Apel către femei: boicotaţi "Caţavencii"! (sau, femeile legate de calorifer contraatacă!)

În urma articolului Femei care merită să fie legate de calorifer de Dan Darie publicat pe 31 august 2012, am hotărât că revista Caţavencii merită să fie boicotată de toate femeile. Vă invităm să vă alăturaţi!

Caţavencii este un săptămânal românesc de satiră deţinut din 2012 de Patetic Media SRL (acţionari Mircea Dinescu şi Doru Buşcu) ce publică în mod curent articole anti-femei cum ar fi "Femei care merită să fie legate de calorifer" de Dan Darie sau "Top 5 nesuferite care-ţi strică dimineţile", "Top 3 femei imbecile cu care să nu vă căsătoriţi", etc. de Mihai Radu.

 "Caţavencii", revista misogină pe care nici mamele lor n-o citesc!

[Click pentru imaginea mărită]

Concept : Asociaţia Front & Cercul de Lecturi Feministe

CUM TE POTI IMPLICA?

1. Dă mai departe! Poţi folosi imaginea de mai sus şi/sau sigla boicotului:

2. Daca ai site, directionează un link “Catavencii” către adresa: http://s-fia.ro/catavencii.html


_________________________________


Later edit.

Caţavencii, sub orice critică, îşi îndeamnă cititorii pe Facebook, într-un mod homofob,  să lase comentarii murdare la mine pe blog: http://www.facebook.com/catavencii

Click pentru captură imagine:

Eu am fost banată din a mai lasa comentarii la ei. 

Afişul tinerilor liberali din Argeş

Un gust şi mai amar îmi lasă evenimentele din ultimele săptămâni de pe scena politică românească după ce am văzut afişul cu care tinerii liberali din Argeş s-au gândit să cheme cetăţenii la vot la referendum. În afiş nu sunt expuse argumentele legale şi morale pentru demiterea preşedintelui Băsescu, regăsim un …fund de femeie în toată splendoarea lui şi un text edificator „Pune mâna…şi votează”. Aşadar, poate n-aţi înţeles, pe fundurile femeilor se pune mâna. Cât de misogini şi stupizi pot fi aceşti tineri liberali argeşeni?? Urmaşii Brătienilor, hm?

Sursă foto.

Antonie Solomon, sub orice critică

Antonie Solomon, primarul Craiovei, a lansat un atac incalificabil (că misogin e prea puţin spus) asupra parlamentarei Mariana Câmpeanu de la PNL.

Solomon a spus că numai în cazul în care aceasta s-ar dezbrăca ar putea să mai câştige un vot sau două în Craiova, altfel nu are nicio şansă.

"Ce-a mai spus Mariana Campeanu? Eu cred ca daca se dezbraca in pielea goala mai castiga un vot-doua in Craiova, dar si asa ...Doamne fereste! Am auzit ca e deputat sau senator de Hunedoara, e vai de mama lor ce e acolo. Eu am trecut de zeci de ori pana acum prin Hunedoara. Ati vazut vreodata, in Craiova, ca se impusca pe strada, ca se bat in discoteci, ca de Paste s-a intamplat ceva? Nu. Craiova e cel mai sigur oras din tara. Interlopii sunt probabil in mintea unora. Orasul acesta e frumos , extrem de interesant, sigur, oras universitar si ni il denigram ca nu ne place", a spus Antonie Solomon conform DcNews.ro.

Acuzatiile vin dupa ce atat propunerea USL-ului pentru alegerile locale din Dolj, senatoarea PSD Lia Olguta Vasilescu, cat si Mariana Campeanu au afirmat ca in Craiova domnesc interlopii.

Ce-ar mai fi de comentat? Orice partid cât de cât preocupat de propria-i imagine l-ar da afară în secunda doi pe cel capabil să emită asemenea afirmaţii. Nu mă aştept să se întâmple asta de la UNPR, partid în care e membru Solomon în prezent. De la UNPR-ul lui Oprea şi Micky Şpagă e bine să n-ai multe aşteptări.

Sper totuşi ca la alegerile din iunie pentru primărie, craiovenii, dar mai ales craiovencele, să-l sancţioneze cum se cuvine pe mojicul Solomon şi să-l trimită cu totul în afara vieţii publice, nu zic la puşcărie unde a mai fost, dar măcar undeva la distanţă. Poate o peşteră i s-ar potrivi mai bine.

„Domnişoara preşedintă a Camerei Deputaţilor va deveni doamnă”

Ieri, în Parlamentul României, senatorul Cristian Ţopescu, cunoscut mai mult ca şi comentator sportiv, a făcut glume pe seama zvonurilor că Roberta Anastase se va mărita în curând. „Domnişoara preşedintă a Camerei Deputaţilor va deveni doamnă” a subliniat el apăsat pentru a arăta ce schimbări importante va produce măritişul în identitatea Robertei Anastase. Pe lângă glumiţa sexistă, senatorul s-a mai amuzat şi pe seama numărul de invitaţi la nuntă - i-a sugerat viitoarei mirese să nu invite 80 de prieteni şi apropiaţi pentru că există riscul ca în loc de 80 să vină 170 de persoane (aluzie la erorile de numărare a voturilor în Parlament pe care le face Roberta Anastase).

Identificarea femeilor în funcţie de statutul marital a rămas întipărită social de pe vremea când căsătoria avea o importanţă majoră în viaţa femeilor pentru că le aducea, pe de o parte respectabilitatea socială, de cealaltă parte o restrângere a capacităţilor civile (femeile căsătorite nu puteau încheia acte civile fără aprobarea soţului) şi, totodată, marca trecerea de sub tutela tatălui sub cea a soţului. Apelativul „domnişoară” conţine în schimb şi o tentă peiorativă atunci când se foloseşte ca termen de adresare pentru o femeie adultă. O domnişoară este o persoană imatură, fără experienţă de viaţă, neluată în serios.

Blog împotriva reclamelor sexiste

Zi de zi reclamele ne livrează mesaje stereotipe despre femei.

