luni, 18 aprilie 2011

Despre noua constituţie ultraconservatoare a Ungariei

În Europa lovită de criza economică, la nivel politic naţional se înregistrează victorii, mai mici sau mai mari, ale extremiştilor şi ultraconservatorilor. În Franţa, doamna Le Pen creşte ameninţător în sondaje. În Finlanda, la alegerile parlamentare de ieri, partidul de extremă dreapta "Adevăraţii Finlandezi" (Perussuomalaiset), a depăşit toate pronosticurile şi a devenit a treia forţă politică a ţării.

Azi, Parlamentul Ungar a votat o constituţie ultraconservatoare care poate însemna un regres important în dezvoltarea sistemului democratic.

Textul noii Constituţii ungare lasă cale liberă discriminărilor de toate tipurile, de la cele religioase, la cele legate de orientarea sexuală.

Femeilor ungare li se pregăteşte restrângerea dreptului de a decide pentru efectuarea avortului în primul trimestru de sarcină. Un articol din noua constituţie prevede că „viaţa fătului trebuie să fie protejată începând din momentul concepţiei sale”. Această prevedere poate însemna nu numai interzicerea avorturilor în Ungaria, ci şi blocarea accesului la metodele de contracepţie post-coitală. Ambele reprezintă restrângeri ale drepturilor reproductive ale femeilor.

Referirile la Dumnezeu, creştinism şi familia tradiţională abundă în textul constituţiei. Singura formă de căsătorie recunoscută este cea dintre o femeie şi un bărbat, instituţionalizându-se homofobia şi tratarea homosexualilor ca cetăţeni de categoria a doua. Ateii şi necreştinii sunt la rândul lor excluşi prin prevederile constituţionale.

Constituţia ungară a provocat, încă din faza de proiect, critici din partea mai multor organisme internaţionale, grupuri şi ONG-uri, printre ele numărându-se Human Rights Watch, Grupul Liberalilor şi Democraţilor din PE (ALDE), Amnesty International, Civil Liberties Union, Comitetul Helsinki, European Women's Lobby (EWL), ILGA-Europe.

______________

Care sunt punctele din Constitutia maghiara care dau nastere la ingrijorari in viziunea grupului ALDE:

  • discriminarea pe motive de orientare sexuala care nu ar fi interzisa in mod expres
  • discriminarea pe motiv de etnie, varsta si caracteristici genetice
  • notiunile de casatorie si de familie, care sunt definite pentru a exclude cuplurile de acelasi sex
  • ca ar interzice avortul sau merge in aceasta directie
  • ingrijorarea fata de importanta pe care Constitutia o da unor valori, cum ar fi credinta, comunitatea si natiunea, inainte de individ
  • rolul principal al familiilor traditionale in societate si importanta crestinismului in pastrarea natiunii maghiare.
  • noua constitutie limiteaza grav competentele Curtii Constitutionale
  • autonomia administrativa a sistemului judiciar este incalcata

(Sursa: Euractiv)


Linkuri:

joi, 14 aprilie 2011

Gabi Creţu (PSD): “Reacţionaţi!”

Motive de indignare în România sunt cu miile, scrie Gabi Creţu (PSD) în ultima postare pe blog, îndemându-i pe români să iasă din pasivitate şi să protesteze.

Un motiv de indignare este Legea Parteneriatului Stat-culte, prin care programele sociale ale Bisericii vor fi finanţate în procent de 80% din bani publici. Se închid spitale din lipsă de fonduri, totuşi pentru Biserică fonduri se găsesc. "Ne putem imagina şi că, după o guvernare plină de păcate, primul ministru ar dori să-şi cumpere ceva indulgențe de la cel de sus; celor de pe pământ le va veni greu să ierte, deşi la noi nu se ştie… Adevărata problemă este că le cumpără cu banii cetățenilor cheltuiţi discreționar" arată pesedista.

Gabi Creţu este printre puţinii politicieni care au curaj să ia poziţie împotriva legii parteneriatului Stat-culte în domeniul asistenţei sociale.

