Candidatele PD-L la alegerile generale

Monopolul masculin asupra puterii politice se manifestă la toate partidele din România, iar PD-L nu face excepţie.

La fel ca la PSD, există ceva mai multe femei candidate pentru Camera Deputaţilor, mai exact 38 de femei din 315 candidaţi (12% din total) în raport cu Senatul unde se prezintă doar 9 femei dintr-un total de 137 de candidaţi (6,5%).

În aceste condiţii e foarte probabil ca după alegerile din 30 noiembrie România să fie în continuare o ţară cu o extrem de slabă reprezentare a femeilor în Parlament, acest lucru afectând direct calitatea democraţiei din ţara noastră.

Candidatele PD-L la Camera Deputaţilor

1. Oana Badea
2. Claudia Boghicevici
3. Tudorita Lungu
4. Doina Melinte
5. Ionela Bruchental
6. Rodica Huruleac
7. Cecilia Manolescu
8. Gratiela Iordache
9. Minodora Luca
10. Paloma Petrescu
11. Maria Stavrositu
12. Angela Negoita
13. Diana Busoi
14. Ileana Serban
15. Carmen Axenie
16. Dana Mocanu
17. Angela Stoica
18. Monica Iacob-Ridzi
19. Olivia Postole
20. Narciza Nedelcu
21. Mihaela Ioana Sandru
22. Doina Chircu
23. Mihaela Stoica
24. Ana Anghel
25. Roberta Anastase
26. Raluca Turcan
27. Sanda Maria Ardeleanu
28. Liliana Filip
29. Gabriela Ene
30. Maria Parcalabescu
31. Anca Constantinescu
32. Brindusa Cornelia Novac
33. Sulfina Barbu
34. Rodica Mioara Toth
35. Cristina Traila
36. Elena Munteanu
37. Elena Udrea
38. Mariana Nedelcu

La Senat

1. Elena Manolescu
2. Mihaela Popa
3. Mariana Pop
4. Onorica Abrudan
5. Cornelia Corescu
6. Anisoara Radu
7. Sorina Placinta
8. Cornelia Cazacu
9. Anca Boagiu

Sexisme la tv: „GOSPODINA ROBO”

Ştire pe Realitatea, 29 oct. ora 18,30.

Melania Medeleanu, zâmbind forţat, anunţă următoarea ştire: GOSPODINA ROBO

„Spălatul podelelor, al vaselor sau rufelor vor deveni o amintire pentru gospodine. Asta pentru că toate aceste activităţi vor intra pe mâna, sau mai bine spus, pe braţele automatizate ale roboţilor...”

După această scurtă introducere din studio, pe ecran se derulează reportajul despre o invenţie a specialiştilor de la Univ. din Tokyo. Un specialist japonez prezintă roboţelul cu pricina şi spune, spre deosebire de Melania :„acest robot poată să facă treburile menajere. Într-o perioadă în care populaţia este tot mai îmbătrânită am vrut să arătăm oamenilor că aşa ceva este posibil”. Specialistul se adresează oamenilor în general şi bătrânilor în particular, nicidecum „gospodinelor” .

Nu acuz rea voinţă ci inconştientă la redactorii Realitatea tv. Ei perpetuează cu astfel de idei simplificate nişte stereotipuri de gen cum că femeia e cea care face în totalitate muncile casnice, în timp ce bărbaţii eventual se văd la o bere, privesc un meci de fotbal sau îşi repară maşina.

Candidatele PSD-PC la alegerile generale

În PSD-PC femeile par ceva mai prezente decât la PNL, dar cu toate acestea numărul lor e infim faţă de cel al bărbaţilor. La Camera Deputaţilor există 50 de candidate din 315 candidaţi, deci 15,9% din total iar la Senat găsim doar 9 femei în rândul celor 137 de candidaţi, femeile reprezentând de abia 6,5% din total.
Multe din ele nu prea au şanse de intrare în Parlament pentru că fie concurează în zone unde PSD nu e votat (Covasna, Harghita), fie în colegii în care contracandidaţii sunt mai populari.

