Despre poliţişti şi abuzuri asupra prostituatelor (II)

Organizaţiile nonguvernamentale APADOR-CH și ARAS au realizat un sondaj printre prostituatele din mai multe județe ale țării pentru a vedea în ce măsură acestea au avut parte de abuzuri din partea forţelor de ordine.

Nu multe femei au acceptat să vorbească deschis despre ce li se întâmplă în relația cu forțele de ordine, chiar sub protecția anonimatului și în fața lucrătorilor ARAS, care derulează de peste zece ani programe de consiliere și protejare a persoanelor vulnerabile. Asta pentru că ele știu că și dacă se plâng sau reclamă abuzurile, nimeni nu le ia în seamă.

Prin urmare, rezultatele în urma răspunsurilor la chestionar reflectă parțial adevărul.

La întrebări au răspuns peste 170 de prostituate, din București și din județele Neamț, Timiș, Constanța, Cluj, Brașov, Iași, Arad și Dolj.

• 16% dintre fetele chestionate recunosc că au fost lovite de forțele de ordine;
• 6,5% spun că au fost forțate să întrețină relații sexuale cu forțele de ordine;
• 2 cazuri de viol – deși recunosc mai multe că au fost forțate să întrețină raporturi sexuale, ceea ce poate fi interpretat ca și viol;
• 23% spun că sunt forțate să le dea bani polițiștilor pentru a nu fi amendate/arestate. Un procent și mai mare recunosc că sunt forțate să dea bani proxeneților care probabil îi „cumpără” pe polițiști pentru ca fetele să fie lăsate în pace.
• 5,8% spun că au fost forțate să accepte testarea HIV.

Mai multe detalii aici.

Despre poliţişti şi abuzuri asupra prostituatelor

Ieri, Direcţia Generală Anticorupţie - DGA a dat publicităţii un dosar în care mai mulţi poliţişti de la Secţia 3 sunt anchetaţi pentru că au dezbrăcat, umilit, bătut şi lipsit de libertate o agentă de poliţie, crezând că au de-a face cu o prostituată. Femeia se afla în misiune pentru a investiga faptele de corupţie ale poliţiştilor, existând bănuiala că aceştia luau taxă de protecţie de la prostituate şi proxeneţi.

"Îmbrăcată provocator, agenta sub acoperire simula că face trotuarul în faţa hotelurilor de pe Calea Victoriei, staţionând mai mult la Hotel Athenee Palace Hilton şi Radisson Blue. Acolo, ea a fost oprită de doi poliţişti de ordine publică de la Secţia 3, care au văzut "prospătura" (cei doi cunoşteau toate prostituatele din zonă, de la care încasau taxa de protecţie). Poliţiştii au întrebat-o cine i-a dat aprobarea să facă trotuarul acolo şi i-au spus ca în acea zonă prostituatele au acces doar cu aprobarea lor şi că trebuie să plătească pentru acest lucru. Au luat-o la secţia de Poliţie, au dezbrăcat-o, au bătut-o, au ţinut-o prizonieră şase ore fără mandat, fără sa-i dea voie să dea telefon sau să-şi cheme un avocat. Toate dialogurile au fost înregistrate audio-video de agenta sub acoperire şi constituie probe în baza cărora poliţiştii corupţi au fost încătuşaţi.

Agenta sub acoperire nu a putut opri abuzurile colegilor ei de la Secţia 3 Poliţie prin dezvăluirea identităţii deoarece ar fi distrus probaţiunea. Pentru toate umilinţele suportate de dragul profesiei, agenta sub acoperire este răsplătită cu un salariu de doar 2000 de lei pe lună, bani în care intră şi indemnizaţia de hrană." - România Liberă.

Ce s-a întâmplat la secţia 3 nu este decât un indiciu al tipurilor de abuzuri asupra prostituatelor săvârşite de oamenii legii.

Scrisoare deschisă ARAS: Aceleaşi drepturi, aceleaşi responsabilităţi

În fiecare an, pe 17 decembrie, organizaţiile non-guvernamentale din întreaga lume (în special organizaţiile lucrătorilor sexuali) atrag atenţia asupra necesităţii încetării violenţei şi abuzurilor la adresa persoanelor implicate în prostituţie. Grave încălcări ale drepturilor omului, violenţa, stigmatizarea şi limitarea exercitării drepturilor cetăţeneşti în contextul legal care incriminează prostituţia cresc şi vulnerabilitatea lucrătorilor sexuali faţă de infecţia cu HIV şi SIDA .

În România, prostituţia este o infracţiune şi poate fi pedepsită (închisoare de la 3 luni la 3 ani). Conform Legii 61/1991, acostarea clienţilor este contravenţie şi poate fi pedepsită cu amendă.

Persoanele implicate în sexul comercial sunt deseori abuzate şi agresate de clienţi sau proxeneţi, precum şi de alte persoane, dar, în loc să fie pedepsiţi agresorii, de cele mai multe ori ele, victimele, sunt arestate sau amendate; declararea unui abuz echivalează cu /implică o autodenunţare.

Deputaţii francezi cer abolirea prostituţiei

Deputaţii francezi relansează astăzi dezbaterea privind prostituţia. Doi aleşi din parlamentul de la Paris - o femeie şi un bărbat, unul de stânga şi altul de dreapta - prezintă o rezoluţie şi un proiect de lege care prevăd schimbarea legislaţiei actuale.

Rezoluţia prezentată parlamentarilor urmăreşte reafirmarea poziţiei aboliţioniste a Franţei. "Într-o epocă în care prostituţia pare că se banalizează în Europa, principiile din 1960 care au abolit prostituţia trebuie proclamate cu voce tare", afirmă cei doi autori ai textului. În paralel cu această rezoluţie, deputaţii depun şi un proiect de lege care prevede penalizarea clienţilor, după modelul celui instaurat deja de mai bine de un deceniu în Suedia.

Flash-mob – Nu sunt de vânzare: STOP traficului de persoane!

Centrul FILIA va invită astăzi, 22 octombrie 2011, ora 17.30 pentru a spune „Nu sunt de vânzare: STOP traficului de persoane!” în cadrul unui flash mob în parcul Tineretului (intrarea de la liceul Şincai).

Traficul de persoane este un fenomen global şi o formă modernă de sclavie. Vizează în primul rând femeile şi copiii.

Formele pe care le poate lua devin din ce in ce mai subtile şi rafinate. Multe fete şi femei tinere sunt seduse şi apoi vândute de către presupusul iubit reţelelor de trafic şi de prostituţie. Aceasta este doar una din metodele sigure pentru traficanţi, cu minime şanse de a fi detectată.

Traficanţii nu au clipe de odihnă, ei caută mereu noi şi noi metode. Este timpul ca şi noi sa căutam metode de a creste vizibilitatea şi de a vorbi fetelor de pericolele ce le înconjoară, de a spune „Nu sunt de vânzare!”.

Mai multe detalii, precum şi scenariul pentru participanţii la flash-mob:

http://www.facebook.com/event.php?eid=152722201490585

Update 23.10.2011

• Articol în România Liberă.
• Înregistrare video a flash-mob-ului.