Un alt motiv de indignare este violenţa în familie.

Jumatate dintre români consideră că utilizarea violenței în familie este normală! Sperăm că aceasta nu e formată în întregime din agresori și victime care au interiorizat umilința; arată altceva - o foarte răspândită lipsă de respect pentru ființa de alături; față de femei, cu precădere. Mai arată și că demnitatea nu face doi bani; este nedemn și să lovești și să accepți lovitura. Violența domestică este pe agenda politică și legislativă europeană. La noi, câteva ONG-uri și vreo două politiciene se bat cu morile de vânt în discreție maximă. Niciun bărbat nu se pronunță; nu este o temă la înălțimea competenței lor politice! Bărbații politici au mare grijă să respingă orice inițiativă legislativă care ar aduce mai multe femei în forurile de decizie, acolo unde și-ar putea apăra singure cauza. De ce nu vă indignați și nu vă solidarizați cu victimele într-o luptă, după cum se vede, inegală!?

Vă invit să-i citiţi întreaga postare:

Gabriela Creţu "Reacţionaţi!"

miercuri, 13 aprilie 2011

Violenţa invizibilă. Despre cazul fostului poliţist care şi-a împuşcat soţia şi fiica

Azi o ştire a ţinut ocupate minute bune televiziunile de ştiri şi spaţii largi pe paginile ziarelor: un fost poliţist şi-a împuşcat soţia cu care se afla în proces de divorţ şi fiica de 20 şi ceva de ani.
În urmă cu o săptămână un român din Spania îşi omora partenera de viaţă însărcinată în luna a cincea după ce a aflat că copilul nu era al său şi că fata voia să rupă relaţia.

În urmă cu mai multe săptămâni citeam despre cazul unui bărbat din Braşov care îşi înjunghiase soţia în autobuz cu mai multe lovituri de cuţit, nesuportând ideea că aceasta dorea să divorţeze.

Ce au toate aceste cazuri în comun? Toate sunt cazuri de violenţă domestică asupra unor femei.

Însă azi detaliile pe larg dezbătute de experţi criminalişti, psihologi şi jurnalişti erau legate de alte aspecte: de funcţia ocupată de criminal în Poliţie şi de permisul acestuia de port armă. La crima de acum o săptămână atenţia publică a fost îndreptată spre faptul că românul asasin luase legătura prin webcam cu tatăl său şi i-a arătat cadavrul iubitei. Nici un cuvânt despre violenţă domestică. Nici un cuvânt despre violenţa asupra femeilor. Cum e posibil totuşi să nu vadă acest lucru?

De ce continuă jurnaliştii să vorbească despre „crime pasionale” (ca şi cum pasiunea, iubirea ar fi cauza crimei, nu controlul şi dominaţia asupra victimei)? Cu părere de rău observ că azi expertul criminalist Dan Antonescu a spus pentru Evenimentul Zilei că „fostul poliţist Nelu Gruia a suferit o nebunie temporară”. Dacă era „nebunie temporară” poliţistul n-ar mai fi avut răgazul să scrie o scrisoare de adio pentru rude.