La Camera Deputaţilor:

1. MOCAN ANGELICA ELISABETA
2. ARDELEAN LIA
3. ZAHARIA SVETLANA GABRIELA
4. CLIVETI MINODORA
5. DRĂGHICI SONIA MARIA
6. POP MARIA LIA
7. DREŢCANU DOINA MICŞUNICA
8. BARTOŞ DANIELA
9. MOLDOVAN CARMEN
10. ALEXE ADELA
11. POP LAURA ELENA
12. DUMITRACHE ILEANA-CRISTINA
13. MITREA MANUELA
14. MARINESCU ANTONELLA
15. COJOC MARIOARA
16. PALELA RĂDIŢA
17. MIKE LUIZA
18. GRAMA HORIA
19. DINCĂ GEORGETA
20. SCHUTZ MARIA
21. ROŞCA LUCREŢIA
22. OPRE ANCUŢA GIANINA
23. STOIA SABINA
24. CAZAN AGRIPINA ELENA
25. ŢOLAŞ LILIANA
26. IORDACHE LUMINIŢA
27. MATEŞ IOANA VIORICA
28. REVNIC AURORA
29. STOCHINĂ STREINESCU DOINA EUGENIA
30. RUSU MIHAELA ADRIANA
31. MARE PAULA LĂCRĂMIOARA
32. ADOMNICĂI MIRELA ELENA
33. GRAPINI MARIA
34. BARNA MARIA EUGENIA
35. PAŢĂ RODICA
36. TEODORESCU HORIA
37. ANTON MIHAELA
38. ANTIPA ADRIANA LARISA
39. NASSAR RODICA
40. PETCU CLAUDIA
41. SAVU ILEANA
42. MÂNDREA MURARU MIHAELA
43. JIPA FLORINA RUXANDRA
44. BURCĂU DOINA
45. POPA DANIELA
46. NICULESCU MIZIL ŞTEFĂNESCU THOME OANA
47. VASILE AURELIA
48. JUGĂNARU ANNE ROSE-MARIE
49. ANGHEL LUMINIŢA
50. BIRCHALL ANA

La Senat:

1. MITREA ELENA
2. PANĂ ADRIANA DOINA
3. DOBRESCU MARIA ANTOANETA
4. VASILESCU LIA OLGUŢA
5. GODJA EUGENIA
6. IGNĂTESCU CAMELIA MARIA CEZARA
7. DĂNCILĂ VASILICA VIORICA
8. SILISTRU DOINA
9. ANDRONESCU ECATERINA

Femeile nu sunt 7-8 % din populaţia ţării

Dar 7-8% e procentul femeilor care candidează din partea Partidului Naţional Liberal (PNL) pentru Parlamentul României. Mai precis:

• la Camera Deputaţilor, din 315 candidaţi PNL, 24 sunt femei (7,6%)
• iar Senat, sunt înscrişi 137 candidaţi, iar 12 sunt femei (apr0x. 8,8%).

Legile scrise sau nescrise ale scumpei noastre ţări, făcute şi ele de bărbaţi, se preocupă de reprezentarea politică a minorităţilor etnice sau a tinerilor, nu şi de reprezentativitatea pe criterii de gen. Femeile sunt jumătate din populaţiei României, dar pentru ele decid bărbaţii.

Acestea sunt candidatele PNL pentru Camera Deputaţilor

1. Fîciu Aniela - Gabriela
2. Stoica Elena
3. Varga Lucia Ana
4. Vlaş Claudia Sorina
5. Pescaru Onelia Nicoleta
6. Tuşa Adriana - Diana
7. Tudor Mariana - Carmen
8. Cristea Maria
9. Popescu Luminiţa Viorica Cristina
10. Proca Tamara Ana
11. Pocora Cristina - Ancuţa
12. Gavrilă Camelia
13. Dobre Cristina Elena
14. Gavrilescu Graţiela Leocadia
15. Săftoiu Ana Adriana
16. Iliescu Cozeta Ramona
17. Varga Rozalia - Dana
18. Preoteasa Zvetalana - Ileana
19. Zaarour Ingrid
20. Câmpeanu Mariana
21. Ioniţă Elena - Roxana
22. Gorghiu Alina - Ştefania
23. Bertzi Theodora
24. Stoica Valeria - Mariana