Bărbaţii din PSD şi scandalul fotomodelelor

Liderii PSD Victor Ponta şi Adrian Năstase au sărit în apărarea lui Robert Negoiţă şi a lui Nicu Bănicioiu în scandalul sexual în care aceştia din urmă sunt implicaţi.

Victor Ponta a calificat totul ca fiind "o porcărie şi o diversiune". Azi a lăsat de înţeles că dosarul e o replică la atacurile lor asupra Robertei Anastase. "Pentru că noi am atacat-o pe Roberta, ei l-au atacat pe Robert. Noi am zis de Miss Parlament, ei de Miss TSD", a afirmat liderul PSD.

Năstase a insinuat la modul ironic că, pentru a scăpa de acuzaţii, Negoiţă ar trebui s-o ia de nevastă pe una din minorele cu care a întreţinut relaţii sexuale. Păi, domnule Năstase, aşa şi pe vremuri un violator scăpa de închisoare dacă se căsătorea cu victima. Credeam că am depăşit acele vremuri când prin căsătorie se puteau anula abuzurile asupra unei femei. Şi minore pe deasupra!

Niciunul din bărbaţii din conducerea PSD, nici Ponta, nici Năstase, nici altcineva, n-a luat distanţă faţă de cei implicaţi în scandal şi niciunul nu s-a situat de partea victimelor, victime care în unele cazuri sunt membre sau simpatizante ale partidului, una fiind „recompensată” cu titlul de Miss TSD. De ce ar face-o? Unii comentatori insistă că ce au făcut Negoiţă şi Bănicioiu nu e ilegal. A cumpăra servicii sexuale în România nu este o infracţiune. Infracţiune este să vinzi astfel de servicii. Parlamentul României, populat în cea mai mare parte de bărbaţi, a făcut nişte legi în această ţară din care reiese că deşi prostituţia este o infracţiune, infractor e considerată numai prostituata, clientul nu. Oare putem nutri speranţa că se va modifica vreodată legea astfel încât clientul să fie şi el sancţionat măcar cu amendă, ţinând cont că banii lui fac posibilă existenţa prostituţiei? Având un for legislativ în care bărbaţii sunt peste 90% din totalul parlamentarilor, avem slabe şanse.

N-o fi ilegal să cumperi sex în România, aşa o fi domnilor, că doar voi aţi conceput şi votat legea asta cândva, dar o fi moral? Pe deasupra, PSD e un partid de stânga care în teorie ar trebui să se situeze de partea celor vulnerabili, săraci, cu puţine oportunităţi în viaţă, adică aşa cum sunt acele fete de ale căror situaţii au profitat proxeneţii şi amicii lor peşedişti. Mă întreb ce credibilitate vor liderii PSD să mai aibă când ne vor ţine discursuri despre demnitatea umană sau egalitatea de şanse, dacă acum vor alege să fie de partea unora care au cumpărat cu banii lor corpurile unor fete nevoiaşe pentru a-şi satisface poftele sexuale? Ce mesaj le transmite PSD fetelor şi femeilor din România acum când iese la iveală felul cum au fost tratate unele membre şi simpatizante mai tinere ale partidului, ademenite cu premii şi bogăţii ca să-şi vândă trupurile prin bordeluri de lux din Viena? Să te tot înscrii în PSD în aceste zile dacă eşti femeie tânără! Prietenii şi familia ar avea motive solide să-şi pună nişte întrebări despre tine.

Ţinând cont de toate astea, bărbaţii din fruntea PSD ar face mai bine să ia aminte la ce spune colega lor Corina Creţu şi să transmită un cu totul alt tip de mesaj vis-a-vis de acest scandal. Pe blogul ei, europarlamentara Corina Creţu a scris (şi o felicit pentru poziţia ei):

„Nu mi-a căzut prea bine să aflu că oameni de stânga, membri ai partidului nostru, au avut ceva în comun cu acest scandal, ca şi despre cum au fost recrutate şi tratate tinerele care au participat la unele acţiuni ale partidului nostru. Astfel de atitudini pot compromite eforturile noastre de a promova politici în favoarea femeilor, de a combate discriminarea de gen, de a face din egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei o realitate. Datorăm scuze celor contrariaţi şi dezgustaţi de modul in care au fost prezentați unii membri ai PSD în acest scandal. Oamenii judecă în principal moralitatea actelor noastre, chiar şi atunci când nu este vorba de încălcări ale legii” (sursa – blogul Corinei Creţu).

Decriminalizarea prostituatelor, da! Legalizarea prostituţiei, nu!

Silviu Prigoană a depus la Parlament un proiect de lege de legalizare a prostituţiei. Potrivit acestui proiect, prostituatele trebuie să aibă minim 20 de ani, iar clienţii, minim 16.

Despre efectele nocive ale legalizării prostituţiei am mai discutat. Ele s-au confirmat în ţările în care prostituţia este legală, ca Olanda sau Germania. Prin legalizarea prostituţiei aceste ţări au deveni o ţintă predilectă a reţelelor de trafic de fiinţe umane, cererea pentru sexul plătit a fost încurajată şi a crescut, conducând şi la creşterea numărului de persoane implicate în prostituţie. Acestea au făcut ca o ţară ca Norvegia în care prostituţia a fost legală timp de 10 ani, să modifice radical legea în urmă cu doi ani, trecâd la modelul suedez de amendare a clienţilor.

Totodată, prin legalizarea prostituţiei, veniturile la bugetul de Stat au fost departe de cele estimate iniţial. Chiar şi în ţări cu niveluri scăzute ale corupţiei, doar o mică parte a veniturilor din prostituţie e declarată fiscului. Cei care îşi închipuie că Statul român va avea prea mult de câştigat de pe urma legalizării prostituţiei sunt naivi sau au alte interese în sensul legalizării.

Felul cum este privită acum prostituţia din România trebuie într-adevăr schimbat. Acum prostituatele sunt amendate, ajungând de multe ori la un cumul de amenzi de sute de milioane de lei vechi pe care nu-l pot achita şi care le împiedică pentru tot restul vieţii să abandoneze prostituţia pentru a exercita o muncă legală. În cazuri fericite, amenzile sunt achitate cu muncă în folosul comunităţii. Dar clientul? Clientul nu păţeşte absolut nimic în România.

Prigoană însuşi recunoaşte în proiectul de lege depus la Parlament că prostituţia este „o problemă a societăţii”. Dacă aşa este, atunci de ce cei care fac posibilă existenţa prostituţiei prin banii lor, clienţii, nu sunt sancţionaţi în nici un fel? Ocultarea consumatorilor de sex plătit este culmea ipocriziei celor care susţin că prostituţia „există şi va exista”. În Suedia şi alte ţări nordice care s-au angajat serios în direcţia reducerii prostituţiei şi în cele din urmă a eliminării ei, a fi consumator de sex plătit a devenit un lucru blamat social şi sancţionat de lege. Amenda o plăteşte clientul, nu prostituata, atunci când poliţia descoperă un caz de servicii sexuale contra-cost.