Violenţa asupra femeilor provine din relaţia de putere inegală dintre cele două sexe, relaţie în care sexul masculin deţine rolul dominant şi de control. În mod tradiţional se consideră că este legitim ca, atât în cadrul familiei, cât şi în societate, bărbaţii să deţină puterea, putând folosi inclusiv violenţa pentru a se impune. În ultimele decenii s-au făcut paşi importanţi înspre egalitatea între genuri dar nu suficienţi, astfel că femeile, din păcate, continuă să sufere pe scară largă diverse forme de violenţă, fizică, psihică, simbolică şi economică, în familie şi în afara ei. Iar aceste acte rămân deseori nepedepsite şi ascunse. Mii de femei sunt bătute şi terorizate psihic, împreună cu copiii lor, în spaţiul domestic. Sute de femei sunt violate sau agresate sexual şi doar puţine au curajul să depună plângeri împotriva agresorilor pentru că trăim într-o cultură în care victimele sunt învinovăţite şi blamate deseori în astfel de cazuri („s-a îmbrăcat provocator”, „avea fusta prea scurtă”, „cine a pus-o să se urce în lift cu un necunoscut?”). Multe alte femei sunt nevoite să presteze servicii sexuale în schimbul păstrării locului de muncă sau a ascensiunii pe un post şi un salariu mai bun. Sau sunt nevoite să accepte hărţuirea sexuală, care merge de la glume cu subînţeles până la aluzii sexuale insistente şi atingeri fizice. Ca să nu mai vorbesc despre sutele de românce exploatate de reţelele de trafic de fiinţe umane, ademenite cu false locuri de muncă, vândute, forţate să se prostitueze. Toate acestea şi multe altele sunt forme ale violenţei asupra femeilor. Nu se întâmplă doar în România, sunt, în grade diferite de gravitate şi răspândire, prezente în toate colţurile lumii. În unele ţări există forme specifice ale acestei violenţe, de exemplu „crimele de onoare” - fete ucise pentru că şi-au pierdut virginitatea; în alte ţări, femeile ajung să fie ucise din cauza dotei (India); în multe ţări în continuare violul marital este nepedepsit, considerându-se că bărbatul are drept absolut asupra corpului soţiei. În România violul marital a fost condamnat expres de lege de abia în anul 2000).

Violenţa asupra femeilor se învaţă. Copiii care cresc în medii violente învaţă de la părinţi comportamentele asociate cultural genului masculin şi feminin şi le perpetuează la rândul lor când îşi întemeiază propria familie.

În România trăim în continuare într-o cultură în care bărbatul este considerat cap de familie. El are rol dominator asupra celorlalţi membri ai familiei şi, tradiţional, crede că este legitim să folosească forţa pentru a corecta comportamentele dezobediente ale celorlalţi.

Fostul poliţist nu a acceptat ideea că soţia şi fiica lui ies de sub dominaţia sa de pater familias. I-a fost de neacceptat ca cei din jur să nu-i dea ascultate. Foarte probabil n-a fost prima oară când şi-a impus prin violenţă, fizică sau psihică, puterea asupra soţiei şi fiicei. De această dată zarurile fiind aruncate – soţia a luat decizia de a divorţa – a recurs la soluţia ultimă de a se impune. Nu este singurul bărbat incapabil să accepte decizia de independenţă a partenerei de viaţă. Nu e un caz izolat, nu e o nebunie.

__________

Link:

Evenimentul Zilei: Un fost polițist și-a executat familia. Experţii criminalişti: Bărbatul a suferit o nebunie temporară.

luni, 11 aprilie 2011

Dezbaterea „Ştiinţa la feminin” la Universitatea din Bucureşti

Joi, 14 aprilie 2011, Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, United Nations Population Fund (UNFPA) şi Academia Română organizează a doua dezbatere din seria România la feminin, intitulată Ştiinţa la feminin.

Dezbaterea va aborda o serie de întrebări - Cine sunt femeile de ştiinţă?, Care sunt realizările lor?, dintr-o perspectivă istorică, analitică şi practică.

La întâlnire vor participa conf. dr. Ionela Băluță (Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București), prof. Lavinia Bârlogeanu (Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din Bucureşti), Marius Cosmeanu (jurnalist, TBC), drd. Teodora Văcărescu (Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea din Bucureşti), dr. Raluca van Staden (cercetător în chimie, Medalie de Inventator, Geneva).

Moderatorii evenimentului sunt dr. Laura Grunberg (CEPES-UNESCO şi profesor la SNSPA) şi lector dr. Silvia Marton (Facultatea de Ştiinţe Politice).

Dezbaterea Ştiinţa la feminin va avea loc între orele 9:30-12:30 în sala Negulescu a Facultăţii de Ştiinţe Politice (str. Spiru Haret, nr. 8).