Candidatele PNL pentru Senat

1. Scridon Smaranda Rozaura Maria
2. Tănăsescu Carmen Felicia
3. Vasilescu Lawrentzia - Beatrice - Denisa
4. Nicolai Norica
5. Morariu Lucia - Nora
6. Răducu Carmen
7. Calangiu Cristina Mariana
8. Costea Elena
9. Isopescu Dorina Nicolina
10. Soroceanu Daniela
11. Boitan Minerva
12. Drăgan Didina

Suntem în secolul 21, suntem o ţară UE nu musulmană şi totuşi mai mult de 90% din candidaţii unui partid pentru alegerile generale continună să fie bărbaţi. Şi nu vorbim despre un partid oarecare, ci de unul cu pretenţii de mare partid, cu pretenţia că se adresează unui electorat educat, din mediul urban.
În multe ţări civilizate, toate partidele politice sunt obligate prin lege să prezinte liste în care nici unul din cele două sexe să aibă mai puţin de 30% (legea cotelor).

Programul de guvernare al PSD – PC e neinteresat de problematica femeilor

Nu există nici un cuvinţel despre femeile din România în programul de guvernare al PSD pentru alegerile viitoare. Pentru cel mai mare partid de stânga din această ţară, femeile nu reprezintă o prioritate.
Trecem peste faptul că acest program e patetic. Da, patetic, are 26 de pagini, din care 3 sunt cu mesaje ale şefilor, şi e de un bla-bla care produce somn după primele rânduri.

Mă întreb, doamnele din PSD ce părere au despre asta? Le credeam printre cele mai implicate politiciene în politicile destinate femeilor. D-na Corina Creţu, Gabriela Creţu, Rovana Plumb, chiar şi Daciana Sârbu sunt printre cele mai active politiciene în combaterea discriminărilor de gen, a violenţei domestice şi a promovării femeilor pe piaţa muncii.
Dau o căutare pe site-ul PSD şi într-adevăr mi se confirmă. Găsesc o multitudine de articole pe teme specifice femeilor, de exemplu

- Gabriela Creţu i-a solicitat comisarului Barrot o legislaţie la nivel european pentru combaterea violenţei în familie

- Rovana Plumb doreşte combaterea, de la o vârstă fragedă, a prejudecăţilor de gen


- Corina Creţu şi Rovana Plumb, preocupate de situaţia femeilor din mediul rural


... sunt doar câteva exemple.

Însă la elaborarea programului de guvernare nimeni nu le-a întrebat de doamnele PSD-iste dacă au ceva de spus. Aşa se face că în programul cu care PSD în alianţă cu PC se prezintă în faţa alegătorilor pe 30 noiembrie apare doar o referire vagă la femei, şi anume „Vom sprijini angajarea tinerilor, seniorilor şi femeilor în scopul creşterii ratei ocupării în rândul acestor categorii sociale.”

În comparaţie, Partidul Socialist din Spania (PSOE) s-a prezentat la alegerile de anul acesta cu un program politic de 317 pagini în care dacă dai o căutare după termenul „femeie” obţii nu mai puţin de 114 rezultate.

De exemplu, la pagina 227 din programul PSOE apare asta:

"... we proposes the following, together with measures addressed in the general employment section:
- The Improvement of quality and integration in employment services and
programmes from a gender perspective, with special impact on the support and improvement of employment in women collectives with special difficulties accessing and remaining in employment - mainly unskilled young women, women who return to the labour market after maternity, women over the age of 45, or women who are victims of gender violence -, all promoted and coordinated by the Agency for Equality in Employment.
- Plan for the social and labour integration of immigrant women addressing not only the improvement of the labour integration conditions of this collective, but also general issues on rights, education, family, housing, protection against gender violence and access to the information society.
- New regulation on domestic work for inclusion in the General Social Security Regime in order to eliminate discrimination suffered by these workers, in mostcases immigrant women, and to improve benefits, employment contracts and employment conditions.
- Support measures for the creation of companies and especially for the
internationalisation of business activities and the strengthening of business initiatives of women, as well as the improvement of financing mechanisms. "

Cine are curiozitatea să citească tot programul de guvernare al Partidului Socialist spaniol, aici.

Programul de guvernare al PSD-PC aici .