Ai zice că suntem toate obsedate de siluetă, de riduri sau de strălucirea părului. Ai zice că nu mai putem dormi noaptea de grija balonării sau de cât de albe sunt „şoseţelele” copiilor. Pe lângă stereotipuri, publicitatea românească are nenumărate elemente de misoginism, de sexism şi de dispreţ faţă de experienţele femeilor.

De curând, în cadrul unui proiect dezvoltat de Centrul FILIA s-a lansat un blog ca răspuns la publicitatea ofensatoare la adresa femeilor. Un blog pe care vor fi prezentate şi comentate diverse reclame difuzate în presa audiovizuală şi presa scrisă.

Blogul va conţine pentru început următoarele categorii: Publicitate Ofensatoare România, Publicitate Ofensatoare Internaţional, Bune Practici România şi Bune Practici România Internaţional. Puteţi propune noi categorii sau teme.

Mai multe: „NU publicităţii ofensatoare!”.

Ce-ar trebui să ne revolte la Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor

În perioada 20 -31 octombrie va avea loc Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor prin care toţi cetăţenii, persoane adulte, vor fi obligaţi să răspundă unor întrebări, în caz contrar sunt pasibili de amendă de până la 5.000 de lei. În fiecare gospodărie se vor completa în principiu trei formulare: unul despre ansamblul gospodăriei, unul despre locuinţă şi altul despre fiecare membru al gospodăriei.

Analizate în detaliu, formularele respective denotă o atitudine atât de discriminatorie faţă de femei şi faţă de minorităţile religioase, etnice şi sexuale încât mă mir că reprezentanţii INS mai au curajul să afirme că le-au conceput în baza recomandărilor Parlamentului European şi ale Consiliului privind Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor.

Se pleacă de la premisa că toate familiile din România sunt organizate ierarhic, având un „cap al gospodăriei”. Priviţi următoarea imagine din formularul referitor la Gospodărie:

Formularul complet poate fi vizualizat aici.

Aşteptaţi-vă aşadar ca atunci când vă veţi trezi cu recenzorul la uşă să fiţi întrebaţi „la voi cine e capul familiei?”. Acest recensământ nu va reflecta procentul de familii organizate partenerial, în care cei doi soţi sunt egali, în care nici unul nu se consideră deasupra celuilalt. Ba mai mult, va lăsa în conştiinţa cetăţenilor că la nivel de gospodărie/familie este normal să existe un şef.

Dobro şi Craioveanu, mitocănii misogine de dimineaţă

Bună dimineaţa, doamnelor!

Radio Guerrilla vă serveşte, în ediţia din 4 octombrie a emisiunii Guerrilla de Dimineaţă, o porţie de mitocănie misogină cu care să vă „înveselească” ziua şi nu care cumva să nu uitaţi în ce ţară trăiţi.

Doi simpatici, Mihai Dobrovolschi şi Vlad Craioveanu, se întreabă: „pe bune, există femei inteligente? Se mai fabrică?”. „Bă, sunt, dar sunt singure, nimeni nu le vrea!” Urmează hohote de râs. Apoi se întreabă „există extratereştri?”.

Un al treilea ins din studio, unul pe nume Matei, îi lămureşte: „staţi puţin, că dacă n-aţi văzut nu înseamnă că nu există”. I se răspunde: „aici nu este o glumă, Matei, femeia nu este făcută să fie inteligentă. Dacă e inteligentă e bolnavă!”.

După hohote prelungite, mai discută pe seama atractivităţii sexuale a femeilor proaste, după care emană prejudecăţi învechite despre feministe – feministele sunt lesbiene agresive, lipsite de tandreţe şi inteligenţă - pentru ca în cele din urmă să înceapă să caute femei inteligente din România: „Ra-Tatoiu”, „Udrea”…. „România are femei inteligente în viaţă?” – se tot întreabă cei de la Guerrilla. Urmează răspunsul „da, dar sunt scumpe, 200 – 300 de euro o oră”. Evident, urmează alte hohote de râs în studio după aşa glume „bune”. Finalizează prin a găsi totuşi câteva femei inteligente: Zoe Petre, Marie Rose Mociorniţă (dar doamna Mociorniţă nu e femeie, e zeiţă, zic ei), Aurora Liiceanu, Adriana Săftoiu, Andreea Esca. Asta nu înainte de a ajunge la „origini”, la Eva, o femeie inteligentă pentru că „l-a fraierit” pe Adam („dar nu mai bine rămânea ea proastă aşa?” – se întreabă retoric Craioveanu, încă o prejudecată că femeia dacă e inteligentă provoacă rele).

Cum zice prietena mea Andreea Molocea, oamenii ăştia încă mai cred că e cool să fii misogin. Aşa cum alţii cred că e de bonton să facă glume rasiste sau homofobe, şi ăştia de la Guerrilla, în ciuda pretenţiilor elitiste şi a ascultătorilor (inclusiv a ascultătoarelor) cu inteligenţă peste medie pe care aspiră să-i cucerească, nu se simt îngrădiţi să jignească femeile cu glume de şantierişti. Asta-i mass media quality din România? Trist.

Fragment guerrilla de dimineata - 4 oct. 2011

Asculta mai multe audio podcast

Uitasem să spun că la începutul discuţiei au tras cu noroi şi în Ana Aslan, insinuând că nu ea este inventatoarea cremelor Gerovital, ci bărba-su. Cum ar putea oare o femeie să inventeze ceva? Despre asta e vorba? „Amuzant”, ce să zic. Sper să-şi ia o amendă de la CNCD ca să avem de ce râde cu adevărat.

Petrecere cu animatoare la TNL Giurgiu

Am aflat cu oarece întârziere despre petrecerea organizată săptămâna trecută de organizaţia de Tineret a PNL Giurgiu. Dacă n-aţi aflat, la Giurgiu, tinerii liberali s-au distrat pe banii partidului invitând animatoare să dea din fund pe marginea ştrandului din localitate.