Prostituţia nu e o activitate economică la fel ca oricare alta. Deşi există femei care aleg liber acest mijloc de a-şi asigura existenţa, realitatea e departe de a fi idilică. Această „alegere” pleacă de la condiţii economice şi sociale nefavorabile, de la sărăcie, violenţă, abuzuri în copilărie, familii destrămate, lipsa de oportunităţi şi altele. Dacă n-ar fi aşa, spune Nuria Varela, o jurnalistă spaniolă, oare şi-ar dori cineva ca fiica sau sora sa să devină prostituată?

Şi un alt aspect. România este o ţară de origine a traficului de persoane din Europa iar felul cum guvernul a tratat acest fenomen a fost aspru criticat într-un raport din iunie al Departamentului de Stat al SUA. Pe un teren pe care reţelele mafiote deja există, legalizarea prostituţiei ne-ar pune repede pe harta turismului sexual, precum Indonezia, oferind de „muncă” româncelor fără oportunităţi şi joburi normale. La asta le-ar condamna, din nefericire, Guvernul pe unele românce, în lipsa oferirii altor oportunităţi de a le asigura traiul pe timp de criză.

Implicaţiile legalizării prostituţiei ar trebui studiate împreună cu specialiştii din ţările care au făcut în urmă cu câţiva ani acest pas, pentru a vedea care este punctul lor de vedere actual. Ar trebui întrebaţi norvegienii de ce au renunţat la legalizarea prostituţiei în favoarea sancţionării clienţilor şi descurajării acestei munci. Şi nu în ultimul rând, ar trebui văzut cum funcţionează legislaţia de amendare a clienţilor din Suedia, Islanda, Finlanda şi dezbaterile pe care aceasta le-a stârnit în ţări precum Marea Britanie sau Spania. În Spania bunăoară, anul trecut când a existat o iniţiativă de legalizare a prostituţiei din partea unui mic grup parlamentar, voturile împotrivă au fost 90% din totalul voturilor din Parlament. S-a discutat intens despre faptul că, datorită globalizării, prostituţia şi traficul de fiinţe umane sunt strâns legate. Spaniolii au decis atunci că trebuie alocate fonduri pentru sensibilizarea populaţiei care să conducă la schimbarea percepţiei de utilizare a femeilor ca mărfuri sexuale şi în acelaşi timp că ar trebui întărite efectivele poliţieneşti de depistare a prostituţiei forţate.

___________________________

La final, câteva răspunsuri scurte la unele preocupări ale celor care mai cred că legalizarea prostituţiei este de dorit:

1. Vor veni bani la buget din impozitarea prostituţiei?

Nu. Cel mai probabil, după ce se vor înregistra legal, proxeneţii deveniţi peste noapte oameni de afaceri onorabili nu-şi vor declara decât o foarte mică parte din venituri. Evaziunea fiscală va fi greu de controlat.

2. Prostituatele vor fi mai protejate?

Prostituatele pot fi protejate şi altfel decât prin legalizarea prostituţiei, de pildă prin decriminalizare, adică renunţarea la amendarea lor, aşa cum se practică acum. Dacă Statul se preocupă pentru ele, le-ar putea oferi cursuri de calificare şi programe de inserţie pe piaţa muncii.

3. Prin legalizarea prostituţiei se vor înregistra mai puţine violuri?

Asta este concepţia unora care cred că bărbaţii au nevoie de un fel de defulare a agresivității sexuale. În primul rând, şi prostituatele sunt oameni, deci şi ele ar trebui protejate împotriva agresiunilor unor descreieraţi. În al doilea rând, există studii care arată că bărbaţii care frecventează prostituatele tind să trateze toate femeile ca pe nişte prostituate şi îşi deformează percepţia asupra relaţiei cu sexul opus. Deci e posibil ca violurile să crească, nu să scadă, femeile devenind pentru aceşti bărbaţi nişte obiecte sexuale de unică folosinţă.

4. Prostituţia există şi va exista, de ce nu să-i dăm forme legale?

Şi sclavia a existat şi totuşi s-a reuşit abolirea ei. Ceea ce este legal este interpretat ca fiind bun, ceea ce nu e cazul cu prostituţia. Prostituţia nu este doar un atentat la adresa demnităţii umane, afectând fizicul şi psihicul celui care o practică, dar este asociată în secolul în care trăim cu criminalitatea organizată şi traficul de fiinţe umane. Milioane de femei şi copii le-au căzut victime, iar legalizarea prostituţiei n-a făcut decât să le ofere mafioţilor un ajutor pentru a-şi desfăşura operaţiunile şi pentru a atrage clienţii cu banii cărora şi-au construit averile.

5. Prin legalizarea prostituţiei se va putea face controlul unor boli şi vor fi protejaţi clienţii?

Controlul sanitar al prostituatelor se poate face şi fără legalizarea prostituţiei, iar clienţii nu trebuie protejaţi în mod special, existând mijloace la îndemână care le pot oferi întreaga protecţie de care au nevoie. Se cheamă prezervative.

6. Dacă există persoane dispuse să-şi vândă corpul, de ce n-ar trebui lăsate s-o facă?

În primul rând, Statul are datoria de a lua măsuri de a proteja cetăţenii, chiar împotriva voinţei lor, de aceea medicamentele se dau pe reţetă, de aceea este interzisă vânzarea de organe.

În al doilea rând, realitatea ne arată că procentul celor care practică prostituţia de bunăvoie este mic. Majoritatea prostituatelor fie au fost forţate la un moment dat de cineva din anturajul sau familia lor sau chiar de străini să practice prostituţia (de exemplu prin oferte de muncă înşelătoare), fie au fost forţate de împrejurări, din cauza sărăciei, a lipsei de oportunităţi, de educaţie, a lipsei suportului familial, etc.

Probabil dacă Statul s-ar fi preocupat mai mult de a le oferi şanse în viaţă şi locuri de muncă, aceste persoane n-ar fi ajuns să-şi vândă corpul pentru a se întreţine. Este ceea ce ar trebui să-l preocupe mai mult pe domnul Silviu Prigoană din funcţia pe care o deţine în Parlament…

Ping-pong guvernamental cu ANITP

Săptămâna aceasta, Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP) a trecut din subordinea IGP (Inspectoratul General de Poliţie) în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor. În 2009, pe vremea Guvernului Boc I, agenţia fusese mutată de la MAI la IGP de ministrul Dan Nica, însemnând practic o întoarcere a României din punct de vedere instituţional cu 20 de ani în urmă la acest capitol. Politicile de prevenire şi combatere a traficului de persoane au fost lăsate exclusiv pe mâna miliţie…, pardon, a poliţiştilor. După un an şi ceva au realizat şi ei ce prostie au făcut în momentul în care Departamentul de Stat al Statelor Unite a criticat dur această reorganizare şi felul cum gestionează Guvernul României problema traficului de fiinţe umane.