Bărbatul cu maşina, femeia cu autobuzul

În autobuze, în mijloacele de transport în comun în general, există un număr mai mare de femei decât de bărbaţi. Dacă nu ţinem cont de categoriile de vârstă extreme, respectiv copii, adolescenţii şi pensionarii, diferenţa de număr este evidentă.

E un fapt pe care l-am observat de curând dar care se susţine şi prin statistici (în 2007, în Bucureşti, doar 32% din şoferi erau femei).
Explicaţia e destul de tristă pentru femeile din România: când familia n-are suficienţi bani pentru a cumpăra două autoturisme sau când priorităţile sunt altele, maşina îi revine bărbatului, indiferent dacă femeia a contribuit şi ea financiar la cumpărarea preţiosului bun comun.
Există şi bărbaţi care, pentru a diminua nedreptatea, se oferă să-şi ducă soţia dimineaţa până la locul de muncă şi eventual s-o şi aducă acasă la sfârşitul programului.
Pentru alţii, permisul de conducere al nevestelor e folositor numai atunci când vor să bea un păhărel-două de alcool pe la petreceri şi e nevoie de „şofer” la întoarcerea acasă.

Femeia – proastă şoferiţă?
Atâta vreme cât accesul la volanul maşinii i-a fost şi îi este îngrădit, cum ar putea femeia româncă să exceleze în arta şofatului? Mulţi din bărbaţii din România au peste 30 de ani de condus maşini, dacă ne gândim că în timpul comunismului femeile cu atât mai puţin îşi puteau permite (neobrăzarea?) să pună mâna pe maşina familiei. Vestita Dacie nu era pentru ele. De câţiva ani încoace există din ce în ce mai multe femei la volan, dar majoritatea nu au mai mult de 10 ani de experienţă.

Oricum, statisticile actuale spun multe despre cât de (in)egale sunt femeile cu bărbaţii, pentru că, repet, în Bucureşti, la volanul maşinilor veţi vedea 32% femei şi 68% bărbaţi.

Nu există violenţă domestică în România...

...există doar nişte cifre care ne spun că o treime din femeile românce au luat bătaie cel puţin o dată în viaţă de la partenerul lor, că x% au fost ucise, că x% sunt zilnic abuzate verbal, emoţional, psihologic şi fizic. Violul marital nu există. Cazurile de crimă sunt la secţiunea can-can, cam aşa:„Dupa ce a ucis-o, s-a dus sa-i ia cosciug /Libertatea 4 martie 2003 ”, A hacuit-o si a aruncat-o in fantana /Libertatea 6 iunie 2007; Si-a injunghiat sotia intr-o pizzerie /2 february 2007”.

Despre ceea ce nu se vorbeşte, nu există??
Adică se percep ca fiind probleme stringente cele despre care se vorbeşte în presă, de politicieni şi jurnalişti deopotrivă, de exemplu despre: starea din sistemul sanitar, şpăgile, pensiile mici, salariile profesorilor, educaţia în şcoli, maltratarea copiilor, copii abuzaţi de asistenţii maternali, traficul infernal, românii din Italia, etc.
Violenţa împotriva femeilor nu se cheamă violenţă, ci divertisment, ceva asemănător cu un film de groază. Dacă se vorbeşte despre ea, informaţia abundă în detalii macabre, picanterii şi senzaţional.
Eventual intră la categoria ştiri mondene, cum s-a întâmplat cu Marian Drăgulescu şi soţia sa, Larisa.

Dacă admitem că există violenţă domestică împotriva femeilor, o fi ceva normal?

În loc să fie scandalizaţi de faptul că un bărbat îşi maltratează partenera de viaţă, că o supune la umilinţe, bătăi, injurii, hărţuieli, să ceară sprijinul Statului pentru aceste femei, să existe legi care să le protejeze efectiv, să le facă conştiente că pot şi trebuie să pună capăt calvarului, românii, sau majoritatea lor, încă mai cred că „bătaia e ruptă din Rai” şi că femeia trebuie pusă la punct din când în când ...ca să ştie cine comandă în casă, ba chiar se spune că „o fi făcut ea ceva ca să merite bătaia” (vezi cazul soţiei gimnastului M. Drăgulescu – se spunea că merita bătaia pentru că îi cheltuise banii la mall).