Însuşi preşedintele TNL Giurgiu Emil Epure a recunoscut că fetele au fost plătite pentru a dansa pentru a anima petrecerea, ba mai mult, îşi doreşte să repete acţiunea pentru că o consideră un real succes.

"A fost o petrecere organizată de filiala municipală TNL Giurgiu pentru a ne cunoaşte mai bine colegii noştri. S-a intrat doar pe bază de invitaţie, a fost ca să socializăm, să ne cunoaştem mai bine. Cei mai mulţi au fost membri TNL şi simpatizanţi care vor să ni se alăture. Au venit ca să cunoască echipa noastră şi apoi să ni se alăture. Nu am avut sesiuni de discuţii, dezbateri ,a fost doar partea de petrecere, nu s-a făcut politică. A fost o petrecere de tineret, am lăsat politica deoparte. Petrecerea a fost plătită şi organizată de TNL Giurgiu", a declarat pentru ziarul Gândul, preşedintele Emil Epure.

Întrebat despre animatoare, tânărul liberal a explicat cum au ajuns acestea la petrecere. "Fetele nu sunt membre PNL au fost aduse ca să anime atmosfera. Nu ştiu exact cine le-a adus, eu am fost mai mult cu lista cu organizarea. Au fost ok, în regulă, au animat atmosfera. A fost o petrecere pe ştrand, a fost o petrecere vara, au venit să anime atmosfera să fie ceva mai diferit, dar nu am vrut să ieşim în evidenţă", a subliniat organizatorul, care ne-a spus că vrea să repete astfel de evenimente. Şi ecourile petrecerii au fost foarte bune. "Toată lumea a fost mulţumită, a spus că a fost o petrecere reuşită, au fost numai păreri de bine. Am vorbit cu cei care au venit, chiar şi cu cei care nu au venit şi mi-au spus că în tot oraşul s-a auzit că a fost o petrecere reuşită", a punctat Epure, convins fiind că astfel de evenimente nu au cu ce dăuna imaginii PNL. Sursa: http://www.gandul.info/politica/video-politica-sexy-animatoare-in-costume-de-baie-ridica-nivelul-politic-la-o-socializare-a-tinerilor-liberali-8504454

Domnul Epure, deşi este student la SNSPA (Şcoala de Studii Politice şi Administrative), nu înţelege că orice gest pe care îl face organizaţia sa are legătură cu politica. Dânsul conduce o organizaţie politică iar tot ce face această organizaţie are implicaţii politice. Tot! Dacă îşi doreşte să fie politician, poate ar fi cazul să se maturizeze şi să priceapă că nu poate fi politician 8 ore pe zi, după care să facă ce-l taie capul (să se ducă prin bordeluri, să-şi bată nevasta sau să înjure poliţişti). Nu poate să vină şi să zică că tinerii liberali „n-au vrut să facă politică, ci doar să se distreze”, mai ales că a recunoscut că toată acţiunea s-a făcut din banii partidului. Nu în ultimul rând, dacă are de gând să facă politică în această ţară, poate ar trebui să se adreseze şi electoratului feminin şi să-l trateze cu respect. A plăti animatoare pentru propria-i distracţie nu este o formă de respect a femeilor.

Medalia "Bărbăţie şi credinţă"?

Am descoperit că în sistemul naţional de decoraţii al României există o medalie care se cheamă „Bărbăţie şi Credinţă”.

Asta deşi de mai bine de 10 ani încoace admiterea în instituţiile militare de învăţământ se face fără discriminare între femei şi bărbaţi. Asta deşi există femei care servesc în armată, iar unele au fost sau sunt acum pe frontul din Afganistan...

Ar putea să-i zică "Vitejie şi Credinţă", însă şi faţă de cel de-a doilea termen am reţineri. Se referă la credinţa religioasă? Dacă da, atunci nu are ce căuta în titulatura unei decoraţii într-un Stat laic, un Stat în care aprecierea meritelor nu ar trebui să aibă de-a face cu opţiunea religioasă, la fel cum n-ar trebui să aibă de-a face cu sexul persoanei.

Sfaturi de la Delaco

Mariana, prietenul tău este distant deşi îi găteşti bine? Stai şi câte 3 ore în bucătărie şi te aştepţi ca el să aprecieze acest lucru? Greşit! Mai bine stai doar 3 minute, îi dai nişte caşcaval Delaco iar restul timpului te duci la coafor sau ce mai faceţi voi, femeile. Reţeta este garantată.

Aceasta ar fi descrierea scriptului acestei reclame tv pline de stereotipuri de gen:

Reclama are un mesaj direct: femeia de clasă medie medie, Mariana, trebuie să lase deoparte obiceiul de a sta toată ziua în bucătărie. Ca să facă asta, are la îndemână o soluţie simplă: caşcavalul, un aliment gata preparat.

Indirect, perpetuează diferite stereotipuri de gen:

1. Bucătăria, orice ar fi, rămâne teritoriul exclusiv al femeilor. „Progresul” actual este că femeia în loc să stea la cratiţă câte 3 ore, apelând la caşcaval timpul i se reduce la câteva minute. Bărbaţii aşteaptă, invariabil, să fie hrăniţi.
2. Femeia trebuie să-i facă pe plac bărbatului. Nu este suficient să-i gătească, trebuie să meargă şi la coafor să-şi aranjeze părul sau ce mai fac în general femeile (epilare, manichiură, etc.). Reţeta garantată este gătit + coafor pentru a fi apreciată în cuplu.
3. Depozitarul ştiinţei, autoritatea care dă sfaturile, este bărbat. El cunoaşte „reţeta garantată”. Acest lucru poate perpetua ideea că genul masculin deţine autoritatea, pe de alta că ştiinţa este personificată prin figura unui bărbat.
4. Bărbaţii în poziţii de autoritate au nevoie de asistente sau secretare. Femeia este în plan secund. Uitaţi-vă cine este lângă Dr. Andrei în platou: o asistentă dintr-un registru la fel de stereotip: frumoasă şi nevorbitoare. Este personificarea femeii-obiect pe care o regăsim în decorul multor emisiuni tv.

