa de a prezenta femeie ca actor social care îşi dobândeşte statutul datorită asocierii cu un bărbat puternic sau datorită calităţilor fizice şi sexuale.


Link-uri: