Băieţii de la B.U.G. Mafia, mesaj împotriva violenţei domestice

O surpriză plăcută pentru începutul noului an. Băieţii de la BUG Mafia au scos o melodie cu mesaj împotriva violenţei domestice. Îi mulţumesc lui br3b pentru link.

Aşteptam de ceva vreme de la artiştii români să transmită astfel de mesaje sociale. În alte ţări, gen Spania, demersuri împotriva violenţei domestice au tot fost făcute de-a lungul anilor de cântăreți, actori, vedete de televiziune şi sportivi. La noi, mai rar. Boxerul Leonard Doroftei s-a implicat într-o campanie în luna noiembrie 2010 prin care îl provoca pe bărbatul român agresor cu mesajul „îţi place să dai, alege-ţi un adversar pe măsură!” . În rest, mai nimic. Dar problema e absentă din toată dezbaterea publică. Politicienii o ignoră, cu câteva excepţii. Ziariştii o ignoră sau o tratează exclusiv senzaţionalist. Autorităţile locale acuză lipsa de bani pentru a justifica absenţa unor măsuri concrete. În tot acest timp, femei şi copii sunt victime ale agresiunilor de tot felul. Nu vă bazaţi pe statistici. Nimeni nu cunoaşte cifra exactă a victimelor pentru că doar o parte din cazuri sunt reclamate la poliţie. Nu-şi bate capul nicio instituţie publică să cerceteze mai atent fenomenul sau să întreprindă efectiv ceva deşi, ţinând cont de amploarea lui şi de consecinţe, ar putea fi încadrat la capitolul „ameninţări la adresa siguranţei cetăţeanului”.

Lupta împotriva violenţei domestice capătă alte nuanţe atunci când la ea aderă şi bărbaţii. Există agresori care ignoră vocile critice ale femeilor sau le răspund violent şi în batjocură, dar atunci când se implică şi bărbaţi lucrurile pot sta altfel. Riposta se mută în interior, în cercul masculin, şi poate fi un semnal că comportamentele violente pot deveni inacceptabile chiar pentru camarazii de bere sau colegii de muncă.

În ce priveşte BUG Mafia, avantajul este că muzica lor se adresează unui public la care de obicei nu ajung alte campanii oricât de extinse ar fi. Spoturile tv de exemplu i-ar face pe bărbaţii violenţi să schimbe canalul sau să le ignore, pe când un mesaj de la o formaţie preferată are un impact mai profund.

E interesant că mesajul e transmis ca fiind al unui fost agresor, ca de la unul care a realizat ce aberant s-a comportat cândva:

„Nu ridici mâna pentru a mângâia, //Deschizi gura doar pentru a ţipa,
Laşi urme de durere şi rușine… // Cândva am fost la fel de prost ca tine”

Bărbatul violent este acuzat şi pus în faţa oglinzii: „Îţi-arunci neputinţa pe soţie // Şi-ţi amputezi copiii încă din copilărie…”, „laşi urme de durere şi ruşine”, „dai în ea fără rost”.

Şi nu în ultimul rând, un lucru pozitiv este că mesajul va ajunge la adolescenţi care trăiesc acum în familii violente existând o mare probabilitate să devină la rândul lor violenţi când vor creşte şi-şi vor întemeia propriile familii. La şcoală nu li se predă nicio lecţie despre fenomenul violenţei domestice, nici de la tv nu primesc educaţie în acest sens, bine măcar că o formaţie de hip-hop le poate deschide ochii.

N-avem creşe? Bine! Facem stadioane!

Astăzi, pe ultima sută de metri a acestui an, Guvernul a decis să aloce banii care-i mai rămăsese în vistierie pentru construcţia … unor stadioane, mai precis 35 de milioane euro pentru stadionul Lia Manoliu şi 14 milioane euro pentru stadionul care se construieşte la Cluj-Napoca.

"Intenţionăm să finalizăm lucrările la Stadionul Lia Manoliu astfel încât să putem organiza în 2012 finala UEFA League, Champions League (Europa League, n.r.), aşa cum am promis şi aşa cum lumea aşteaptă. Pentru un alt stadion, de asemenea s-a alocat o sumă de 14 milioane de euro, aproximativ 60 de milioane lei. Este vorba de cel din Cluj-Napoca şi aici standardul la care se construieşte permite organizarea unor competiţii UEFA şi FIFA, astfel că la nivel naţional vor fi minim aceste două stadioane cu care România poate să intre în competiţia pentru a găzdui astfel de evenimente sportive de nivel internaţional", a punctat Elena Udrea.