România la feminin este o serie de dezbateri lunare organizate de Sistemul ONU din România în parteneriat cu Facultatea de Științe Politice a Universităţii din București şi Academia Română. Aceste dezbateri propun un alt fel de a privi teme de importanţă critică pentru societatea românească contemporană (precum politica, economia, ştiința, sănătatea, familia, valorile etc.), toate dezbătute din perspectiva contribuţiei femeilor şi a dezirabilităţii realizării unei adevărate parităţi de gen în România.

Link: Invitaţia la dezbatere.


sâmbătă, 9 aprilie 2011

Cum a gestionat Statul român problemele femeilor în 2010


Extrase din Raportul Departamentului de Stat al SUA privind drepturile omului în anul 2010

__________


ÎN ROMÂNIA


Violul, inclusiv violul conjugal, este ilegal. Urmărirea penală a cazurilor de viol a fost greoaie deoarece legea cere un certificat medical şi un martor, iar un violator poate evita pedeapsa dacă victima îşi retrage plângerea. Urmărirea penală a cazurilor de viol conjugal a fost şi mai dificilă deoarece legea cere victimei să se ocupe personal de depunerea plângerii penale împotriva soţului agresor, nepermiţând altor părţi, cum ar fi poliţia, rudele sau organizaţiile neguvernamentale, să depună plângere pe numele victimei. Legea prevede închisoare de la 3 la 10 ani pentru viol; sentinţa creşte cu 5 - 18 ani dacă există circumstanţe agravante. Potrivit statisticilor poliţiei, pe parcursul anului au fost instrumentalizate 886 de cazuri de viol; nu au existat informaţii cu privire la numărul de condamnări rezultate.

Violenţa împotriva femeilor, inclusiv violenţa în familie, a continuat să fie o gravă problemă, conform ONG-urilor şi altor surse. Guvernul nu s-a ocupat efectiv de aceasta. Legea interzice violenţa în familie şi permite poliţiei intervenţia în astfel de cazuri. Cu toate acestea, legea privind violenţa domestică a fost greu de aplicat, deoarece contrazice codul de procedură penală şi nu prevede emiterea de ordine de restricţie. Potrivit Direcţiei Generale pentru Protecţia Copilului (DGPC), în 2009, 4185 femei şi 816 bărbaţi au fost victime ale violenţei în familie. În aceeaşi perioadă, 35 femei şi 27 de bărbaţi au murit ca urmare a violenţei în familie. Într-un studiu naţional realizat de CURS în 2008, 21,5% dintre femei au raportat că au suferit agresiuni în familie cel puţin o dată în viaţă, iar 11,1% au raportat că au suferit agresiuni domestice în cursul anului anterior sondajului.

Cu toate că în Codul Penal sunt prevăzute sancţiuni mai severe pentru infracţiunie violente comise asupra membrilor familiei decât pentru infracţiunile similare comise asupra altor persoane, instanţele au judecat puţine cazuri de abuzuri domestice. Numeroase cazuri au fost soluţionate înainte sau în timpul procesului, întrucât presupusele victime au renunţat la acuzaţii sau s-au împăcat cu agresorul acuzat. În cazurile cu probe solide de abuz fizic, instanţa de judecată poate interzice soţului agresor să se întoarcă acasă. Legea permite poliţiei să-i sancţioneze pe soţii abuzivi cu amenzi de 100 lei - 3.000 lei (31 – 936 de dolari) pentru diferite acte de violenţe.

În luna iulie, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Familiei şi Drepturilor Copilului, constituită în decembrie 2009 în cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, a fost retrogradată la rangul de direcţie generală în cadrul ministerului, sub numele de DGPC. DGPC este responsabilă cu problemele copiilor şi violenţa în familie.

La sfârşitul anului 2009, 50 de adăposturi publice şi private pentru victimele violenţei domestice furnizau gratuit cazare şi hrană pentru perioade între şapte şi trei luni, iar 27 de centre ofereau consiliere juridică şi psihologică. În cadrul lor existau şi două centre de reabilitare, două centre de informare şi sensibilizare a populaţiei şi şase centre de consiliere pentru agresori. Cu toate acestea, centrele au fost insuficiente şi distribuite inegal, iar în unele părţi ale ţării nu se oferea niciun tip de asistenţă.