Iată un scurt fragment din raportul Departamentului de Stat al SUA dat publicităţii în iunie 2010:

„Guvernul României nu îndeplineşte întru totul standardele minime în vederea eliminării traficului de fiinţe umane; totuşi, guvernul depune eforturi semnificative în acest sens. Deşi peste jumătate dintre victimele identificate în 2009 au fost traficate în scopuri de muncă forţată, guvernul nu a reuşit nici acum să raporteze luarea unor măsuri ample în această direcţie; mai exact, guvernul nu a elaborat statistici separate ale cazurilor de trafic în scopuri de muncă forţată şi ale cazurilor de trafic în scopuri de exploatare sexuală, nereuşind astfel să stabilească numărul de anchete, puneri sub urmărire şi condamnări pentru trafic în scopuri de muncă forţată, ori numărul de victime asistate de către guvern în perioada de referinţă. În martie 2009, guvernul a reorganizat principala agenţie de luptă împotriva traficului de persoane, Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane (ANITP). Astfel, această agenţie naţională independentă ce are sarcina de a administra fondurile dedicate proiectelor de luptă împotriva traficului de persoane, a trecut în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române, din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Experţii au semnalat că reorganizarea ANITP a avut un impact negativ asupra asistenţei acordate victimelor.” (Sursa: Raportul privind Traficul de Persoane, Departamentul de Stat al SUA, iunie 2010).

Tot din Raportul americanilor rezulta că, în România, în tot anul 2009, în ciuda numeroaselor cazuri de trafic de fiinţe umane în care au fost implicaţi români(exploatare sexuală, muncă forţată, cerşetorie, etc.), autorităţile au trimis spre acuzare doar 303 persoane pentru trafic de fiinţe umane, din acestea doar 183 de persoane au fost condamnate, din care …doar 72 au primit pedepse cu privare de libertate! Aşadar, în anul 2009, în toată România, in total 72 de persoane au primit pedepse cu închisoarea pentru trafic de persoane (o medie de nici 2 persoane pe judeţ).

Săptămâna aceasta, Vasile Blaga a mai anunţat că, de anul trecut şi până acum, prin trecerea Agenţiei de la MAI la IGP, România a pierdut 54 de milioane de euro din fonduri europene, întrucât instituţia nu mai avea calitatea de ordonator de credite pentru a putea accesa aceste fonduri.

.

Discursul superficial al lui Vasile Blaga

Deşi pare a fi un progres revenirea ANITP în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, discursul ministrului Blaga la anunţarea acestei măsuri nu lasă să se întrevadă nicio preocupare reală pentru situaţia victimelor traficului de persoane, reorganizarea fiind o reacţie la critica americanilor şi dorinţa de accesare a finanţărilor europene.

Motivele pentru revenirea ANITP de la IGP la MAI, conform ministrului Blaga au fost:

1. Să se dea bine cu americanii ca să obţină vize pentru români: „Se elimină un obstacol major la includerea României în programul de eliminare a vizelor pentru SUA, pentru că, în lipsa acestei decizii, România ar fi fost retrogradată anul viitor, ceea ce ne-ar fi redus simţitor şansele de a intra în acest program de eliminare a vizelor” – citat din Blaga, conform Agerpres.
2. Absorbţia banilor europeni.

Blaga nu spune nici un cuvinţel despre soarta românilor şi româncelor traficate, cetăţeni ai ţării. România e una din principalele ţări europene de origine a persoanelor traficate în scop de exploatare sexuală, muncă forţată şi cerşetorie, iar informaţiile oficiale sunt hăt departe de a arăta adevărata realitate. Oricât de adâncă e criza economică, e nevoie de politici statale integrale pentru prevenirea acestor forme de sclavie modernă, necompatibile cu demnitatea umană şi drepturile omului. Mai mult, vulnerabilitatea celor afectaţi de sărăcie în faţa traficanţilor a crescut pe fondul crizei, de aceea e nevoie de o Agenţie autonomă, cu putere de decizie, care să ajute efectiv victimele şi potenţialele victime ale traficului uman şi totodată de politici care să-i descurajeze pe traficanţi. Blaga nu a spus nimic din toate acestea. Principalele lui argumente pentru reorganizarea ANTIP au fost vizele pentru români în SUA şi fondurile europene. De aia avem forme fără fond în ţara asta.

Prostituţia, un subiect la care se „pricepe” toată lumea, inclusiv Teo Trandafir

Despre politică şi prostituţie toată lumea are impresia că poate emite opinii experte. Mai nou, Teo Trandafir. Candidata PD-L la un loc în Parlamentul României a declarat într-un interviu din ziarul Gândul că este în favoarea legalizării prostituţiei.

Diletantismul acestei doamne a ieşit la iveală în toată splendoarea sa în momentul în care şi-a argumentat opţiunea. Se pot găsi argumente solide pe care se poate susţine o iniţiativă de legalizare a prostituţiei, cu toate că argumentele împotriva legalizării, printre care problema traficului de fiinţe umane şi a prostituţiei forţate, ar trebui luate serios în seamă. În schimb, în cazul doamnei Teo Trandafir, argumentarea în favoarea legalizării a sunat aşa: „Bărbaţii vor fi fericiţi, căsniciile vor fi mai solide. Înţeleg că religia interzice, dar e o realitate, nu poţi să-mi spui că de mii şi mii de ani există aceste domniţe şi de mâine vor dispărea că nu mai vrem noi să le vedem. Ar trebui votată legea, să ştim şi să fie pe faţă!".

Prostituţia este, ca şi în alte dăţi, privită unilateral, numai în beneficiul clienţilor. Să le fie lor bine. Dar în prostituţie mai există o parte afectată, de soarta căreia doamna Teo Trandafir nu pare preocupată: prostituatele însele, denumite eufemistic „domniţe”. Cum au ajuns „domniţele” să practice prostituţia, câte dintre ele o practică de bunăvoie şi câte o fac forţat, câte sunt efectiv ajutate de cineva, de Stat bunăoară, să abandoneze profesia? Nu cumva prostituţia, odată legalizată, va conduce la o creştere a cererii pentru sexul plătit, devenind o încurajare a consumului de prostituţie? Cum rămâne cu riscul ca România să devină o destinaţie a turismului sexual, precum Thailanda sau Olanda? Doamna Trandafir are greşita impresie că singurul impediment în legalizarea prostituţiei este de ordin religios. Bine ar fi ca cei care îşi dau cu părerea despre această temă să fi citi ceva studii înainte, aşa cum face un economist care vorbeşte despre criza economică sau un inginer agronom despre îngrijirea pomilor fructiferi. Ne-am obişnuit ca despre tema prostituţiei toată lumea să-şi dea cu părerea.

.

