Institutul Cervantes a publicat un „ghid al comunicării non-sexiste”

Ghidul conţine o serie de reguli şi sugestii pentru a oferi un tratament lingvistic mai egalitar femeilor şi bărbaţilor şi a evita şi elimina sexismul din limbaj.

„Institutul Cervantes, instituţia publică spaniolă care se ocupă de promovarea limbii şi culturii spaniole în lume, nu poate trata cu indiferenţă folosirea limbii spaniole într-un mod care reflectă şi transmite idei şi atitudini discriminatorii faţă de femei” , consideră directoarea Institutului Cervantes, Carmen Caffarel.

Una din recomandările ghidului se referă la folosirea formelor la feminin în cazul profesiilor, ocupaţiilor şi funcţiilor ocupate de femei, atunci când aceste forme gramaticale există. Prin urmare, este de preferat să se spună „avocată”, „judecătoare”, „expertă”, „consilieră”, etc. Deşi mai rar decât în România, şi în Spania se spune despre femei că sunt „avocat” , „judecător” sau „expert”, ş.a., evitându-se în mod discriminatoriu forma feminină a substantivului.

La nivel comunitar, Parlamentul European a transmis în anul 2008 o serie de recomandări pentru folosirea limbajului neutru (nonsexist) în instituţiile Uniunii Europene, care cuprinde şi câteva reguli pentru limba română. Ele sunt disponibile pe pagina web: http://www.europarl.europa.eu/transl_es/RO/terminologie/buletin011.htm

________

Later edit

Cuprinsul şi primele pagini ale Ghidului comunicării non-sexiste, în original, pot fi vizualizate aici.

Întrebare retorică: peste câţi ani, decenii sau secole o să publice şi Academia Română aşa un ghid? Observaţi optimismul, n-am întrebat "peste câte milenii".:D

În 2010, Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse (desfiinţată de guvernul Boc între timp) a propus Institutului "Iorgu Iordan" din cadrul Academiei Române introducerea variantelor feminine ale numelor de profesii în Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR). Iniţiativa a rămas fără finalitate până acum.

Mai multe: Doctor, doctoră sau doctoriţă? Limba română le-ar putea face dreptate femeilor. Numele de profesii, trecute şi la feminin - ziarul Gândul, 5 mai 2010.

Cum se traduce „congresswoman”?

Ştirea care a făcut înconjurul lumii ieri, atacul armat din statul Arizona, SUA, a reprezentat o provocare neaşteptată pentru ziariştii români. Aceştia au fost nevoiţi să traducă funcţia pe care o ocupă doamna Gabrielle Giffords, grav rănită la cap în urma atacului. În engleză ea este congresswoman. În presa românească a apărut că este „congresman”, „congresmen”, „membru al Congresului”, „membră a Congresului”, „parlamentară americană”:

• Congresmanul american împuşcat în cap, în stare critică – Realitatea tv
• Congresmen american, rănit grav într-un incident armat din Arizona – Mediafax
• Congresswoman împuşcată mortal în Tucson – Hello Satu Mare
• Gabrielle Giffords, membră a Congresului SUA, a fost rănită grav într-un incident armat din Arizona – România Liberă

Cei de la Reporter Virtual, după ce au făcut şi ei o trecere în revistă a variantelor apărute prin presa românească, au optat pentru folosirea traducerii „membră a Congresului”. Însă la scurt timp au primit o replică de la un expert lingvist, autorul (sau autoarea) blogului Diacritica atrăgându-le atenţia că DOOM2 indică ca fiind corect în română termenul de „congresmen”, la singular, pentru a desemna acea funcţie chiar dacă e vorba de femei sau bărbaţi. Avem chiar şi un plural, cel de „congresmeni”. E drept, cunoscătorilor de engleză li se pare foarte ciudat să folosească „congresmen” pentru singular sau pentru femei, dar nu contează, zice Diacritica. DOOM-ul aşa spune şi ce spune el e literă de lege.

Diacritica ne dă ca exemplu similar termenul „tenismen”, care conform aceluiaşi DOOM desemnează singularul, cu variaţiunile „tenismenă” la feminin şi „tenismeni” la plural.