Legea interzice orice act de discriminare de gen, inclusiv hărţuirea sexuală. Sancţiunile variază semnificativ în funcţie de încadrarea faptei iar amenzile sunt între 400 lei şi 8.000 lei (125 - 2.500 dolari) - sau închisoare între trei luni şi doi ani. Deşi problema există, conştientizarea publică a continuat să se situeze la nivele scăzute. Nu au existat programe eficiente pentru educarea populaţiei cu privire la hărţuirea sexuală.

În februarie, profesorul universitar expert criminalist Tudorel Butoi a declarat că majoritatea femeilor agresate pe străzi, în parcuri şi lifturi au o atitudine provocatoare. Câteva ONG-uri au depus o plângere împotriva lui Butoi la CNCD, care a hotărât, în luna octombrie, că declaraţia lui Butoi a fost discriminatorie, sancţionat-l cu un avertisment.

Legea prevede dreptul la informare, educaţie şi servicii pentru sănătatea reproducerii, fără discriminare, precum şi dreptul de a accede la metode moderne de planificare familială. Cu toate acestea, femeile rome au avut dificultăţi în ce priveşte accesul la serviciile de sănătate a reproducerii. Ministerul Sănătăţii a oferit gratuit contraceptive locuitorilor din mediul rural, studentelor, şomerelor şi femeilor care au făcut avort într-un spital public. ONG-urile au constatat lipsa unei strategii naţionale cu privire la drepturile de reproducere, lipsa de educaţie sexuală în şcoli şi numărul mare de sarcini la adolescente.

Numărul de mame HIV pozitive care au născut copii vii a crescut la 207 naşteri în 2009, ultimul an pentru care datele au fost disponibile, de la 68 în 2007 şi 161 în 2008, conform Institutului Naţional de Boli Infecţioase "Matei Balş".

Femeile HIV pozitive au raportat Centrului Euroregional pentru Iniţiative Publice (ECPI) că au avut dificultăţi în a accesa servicii de îngrijire a sănătăţii materne în maternităţi din cauza discriminării de către personalul medical. Ele au afirmat că au experimentat tratamente degradante, nerespectarea confidenţialităţii, segregare şi negarea operaţiei cezariene. ECPI a remarcat faptul că personalul medical de obstetrică şi unităţile de ginecologie nu par să înţeleagă şi să aplice protocoalele clinice pentru gestionarea sarcinilor la femeile HIV-pozitive adoptate de Ministerul Sănătăţii în 2009.

Potrivit statisticilor Fondului ONU pentru Populaţie, rata mortalităţii materne a fost de 27 la 100.000 naşteri în 2008.

ECPI a criticat faptul că rezultatele investigaţiilor Ministerului Sănătăţii în cazurile de deces matern nu sunt făcute publice.

În toamna 2010, o investigaţie jurnalistică a condus la revelarea mai multor deficienţe la serviciile de îngrijire a sănătăţii materne disponibile în spitalele publice. Raportul a relevat condiţii insalubre, lipsa de echipamente (de exemplu, incubatoare pentru nou-născuţi), rate mari de mortalitate la nou născuţi, un număr mare de naşteri premature, un număr mic de obstetricieni, penurie de medicamente şi un tratament necorespunzător acordat femeilor care nasc. ECPI a primit informaţii că în unele spitale femeile gravide au fost automat testate cu testul HIV înainte de naştere, fără consimţământ informat şi fără consiliere prealabilă, deşi conform legii testarea HIV este voluntară.

În luna august şase nou-născuţi au murit la maternitatea Giuleşti în urma unui incendiu în sala de prematuri, cauzat de o defecţiune la aparatura de aer condiţionat, de personalul neatent şi uşile încuiate.