Minunat!

Măsurile de austeritate afectează în mai mare măsură femeile

Într-un interviu de pe Ziare.com, eurodeputata Daciana Sârbu atrage atenţia că măsurile Guvernului de contracarare a efectelor crizei economice afectează în mai mare măsură femeile. Pe de o parte, categoriile de bugetari puternic marcate de tăieri salariale – educaţia şi sănătatea – sunt domenii în care lucrează majoritatea femei. Tăierea indemnizaţiei pentru creşterea copilului are de asemenea un impact asupra vieţii multor femei.

Pe de altă parte, aminteşte eurodeputata, în zonele defavorizate, cum ar fi mediul rural, femeile sunt lovite şi de criza economică dar şi de măsurile de austeritate ale Guvernului.

"Femeia in Romania inca este un cetatean de rang secund, in special in zonele mai defavorizate, precum mediul rural, si porneste in viata cu sansa a doua. Acum, prin masurile unui guvern complet lipsit de constiinta sociala, ele sunt lovite dublu sau triplu fata de barbati. Acest guvern nu a facut niciun calcul privind impactul social al masurilor sale 'anti-criza', si ele se vor dovedi, in cea mai mare masura, masuri anti-femei", a subliniat Daciana Sarbu.

La cele amintite de Daciana Sârbu s-ar putea adăuga o sumedenie de alte exemple. E trist că nu s-a făcut nicăieri un studiu de impact pentru a vedea dacă măsurile de austeritate ale Guvernului lovesc diferit femeile şi bărbaţii. Femeile nu sunt majoritatea angajaţilor numai în Învăţământ şi Sănătate ci în tot sectorul bugetar, exceptând armata, serviciile secrete şi internele, adică domeniile dintotdeauna privilegiate la alocările bugetare. Ele reprezintă marea masă a funcţionarilor publici de peste tot. Luaţi de exemplu orice primărie de oraş sau comună şi analizaţi dispunerea ierarhică şi ponderea în funcţie de genul feminin-masculin. Veţi vedea că în funcţiile de conducere, de la primar la directori, predomină bărbaţii, după care raportul se inversează.

În al doilea rând, femeile reprezintă majoritatea pensionarilor din România. Nu am date statistice pentru că nici INS şi nici Casa Naţională de Pensii nu se preocupă să facă publice aceste informaţii, dar ţinând cont că femeile trăiesc mai mult şi se pensionează înaintea bărbaţilor, conform unui calcul simplu rezultă că ele ocupă ponderea cea mai mare în rândul pensionarilor. Şi nu numai atât, dar ele au şi pensii mai mici, atât pentru că au muncit mai puţini ani cât şi pentru că au ocupat mai puţine funcţii de conducere şi au lucrat pe salarii mai mici.

În al treilea rând, şi reducerea diferitelor tipuri de indemnizaţii a avut un impact diferit în funcţie de gen. Reducerea indemnizaţiilor pentru însoţitorul persoanelor cu handicap – aceşti însoţitori sunt de obicei femei, reducerea indemnizaţiilor pentru asistenţii maternali, a indemnizaţiilor pentru familiile monoparentale (peste 90% din familiile monoparentale sunt reprezentate de femei singure cu copii), toate astea şi multe altele au lovit în mult mai mare măsură femeile decât bărbaţii. Măsurile de austeritate au crescut riscul de sărăcie în rândul femeilor şi au mărit gradul lor de dependenţă de ceilalţi membri ai familiei, cu toate efectele negative implicite.

Misoginism a la Nicolae Manolescu

Criticul literar Nicolae Manolescu publică din când în când articole de opinie în cotidianul „Adevărul”. Comentatorii acelui ziar sunt, cu o singură excepţie, toţi bărbaţi. Mai precis, sunt 27 de bărbaţi şi o femeie, singura femeie care şi-a făcut loc printre alde Cartianu, Cristoiu, Nahoi şi Groşan, ca să numesc câţiva dintre ei, fiind Simona Popa. Redacţia „Adevărul” nu pare preocupată de acest aspect, ba mai mult, găzduieşte şi articole de un misoginism primitiv, cum este cel publicat de Manolescu ieri.

