vineri, 30 ianuarie 2009

Prima lege semnată de Barack Obama, împotriva discriminărilor salariale


Prima lege semnată de Obama este împotriva discriminărilor salariale pe criterii de sex, rasă, etnie, religie sau handicap.

Legea e denumită „Lilly Ledbetter” după numele unei femei care a descoperit după aproape 20 de ani de muncă într-o fabrică de anvelope din Alabama că primeşte un salariu mai mic decât ceilalţi 16 colegi bărbaţi aflaţi la acelaşi nivel ierarhic cu ea.

Femeia a intentat proces angajatorilor şi a mers cu cazul până la Curtea Supremă de Justiţie americană unde însă a pierdut pe motiv că şi-ar fi prezentat plângerea după prea mult timp.

Legea semnată de Obama pe 29 ianuarie elimină termenul limită pentru prezentarea plângerilor împotriva angajatorilor care practică discriminări salariale.

"That is what Lilly Ledbetter challenged us to do. And today, I sign this bill not just in her honor, but in the honor of those who came before -- women like my grandmother, who worked in a bank all her life, and even after she hit that glass ceiling, kept getting up and giving her best every day, without complaint, because she wanted something better for me and my sister.
And I sign this bill for my daughters, and all those who will come after us, because I want them to grow up in a nation that values their contributions, where there are no limits to their dreams and they have opportunities their mothers and grandmothers never could have imagined." - Barack Obama


În Statele Unite femeile câştigă în medie cu 22% mai puţin decât bărbaţii pentru realizarea de munci egale. Majoritatea angajaţilor nu ştiu cât câştigă colegii lor, iar în unele companii este interzis ca angajaţii să discute între ei despre salarii.

În România femeile câştigă în medie cu 11% mai puţin decât bărbaţii, dar în unele domenii cum ar fi industria prelucrătoare, sănătate şi asistenţă socială, diferenţa de salarii este de până la 30%.

marți, 27 ianuarie 2009

Topul celor mai sexy 49 de femei din politică, o glumă care descalifică Academia Caţavencu şi trustul din care face parte

Femeile din politica românească sunt excesiv evaluate după calităţile lor fizice, în contradicţie cu menirea lor în politică. Se ignoră că, în teorie, aceste persoane se luptă să reprezinte nişte cetăţeni şi cetăţene, să le apere interesele, iar calităţile fizice sunt irelevante pentru ceea ce fac.

Politicienii bărbaţi (în mintea unora, adevăraţii politicieni) sunt admiraţi sau criticaţi după gradul de competenţă, incoruptibilitate, seriozitate, onoare, etc.

Femeile sunt însă judecate după criterii diferite. Chiar şi atunci când ele au o vârstă considerabilă şi nu-şi pun deloc problema cum arată. De pildă, îmi amintesc că se comenta la un moment dat pe un forum faptul că Norica Nicolai nu-şi spală prea des părul!

În fine, dacă unii sunt capabili de asemenea analize „elaborate, complexe şi profunde”, alţii au pretenţia că se situează la un nivel superior în analiza şi critica politicienilor.

Bunăoară, credeam că revista de umor şi satiră Academia Caţavencu se ocupă, cu ironie şi umor, de probleme de fond ale politicii. Din paginile revistei se poate afla ba că cutare politician e corupt, ba că e incompetent, spune lucruri trăsnite, fără logică, fără substanţă, etc. Dar un top al celor mai sexy femei din politică nu tratează nici o problemă de fond. Poate de formă. Pentru a analiza calităţile fizice ale unor oameni nu-ţi trebuie nici un fel de cunoştinţe de politică. Un asemenea top putea să apară fără probleme şi în revista Can-can sau în cotidianul de mare tiraj Libertatea (dacă nu cumva a apărut deja).

S-ar putea contraargumenta că femeile însele sunt vinovate de felul superficial cu care sunt tratate. O parte din vină o poartă unele din ele, fără doar şi poate. Dar topul cu pricina nu e o critică a acestui lucru, e mai degrabă un stimulent ca practica să se răspândească şi să ia aminte şi alte femei dornice de afirmare că asta ar fi o cale de urmat.
Lasă de înţeles că pentru femei politica e o competiţie în craci, coafuri şi decolteuri, nu o luptă pe idei şi ideologii.

Într-o introducere la topul respectiv, publicată în Cotidianul şi difuzată şi la Realitatea tv, se spune:

„As­tăzi, femeile nu doar că sunt egale cu bărbaţii în ale politicii, dar, în mul­te cazuri, asistăm la un proces de discriminare pozitivă în care cra­cii lungi, talia subţire şi părul blond se pot constitui în suficiente atribute pen­tru ca o absolventă de Drept la pri­vată să devină secretar de stat”.