Pentru Mariana am eu un sfat mai bun: pentru a-l apropia pe prietenul distant, gătiţi împreună! Şi nu cumpăra caşcavalul ăla plin de grăsimi saturate că îţi creşte colesterolul şi ţie şi iubitului! Mariana, fii deşteaptă!

Congresul Femeilor din PNL

Scriu acest articol după ce am citit câte ceva despre congresul Organizaţiei de Femei din PNL de ieri, în urma căruia s-a ales o nouă conducere. În funcţia de preşedintă a fost aleasă Lucia Varga, care a avut-o ca şi contracandidată pe Zvetlana Preoteasa

N-am asistat la congres, dar din ce-a apărut în presă parcă am un deja-vu. Atitudinea liderilor liberali la Congresul Femeilor din PNL seamănă izbitor de mult cu cea din urmă cu câteva luni de la Congresul Femeilor PSD. Invitaţii bărbaţi s-au remarcat prin declaraţii deplasate, remarci erotico-senzuale presărate ici colo în discurs, prin glumiţe deocheate şi, în general, prin neseriozitatea cu care tratează prezenţa femeilor în politică.

Iată câteva declaraţii :

"Lungimea discursului trebuie să fie precum lungimea rochiei unei femei, suficient de lungă ca să acopere subiectul, dar totodată şi suficient de scurtă ca să stârnească interesul" - Călin Popescu Tăriceanu.

Oare chiar nu se pot abţine să se gândească la femei ca la obiecte sexuale tot timpul?

„O femeie învinsă e o femeie pe care ai pierdut-o. Dacă vrei să fie a ta, trebuie să o cucereşti" - Varujan Vosganian.

Penibil!

Cireaşa de pe tort a fost epigrama pe care a citit-o Mircea Ionescu Quintus în timp ce se aşteptau rezultatele votului:

„Stau pe plajă întinşi la soare/ Un bărbat şi-o fată mare/Când se lasă înserarea/ Mare mai era doar marea”. Câteva aplauze din sală l-au încurajat pe Quintus. „Le-am spus această epigramă unor bărbaţi şi nu au înţeles-o. Văd că dumneavoastră o înţelegeţi”.

Liderul partidului, Crin Antonescu pare-se s-a abţinut de la galanteriile clasice şi glumiţele cu tentă sexuală, în schimb nici nu le-a spus mare lucru doamnelor din sală: "Aveţi un grad mai mare decât bărbaţii de afecţiune, de sensibilitate, de empatie cu colegii, cu concetăţenii. Cred că nivelul de vocaţie a serviciului public este mai mare decât la noi (n.r. -bărbaţii). Vă rog să jucaţi un rol mai important în PNL, în administraţia locală, în Parlament sau Guvern”. Vă rog să…? De parcă femeile n-ar vrea să joace un rol mai important în administraţia locală, în Parlament sau Guvern. Dacă într-adevăr femeile sunt la fel sau chiar mai bune decât bărbaţii în aceste funcţii pentru că empatizează cu cetăţenii, ce face PNL pentru ca la alegerile viitoare, locale şi generale, femeile să nu mai reprezinte 5-10% din totalul candidaţilor propuşi pentru funcţiile de primar, consilier sau parlamentar? Ha? Că aşa, vă rog să … şi la revedere, e uşor de spus.

Ziceam la început că congresul Femeilor Liberale seamănă izbitor cu cel al Femeilor PSD care a avut loc în urmă cu câteva luni. Iată ce declarau liderii PSD atunci:

„Bărbaţii nu au cum să câştige niciun război cu femeile pentru că nu poţi câştiga un război atunci când eşti în fiecare noapte în pat cu duşmanul” - Victor Ponta

„Lunea dimineaţa, Daciana pleacă la Bruxelles, la Parlamentul European, cu avionul de ora 7, primul meu gând este: "Cine îmi face cafeaua?" – Victor Ponta

„După cât de îngrijit e un bărbat îţi dai seama cât de harnică e soţia lui” – Liviu Dragnea

„Să fie mai multe femei în politică pentru că la o femeie ai ce să vezi, pe când la un bărbat, nu” - Liviu Dragnea

S-au făcut aceleaşi insinuări prin care femeile sunt reduse la rolul de obiecte sexuale sau gospodine. Când vreodată o să auzim discursuri despre discriminarea de gen, societatea patriarhală în care femeile nu au aceleaşi şanse de a ajunge la vârf ca bărbaţii, în care înfruntă multiple greutăţi, în care muncesc dublu sau triplu pentru că în familie numai ele fac muncile din casă şi numai ele îngrijesc de copii, bolnavi şi bătrâni, suplinind serviciile sociale insuficiente (creşe, grădiniţe, spitale, azile)? Aceste congrese ne arată că de fapt problemele femeilor nici măcar nu sunt conştientizate la nivelul înalt al partidelor sau sunt tratate superficial şi la mişto.

Sunt monotone aceste congrese la care li închină omagii femeilor, fără nici un conţinut şi angajament serios. În care se ajunge invariabil ca femeile să fie tratate după aspectul fizic şi pe deasupra se mai trezeşte câte un glumeţ să spună bancuri deocheate la microfon.

Suntem egali?

La aniversarea a 100 de ani de când se celebrează Ziua Internaţională a Femeii, actorul britanic Daniel Craig (James Bond) s-a pus, la propriu, în rolul unei femei.

Agentul 007 apare într-un film scurt, de 2 minute, regizat de Sam Taylor-Wood („Nowhere Boy”) după un scenariu semnat Jane Goldman (Kick Ass). Voice-over-ul este asigurat de Judy Dench, care joacă în seria Bond pe şefa lui 007, personajul denumit M.