Pe de altă parte, se simte acut lipsa din spaţiul politic românesc a unor voci care să susţină descurajarea consumului de prostituţie, descurajarea clienţilor. Clienţii generează prostituţie cu banii lor, de aceea asupra lor ar trebui focalizate iniţiativele politice dacă se doreşte cu adevărat diminuarea prostituţiei. Optica legii ar trebui schimbată cu 180 de grade: clientul să fie amendat, prostituata să fie dezincriminată şi chiar ajutată să-şi găsească un job şi să se reintegreze social. Acum clientul nu păţeşte absolut nimic, cu toate că banii săi fac posibilă existenţa acestei forme degradante de muncă şi a traficului de fiinţe umane. Şi deşi soluţia amendării clientului a fost adoptată în multe ţări şi discutată pe larg în multe altele, e o necunoscută la noi. Încă ne mai luăm cu mâinile de cap şi ne văităm că prostituţia există şi va exista mereu şi nu avem alte soluţii decât să-i dăm o formă legală, ca orice altă muncă.

Revenind la Teo Trandafir şi la alţi politicieni, problema nu e poziţionarea în favoarea sau împotriva legalizării prostituţiei, ci superficialitatea cu care abordează această problemă deloc simplă. Prostituţia nu se poate separa de teme precum traficul de fiinţe umane, sărăcia, excluziunea socială, relaţiile de putere dintre femei şi bărbaţi, limitele şi efectele mercantilizării relaţiilor interumane, etc. Ar trebui să învăţăm din experienţele altor ţări, deopotrivă de la cele în care prostituţia este legală transformându-le în destinaţii preferate ale reţelelor de carne vie, cât şi de la acele ţări care au adoptat alte măsuri, cum ar fi amendarea clientului şi implementarea de programe de formare şi inserţie pe piaţa muncii a femeilor care abandonează prostituţia.

Citeşte şi:
- Campanii pentru descurajarea consumului de prostituţie

Deputatul Petru Călian de la PD-L a frecventat prostituate. Aşa, şi?

Ştiaţi că în România clienţii prostituatelor nu păţesc absolut nimic din punct de vedere legal? Prostituţia, adică vânzarea -cumpărarea de servicii sexuale, conduce la sancţiuni numai pentru prostituată, nu şi pentru cel care scoate banul din buzunar pentru cumpărarea de servicii sexuale.

La o discuţie pe tema prostituţiei se ajunge invariabil la concluzia că cele mai multe prostituate sunt femei cu condiţie economică precară, de la marginea societăţii, cu istoric personal de abuzuri în copilărie sau provenind din familii dezorganizate. Ca să nu vorbim despre cazurile, deloc puţine, în care ele sunt constrânse de alţii să practice prostituţia, fie că sunt ameninţate şi trimise în stradă, fie că sunt ţinute captive în bordeluri şi forţate să presteze pentru a-i îmbogăţi pe alţii. Oricum am da-o, prostituatele sunt în cele din urmă, în cea mai mare parte, nişte victime. Victime indirecte ale mediului familial, economic, social sau directe ale unor mafioţi fără scrupule care le exploatează.

Şi totuşi, ele sunt în continuare privite de lege ca fiind vinovate pentru existenţa prostituţiei. Ele plătesc dpdv legal pentru infracţiune.

Dar ce ne facem cu clienţii? Au şi ei o parte de vină pentru faptul că prostituţia există. Să ne fie clar, nu există ofertă dacă nu există şi cerere! Dacă nu ar exista bărbaţi dispuşi să plătească pentru aşa ceva, prostituţia nu ar exista. Şi ei sunt vinovaţi pentru transformarea femeilor în nişte mărfuri, în simple corpuri cu care îşi satisfac nevoile sexuale.

Din păcate, nu există pârghii în acest moment pentru descurajarea consumului de prostituţie, decât oprobriul public în caz că se află de fapta lor.

Să luăm cazul deputatului PD-L, Petru Călian, al cărui nume apare într-un dosar de trafic de fiinţe umane instrumentat de DIICOT Cluj ca fiind unul din clienţii unor fete traficate. Dacă deputatul respectiv nu e implicat în traficul propriu zis, adică dacă el nu a fost decât client al fetelor traficate, atunci nu este pasibil nici măcar de o amendă. Peste tot văd reacţii de indignare faţă de comportamentul imoral al deputatului. Dar la atât se reduce sancţiunea pentru client: la oprobriul public. Singura preocupare a unui client al prostituatelor este să nu se afle. Dacă e un neica nimeni, nu are familie, job important, nici măcar atât. Dacă e deputat, riscă să-şi şifoneze imaginea. Dar, din păcate atât şi nimic mai mult.

Felicitări, Iana Matei!

Iana Matei conduce o fundaţie din Piteşti prin care ajută fete şi tinere femei să scape din mâinile proxeneţilor şi a traficanţilor de carne vie. Tocmai am aflat că revista Reader’s Digest a desemnat-o „Europeanul Anului 2010”, ca o recunoaştere a valorii muncii sale din ultimii 11 ani.

Felicitări acestei doamne pentru tot ce face şi pentru disctincţia primită. Sper să-i aducă vizibilitatea cuvenită pentru a extinde activitatea fundaţiei şi a salva şi mai multe fete din sclavia sexuală.

Iată şi câteva fragmente din declaraţiile date de Iana Matei despre fenomenului traficului de fiinţe umane:

"Sute de fete din tari Est Europene, inclusiv Romania, sunt fortate sa se prostitueze in tarile occidentale mai bogate, dupa ce se lasa cu naivitate atrase aici de promisiunea unor locuri de munca, ce apoi se dovedesc a fi adevarate capcane.”

“Tinute prizoniere, supuse la abuzuri si obligate sa intretina raporturi sexuale, ele devin, in fapt, sclave – nu exista alt cuvant mai potrivit pentru aceasta situatie.” (Hotnews)

"Am ajuns să ştiu totul despre reţelele de traficanţi, ştiu cum gândesc, cum operează. Aceşti oameni sunt atât de aroganţi şi de proşti, au impresia că scot banul şi pot face orice. Pentru ei, femeile sunt nişte instrumente". (Mediafax)

"Daca victimelor nu li se ofera un spatiu sigur, riscul de a reintra in trafic este mare". (9am)

"Iana Matei runs a shelter for trafficked children in the town of Pitesti, two and a half hours from the capital, Bucharest. She has helped more than 127 victims of the sex trade including those as young as 12. Often from rural communities, many fall victim to traffickers posing as government job recruiters who promise them well-paid agricultural work abroad. As well as poverty, Ms Matei says family abuse is a typical experience for trafficked children. Victims are often sent back from the UK but then left without support, fearful that their traffickers will be waiting for them.

"Unlike drugs this is a low risk, high income trade - you can sell a girl 10 times. It's always the girl's fault in the eyes of the police and the traffickers can pay for good lawyers". (The Independent - UK, 2007).

"In Europe, girls and women trafficked for the sex trade gain in value the closer they get to their destinations. According to Iana Matei, who operates Reaching Out, a Romanian rescue organization, a Romanian or Moldovan girl can be sold to her first transporter -- who she may or may not know has taken her captive -- for as little as $60, then for $500 to the next. Eventually she can be sold for $2,500 to the organization that will ultimately control and rent her for sex for tens of thousands of dollars a week. " (NY Times, 2004)

Iana Matei pe CBS News în 2006:

Watch CBS News Videos Online

.