În articolul publicat ieri, Manolescu se declară deranjat de agresivitatea verbală din talk-show-urile de pe canalele tv Realitatea şi Antena 3. E adevărat că emisiunile de pe aceste canale au o calitate din ce în ce mai îndoielnică şi au devenit de neurmărit. Dar Manolescu nu face o critică a conţinutului, ci doar a formei. În articolul intitulat "Decibeli feminini" se arată deranjat de tonul ridicat şi asurzitor al vocilor moderatoarelor acelor emisiuni. Despre agresivitatea verbală a bărbaţilor moderatori nu ni se spune nimic. Iar despre cea a invitaţilor acelor emisiuni, femei sau bărbaţi, nici atât. Critica lui este adresată exclusiv moderatoarelor. Stridenţa vocilor moderatoarelor este dezaprobată de Manolescu nu pentru că e neprofesionist pentru un jurnalist să se răstească pe un post tv, ci pentru că …nu se încadrează în idealul său de frumuseţe feminină.

Manolescu se raportează la persoanele de gen feminin numai erotico-sexual. Nu are nicio reţinere în a se destăinui că astfel se raporta şi la studentele lui pe vremea când era profesor universitar: „Am fost profesor cincizeci de ani şi mi-au trecut pe dinainte mii de domnişoare, una mai încântătoare decât alta. Le admiram şi nu exista decât un singur moment, aşa zicând, al adevărului şi anume când, la examen, căscau prima oară gura. Atunci toată admiraţia mea se prăbuşea” - spune dezinvolt în acelaşi articol.

Acest mod de relaţionare este extrem de restrictiv. Indiferent dacă sunt femei de pe stradă, de la tv sau din aula facultăţii, Manolescu caută obsesiv să le analizeze în raport cu idealul său de frumuseţe feminină. „Idealul” nu e altceva decât un eufemism pentru a spune că pentru el toate femeile sunt mai presus de orice nişte obiecte sexuale.

Femeile de la tv l-au dezamăgit în aşa măsură din acest punct de vedere încât, spune el, a trebuit să ţină televizorul fără sonor pentru a încerca să mai salveze ceva: „M-am simţit mai agresat decât am fost vreodată în toată lunga mea viaţă de tonul celor două moderatoare. M-am străduit din răsputeri să-mi recapăt încrederea în sexul frumos, uitându-mă minute în şir la televizorul dat pe mut. Ca un făcut, cum repuneam sonorul, entuziasmul meu masculin pica în bernă.” Deci, pentru că femeile-obiecte sexuale de la tv sunt nişte obiecte vorbitoare, cu voci stridente şi agresive, declară că idealul său de frumuseţe „s-a fisurat iremediabil”.

Cum ar fi ca eu, ca femeie, să mă raportez doar erotico-sexual la toţi bărbaţii care-mi apar prin faţa ochilor? Parafrazându-l pe Manolescu, ar trebui să spun că bărbaţi ca Tatulici sau Robert Turcescu mi-au „fisurat idealul de frumuseţe masculină”! Sau dacă aş fi profesoară, cum ar fi să spun despre studenţii mei de sex masculin că sunt nişte domnişori încântători pe care îi admir numai când nu deschid gura?

Mi se pare inadmisibil ca acest aşa zis exponent de marcă al literaturii române să reducă toate femeile la statutul de obiecte sexuale, evaluându-le ca pe nişte potenţiale iubite. Evaluarea atractivităţii sexuale a unor femei care practică nişte profesii este o formă de sexism care n-ar trebui permisă în paginile niciunui cotidian.

____________

Link articol: Nicolae Manolescu "Decibeli feminini", Adevărul, 18 decembrie 2010.

Renate Weber, actriţă într-o piesă de teatru despre viaţa unor activiste pentru drepturile femeilor

Renate Weber, alături de alte şase colege din Parlamentul European (PE), toate din ţări şi grupuri politice diferite, va fi actriţă într-o piesă de teatru documentar, fiecare dintre cele şapte femei europarlamentar urmând să interpreteze rolul unei faimoase activiste pentru drepturile femeilor.

"Sunt foarte mândră să iau parte la punerea în scenă a acestei piese. Vom spune poveştile adevărate a şapte femei - dintre care unele au fost victime ale unor abuzuri îngrozitoare - dar care au avut curajul să îşi înfrunte soarta, societăţile în care trăiesc şi tradiţiile abuzive ale acestora. Făcând asta, au afectat, în mod pozitiv, vieţile a mii şi mii de alte femei", afirmă Renate Weber, europarlamentar PNL şi membru al grupului politic ALDE.

Piesa de teatru în care va juca Renate Weber se numeşte "Seven" şi este o iniţiativă a Swedish National Touring Theater. Piesa-documentar "reprezintă o dramatizare a poveştilor autentice de viaţă a şapte activiste pentru drepturile femeii".