James Bond apare în prima parte a filmului îmbrăcat la costum în timp ce vocea feminină din fundal îi spune că a fi bărbat aduce avantaje. Înseamnă să câştigi mai mulţi bani, chiar pentru aceeaşi muncă, şi să ai mai multe şanse de a ajunge şef de companie sau lider politic. Ca bărbat eşti mai puţin judecat pentru comportament promiscuu şi e mult mai puţin probabil să fii agresat sexual. Spre deosebire de miile de femei care îşi pierd slujba când rămân însărcinate, ca bărbat nu te confrunţi aproape cu nici un risc în carieră dacă decizi să devii părinte. Şi nici dacă devii părinte în mod accidental.

James Bond, atât de afectuos cu femeile, este oare capabil să se pună în locul uneia?

În cea de-a doua parte, Daniel Craig apare în rolul unei atrăgătoare blonde. Vocea din fundal îi explică ce înseamnă să fii femeie.

În anul 2011, lucrurile în lume par a se fi schimbat. Şi totuşi cifrele ne arată că persistă numeroase inegalităţi între sexe. Femeile prestează 2/3 din activitatea desfăşurată la nivel mondial (plătită şi neplătită), dar câştigă 10% din venitul total şi deţin doar 1% din totalul proprietăţilor. Dar nu se limitează totul la bani şi putere. În jur de 70 de milioane de fete nu au acces la educaţie primară (două treimi din totalul analfabeţilor în lume sunt femei). Mii de fete sunt agresate în drum spre şcoală. Ca femei, ne temem să ieşim noaptea pe stradă. Unele dintre noi se tem să se întoarcă acasă, în propria casă: 1 din 4 femei este victimă a violenţei domestice. Numai în Marea Britanie, săptămânal, 2 femei sunt ucise de fostul sau actualul partener.

Aşadar, suntem egali?

Până când răspunsul nu va fi DA, nu trebuie să încetăm a ne întreba.

Filmul este parte a unei campanii din Marea Britanie denumită EQUALS. Mai multe detalii pe http://www.weareequals.org/

„Credem că este foarte importantă implicarea bărbaţilor în mişcarea pentru drepturile femeii şi EQUALS aduce împreună bărbaţi şi femei care promovează ideea de schimbare", a declarat Annie Lennox, implicată în organizarea campaniei.

Pe site-ul Realitatea tv ştirea despre această campanie a apărut la categoria ..."FUN/ MONDEN", subsecţiunea "DIVERTISMENT". A vorbi despre inegalităţile dintre femei şi bărbaţi este, deocamdată, o chestiune de divertisment pe canalele tv din România.

Ce au în comun Patriciu, şeful Deutsche Bank şi psihiatrul Florin Tudose

În săptămâna care a trecut a fost aglomeraţie de mesaje misogine în mass-media. Trei bărbaţi cu greutate în domeniile în care activează şi-au exprimat opinii demne de evul mediu despre femei.

Să le luăm pe rând.

Începem cu Dinu Patriciu. Celebrul său articol deja, în care critică noua alianţă dintre PNL şi PSD a fost întors pe toate părţile de comentatorii politici autohtoni dar nimeni nu a băgat de seamă mesajul dispreţuitor faţă de valoarea femeilor conţinut la final. Iată ce spune Patriciu:

Altfel, ajungem tot la vorbele lui Horia Rusu, deşi rostite cu mai bine de un deceniu în urmă, la fel de adevărate şi astăzi. „Provin dintr-un partid mic cu ambiţii mari şi am ajuns într-un partid mare cu ambiţii mici. Uneori, chiar am impresia că partidul nostru are un caracter preponderent feminin. Căci, pe de o parte, în relaţiile cu partenerii e sfios, ezitant, indecis, inconstant, chiar casnic, iar pe de altă parte e măcinat în interior de intrigi, bârfe, răzbunări pasionale. Cred că a sosit momentul să devină bărbat." Poate să -l cheme cum vrea. Eu îl aştept încă. (Adevărul)

Iată ideologia superiorităţii bărbaţilor în toată splendoarea sa! Ceea ce e caracteristic femeilor este situat undeva în latura negativă a caracterului uman. „A sosit momentul să devină bărbat”, spune Patriciu despre partidul său, citându-l pe Horia Rusu, adică să nu fie sfios, ezitant, indecis, inconstant, casnic iar în interior să nu fie măcinat de intrigi, bârfe, răzbunări pasionale, toate astea fiind caracteristice feminine. Patriciu se declară în articolul respectiv adeptul unui liberalism pur, ferit de combinaţiile democrat-liberalism sau social-liberalism. Cu siguranţă în stare pură se află concepţiile sale patriarhale prin care proclamă inferioritatea femininului faţă de masculin.

Al doilea destoinic care şi-a dezvăluit concepţiile retrograde despre rolul femeilor este şeful Deutsche Bank, Josef Ackermann.

Ackermann a declanşat o polemică în Germania declarând că, prin integrarea mai multor femei în conducerea băncii sale, aceasta ar deveni ‘mai colorată şi mai drăguţă’(„more colourful and prettier”).

În Germania se discută despre oportunitatea introducerii unor cote de gen în conducerea marilor companii, aşa cum există deja în Norvegia, Franţa şi Spania. Pe fondul acestor discuţii, Ackermann a recunoscut că în comitetul executiv al băncii sale nu există deocamdată nicio femeie dar, binevoitor, şi-a exprimat speranţa că într-o bună zi acesta o să devină … mai colorat şi mai drăguţ. Femei reduse la rolul de obiecte decorative şi infantilizate, asta a făcut prin declaraţia sa şeful Deutsche Bank. Nu-i de mirare că, cu asemenea concepţii, deşi în instituţia sa 44% din angajaţi sunt femei, doar 16% sunt în posturile de conducere şi niciuna n-a fost admisă în Comitetul Executiv.

Declaraţiile lui Ackermann pot fi considerate soft în comparaţie cu cele emanate prin România. De altfel, chiar la dezbaterea PD-L la care am fost în urmă cu două săptămâni l-am auzit pe Valeriu Stoica susţinând că viaţa publică românească ar câştiga o îmbunătăţire estetică dacă ar exista mai multe femei...