Legea oferă angajaţilor de sex feminin posibilitatea de reîntoarcere la muncă după concediul maternal pe posturile ocupate înainte sau similare. Indemnizaţiile oferite mamelor au fost pe 24 de luni la 85% din media veniturilor mamei în ultimele 12 luni la care se adaugă o alocaţie lunară pentru copil. Un raport publicat în septembrie 2009 de Societatea de Contracepţie şi Educaţie Sexuală a arătat, totuşi, că femeile însărcinate ar putea suferi în continuare de discriminare pe piaţa muncii.

Conform legii, femeile şi bărbaţii se bucură de drepturi egale, inclusiv conform dreptului familiei, dreptului civil şi sistemului judiciar. În practică, guvernul nu a dus la îndeplinire aceste prevederi, iar autorităţile nu au acordat o atenţie semnificativă sau resurse problemelor femeilor. În iulie, Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse a fost retrogradată la rangul de direcţie în cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Femeile au ocupat puţine poziţii influente în sectorul privat, iar diferenţele dintre salariile femeilor şi bărbaţilor au continuat să existe în cele mai multe sectoare ale economiei. Conform mai multor studii, inclusiv unul al Institutului Naţional de Statistică, femeile au fost plătite cu aproximativ 10-15 procente mai puţin decât bărbaţii pentru aceeaşi muncă. Potrivit Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, femeile se confruntă cu dezavantaje în educaţie, accesul pe piaţa muncii, viaţa socială, politică, şi culturală, precum şi în participarea la luarea deciziilor. Potrivit ministerului, multe dintre aceste diferenţe rezultă din segregarea forţei de muncă (de exemplu, femeile lucrează mai ales în domeniile unde salariile sunt mai mici), tradiţii şi stereotipuri.

Femei rome

ONG-urile au remarcat că femeile rome se confruntă cu o dublă discriminare, discriminare de gen şi discriminare etnică. Femeile rome nu au avut în multe cazuri educaţia, aptitudinile sau experienţa de muncă pentru a lucra în economia formală. Potrivit unui raport din 2006 a OSI, doar 26% dintre femeile rome sunt angajate pe piaţa muncii. Venitul mediu lunar al femeilor rome chestionate a fost de 106 lei (33 de dolari).

/…/

În lunile mai, iulie şi septembrie 2009, Centrul Romilor pentru Politici de Sănătate (SASTIPEN) a depus plângere împotriva unui medic ginecolog de la spitalul din Târgu Neamţ, judetul Neamt, pentru refuzul de a oferi servicii medicale unor trei femei rome. În octombrie 2009, în baza cercetărilor Comisiei de etică a spitalului (care luase în considerare numai unul dintre cele trei cazuri), Consiliul Medicilor a decis să nu investigheze cazurile iar în aprilie l-a exonerat pe medic de orice responsabilitate. La 30 august, SASTIPEN a contestat decizia Consiliul Medicilor iar pe 2 noiembrie cazul a fost trimis Comisiei de Disciplină a Consiliului Naţional al Medicilor , unde a rămas până la finele anului. Tot în 2009 SASTIPEN a depus şi o plângere separată la CNCD. La data de 7 iulie, CNCD a soluţionat una dintre plângerile din septembrie 2009 hotărând că comportamentul doctorului a fost discriminatoriu şi sancţionându-l cu un avertisment.

/…/

Poliţie

Reforma politiei a continuat pe parcursul anului, iar poliţia a angajat mai multe femei şi membri ai minorităţilor etnice. Potrivit statisticilor poliţiei, la sfârşitul anului, 12% din totalul efectivelor poliţiei de 54.786 de persoane au fost femei iar 1,2 % au fost minorităţi etnice, inclusiv 104 de romi.

Politică

Cu toate că legea nu interzice participarea femeilor la guvernare sau în politică, atitudinea societăţii a reprezentat un obstacol important. În Camera Deputaţilor, din 334 de deputaţi, 38 erau femei, iar la Senat, din 137 de senatori, 8 erau femei. La sfârşitul anului existau doar două femei în rândul celor 17 de miniştri şi nici o femeie în rândul prefecţilor din cele 42 de judeţe.

Link:

Raportul complet, în limba engleză.