Am citit bine? S-a strecurat o greşeală. Femeile sunt egale cu bărbaţii în ale politicii? Ia staţi aşa, egale unde? În Parlamentul României unde femeile sunt 9,7% iar bărbaţii 90,3% din parlamentari? Cred că nu. Cumva în Guvern unde din cei 21 de membri ai Cabinetului Boc (18 miniştri, un premier, un vicepremier şi un ministru delegat pentru relaţia cu Parlamentul) doar 3 sunt femei? Nu înţeleg la ce fel de egalitate se face referire când se afirmă cu aşa nonşalanţă că astăzi femeile sunt egale cu bărbaţii în ale politicii.

În cele din urmă, nu se susţine nici măcar ipoteza că topul ar vrea să ridiculizeze femeile politiciene care pun prea mult preţ pe fizic în lupta politică. Dacă ar fi aşa, n-ar avea ce căuta în acel top femei precum Carmen Moldovan, Daciana Sârbu, Andreea Vass sau Alina Gorghiu.

Rămâne cum am bănuit: Caţavencii au fost loviţi de criză şi au nevoie de orice ca să-şi vândă revista.

duminică, 25 ianuarie 2009

Hărţuirea pe stradă

Atingeri ca din greşeală pe fund sau pe sâni, comentarii obscene, jigniri, priviri lascive sau întrebări „inocente” de genul „nu te supăra, ai un ceas?” sau „păpuşica, singurică, singurică?” şi alte gesturi asemănătoare sunt o hărţuire sexuală stradală la care sunt supuse constant fetele şi femeile tinere din Bucureşti când ies din casă.

„Glumeţii” sunt la tot pasul în locurile publice: în metrou, autobuze, pe stradă, în parcuri sau la scara blocului. Se întâmplă de cele mai multe ori sub privirile trecătorilor sau călătorilor. E un fenomen în toată regula căruia nimeni nu-i dă atenţie pentru că a ajuns să fie considerat normal şi firesc. Cel mai simplu şi la îndemână e să se dea vina pe victime. E vina lor că se îmbracă sexy şi provocator – o să spună cine nu e în target-ul hărţuielilor stradale.

Victimele au învăţat să stea în alertă maximă când trec prin zonele cu risc. Unele scornesc măsuri de precauţie, cum ar fi o poşetă pusă în faţă pe post de apărătoare în caz ca individul dubios se apropie prea mult în tramvai, traversarea străzii dacă înainte se zăreşte un grup masculin gălăgios, o iuţeală a paşilor dacă moşul de pe banca din parc bolboroseşte îndemnuri vulgare de împerechere.

Indivizii care practică hărţuirea se cred mai masculini, unii probabil se distrează pe seama fetelor speriate sau pur şi simplu s-au obişnuit să hărţuiască şi nu renunţă pentru că nimeni nu ripostează contra lor în vreun fel.

Aş vrea să văd lume implicându-se în combaterea acestui fenomen. Să se rupă tăcerea şi tabu-ul, să se denunţe hărţuirea şi să se ia măsuri. Primul pas ar fi să se vorbească şi să se denunţe fenomenul pentru ca el să nu mai fie luat drept ceva normal.
Din start ar trebui făcute nişte statistici concludente pentru a vedea câte femei sunt agresate verbal sau fizic pe stradă, dacă vor să se facă ceva, gen o campanie „O stradă sigură pentru toţi”. Şi femeile plătesc impozite şi au dreptul să fie protejate, nu doar băieţii/bărbaţii ca de exemplu atunci când sunt pe stadioane la meciurile de fotbal.

luni, 19 ianuarie 2009

Hărţuirea sexuală nu are succes în instanţă

În România, nicio instanţă nu a pronunţat vreodată o decizie favorabilă într-un caz de hărţuire sexuală!

În România, Legea 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pare să aibă un rol decorativ. Asta, deoarece nicio instituţie cu responsabilităţi în domeniu sau instanţă judecătorească nu a pronunţat vreodată o decizie favorabilă unui reclamant într-un caz de hărţuire sexuală, în care cei acuzaţi proveneau atât din companii private, cât şi din instituţii publice.

Articol integral în ziarul Adevărul.

miercuri, 14 ianuarie 2009

Bărbat şi om de onoare

Gabriel Oprea şi-a dat demisia declarând cu mândrie “aşa face un bărbat şi un om de onoare”. Nu este primul nici ultimul care se va înflăcăra şi bate în piept că e bărbat, ca un lucru de mare valoare. Mentalităţile patriarhal-misogine de pe plaiurile noastre îi vor da dreptate că a fi bărbat e lucru de preţ:

BĂRBÁT, -Ă, bărbaţi, -te, s.m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soţ. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

BĂRBÁ//T1 ~tă (~ţi, ~te) rar 1) Care este înzestrat cu forţă fizică şi curaj. 2) Care munceşte mult şi cu folos; harnic; laborios; vrednic. /Persoană plină de energie şi de fermitate; om în toată firea. ~ de stat persoană marcantă, aflată într-un post de conducere important. 3) Persoană de sex masculin căsătorită, considerată în raport cu femeia ce i-a devenit soţie; soţ
.

