Extrase din Raportul Departamentului de Stat al SUA privind drepturile omului în anul 2010
__________
ÎN ROMÂNIA
Violul, inclusiv violul conjugal, este ilegal. Urmărirea penală a cazurilor de viol a fost greoaie deoarece legea cere un certificat medical şi un martor, iar un violator poate evita pedeapsa dacă victima îşi retrage plângerea. Urmărirea penală a cazurilor de viol conjugal a fost şi mai dificilă deoarece legea cere victimei să se ocupe personal de depunerea plângerii penale împotriva soţului agresor, nepermiţând altor părţi, cum ar fi poliţia, rudele sau organizaţiile neguvernamentale, să depună plângere pe numele victimei. Legea prevede închisoare de la 3 la 10 ani pentru viol; sentinţa creşte cu 5 - 18 ani dacă există circumstanţe agravante. Potrivit statisticilor poliţiei, pe parcursul anului au fost instrumentalizate 886 de cazuri de viol; nu au existat informaţii cu privire la numărul de condamnări rezultate.
Violenţa împotriva femeilor, inclusiv violenţa în familie, a continuat să fie o gravă problemă, conform ONG-urilor şi altor surse. Guvernul nu s-a ocupat efectiv de aceasta. Legea interzice violenţa în familie şi permite poliţiei intervenţia în astfel de cazuri. Cu toate acestea, legea privind violenţa domestică a fost greu de aplicat, deoarece contrazice codul de procedură penală şi nu prevede emiterea de ordine de restricţie. Potrivit Direcţiei Generale pentru Protecţia Copilului (DGPC), în 2009, 4185 femei şi 816 bărbaţi au fost victime ale violenţei în familie. În aceeaşi perioadă, 35 femei şi 27 de bărbaţi au murit ca urmare a violenţei în familie. Într-un studiu naţional realizat de CURS în 2008, 21,5% dintre femei au raportat că au suferit agresiuni în familie cel puţin o dată în viaţă, iar 11,1% au raportat că au suferit agresiuni domestice în cursul anului anterior sondajului.
Cu toate că în Codul Penal sunt prevăzute sancţiuni mai severe pentru infracţiunie violente comise asupra membrilor familiei decât pentru infracţiunile similare comise asupra altor persoane, instanţele au judecat puţine cazuri de abuzuri domestice. Numeroase cazuri au fost soluţionate înainte sau în timpul procesului, întrucât presupusele victime au renunţat la acuzaţii sau s-au împăcat cu agresorul acuzat. În cazurile cu probe solide de abuz fizic, instanţa de judecată poate interzice soţului agresor să se întoarcă acasă. Legea permite poliţiei să-i sancţioneze pe soţii abuzivi cu amenzi de 100 lei - 3.000 lei (31 – 936 de dolari) pentru diferite acte de violenţe.
În luna iulie, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Familiei şi Drepturilor Copilului, constituită în decembrie 2009 în cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, a fost retrogradată la rangul de direcţie generală în cadrul ministerului, sub numele de DGPC. DGPC este responsabilă cu problemele copiilor şi violenţa în familie.
La sfârşitul anului 2009, 50 de adăposturi publice şi private pentru victimele violenţei domestice furnizau gratuit cazare şi hrană pentru perioade între şapte şi trei luni, iar 27 de centre ofereau consiliere juridică şi psihologică. În cadrul lor existau şi două centre de reabilitare, două centre de informare şi sensibilizare a populaţiei şi şase centre de consiliere pentru agresori. Cu toate acestea, centrele au fost insuficiente şi distribuite inegal, iar în unele părţi ale ţării nu se oferea niciun tip de asistenţă.
Legea interzice orice act de discriminare de gen, inclusiv hărţuirea sexuală. Sancţiunile variază semnificativ în funcţie de încadrarea faptei iar amenzile sunt între 400 lei şi 8.000 lei (125 - 2.500 dolari) - sau închisoare între trei luni şi doi ani. Deşi problema există, conştientizarea publică a continuat să se situeze la nivele scăzute. Nu au existat programe eficiente pentru educarea populaţiei cu privire la hărţuirea sexuală.
În februarie, profesorul universitar expert criminalist Tudorel Butoi a declarat că majoritatea femeilor agresate pe străzi, în parcuri şi lifturi au o atitudine provocatoare. Câteva ONG-uri au depus o plângere împotriva lui Butoi la CNCD, care a hotărât, în luna octombrie, că declaraţia lui Butoi a fost discriminatorie, sancţionat-l cu un avertisment.
Legea prevede dreptul la informare, educaţie şi servicii pentru sănătatea reproducerii, fără discriminare, precum şi dreptul de a accede la metode moderne de planificare familială. Cu toate acestea, femeile rome au avut dificultăţi în ce priveşte accesul la serviciile de sănătate a reproducerii. Ministerul Sănătăţii a oferit gratuit contraceptive locuitorilor din mediul rural, studentelor, şomerelor şi femeilor care au făcut avort într-un spital public. ONG-urile au constatat lipsa unei strategii naţionale cu privire la drepturile de reproducere, lipsa de educaţie sexuală în şcoli şi numărul mare de sarcini la adolescente.
Numărul de mame HIV pozitive care au născut copii vii a crescut la 207 naşteri în 2009, ultimul an pentru care datele au fost disponibile, de la 68 în 2007 şi 161 în 2008, conform Institutului Naţional de Boli Infecţioase "Matei Balş".