În total, Iana Matei a salvat 420 de fete victime ale traficului de fiinţe, uneori intervenind acolo unde nici poliţia nu avea curajul să se bage, luând fetele de pe stradă, de sub nasul mafioţilor.

Este de aplaudat curajul şi dedicaţia acestei doamne şi sper să primească mai mult sprijin aici în ţară pentru munca ei. Autorităţile ar putea măcar să-i finanţeze centrul de adăpost de la Piteşti şi s-o încurajeze să deschidă asemenea centre şi în alte puncte din ţară.

România, exportatorul nr. 1 de prostituţie în UE. Traficul de fiinţe umane este IGNORAT de Evenimentul Zilei

Un studiu interesant făcut de o reţea internaţională de ONG-uri arată că România este pe primul loc în topul ţărilor de origine a prostituatelor din UE.

E o informaţie despre o realitate tristă, în schimb a fost folosită de Evenimentul Zilei ca o pledoarie pentru legalizarea prostituţiei în România, în loc să tragă un semnal de alarmă asupra traficului de fiinţe umane.

Într-un articol publicat azi, Evenimentul Zilei face o gravă dezinformare, lăsând să se înţeleagă că româncele ar fi plecat toate de bună voie să se prostitueze în ţările din Vest şi neamintind niciun cuvinţel despre miile de fete şi femei tinere înşelate, ademenite cu locuri de muncă chiar şi de cunoscuţi, rude, consăteni, apoi forţate să se prostitueze. Sau despre fetele care au fost luate cu japca pur şi simplu şi "trimise la produs", adică vândute şi multe alte nenorociri despre care autorul articolului din păcate nu spune nimic.

Pledoaria pentru legalizarea prostituţiei a autorului de la Evz merge până într-acolo încât susţine că prostituatele ar fi plecat din România din cauza "legislaţiei prea dure"! Legislaţie dură? Cum ar fi să amendăm clienţii, ca în Suedia, Islanda sau Norvegia şi să terminăm definitiv cu prostituţia?

Cât de departe poate merge ignoranţa şi reaua voinţă a jurnalistului de la Evz? Acum câteva zile, poliţiştii de la DIICOT au arestat 80 de persoane în Alba pentru proxenetism şi trafic de fiinţe umane. Alte 47 de percheziţii au avut loc la Braşov şi Iaşi. Ar putea cineva să-şi imagineze câte femei au vândut nemernicii ăia? Ar putea Andrei Udişteanu, autorul articolului din Evz care visează la legalizarea prostituţiei, să se pună măcar o secundă în locul unei singure fete din Alba vândute şi forţate să se prostitueze într-o ţară străină?

Mai multe:

Evenimentul Zilei - România, exportatorul nr. 1 de prostituţie

Adevărul - Proxeneţii reţinuţi în Alba şi Hunedoara acţionau în patru ţări din UE

Blogul Medusei - De ce NU trebuie legalizată prostituţia

Parlamentul spaniol a votat ieri împotriva legalizării prostituţiei

Toate grupurile parlamentare din Parlamentul Spaniei au respins, marţi, moţiunea formulată de formaţiunea Esquerra Republicana de Catalunya (CEC), prin care se solicita guvernului să legalizeze prostituţia.

Rezultatul votului a fost de cinci voturi pentru, 329 împotrivă şi şase abţineri.

În moţiune se propunea guvernului să prezinte în termen de şase luni un plan integral de protejare a libertăţilor şi drepturilor persoanelor implicate în prostituţie în mod voluntar, pentru a elimina vulnerabilitatea şi excluziunea lor socială. În discursului său în Parlament, membrul CEC, Joan Tardà a recunoscut că "nimeni nu alege prostituţia în condiţii de libertate absolută", dar legalizarea ar fi, în opinia sa "un rău mai mic."

Poziţia partidului aflat la guvernare, PSOE (Partidul Socialist), a fost că legalizarea acestei activităţi "ar permite un spaţiu mai mare mafiei", care va cauta mai multe femei în ţările sărace pentru a profita de pe urma legalizării acestei activităţi în ţările din Vest . "Nu suntem în favoarea legalizării exploatării şi încălcării drepturilor omului", a spus deputata Carmen Montón.

Ea a subliniat faptul că, în Spania, 90% din prostituatele de sex feminin sunt imigrante ilegale care au fost aduse în ţară prin înşelăciune şi în prezent sunt exploatate de mafii.

Şi principalul partid de opoziţie, Partidul Popular, s-a declarat împotriva legalizării. Purtătorul de cuvând al partidului, Eva Duran, a acuzat guvernul că nu oferă soluţii de combatere a prostituţiei şi a cerut punerea în aplicare a planului adoptat în decembrie anul trecut de combatere a traficului de femei în scopul exploatării sexuale.

De asemeni a cerut, printr-un amendament, să fie derulate campanii de sensibilizare care să conducă la schimbarea percepţiei de utilizare a femeilor ca mărfuri sexuale şi la o adversiune socială faţă de comerţul sexual cu femei. Reprezentantul popularilor a mai cerut ca efectivele poliţiei şi resursele materiale să crească pentru a combate exploatarea femeilor.

Formaţiunea politică CiU a votat împotriva legalizării întrucât "societatea înţelege că ceea ce este legal este şi bun, ceea ce nu e cazul cu prostituţia". Deputata Mercè Pigem a subliniat că prioritatea este combaterea criminalităţii şi încălcării drepturilor femeilor angajate în această activitate prin constrângere. După ce rezolvăm această problemă, a spus ea, abia atunci vom putea discuta de legalizare.

La rândul său, reprezentanta PNV, Joseba Aguirretxea, a susţinut că mai important decât dezbaterea legalizare-interzicere este să se ia măsuri care să vizeze originea traficului de fiinţe umane , care este sărăcia, datorită căreia femeile sunt lipsite de apărare şi vulnerabile.

Toate grupurile parlamentare au subliniat necesitatea de a pune în aplicare măsuri de combatere a acetei activităţi şi planuri pentru incluziunea socială şi ocuparea femeilor care vor să abandoneze prostituţia. De asemeni s-a căzut de acord ca la următoarea modificare a Codului Penal să se includă şi infracţiunea de trafic de fiinţe umane.

Presa spaniolă:

El Congreso rechaza regular la prostitución

El Pais.

De ce NU trebuie legalizată prostituţia

Scriu acest articol pe fondul publicării acelui raport prezidenţial care propune legalizarea prostituţiei în România, ca măsură care să conducă la un control al bolilor venerice şi să aducă venituri la bugetul de stat.

În principiu, e frumos idealul pe care îl zugrăvesc susţinătorii legalizării: femeile să fie în siguranţă, să lucreze în condiţii de igienă, să aibă asigurări de sănătate, pensii iar la bugetul de stat să se încaseze impozite din practicarea acestei meserii.