Spălarea de creier ar trebui să înceteze...

Femeile ar trebui să iasă din ignoranţă şi să vadă că ceea ce li se întâmplă nu e normal. Bărbaţii-agresori ar trebui blamaţi, arătaţi ca exemple negative în societate în aşa fel încât atunci când altul va dori să ridice pumnul împotriva soţiei lui să se gândească de două ori la ceea ce face, să conştientizeze că nu asta e soluţia la problemele familiale.
Primul pas ar fi să se rupă tăcerea. Femeile-politician ar trebui să se implice public, jurnalistele să caute subiecte şi să le contextualizeze, experţii şi expertele în probleme sociale să se facă auziţi.
Sau ... măcar să se facă o campanie de sensibilizare, de preferat la televiziuni, pentru că impactul e mai mare, aşa cum s-au făcut campanii împotriva fumatului, stop accidentelor de circulaţie, etc.

Iată cum arată un spot difuzat pe alte meleaguri:

Stop violence against women

Cazul Anei Birchall – o problemă legată de gen sau de sex?

Când credeam că scandalul care a făcut ca pesedista Ana Birchall să părăsească competiţia electorală s-a stins, iată că Dan Andronic, consilier PSD, se hotărăşte să popularizeze o petiţie de sprijinire a Anei Birchall.

În cazul scandalului Ana Birchall se disting clar două abordări complet diferite – unii, printre care şi Dan Andronic şi Mihnea pun problema din perspectiva egalităţii de gen, a statutului femeii în politică, a ipocriziei bărbaţilor, ş.a.

Alţii, printre care şi petiţionarii pe care îi susţine Andronic, vorbesc despre cu totul altceva – despre metodele josnice folosite în lupta electorală aşa cum e acel filmuleţ privat cu imagini, spun ei, de o „vulgaritate fără margini”. Unii spun că imaginile ar fi trucate. Ei nu amintesc de vreo problemă de gen legată de statutul femeii sau de imaginea femeii ca politician.
Aceasta e şi părerea mea, că în cazul de faţă ceea ce a scandalizat nu are de-a face cu genul protagonistului filmului, putea să fie femeie, putea să fie bărbat, ci cu scena de sex oral care ne-a adus în faţa ochilor imagini care ar fi trebuit să rămână în sfera privată. Sexul în societatea noastră are loc în spaţiul privat. Atunci când răzbate dincolo de acest spaţiu, el e considerat ruşinos şi asta nu doar în România ci cam peste tot, vezi scandalul Bill Clinton – Monica Lewinski sau agitaţia presei franceze la începutul relaţiei dintre Nicolas Sarkozy şi Carla Bruni, până la oficializarea căsătoriei.

Sexul şi politica sunt două ingrediente care puse laolaltă devin explozive. Cu toate că nu e un politician de anvergura lui Bill Clinton, Ana Birchall a stârnit o curiozitate de-a dreptul obscenă în jurul persoanei ei. În scandalul Clinton – Lewinsky se spunea că nu sexul oral era miezul scandalului ci faptul că preşedintele Statelor Unite a minţit şi că a avut o relaţie extraconjugală. Despre Birchall s-a dezbătut, inclusiv în emisiunile televizate, nu despre scenele de sex ci despre cât de moral e să răspândeşti un astfel de filmuleţ. Cu toate astea am observat că în scandalul Ana Birchal, deşi cam toată lumea, din toate mediile, presă, internet, partid, a fost de acord că e o mare porcărie, toţi au contribuit la inflamarea lui, prin simplul fapt că au vorbit despre el. Spunând „eu nu vreau să comentez acest filmuleţ” sau „nu mi se pare moral să postezi pe un blog aşa ceva ” trezeşti interesul şi curiozitatea în direcţia lui.
Din moment ce un politician ajunge să fie implicat într-un sexgate, îi va fi greu, dacă nu imposibil, să mai scape de noua imagine publică. Dovadă că filmul despre care toţi au spus că e o porcărie a avut în cele din urmă un impact asupra carierei politice a Anei Birchall şi nimic nu pare să-i mai poată remedia imaginea.