Tot săptămâna trecută am avut parte de cuvintele experte ale unui profesor doctor în psihiatrie în ce priveşte necesitatea ca moderatoarele TV să treacă examene psihice înainte de a apărea pe sticlă:

Nu sunt misogin, dar cred că femeile din mass-media ar trebui să fie ţinta unei astfel de legi. Nu mă refer doar la cele din televiziune, ci și la cele de la radio, fiindcă diferența nu este foarte mare. Am pacienți care au dezvoltat nevroze din pricina unor moderatoare de televiziune. Este incredibil. Mi-au spus că atunci când o văd pe cutare sau pe cutare le vine să spargă televizorul”, dezvăluie Florin Tudose.(Inpolitics)

Cum de doar femeile le provoacă asemenea nevroze pacienţilor domnului Tudose nu ni se explică. Măsurile aberante ale unor politicieni de la guvernare, majoritatea lor bărbaţi, n-or fi o cauză mai plauzibilă a nevrozelor din zilele noastre? Domnul Tudose se leagă de tonul strident al moderatoarelor tv, aşa cum a făcut de curând şi criticul literar Nicolae Manolescu (care se raporta erotic la respectivele moderatoare, spunând că i-au fisurat iremediabil idealul feminin). Mi se pare că domnul profesor a rămas blocat cu nasul în tratatele de psihiatrie din secolul al XIX-lea când comportamentul isteric era asociat exclusiv cu genul feminin (etimologic, grecescul „hysterion” înseamnă „uter”). Probabil din acest motiv, vădit discriminatoriu şi caduc în zilele noastre, domnul Tudose n-a inclus în diagnosticul lui şi moderatorii tv bărbaţi, dacă într-adevăr crede că de la tonul strident de la TV se trag problemele psihice ale pacienţilor săi.

Vocile „Adevărul”

Ziarul „Adevărul” se laudă că are cei mai buni editorialişti şi comentatori. Zilnic apare în ediţia tipărită un banner publicitar în care redacţia se făleşte cu eminenţele cenuşii pe care le plăteşte să-şi dea cu părerea pe teme de interes public.

Priviţi mai jos cum arată acest banner şi spuneţi ce criteriu general credeţi că a fost folosit la selecţia acelor editorialişti şi comentatori:

Oups! Sunt toţi bărbaţi! Nu puţini. Am numărat 21 de bărbaţi în imaginea de mai sus.

Să n-aud că e vorba de o coincidenţă! Că e doar un detaliu anatomic şi că de fapt contează ce gândesc şi scriu autorii respectivi! Acel detaliu anatomic care ne diferenţiază în femei şi bărbaţi a fost şi este un criteriu de promovare, respectiv de excludere din diverse sfere. Aşa cum este şi culoarea pielii. Aşa cum sunt alte „detalii” pe baza cărora se fac discriminări.

Încă din 2009 cei de la „Adevărul” au fost criticaţi pentru excluderea evidentă a femeilor din echipa de comentatori. Am găsit o astfel de critică într-un articol semnat de Simona Vlad ce datează din 3 mai 2009. Iată-l:

Vocile “Adevarul” si vocea adevarului - Simona Vlad, 3 mai 2009

Pe atunci exista şi o femeie printre droaia de bărbaţi de seamă consideraţi a avea autoritatea să-şi exprime opiniile în paginile cotidianului. Este vorba de regretata Magdalena Boiangiu. Din anul 2009 şi până acum, din când în când au mai semnat editoriale la „Adevărul” şi alte femei, Simona Popa de exemplu. Au fost excepţii de la regulă, dar şi ele atât de rare, incredibil de rare pentru mileniul în care trăim.

Misoginism a la Nicolae Manolescu

Criticul literar Nicolae Manolescu publică din când în când articole de opinie în cotidianul „Adevărul”. Comentatorii acelui ziar sunt, cu o singură excepţie, toţi bărbaţi. Mai precis, sunt 27 de bărbaţi şi o femeie, singura femeie care şi-a făcut loc printre alde Cartianu, Cristoiu, Nahoi şi Groşan, ca să numesc câţiva dintre ei, fiind Simona Popa. Redacţia „Adevărul” nu pare preocupată de acest aspect, ba mai mult, găzduieşte şi articole de un misoginism primitiv, cum este cel publicat de Manolescu ieri.

În articolul publicat ieri, Manolescu se declară deranjat de agresivitatea verbală din talk-show-urile de pe canalele tv Realitatea şi Antena 3. E adevărat că emisiunile de pe aceste canale au o calitate din ce în ce mai îndoielnică şi au devenit de neurmărit. Dar Manolescu nu face o critică a conţinutului, ci doar a formei. În articolul intitulat "Decibeli feminini" se arată deranjat de tonul ridicat şi asurzitor al vocilor moderatoarelor acelor emisiuni. Despre agresivitatea verbală a bărbaţilor moderatori nu ni se spune nimic. Iar despre cea a invitaţilor acelor emisiuni, femei sau bărbaţi, nici atât. Critica lui este adresată exclusiv moderatoarelor. Stridenţa vocilor moderatoarelor este dezaprobată de Manolescu nu pentru că e neprofesionist pentru un jurnalist să se răstească pe un post tv, ci pentru că …nu se încadrează în idealul său de frumuseţe feminină.

Manolescu se raportează la persoanele de gen feminin numai erotico-sexual. Nu are nicio reţinere în a se destăinui că astfel se raporta şi la studentele lui pe vremea când era profesor universitar: „Am fost profesor cincizeci de ani şi mi-au trecut pe dinainte mii de domnişoare, una mai încântătoare decât alta. Le admiram şi nu exista decât un singur moment, aşa zicând, al adevărului şi anume când, la examen, căscau prima oară gura. Atunci toată admiraţia mea se prăbuşea” - spune dezinvolt în acelaşi articol.