În realitate efectele sunt perverse şi argumentele lor nu se susţin. Iată de ce:

1.Legalizarea prostituţiei este un ajutor dat proxeneţilor şi traficanţilor de persoane. Ei vor fi adevăraţii beneficiari ai acestei legi, pentru că „mărfurile lor”, femeile, copii şi tinerii exploataţi, vor fi mai în siguranţă şi vor fi un paravan mai sigur al afacerilor lor. În Germania, ţară unde prostituţia este legală, peste 90% din prostituate sunt de origine străină. Nemţoaicele nu se înghesuie să practice această „nobilă” meserie. Cele care au ajuns în Germania, au venit oare de bună voie din ţările africane, Europa de Est, Rusia? Evident că nu. Majoritatea au fost înşelate şi vândute mafioţilor. România, să nu uităm, e o ţară cu multe probleme la acest capitol. Mii de femei au fost înşelate în ultimii ani şi forţate să se prostitueze. Când prostituţia este legală, autorităţile au o piedică serioasă în a lupta împotriva fenomenului traficului de carne vie. Femeile traficate nu recunosc că au în spate proxeneţi pentru că acasă familiile le sunt ameninţate, ele însele sunt ameninţate.

Primarul Amsterdamului declara în urmă cu ceva timp:

The legalization of prostitution did not bring about what many had hoped," he said in the television interview. "We are still faced with distressing situations in which women are being exploited. It is high time for a thorough evaluation of the prostitution act. (Sursa)

2. Legalizarea prostituţiei duce la creşterea cererii pentru sex plătit. În loc să avem mai puţină prostituţie, vom avea o adevărată industrie înfloritoare. Legalizarea încurajează sexul pe bani. Dacă un bărbat de exemplu, a avut oarecare reţineri să apeleze la sexul plătit atâta vreme cât el a fost ilegal, odată ce devine legal, Statul îl va încuraja să dea bani în schimbul serviciilor sexuale. Fenomenul s-a văzut în toate ţările care au legalizat prostuţia. De asemenii, cresc pretenţiile şi actele de violenţă. De văzut şi care e speranţa de viaţă la prostituate.

3. Argumentul „prostituţia trebuie legalizată pentru că ea există de mii de ani şi nu va dispărea” nu se susţine. Ar trebui să legalizăm oare şi pedofilia, mergând pe acelaşi argument? Şi pedofilia există şi va exista. Soluţia ar fi să reducem prostituţia, nu să-i dăm forme legale. Şi sclavia a existat timp de mii de ani şi totuşi în ultimele secole am reuşit s-o facem să dispară.

4. Veniturile la bugetul de Stat nu cresc prin această măsură. Nici măcar în ţări cu nivele de corupţie scăzute, ca Olanda, Austria sau Germania, prostituatele (şi proxeneţii din umbră) nu declară decât o parte infimă din venituri. Credeţi că în România unde evaziunea fiscală e la ordinea zilei, se vor apuca prostituatele şi proxeneţii care le păzesc să-şi declare veniturile?

5. Controlul bolilor se poate face şi prin alte măsuri. Vezi paragraful final despre SOLUŢIA CARE FUNCŢIONEAZĂ.

6. Prostituţia este o formă degradantă de muncă. Să nu-mi spună mie careva că o femeie se prostituează din plăcere. Ce plăcere mai poate avea făcând sex cu 20-30 de necunoscuţi pe zi, unii mai libidinoşi, alţii mai boşorogi, unii mai violenţii, alţii cu pretenţii ciudate. Chiar şi atunci când ele „aleg” de bunăvoie această meserie, despre ce fel de alegere mai poate fi vorba dacă ajung să se vândă din cauza sărăciei sau a nevoii de bani. Ar trebui oare să legalizăm şi vânzarea de organe? Libertatea este relativă în condiţii de sărăcie şi mizerie.

E adevărat că situaţia de acum nu e una roză deloc, mii de femei, copii şi tineri lucrează în forme diferite de prostituţie. Ar trebui Statul să închidă ochii şi să spună că nu se poate face nimic? Nicidecum.

EXISTĂ O SOLUŢIE CARE FUNCŢIONEAZĂ.

Singura măsură care a dat roade pozitive a fost cea adoptată în Suedia şi anul trecut în Norvegia. Prostituatele nu mai sunt sancţionate, cel sancţionat este clientul. Prostituatele primesc suport de la Stat ca să abandoneze profesia, participă la programe de inserţie pe piaţa muncii, sunt protejate. Clienţii în schimb sunt pasibili de amendă şi numele lor este făcut public pentru a fi acoperţi de ruşine.

Este o măsură care a condus practic la dispariţia prostituţiei de pe străzile Stockolmului.

Citeşte despre această măsură: Sweden's Prostitution Solution:
Why Hasn't Anyone Tried This Before?

BBC: How Sweden tackles prostitution

Spegel: Prostitution Ban Huge Success in Sweden

Şi un studiu cu informaţii despre cum e tratată legal prostituţia în ţările nordice. Modelul suedez a fost adoptat şi în Norvegia si Islanda:
Prostitution legislation: Will they go the same way?

Traficul de persoane se poate ascunde în spatele unei feţe prietenoase

Poate ţi s-a propus un loc de muncă avantajos în străinătate, care să-ţi aducă satisfacţii profesionale şi personale. Poate că ţi-a fost oferit chiar de către iubitul tău sau un prieten apropiat şi care ambalează informaţia astfel încât totul să pară strălucitor la o primă vedere. Dar cât de sigură poţi fi că totul e roz, chiar dacă este vorba de o persoană de încredere, care îţi întinde o mână de ajutor?

Acesta este scenariul campaniei "Omul cu două feţe" lansate azi de Poliţia Română, campanie care are ca scop prevenirea exploatării sexuale a femeilor şi a altor forme pe care le îmbracă traficul de persoane (munca forţată sau obligarea la practicarea cerşetoriei).

Pe larg aici.

Cele mai violente sunt reţelele de trafic de fiinţe umane din România

Într-un interviu acordat ziarului El Pais, Carlos Botran, comisarul şef al UCRIF - Spania (Unitatea Contra Reţelelor de Imigraţie Ilegală şi Falisificare de Documente) a vorbit despre traficul de persoane şi fenomenul prostituţiei în Spania.

Cu toate că nu se cunoaşte cu precizie numărul şi naţionalitatea prostituatelor existente în această ţară, comisarul Botran a estimat că în jur de 90% din ele sunt de altă naţionalitate decât cea spaniolă, iar majoritatea sunt exploatate de reţele de trafic de fiinţe umane. Unele au ajuns pe teritoriul spaniol înşelate prin anunţuri de muncă pentru îngrijitoare de bătrâni, baby-sitter, chelneriţe sau dansatoare de club. Altele ştiau dinainte că vor munci ca prostituate, acestea fiind, în opinia lui Botran, cam 30-40% din femeile exploatate, dar cele mai multe dintre ele n-au avut habar înainte de plecare în ce condiţii vor lucra (control absolut asupra vieţilor lor, privare de libertate, distrugerea actelor de identitate, imposibilitatea de a refuza clienţii, violenţă).