Renate Weber va interpreta rolul Marinei Piskalova Parker, fondator al primului infoline pentru victimele violenţei domestice din Rusia, care s-a transformat în Centrul ANNA, parte a unei coaliţii ce asigură servicii de consiliere şi sprijin pentru o sută de mii de rusoaice.

Alături de Renate Weer, pe scenă va urca şi suedeza Cecilia Wikstrom (ALDE) - "iniţiator al proiectului în Parlamentul European". Conform organizatorilor, aceasta va interpreta rolul lui Mu Sochua, nominalizată în 2005 la Premiul Nobel pentru Pace pentru activitatea ei împotriva traficului de femei pentru sex în Cambodgia şi Thailanda.

Judith Sargentini, europarlamentar din Olanda, membru al Grupului Verzilor, va spune povestea nigeriancei Hafsat Abiola, "care şi-a descoperit vocaţia de apărător al drepturillor omului şi al democraţiei după uciderea părinţilor săi, ei înşişi activişti". Hafsat Abiola a fondat Iniţiativa Kudirat pentru Democraţie, "organizaţie ce asigură training vocaţional şi oportunităţi de leadership pentru tinere femei din Nigeria", conform comunicatului citat.

Colega ei din Grupul Verzilor, europarlamentarul austriac Eva Lichtenberger, o va interpreta pe irlandeza Inez McCormack, activist pentru drepturile femeii, muncă şi dreptate socială, fost preşedinte al Congresului Irlandez al Sindicatelor. "Doamna McCormack a jucat un rol important în acordul de pace din 1998 (cunoscut drept Good Friday Agreement) şi continuă să lupte pentru drepturi egale şi practici corecte de muncă pentru femei şi minorităţi".

O altă actriţă în piesa "Seven" este Eleni Theocharous din Cipru, membru al grupului popularilor europeni din PE. Ea va spune povestea Annabellei de Leon, care a fost membru în Congresul Guatemalez din 1995 şi a primit ameninţări cu moartea din cauza luptei sale împotriva corupţiei şi pentru drepturile celor săraci, în special ale femeilor şi ale populaţiei indigene.

Tanja Fajon, europarlamentar social-democrat din Slovenia, va interpreta rolul pakistanezei Mukhtar Mai, "care a fost violată în grup de patru bărbaţi şi obligată să se întoarca apoi acasă aproape dezbrăcată".
"În loc de a lua calea tradiţională a femeilor pakistaneze confruntate cu situaţii similare - sinuciderea, Mai şi-a adus violatorii în faţa justiţiei, a construit şcoli pentru a îmbunătăţi condiţia femeii şi a devenit o activistă pentru educaţie în ţara sa", se arată într-un comunicat.

Ultima dintre femeile europarlamentar care vor fi actriţe în piesa-documentar "Seven" este franţuzoaica Marielle Gallo, membru în grupul PPE. Ea va spune povestea Faridei Azizi, care a devenit o activistă împotriva marginalizării femeilor sub conducerea talibană în ţara sa natală, Afganistan. "Din cauza ameninţărilor cu moartea, ea (Farida Azizi, n.r.) a obţinut azil şi trăieste acum în SUA cu cei doi copii ai săi, continuând să activeze pentru drepturile femeii şi pace în Afganistan".

Cele două spectacole a căror protagonistă va fi Renate Weber vor avea loc la Bruxelles, în 8 şi 9 decembrie. Primul se va juca pe scena Centrului Cultural Flagey iar cel de-al doilea chiar în Parlamentul European, în sala Yehudi Menuhin.

La ambele reprezentaţii vor paricipa şi două dintre femeile ale căror poveşti vor fi spuse pe scenă: Mu Sochua din Cambodgia şi Hafsat Abiola din Nigeria.

Sursa: Mediafax

Susţin propunerea ministrului Botiş de înjumătăţire a concediului pentru creşterea copilului

Se discută aprins despre propunerea ministrului Muncii de înjumătăţire a concediului pentru creşterea copilului. Contrar poziţiei majorităţii comentatorilor, eu susţin această propunere, şi-o să explic şi de ce.

Iniţial am criticat această măsură, totuşi între timp ministrul a anunţat că după terminarea perioadei de 1 an se va acorda o sumă de 500 de lei lunar până când copilul împlineşte 2 ani, pentru a acoperi cheltuielile legate de îngrijirea lui. S-a anunţat că se lucrează la o lege a bonelor şi se va investi în programe de construire de creşe.