Acest mod de relaţionare este extrem de restrictiv. Indiferent dacă sunt femei de pe stradă, de la tv sau din aula facultăţii, Manolescu caută obsesiv să le analizeze în raport cu idealul său de frumuseţe feminină. „Idealul” nu e altceva decât un eufemism pentru a spune că pentru el toate femeile sunt mai presus de orice nişte obiecte sexuale.

Femeile de la tv l-au dezamăgit în aşa măsură din acest punct de vedere încât, spune el, a trebuit să ţină televizorul fără sonor pentru a încerca să mai salveze ceva: „M-am simţit mai agresat decât am fost vreodată în toată lunga mea viaţă de tonul celor două moderatoare. M-am străduit din răsputeri să-mi recapăt încrederea în sexul frumos, uitându-mă minute în şir la televizorul dat pe mut. Ca un făcut, cum repuneam sonorul, entuziasmul meu masculin pica în bernă.” Deci, pentru că femeile-obiecte sexuale de la tv sunt nişte obiecte vorbitoare, cu voci stridente şi agresive, declară că idealul său de frumuseţe „s-a fisurat iremediabil”.

Cum ar fi ca eu, ca femeie, să mă raportez doar erotico-sexual la toţi bărbaţii care-mi apar prin faţa ochilor? Parafrazându-l pe Manolescu, ar trebui să spun că bărbaţi ca Tatulici sau Robert Turcescu mi-au „fisurat idealul de frumuseţe masculină”! Sau dacă aş fi profesoară, cum ar fi să spun despre studenţii mei de sex masculin că sunt nişte domnişori încântători pe care îi admir numai când nu deschid gura?

Mi se pare inadmisibil ca acest aşa zis exponent de marcă al literaturii române să reducă toate femeile la statutul de obiecte sexuale, evaluându-le ca pe nişte potenţiale iubite. Evaluarea atractivităţii sexuale a unor femei care practică nişte profesii este o formă de sexism care n-ar trebui permisă în paginile niciunui cotidian.

____________

Link articol: Nicolae Manolescu "Decibeli feminini", Adevărul, 18 decembrie 2010.

Desenele animate alimentează stereotipurile de gen

„Finding Nemo", „Madagascar", „Ice Age", „Toy Story". Peşti, pinguini, şobolani, jucării vorbitoare. Filme animate aparent inocente. Cu o mică excepţie: promovează o imagine stereotipă a femeilor.

Unui personaj feminin din desenele animate îi corespund trei personaje masculine, arată un studiu efectuat de Şcoala de Comunicare şi Jurnalism Annenberg, Universitatea California de Sud. Iar din cele existente, cele mai multe femei sunt parţial îmbrăcate şi arată bine, scrie revista americană Newsweek.

Între 2006 şi 2009, cercetătorii au analizat 122 de filme adresate familiei şi au descoperit că doar 29,2% din personaje erau de gen feminin. Iar una din patru era caracterizată ca „sexy, cu haine strâmte sau cu o siluetă atrăgătoare", în comparaţie cu unul din 25 de personaje masculine. Era mai mare probabilitatea ca personajele feminine să fie mai frumoase şi una din cinci protagoniste era descrisă ca „având la vedere decolteul sau abdomenul". Una din patru femei era desenată cu mijlocul atât de îngust încât, în realitate, nu ar fi avut loc înăuntru organele interne.

Studiul Annenberg a fost comandat de Institutul Geena Davis, institut care analizează reprezentarea de gen în mass-media. Actriţa care a înfiinţat şi a dat numele acestui institut, Geena Davis, este o cunoscută militantă pentru drepturile femeilor în industria cinematografică americană. În perioada 2005-2006 a jucat în serialul "Commander in Chief" în care a interpretat rolul lui Mackenzie Allen, prima femeile preşedintă a Statelor Unite. Un studiu comandat de grupul publicitar Kaplan Thaler a arătat că 68% din cei care se uitau la „Commander in Chief" era mai probabil să ia în serios o femeie-preşedinte. Şi asta, chiar dacă era numai un film.

Cum se naşte o gândire sexistă

Tot ceea ce urmărim ne influenţează reprezentările şi uneori le limitează. „Cu cât personajele feminine sunt mai sexualizate, unidimensionale, cu ochi dulci, cu atât este mai mare probabilitatea ca băieţii să îşi formeze o anumită imagine despre fete şi la fel păţesc şi fetele", arată studiul. „Filmele pentru copii nu sunt echilibrate şi încurajează ideea că fetele şi femeile sunt mai puţin importante în societate decât bărbaţii şi băieţii. Dacă copiii cresc vizionând filme şi desene în care femeile apar în tot felul de roluri, vor renunţa la gândirea stereotipă şi li se va părea ceva absolut firesc să vadă femei în poziţii de conducere", spune Geena Davis.

Un sondaj din 2003, realizat de Kaiser Family Foundation, a arătat că cei mici, între 0 şi 6 ani, au cel puţin 20 de DVD-uri în casă. Jumătate din copii se uită la cel puţin un film animat pe zi. Potrivit lui Davis, cu cât o fată consumă mai multe produse media de acest fel, cu atât îşi va restrânge aspiraţiile şi aria ro­lurilor posibile, pentru că de­senele mizează foarte mult pe stereotipuri. În acelaşi timp, cu cât un băiat se uită mai mult la astfel de desene, cu atât mai mult când va creşte va avea o gândire sexistă.