În opinia comisarului spaniol cele mai violente reţele de exploatare sexuală sunt cele româneşti, alături de cele ruseşti. Acestea sunt foarte violente pentru că recurg frecvent la înşelări ale victimelor, respectiv cele mai multe din persoanele exploatate nu ştiau că odată ajunse în Spania vor munci în prostituţie. Victimele din aceste reţele sunt supuse deseori la bătăi şi chiar la violuri în grup.

Interviul complet, în limba spaniolă, aici.

.

Astfel de informaţii cred că ar trebui să ajungă şi la publicul din România şi mai cred că autorităţile române s-au concentrat până acum pe combaterea fenomenului şi n-au făcut nimic pe partea de prevenire. N-am văzut campanii de atenţionare a cetăţenilor asupra pericolului de a deveni victime în astfel de reţele. De asemeni, în continuare în ziarele de anunţuri se publică oferte de angajare în spatele cărora se ascund reţelele de exploatare sexuală. Nimeni nu le ia serios la puricat.

Şi mass media românească are partea ei de vină pentru că, până să înceapă criza, prin ziare, radiouri şi televiziuni, proliferau reportaje roz bombon despre succesul românilor din străinătate, dând impresia că Occidentul era pentru toţi un paradis şi singurul lucru pe care mai trebuia să-l faci ca să scapi de sărăcie era să cumperi un bilet de autocar. Abundau reportaje cu români care şi-au deschis propria afacere sau aveau joburi pe salarii de mii de euro. Rareori mai aflai câte ceva despre românii înşelaţi şi româncele băgate cu forţa într-o muncă degradantă, chiar dacă e vorba de zeci de mii de astfel de femei exploatate. În prezent au cam dispărut acele reportaje cu românii fericiţi plecaţi la muncă în străinătate şi locul le-a fost luat de ştirile cu românii afectaţi de criză. În continuare presa românească pare prea puţin interesată să relateze despre soarta româncelor plecate din ţară şi ajunse, împotriva voinţei lor, în cele mai umilitoare condiţii de muncă şi trai.

Campanii pentru descurajarea consumului de prostituţie

Bulgaria

"Bărbaţii adevăraţi n-au nevoie să cumpere sex. Dar tu? "

__________________________________________

Lituania

"E ruşinos să cumperi o femeie.
Şi în plus, mai devreme sau mai târziu, toţi vor afla ce ai făcut"

Campanie derulată în 2005 odată cu intrarea în vigoare a legii care pedepseşte cumpărarea de servicii de prostituţie în Lituania. __________________________________________

Ungaria

"Unul din şapte bărbaţi cumpără femei neajutorate şi copii în scopuri sexuale.
Ei generează prostituţie cu banii lor"

__________________________________________

Croaţia

Bărbaţii pot cumpăra sex.
Fiindcă legea croată le permite asta.
Conform prevederilor în vigoare, femeile care se prostituează sunt pedepsite.
În schimb, bărbaţii nu suferă nici un fel de consecinţe.
__________________________________________

Cehia

"O femeie nu este un produs"

__________________________________________

Estonia

"Sexul într-un bordel este precum vânătoarea într-o grădină zoologică. Bărbaţii adevăraţi nu cumpără sex."

Sursa: The European Women’s Lobby (EWL)-Project on Preventing trafficking and prostitution

Norvegia îi pedepseşte cu închisoare sau amenzi pe clienţii prostituatelor, începând cu 1 ianuarie

Norvegia aplică începând de la 1 ianuarie o lege care îi pedepseşte cu închisoare sau amenzi pe clienţii prostituatelor, măsură care s-a dovedit eficientă în statele vecine, dar care va provoca dificultăţi sociale şi financiare prostituatelor, în opinia asociaţiilor, informează AFP.

"Considerăm că a cumpăra sexul este inacceptabil şi că acest lucru favorizează traficul cu fiinţe umane şi prostituţia forţată", a explicat secretarul de stat pentru justiţie, Astri Aas-Hanses.

Prostituţia va rămâne ilegală, dar politica sistemului este de a recunoaşte că femeile sunt victime ale trafic de carne vie.

Legea prevede că cei care folosesc serviciile prostituatelor riscă fie o pedeapsă de şase luni de închisoare, fie o amendă, fie amândouă. În cazuri foarte grave, pedeapsa poate ajunge la un an de închisoare sau chiar mai mult, dacă este implicată o minoră.

Inspirată din legile Suediei, normele norvegiene merg şi mai departe şi prevăd inclusiv pedepsirea norvegienilor care apelează la prostituate în străinătate, chiar dacă aceasta nu va fi, potrivit premierului, "o prioritate pentru poliţia norvegiană".

Presa din regat scrie că fenomenul prostituţiei a scăzut în intensitate în ultimele luni. Însă Njoerg Norli, de la centrul Pro, principala organizaţie care apără drepturile prostituatelor din Norvegia, aceasta este o iluzie cauzată de sezonul rece.

"Femeile aşteaptă să vadă ce se va întâmpla. Nu au hotărât încă dacă vor pleca, dacă nu vor mai practica prostituţia sau dacă se vor stabili într-o cameră", a explicat Norli. În opinia acesteia, odată cu noua lege "majoritatea acestor femei nu vor avea suficient de mulţi clienţi în mod frecvent şi nu vor mai avea banii de care au nevoie".

Norli consideră că cele mai expuse sunt prostituatele norvegiene, cel mai adesea dependente de heroină, care au diferite probleme de sănătate şi sunt excluse din societate, şi că reintegrarea lor va fi foarte dificilă.

În ceea ce priveşte prostituatele străine, în special cele provenite din Nigeria, care vin să se prostitueze în Norvegia cu viză turistică, acestea "vor părăsi ţara şi vor continua să se prostitueze în alte zone din Europa". "Acest lucru nu face decât să mute problema în altă parte", consideră Norli. În plus, există temeri că prostituatel izolate vor risca şi mai mult să fie expuse la violenţe de clienţi.

"Există acest risc", a recunoscut viceministrul Aas-Hansen. "De aceea am avut o dezbatere amplă în Norvegia şi am stabilit un program de acţiune pentru ajutarea prostituatelor", a adăugat el. Planul prevede, printre altele, cursuri gratuite, asistenţă din partea poliţiei şi cure de dezintoxicare pentru femeile dependente de droguri sau alcoolice.

În ultimii ani, acţiunile de racolare a prostituatelor în centrul capitalei Oslo au devenit şi mai vizibile, ceea ce a antrenat o intensificare a apelurilor pentru interzicerea lor.

În Norvegia, care are o populaţie de 4,5 milioane de locuitori, asociaţiile estimează la 2.000-3.000 numărul prostituatelor, dintre care o mare parte lucrează pe stradă.

Legea norvegiană se bazează pe o reglementare adoptată în 1999 de către Suedia, a cărei eficienţă a fost apreciată de poliţie şi de unele asociaţii. În plus, Finlanda a adoptat o lege similară în 2006, iar Scoţia în 2007.

Sursa: Realitatea TV

Morandi - Angels, Human Trafficking

Un clip făcut de Ziziana din Alba Iulia, de 19 ani, cu fragmente din filmul "Trafic uman".