Spuneam într-un articol precedent că acest concediu, greşit denumit de o parte a mass media ca fiind „concediu maternal” (el teoretic poate fi luat şi de tată), are efecte negative asupra femeilor atât în familie, cât şi la locul de muncă şi în societate în general:

1. În familie, a sta acasă full time o perioadă de 2 ani face ca femeile să asume toate treburile casnice (gătit, spălat, curăţenie), nu doar treburile de creştere a copilului, iar după ce a trecut atâta timp cu greu se mai poate reveni la un parteneriat între soţi (dacă a existat vreodată parteneriat la aceste munci, bărbatul român fiind educat să „ajute” din când în când).
2. La locul de muncă, absenţa femeii timp de 2, 4 sau 6 ani, depinde câţi copii creşte, afectează negativ cariera şi experienţa ei profesională. Acesta e motivul pentru care multe mame refuză să stea acasă toată perioada celor 2, 4 sau 6 ani chiar dacă au acest drept. În plus, întrucât angajatorii sunt obligaţi prin lege să păstreze locul de muncă al femeii aflate în concediul de creştere a copilului, se creează premizele unei discriminări la angajare (angajatori care se feresc să angajeze femei tinere care îşi doresc copii).
3. În societate, prin încurajarea femeilor să stea acasă cu copii în loc să muncească remunerat, efectul este de a menţine asocierile femeie-spaţiu privat, bărbat – spaţiu public.

Într-adevăr, există un deficit major la capitolul bone şi creşe, dar asta se datorează tocmai acestei politici de acordare a unui concediu lung părintelui care îngrijeşte copilul mic (de obicei mama). Nu a existat o presiune pentru crearea de creşe şi apariţia mai multor bone pentru că nu a fost nevoie.

Din momentul în care legea se va schimba, existând şi stimulente din partea Statului, sper, pentru aceste servicii, se vor crea şi facilităţile. Dacă Statul se implică direct, ele se vor crea mai repede. Prin apariţia mai multor bone şi creşe automat se vor crea locuri de muncă, munca neremunerată a mamelor fiind înlocuită de munca remunerată a altor femei. Mamele care se întorc la muncă mai repede vor contribui şi ele, prin munca lor remunerată, la generarea de bunuri şi servicii pentru societate. Ambele aspecte mi se par benefice pentru femei.

În dezbaterea publică despre acest concediu s-a vorbit aproape exclusiv despre „interesul copilului”, lucru care mi se pare periculos. Se apropie prin argumentare de dezbaterea în privinţa avortului. Nu vreau să intru pe o pantă alunecoasă, dar cred că ar trebui să primeze, dacă se poate, atât interesul copilului cât şi al femeilor. Altfel mâine poimâine ne vom trezi că se va propune ca femeile să stea acasă până când copilul împlineşte 18 ani, pentru că aşa-i este bine copilului. Am citit cu stupoare un comentariu din ziarul Gândul care se referă la o anumită misiune predestinată a femeilor, citez: „Dacă există vreo profesie cu adevărat pentru femei aceea este de mamă și de soție devotată. În clipa în care femeia începe "să-și construiască o carieră" și începe să se preocupe de "dezvoltarea personală" în loc sa crească cum se cuvine un copil şi să facă fericit şi să motiveze un soţ, şi eventual să mai citească și câte o carte, ea deja e "deprofesionalizată”. Ei, exact acest tip de discurs mă preocupă. Nu admit măsurile care conduc la conservarea stării de dependenţă economică, socială şi simbolică a femeilor. Nu admit să se inducă ideea că adevărata menire a femeilor e să aducă prunci pe lume şi să-i îngrijească. Copii au nu doar mame ci şi taţi, de taţi abia dacă se vorbeşte. Atât femeile cât şi bărbaţii se pot împlini prin copii lor dar şi prin munca lor.

Pentru ca femeile să devină egale în şanse (nu numai în drepturi) cu bărbaţii, ele ar trebui să aibă posibilitatea să se desprindă de universul privat al casei după o perioadă rezonabilă de la naşterea copilului. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă ca hrănirea bebeluşului la sân să se facă minim 6 luni. Un concediu de 1 an acoperă această necesitate. Iar odată aflată la muncă, Codul Muncii îi dă voie mamei să lucreze doar 6 ore, primind integral salariul, atunci când are un îngrijire un copil cu vârsta de până la 6 ani (poate ar trebui popularizată această prevedere deja existentă).

Pentru toate aceste motive, susţin măsura ministrului Botiş cu condiţia să se adopte nu imediat, ci eventual în decursul anului următor, pentru a da timp să se lucreze la adoptarea Legii Bonelor şi punerea la punct a unui program naţional de creare a facilităţilor de îngrijire a copiilor cu vârsta de 1-3 ani.