Doar 7% din regizori, 13% din scenarişti şi 20% din produ­cătorii de desene animate sunt femei, arată studiul Annenberg. Când una sau mai multe femei sunt implicate în elaborarea scenariului, creşte şi numărul de personaje feminine. „Este o ruşine că încă ne mai învăţăm fetele să privească de pe margine, în timp ce băieţii fac lucrurile interesante. Prea multe femei de pe ecran sunt personaje statice: privesc, aşteaptă, aplaudă", concluzionează Davis. [articol parţial preluat din România Liberă]

Mai multe detalii:

• NewsWeek "The Shame of Family Films. Enough with the sexy sidekicks".
• Site-ul Institutului Geena Davis.
• Un video despre stereotipurile de gen din desenele animate Walt Disney:
  
  

Din cugetările unui prof. univ. de arte plastice

Talentul şi studiul asiduu nu sunt suficiente ca să devii un artist plastic de succes în România. Contează şi sexul cu care te naşti. Dacă ai ghinionul să fii de sex femeiesc, ţi-ai redus sensibil şansele, asta întrucât, după consideraţiilor multora, sacrificiul pe care trebuie să-l faci în viaţă nu este doar pentru desăvârşirea actului de creaţie, aşa cum ţi-ar fi plăcut, ci pentru a îngriji de copii, casă şi bărbat. Aceasta este şi concepţia artistului plastic Mircia Dumitrescu, profesor la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti. Domnia sa se bazează pe experienţa proprie. Într-un interviu acordat ieri în „Cotidianul”, domnul Mircia Dumitrescu dă ca exemplu propria sa familie în care el, ca bărbat, şi-a construit liber o carieră ca artist şi profesor universitar, în timp ce soţia, „un profesionist extraordinar”, a trebuit să renunţe la realizările profesionale pentru a se dedica casei, copilului şi …lui!

Iată fragmentul:

-Reporter: Ce loc ocupă căminul în viaţa unui artist?
- Mircia Dumitrescu : Depinde. Este acum o invazie de femei-creator. N-o spun pentru că sunt misogin. Este valabil şi pentru poezie, şi pentru pictură. Dar viaţa de artist e foarte complicată şi cere sacrificii. Soţia mea, Anna, este un profesionist extraordinar, dar copilul, casa, eu îi mâncăm timpul. Femeia are responsabilitate, bărbatul este mai iresponsabil. Din acest motiv arta este grea pentru o femeie. Uneori trebuie să renunţe la unele realizări profesionale în favoarea obligaţiilor pe care şi le-a asumat faţă de familie. E dureros, dar e o realitate.

Pentru binele familiei s-au sacrificat şi mama şi bunica artistului, după cum tot el mărturiseşte:

-Reporter: De ce ai amintit-o pe bunica?
- Mircia Dumitrescu: Ea fost febleţea mea. Avea o putere de muncă şi un spirit de sacrificiu extraordinare. Ca şi mama de altfel. Amândouă au rămas văduve de tinere şi nu le-a mai interesat nimic în afară de casă, de copil, de meseria lor. Au trăit vremuri grele. Dacă ar fi vrut să facă politică, mama ar fi putut pentru că avea origine „sănătoasă". Bunica era văduvă din Primul Război Mondial. Bunicul fusese ţăran şi a murit la 18 ani. Dar tata îi spusese că trebuie să-şi vadă de profesie şi de cratiţă. Şi ea l-a ascultat întotdeauna.
Interviul complet aici.

Nu s-au făcut statistici pentru a confirma „invazia femeilor-creator” de care se aminteşte în interviu. În schimb la Facultatea de Arte Plastice la care predă domnul Dumitrescu, în ciuda faptului că fetele sunt jumătate din studenţi, doar puţine dintre ele sunt recrutate la nivel universitar pentru a continua o carieră ca profesor. La secţia de Pictură fetele sunt peste 70% din totalul studenţilor, dar majoritatea cadrelor didactice e formată din bărbaţi. E mult mai greu să fii admis în sferele elitiste atunci când se crede despre tine că rolul în viaţă, pentru că eşti femeie, e să vezi de casă, copil, bărbat. Credeaţi că România a scăpat de mentalităţile retrograde privind rolul femeilor în familie şi societate? Credeaţi că măcar în familiile de intelectuali, de artişti plastici, există o repartiţie mai echitabilă a sarcinilor domestice? Iată că domnul Mircia Dumitrescu nu pare să aibă mustrări de conştiinţă pentru că i-a pus nevestei în cârcă toată munca de acasă în timp ce el şi-a putut vedea liber de artă. El nu face decât să constate o realitate dureroasă a femeilor dar nu-i trece prin cap că ar putea exista şi familii parteneriale, familii în care soţii se ajută reciproc pentru a se putea dedica amândoi, cu aceleaşi şanse, vieţii profesionale.

Şi mă tem că la facultatea la care predă domnul profesor Dumitrescu artişti precum Guerrilla Girls nu sunt prea studiaţi...

Comportament inofensiv sau abuziv?

Filmul face parte dintr-o campanie publică din Ţara Galilor (Marea Britanie).

Mai multe detalii pe: http://www.onesteptoofar.org/

Sclavo, dă şi tu aspiratorul ăla mai încet!

Iată mai jos o reclamă inspirată din realitatea de zi cu zi a familiilor din România. În timp ce ea trudeşte la treburile casei, el se scarpină pe burtă uitându-se la meci şi dând ordine. E deranjat, bietul de el, de zgomotul aspiratorului!

P.S. În multe cazuri reale, femeia şi-ar fi primit şi porţia de bătaie pentru "neobrăzarea" de a da cu aspiratorul când e meci la tv .

Educaţie sexistă pe vremea comunismului

Iată mai jos un mic reportaj, găsit întâmplător în arhiva British Pathé, care ne arată ce modele de succes le erau sugerate elevilor din învăţământul românesc în timpul regimului comunist. Reportajul din 1969 este despre trei elevi, doi băieţi şi o fată, cu rezultate deosebite în trei domenii distincte: tehnica motoarelor, matematică şi poezie.

Ghiciţi în care dintre cele trei domenii s-a făcut remarcată fata. Hai că nu e greu, şi în zilele noastre clasele "de uman" sunt formate în proporţie de 90% din fete, îndemnate subtil de normele sociale că unei fete îi şade bine să fie visătoare, sensibilă, gingaşă şi să nu se priceapă la tehnica motoarelor sau matematici.

THREE RUMANIAN STUDENTS

(Pentru a vizualiza filmuleţul faceţi click pe poza de mai sus sau accesaţi direct pagina http://www.britishpathe.com/record.php?id=68336.)