De aceea o femeie curajoasă este „bărbată” , cum spune faimoasa replică caragialească „Zoe, fii bărbată!”.

Prin urmare, doamnelor politiciene, dacă aveaţi altă impresie despre domniile voastre, de v-aţi crezut înzestrate de curaj, onoare, energie, poate nu eraţi conştiente că nu prea puteţi avea aceste minunate atribute. Că persoanele marcante aflate într-un post important se cheamă „bărbaţi de Stat” , în vreme ce domniile voastre de sex feminin
nu cumva să vă încadraţi în definiţia pentru „femeie publică” care, conform aceluiaşi Dex, ar fi:

FEMEIE PÚBLICĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

joi, 8 ianuarie 2009

Femeile lui Băsescu

Sabina Fati vorbeşte în articolul"Femeile lui Basescu" publicat astăzi în România Liberă, despre feminizarea puterii din România ca urmare a ambiţiei lui Traian Băsescu de a-şi propulsa favoritele în funcţii-cheie ale Statului.

"Astfel, pentru prima data in istoria sa, Romania are in fruntea Parlamentului o femeie: Roberta Anastase, care a devenit presedinta Camerei Deputatilor la doar 32 de ani mai ales datorita sustinerii presedintelui. Tot in premiera si tot la insistentele sefului statului o femeie a preluat Secretariatul General al Guvernului: Nicoleta Andreescu. Pentru alte doua protejate de-ale presedintelui noul Guvern a creat doua portofolii decorative, asa cum se cuvine pentru cele doua doamne atractive care le vor ocupa: Elena Udrea, fotoliul Turismului si Monica Iacob Ridzi, cel al Tineretului si Sportului.
"/.../Traian Basescu si-a format o ariergarda din amazoanele cele mai fidele, sugerand in acest fel ca au ramas putini barbatii pe care se mai poate baza. /.../"

Integral aici.

miercuri, 7 ianuarie 2009

Diminutive & limbaj sexist. Mămici, fetiţe şi altele aşijderea

La tot pasul se folosesc diminutive pentru persoane de sex feminin, nu numai colocvial ci în dezbateri serioase despre politici publice, legi, revendicări ale unor categorii sociale, ca de exemplu:

Mămicile sunt nemulţumite de atitudinea noului Guvern” (Realitatea tv, 27 decembrie 2008)

Mamicile au dat buluc la recalcularea indemnizatiei de crestere a copilului (Protv, 7 ian.)

Mămici? De ce "mămici" şi nu "mame", de vreme ce atunci când se aduce vorba de vreo problemă a părinţilor-bărbaţi exprimarea se face fără ezitare prin cuvântul „taţi”, niciodată cu diminutivul „tătici”:

Taţii divorţaţi vor custodia comună a copiilor (15 sept 2008)

Aceeaşi diferenţă de tratament în limbaj există şi în cazul copiilor. Se spune deseori „fetiţe” în loc de "fete" în schimb, chiar în acelaşi context, cuvântul ales pentru cei de sex masculin este „băieţi” niciodată „băieţei”.


Diminutivele provin din tendinţa de a trata femeile/fetele cu o atitudine afectiv-protectoare, ca pe fiinţe sensibile şi lipsite de putere.

Diminutivarea adaugă subiecţilor/subiectelor o doză de infantilism. În cazul mamelor, prezenţa diminutivului alterează calitatea lor de fiinţe adulte, capabile să decidă pentru ele, să se descurce singure în viaţă. Mămicile sunt asemeni copilaşilor, ca nişte fiinţe drăgălaşe dar neputincioase, care au nevoie de protecţie.

Ar fi de neimaginat şi jignitor să se apeleze la diminutive atunci când se dezbat probleme ale altor categorii sociale, de genul: bătrâneii aşteaptă mărirea pensiilor, profesoraşii vor salariu cu 50% mai mare, doctoraşii emigrează din România, actoraşii sunt nemulţumiţi de interzicerea cumulului de salarii cu pensiile, ş.a.

sâmbătă, 3 ianuarie 2009

Campanii pentru descurajarea consumului de prostituţie


Bulgaria
"Bărbaţii adevăraţi n-au nevoie să cumpere sex. Dar tu? "
__________________________________________

Lituania

"E ruşinos să cumperi o femeie.
Şi în plus, mai devreme sau mai târziu, toţi vor afla ce ai făcut"


Campanie derulată în 2005 odată cu intrarea în vigoare a legii care pedepseşte cumpărarea de servicii de prostituţie în Lituania. __________________________________________



Ungaria

"Unul din şapte bărbaţi cumpără femei neajutorate şi copii în scopuri sexuale.
Ei generează prostituţie cu banii lor"

__________________________________________

Croaţia

Bărbaţii pot cumpăra sex.
Fiindcă legea croată le permite asta.
Conform prevederilor în vigoare, femeile care se prostituează sunt pedepsite.
În schimb, bărbaţii nu suferă nici un fel de consecinţe.