Părerea mea este că trebuie să ţinem cont că limba este într-o permanentă transformare. DOOM-ul se actualizează la intervale de timp. Şi nu putem ignora faptul că trăim într-o epocă în care limba engleză a devenit pentru mulţi români aproape a doua limbă. E de înţeles de ce folosirea termenului „congresmen” pentru a desemna funcţia ocupată de o persoană, şi femeie pe deasupra, provoacă critici. Nu noi trebuie să ne adaptăm la DOOM ci DOOM-ul la noi. În perioada comunismului când s-a strecurat în limba română termenul „tenismen”, nivelul de cunoaştere al limbii engleze nu era atât de mare ca în zilele noastre şi această "greşeală" a putut deveni regulă a limbii. Dar azi nu mai putem ignora ce înseamnă „men” în limba engleză, principala limbă de circulaţie internaţională, doar pentru că aşa ne spune DOOM-ul să facem.

În concluzie, consider că doamna Gabrielle Giffords nu este congresmen, nici congresman, ci membră a Congresului american.

„Crimă pasională”, „violenţă domestică” sau „violenţă de gen”?

Agresiunile asupra femeilor din România nu primesc nici atenţia şi nici tratamentul cuvenit în mass media. Ba mai mult, am descoperit azi că există jurnalişti care folosesc o expresie considerată demodată şi total nepotrivită în Occident, cea de „crimă pasională”, pentru a se referi la asasinatele comise prin violenţă machistă de bărbaţii care consideră că femeile le aparţin, că sunt proprietatea lor şi nu-i pot părăsi sub nici un motiv.

.

Două ştiri publicate azi în „Adevărul” vorbesc despre „crime pasionale”. Prima se referă la o crimă care s-a petrecut la Braşov, într-un autobuz, unde o femeie a fost înjunghiată în gât, prin mai multe lovituri de cuţit, de către soţul pe care îl părăsise cu trei săptămâni în urmă.

Cea de-a doua „crimă pasională” relatată azi a avut loc la Constanţa, într-un cuplu de adventişti, zice Adevărul, ca şi cum religia ar fi avut vreo relevanţă în acest caz (hmm, în cazul celeilalte crime nu s-a menţionat dacă „crima pasională” a avut loc într-un cuplu de creştini ortodocşi!). Bărbatul adventist şi-a lovit soţia în cap după ce a aflat de intenţiile acesteia de a intenta divorţ. Apoi a suit-o în maşină pe bancheta din spate, a condus maşina până la marginea unei păduri şi i-a dat foc după ce a vărsat un bidon de benzină deasupra. Se pare că nevastă-sa încă mai trăia la momentul incendiului.

Linkuri către articolele din Adevărul:

• Braşov: Crimă pasională în autobuzul 28. Un bărbat i-a tăiat gâtul soţiei sale
• Constanţa: Crimă pasională printre adventiştii de Ziua a Şaptea

În ambele ştiri, la fel ca multe altele despre cazuri similare, jurnaliştii se străduie să justifice comportamentul bărbaţilor violenţi. De data asta de vină a fost gelozia, în altele o să găsiţi că de vină pentru că un bărbat şi-a bătut sau omorât nevasta ar fi fost consumul de alcool sau lipsa banilor.

Când unei crime i se ataşează calificativul „pasional”, atenţia se mută de la violenţă la sentimentele de gelozie. Crimei i se găseşte o justificare simplă, individuală şi spontană, care depăşeşte raţionalul, astfel comportamentul agresorului devine mai puţin blamat. Câteodată în astfel de ştiri, pentru ca fapta agresorului să fie şi mai bine justificată, ni se indică indirect şi o posibilă culpă a femeii bătute/asasinate. În cazul crimei de la Braşov jurnaliştii ne informează că aceasta ar fi avut un amant („începuse să umble cu un alt bărbat”), în schimb „uită” să menţioneze că femeia plecase de acasă pentru că nu mai suporta violenţele soţului, informaţie redată de un ziar local.

Ceea ce omit jurnaliştii de la Adevărul şi de la alte gazete este că aceste crime sunt vârful de iceberg al violenţei asupra femeilor, fenomen larg răspândit în societate, în toate mediile. Sunt acte de violenţă comise de bărbaţii care consideră că femeile cu care trăiesc le aparţin lor şi numai lor şi că au drept de viaţă şi de moarte asupra lor, la fel ca asupra copiilor lor (de unde expresia „eu te-am făcut, eu te omor”). Violenţa izbucneşte când femeia face gesturi de a ieşi de sub dominaţia soţului, a fostului soţ, a concubinului sau a iubitului. Nu sunt agresiuni izolate, ci un fenomen social extins şi complex care ar trebui tratat ca atare.