Femeile HIV pozitive au raportat Centrului Euroregional pentru Iniţiative Publice (ECPI) că au avut dificultăţi în a accesa servicii de îngrijire a sănătăţii materne în maternităţi din cauza discriminării de către personalul medical. Ele au afirmat că au experimentat tratamente degradante, nerespectarea confidenţialităţii, segregare şi negarea operaţiei cezariene. ECPI a remarcat faptul că personalul medical de obstetrică şi unităţile de ginecologie nu par să înţeleagă şi să aplice protocoalele clinice pentru gestionarea sarcinilor la femeile HIV-pozitive adoptate de Ministerul Sănătăţii în 2009.
Potrivit statisticilor Fondului ONU pentru Populaţie, rata mortalităţii materne a fost de 27 la 100.000 naşteri în 2008.
ECPI a criticat faptul că rezultatele investigaţiilor Ministerului Sănătăţii în cazurile de deces matern nu sunt făcute publice.
În toamna 2010, o investigaţie jurnalistică a condus la revelarea mai multor deficienţe la serviciile de îngrijire a sănătăţii materne disponibile în spitalele publice. Raportul a relevat condiţii insalubre, lipsa de echipamente (de exemplu, incubatoare pentru nou-născuţi), rate mari de mortalitate la nou născuţi, un număr mare de naşteri premature, un număr mic de obstetricieni, penurie de medicamente şi un tratament necorespunzător acordat femeilor care nasc. ECPI a primit informaţii că în unele spitale femeile gravide au fost automat testate cu testul HIV înainte de naştere, fără consimţământ informat şi fără consiliere prealabilă, deşi conform legii testarea HIV este voluntară.
În luna august şase nou-născuţi au murit la maternitatea Giuleşti în urma unui incendiu în sala de prematuri, cauzat de o defecţiune la aparatura de aer condiţionat, de personalul neatent şi uşile încuiate.
Legea oferă angajaţilor de sex feminin posibilitatea de reîntoarcere la muncă după concediul maternal pe posturile ocupate înainte sau similare. Indemnizaţiile oferite mamelor au fost pe 24 de luni la 85% din media veniturilor mamei în ultimele 12 luni la care se adaugă o alocaţie lunară pentru copil. Un raport publicat în septembrie 2009 de Societatea de Contracepţie şi Educaţie Sexuală a arătat, totuşi, că femeile însărcinate ar putea suferi în continuare de discriminare pe piaţa muncii.
Conform legii, femeile şi bărbaţii se bucură de drepturi egale, inclusiv conform dreptului familiei, dreptului civil şi sistemului judiciar. În practică, guvernul nu a dus la îndeplinire aceste prevederi, iar autorităţile nu au acordat o atenţie semnificativă sau resurse problemelor femeilor. În iulie, Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse a fost retrogradată la rangul de direcţie în cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Femeile au ocupat puţine poziţii influente în sectorul privat, iar diferenţele dintre salariile femeilor şi bărbaţilor au continuat să existe în cele mai multe sectoare ale economiei. Conform mai multor studii, inclusiv unul al Institutului Naţional de Statistică, femeile au fost plătite cu aproximativ 10-15 procente mai puţin decât bărbaţii pentru aceeaşi muncă. Potrivit Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, femeile se confruntă cu dezavantaje în educaţie, accesul pe piaţa muncii, viaţa socială, politică, şi culturală, precum şi în participarea la luarea deciziilor. Potrivit ministerului, multe dintre aceste diferenţe rezultă din segregarea forţei de muncă (de exemplu, femeile lucrează mai ales în domeniile unde salariile sunt mai mici), tradiţii şi stereotipuri.
Femei rome
ONG-urile au remarcat că femeile rome se confruntă cu o dublă discriminare, discriminare de gen şi discriminare etnică. Femeile rome nu au avut în multe cazuri educaţia, aptitudinile sau experienţa de muncă pentru a lucra în economia formală. Potrivit unui raport din 2006 a OSI, doar 26% dintre femeile rome sunt angajate pe piaţa muncii. Venitul mediu lunar al femeilor rome chestionate a fost de 106 lei (33 de dolari).
/…/
În lunile mai, iulie şi septembrie 2009, Centrul Romilor pentru Politici de Sănătate (SASTIPEN) a depus plângere împotriva unui medic ginecolog de la spitalul din Târgu Neamţ, judetul Neamt, pentru refuzul de a oferi servicii medicale unor trei femei rome. În octombrie 2009, în baza cercetărilor Comisiei de etică a spitalului (care luase în considerare numai unul dintre cele trei cazuri), Consiliul Medicilor a decis să nu investigheze cazurile iar în aprilie l-a exonerat pe medic de orice responsabilitate. La 30 august, SASTIPEN a contestat decizia Consiliul Medicilor iar pe 2 noiembrie cazul a fost trimis Comisiei de Disciplină a Consiliului Naţional al Medicilor , unde a rămas până la finele anului. Tot în 2009 SASTIPEN a depus şi o plângere separată la CNCD. La data de 7 iulie, CNCD a soluţionat una dintre plângerile din septembrie 2009 hotărând că comportamentul doctorului a fost discriminatoriu şi sancţionându-l cu un avertisment.
/…/
Poliţie
Reforma politiei a continuat pe parcursul anului, iar poliţia a angajat mai multe femei şi membri ai minorităţilor etnice. Potrivit statisticilor poliţiei, la sfârşitul anului, 12% din totalul efectivelor poliţiei de 54.786 de persoane au fost femei iar 1,2 % au fost minorităţi etnice, inclusiv 104 de romi.
Politică
Cu toate că legea nu interzice participarea femeilor la guvernare sau în politică, atitudinea societăţii a reprezentat un obstacol important. În Camera Deputaţilor, din 334 de deputaţi, 38 erau femei, iar la Senat, din 137 de senatori, 8 erau femei. La sfârşitul anului existau doar două femei în rândul celor 17 de miniştri şi nici o femeie în rândul prefecţilor din cele 42 de judeţe.
Link:
Raportul complet, în limba engleză.