__________________________________________

Cehia

"O femeie nu este un produs"

__________________________________________


Estonia

"Sexul într-un bordel este precum vânătoarea într-o grădină zoologică. Bărbaţii adevăraţi nu cumpără sex."

Sursa: The European Women’s Lobby (EWL)-Project on Preventing trafficking and prostitution

Norvegia îi pedepseşte cu închisoare sau amenzi pe clienţii prostituatelor, începând cu 1 ianuarie

Norvegia aplică începând de la 1 ianuarie o lege care îi pedepseşte cu închisoare sau amenzi pe clienţii prostituatelor, măsură care s-a dovedit eficientă în statele vecine, dar care va provoca dificultăţi sociale şi financiare prostituatelor, în opinia asociaţiilor, informează AFP.

"Considerăm că a cumpăra sexul este inacceptabil şi că acest lucru favorizează traficul cu fiinţe umane şi prostituţia forţată", a explicat secretarul de stat pentru justiţie, Astri Aas-Hanses.

Prostituţia va rămâne ilegală, dar politica sistemului este de a recunoaşte că femeile sunt victime ale trafic de carne vie.

Legea prevede că cei care folosesc serviciile prostituatelor riscă fie o pedeapsă de şase luni de închisoare, fie o amendă, fie amândouă. În cazuri foarte grave, pedeapsa poate ajunge la un an de închisoare sau chiar mai mult, dacă este implicată o minoră.

Inspirată din legile Suediei, normele norvegiene merg şi mai departe şi prevăd inclusiv pedepsirea norvegienilor care apelează la prostituate în străinătate, chiar dacă aceasta nu va fi, potrivit premierului, "o prioritate pentru poliţia norvegiană".

Presa din regat scrie că fenomenul prostituţiei a scăzut în intensitate în ultimele luni. Însă Njoerg Norli, de la centrul Pro, principala organizaţie care apără drepturile prostituatelor din Norvegia, aceasta este o iluzie cauzată de sezonul rece.

"Femeile aşteaptă să vadă ce se va întâmpla. Nu au hotărât încă dacă vor pleca, dacă nu vor mai practica prostituţia sau dacă se vor stabili într-o cameră", a explicat Norli. În opinia acesteia, odată cu noua lege "majoritatea acestor femei nu vor avea suficient de mulţi clienţi în mod frecvent şi nu vor mai avea banii de care au nevoie".

Norli consideră că cele mai expuse sunt prostituatele norvegiene, cel mai adesea dependente de heroină, care au diferite probleme de sănătate şi sunt excluse din societate, şi că reintegrarea lor va fi foarte dificilă.

În ceea ce priveşte prostituatele străine, în special cele provenite din Nigeria, care vin să se prostitueze în Norvegia cu viză turistică, acestea "vor părăsi ţara şi vor continua să se prostitueze în alte zone din Europa". "Acest lucru nu face decât să mute problema în altă parte", consideră Norli. În plus, există temeri că prostituatel izolate vor risca şi mai mult să fie expuse la violenţe de clienţi.

"Există acest risc", a recunoscut viceministrul Aas-Hansen. "De aceea am avut o dezbatere amplă în Norvegia şi am stabilit un program de acţiune pentru ajutarea prostituatelor", a adăugat el. Planul prevede, printre altele, cursuri gratuite, asistenţă din partea poliţiei şi cure de dezintoxicare pentru femeile dependente de droguri sau alcoolice.

În ultimii ani, acţiunile de racolare a prostituatelor în centrul capitalei Oslo au devenit şi mai vizibile, ceea ce a antrenat o intensificare a apelurilor pentru interzicerea lor.

În Norvegia, care are o populaţie de 4,5 milioane de locuitori, asociaţiile estimează la 2.000-3.000 numărul prostituatelor, dintre care o mare parte lucrează pe stradă.

Legea norvegiană se bazează pe o reglementare adoptată în 1999 de către Suedia, a cărei eficienţă a fost apreciată de poliţie şi de unele asociaţii. În plus, Finlanda a adoptat o lege similară în 2006, iar Scoţia în 2007.

Sursa: Realitatea TV