.

În alte cazuri mass-media se referă la aceste acte ca fiind „violenţă domestică”. Totuşi nici această expresie nu e deplin satisfăcătoare (dar e un progres mare faţă de „crima pasională”). Prin violenţă domestică se înţelege violenţa comisă între membrii familiei, nu neapărat violenţa în cuplu. Femeile şi copii sunt majoritatea covârşitoare a victimelor violenţei domestice, însă pot exista şi victime bărbaţi, vârstnici, părinţi, fraţi, veri, etc. Mult mai potrivită ar fi expresia „violenţă de gen” (în engleză „gender based violence” ) sau „violenţă asupra femeilor”, pentru că reflectă faptul că aceste acte se comit din cauza raporturilor inegale de putere dintre femei şi bărbaţi.

Nu e nimic „pasional” sau „sentimental” în aceste crime, aceşti termeni având conotaţii pozitive care scad din gravitatea faptelor. Femeile sunt bătute, umilite, agresate verbal, psihic, economic sau sexual ca expresie a dominaţiei lor de către bărbaţi. Când o femeie nu se supune controlului, nu e obedientă faţă de cel care, conform normelor patriarhale, îi este „cap”, „conducător”, „stăpân”, e pedepsită, ajungându-se, în cazurile extreme, la crimă. Bătaia sau crima reprezintă o demonstraţie extremă de forţă într-un raport de putere inegal.

Pe 25 noiembrie, în fiecare an, se celebrează ZIUA INTERNAŢIONALĂ PENTRU ELIMINAREA VIOLENŢEI ÎMPOTRIVA FEMEILOR. Mai sunt câteva zile până la această dată şi sper ca ea să nu treacă neobservată în România. Sunt câteva ONG-uri care pregătesc o serie de acte pentru a marca această zi. O să vă ţin la curent.

Fosta preşedintă chiliană Michelle Bachelet va conduce ONU Femei

În fruntea noii entităţi a ONU care grupează toate iniţiativele şi programele destinate îmbunătăţirii condiţiei femeilor şi fetelor la nivel mondial a fost desemnată azi fosta preşedintă chiliană Michelle Bachelet.

Pentru cine nu e la curent, să spunem că agenţia denumită ONU Femei a fost înfiinţată la începutul lunii iulie 2010 şi are o autoritate similară cu cea a UNICEF, organul însărcinat cu protecţia drepturilor copiilor. ONU Femei îşi va începe oficial activitatea în ianuarie 2011.

Am avut curiozitatea să văd cum a fost tradusă această ştire pe agenţiile de presă româneşti. La o căutare pe google.ro am găsit pe Agerpres următoarea redactare: „Fostul preşedinte chilian Michelle Bachelet va conduce ONU Femei”. „Fostul preşedinte”?! Dintr-o inerţie păguboasă, o parte din mass media românească preferă în continuare genul masculin pentru funcţiile politice ocupate de femei (şi nu numai politice). E o dovadă că inclusiv la nivelul limbii române mai e mult de lucru pentru a ajunge la egalitatea de tratament a femeilor cu bărbaţii.

În corpul ştirii de pe Agerpres folosirea masculinului pentru a indica funcţia ocupată de doamna Michelle Bachelet a condus şi la un dezacord urât cu verbul, astfel: „Fostul preşedinte chilian Michelle Bachelet a fost numită marţi în fruntea noii agenţii a ONU însărcinate cu îmbunătăţirea condiţiei femeilor în lume, 'ONU Femei', a anunţat secretarul general al Naţiunilor Unite Ban Ki-moon….”.

„Fostul preşedinte …. a fost numită…”? Iată până unde se ajunge cu absurdul din cauza încăpăţânării de a nu folosi genul feminin pentru funcţiile ocupate de femei. E acelaşi dezacord absurd între subiect şi predicat cu care se scrie prin alte părţi că „ministrul Elena Udrea a fost prezentă la recepţia lucrărilor…” sau „senatorul Anca Boagiu a fost distinsă cu premiul…”. Of, presa mea!

_________________________

Articole pe tema discriminării femeilor prin limbaj:

• Cristina Andrei: Misoginism şi limbaj
• Alexandrina Satnoianu: Ce sanse am sa ma numesc consiliera?

Update.

Mai recomand un articol foarte bun al Gabrielei Creţu: Femei din toate limbile, uniţi-vă!

Bărbat şi om de onoare

Gabriel Oprea şi-a dat demisia declarând cu mândrie “aşa face un bărbat şi un om de onoare”. Nu este primul nici ultimul care se va înflăcăra şi bate în piept că e bărbat, ca un lucru de mare valoare. Mentalităţile patriarhal-misogine de pe plaiurile noastre îi vor da dreptate că a fi bărbat e lucru de preţ:

BĂRBÁT, -Ă, bărbaţi, -te, s.m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soţ. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

BĂRBÁ//T1 ~tă (~ţi, ~te) rar 1) Care este înzestrat cu forţă fizică şi curaj. 2) Care munceşte mult şi cu folos; harnic; laborios; vrednic. /Persoană plină de energie şi de fermitate; om în toată firea. ~ de stat persoană marcantă, aflată într-un post de conducere important. 3) Persoană de sex masculin căsătorită, considerată în raport cu femeia ce i-a devenit soţie; soţ.

De aceea o femeie curajoasă este „bărbată” , cum spune faimoasa replică caragialească „Zoe, fii bărbată!”.

Prin urmare, doamnelor politiciene, dacă aveaţi altă impresie despre domniile voastre, de v-aţi crezut înzestrate de curaj, onoare, energie, poate nu eraţi conştiente că nu prea puteţi avea aceste minunate atribute. Că persoanele marcante aflate într-un post important se cheamă „bărbaţi de Stat” , în vreme ce domniile voastre de sex feminin nu cumva să vă încadraţi în definiţia pentru „femeie publică” care, conform aceluiaşi Dex, ar fi:

FEMEIE PÚBLICĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

Diminutive & limbaj sexist. Mămici, fetiţe şi altele aşijderea

La tot pasul se folosesc diminutive pentru persoane de sex feminin, nu numai colocvial ci în dezbateri serioase despre politici publice, legi, revendicări ale unor categorii sociale, ca de exemplu:

„Mămicile sunt nemulţumite de atitudinea noului Guvern” (Realitatea tv, 27 decembrie 2008)

Mamicile au dat buluc la recalcularea indemnizatiei de crestere a copilului (Protv, 7 ian.)

Mămici? De ce "mămici" şi nu "mame", de vreme ce atunci când se aduce vorba de vreo problemă a părinţilor-bărbaţi exprimarea se face fără ezitare prin cuvântul „taţi”, niciodată cu diminutivul „tătici”:

Taţii divorţaţi vor custodia comună a copiilor (15 sept 2008)

Aceeaşi diferenţă de tratament în limbaj există şi în cazul copiilor. Se spune deseori „fetiţe” în loc de "fete" în schimb, chiar în acelaşi context, cuvântul ales pentru cei de sex masculin este „băieţi” niciodată „băieţei”.

Exemplu:
„100.000 de fetiţe, injectate cu un vaccin controversat” (Gândul, 21 nov 2008)

Băieţii ar putea fi vaccinaţi împotriva papiloma virusului uman (Gândul, 29 febr. 2008)

Diminutivele provin din tendinţa de a trata femeile/fetele cu o atitudine afectiv-protectoare, ca pe fiinţe sensibile şi lipsite de putere.

Diminutivarea adaugă subiecţilor/subiectelor o doză de infantilism. În cazul mamelor, prezenţa diminutivului alterează calitatea lor de fiinţe adulte, capabile să decidă pentru ele, să se descurce singure în viaţă. Mămicile sunt asemeni copilaşilor, ca nişte fiinţe drăgălaşe dar neputincioase, care au nevoie de protecţie.

Ar fi de neimaginat şi jignitor să se apeleze la diminutive atunci când se dezbat probleme ale altor categorii sociale, de genul: bătrâneii aşteaptă mărirea pensiilor, profesoraşii vor salariu cu 50% mai mare, doctoraşii emigrează din România, actoraşii sunt nemulţumiţi de interzicerea cumulului de salarii cu pensiile, ş.a.