Căsătoria şi numele de familie

Codul român al Familiei prevede că la momentul căsătoriei există trei opţiuni pentru numele de familie al celor doi soţi:

• Să-şi păstreze fiecare numele de până atunci (nu se schimbă nimic);

• Să ia numele unuia sau altuia dintre ei (cea mai răspândită situaţie);

• Numele lor reunite.

Câţi bărbaţi care şi-au schimbat numele de familie după cel al soţiei cunoaşteţi? Personal n-am auzit de asemenea exemple, dar cunosc multe femei care au ales să-şi păstreze numele de familie cu care s-au născut şi cu care au crescut.  Altele au nume compuse, formate din „numele de fată” şi numele soţului, de pildă Gabriela Vrânceanu-Firea sau Andreea Marin-Bănică.

Totuşi, practica cea mai răspândită este ca, prin căsătorie, femeia să-şi schimbe numele după cel al soţului, o reminiscenţă de pe vremea nu foarte îndepărtată în care femeile erau din punct de vedere legal sub tutela bărbaţilor - fie a tatălui, fie a soţului. Să ne amintim că în România femeile măritate au fost până în 1932 lipsite de capacitate civilă, asemenea minorilor şi a debililor mintali.

Iată pe scurt coordonatele condiţiei juridice a femeilor în secolul al XIX –lea conform Codului civil:

§ Conform articolului 195 din Codul Civil femeia datorează ascultare bărbatului.

§ Dacă femeia are avere şi dotă, administrarea ei se dă pe mâna soţului, care face ce vrea cu ea fără a da socoteală nimănui.

§ Conform articolului 199 din Codul Civil, averea femeii care nu e prevăzută în dotă, aşa-numita “parafernă”, nu poate să fie înstrăinată de către femeie fără acordul bărbatului.

§ Femeia nu poate da în judecată şi nici sta în proces cu cineva fără autorizaţia soţului.

§ Femeia nu poate nici să dea şi nici să primească bani sau alte lucruri de valoare; ea nu poate să primească sau să refuze moşteniri fără ştirea bărbatului.

§ În timp ce bărbatul are dreptul de a scoate bani din bancă, femeia nu are dreptul de a retrage bani fără consimţământul soţului, chiar dacă ea a avut dreptul de a deschide cont fără acest consimţământ.

§ Conform legii pensiilor, dacă soţul moare înainte de a împlini 15 ani vechime, soţia împreună cu copiii rămâneau fără pensie şi prin urmare, erau muritori de foame.

§ Dacă femeia cere despărţirea de soţ, legea nu-i permite să părăsească casa bărbatului în timpul litigiului oricât de periculoasă ar fi această şedere pentru ea.

§ Soţul are drept de custodie asupra copiilor indiferent de condiţia acestuia (oricât de decăzut ar fi acesta).

§ Femeia nu este subiect în acţiuni judiciare cu o singură excepţie: îşi poate face testamentul fără autorizaţia soţului!

(Liliana Popescu: "Condiţia femeii în secolul XIX – începutul secolului XX".)

Actualul Cod al Familiei, adoptat în timpul regimului comunist, prevede că în cadrul căsătoriei cei doi soţi se bucură de drepturi egale. De la lege la practica propriu-zisă este cale lungă, după cum ne arată şi acest amănunt, considerat de unii nesemnificativ, al alegerii numelui de familie.

Presiunea socială îşi spune cuvântul în perpetuarea "tradiţiei". Sunt multe femei care în mod conştient nu se consideră mai prejos faţă de soţii lor şi totuşi au renunţat la numele de familie la momentul căsătoriei. Ele îşi explică decizia fie prin faptul că „nu contează”, fie pentru că vor un nume comun pentru familie şi copii. Dar, orice s-ar spune, numele contează, fiind o parte convenţională prin care ne identificăm în societate. Modificarea lui în funcţie de statutul marital are multiple implicaţii, inclusiv în raporturile din interiorul familiei. În ce priveşte copilul, legea prevede şi o altă soluţie: atunci când părinţii au nume diferite, acesta poate să primească ambele nume de familie - dacă tatăl se cheamă Ionescu iar mama Mihalache, copilul se poate numi Ionescu-Mihalache.

Practica în alte ţări

Schimbarea numelui de familie prin căsătorie este foarte răspândită în ţările anglo-saxone. Într-o cercetare din 2007 întreprinsă de Conde Nast Bridal Media în Statele Unite se arată că 83% dintre americance au renunţat la numele lor prin căsătorie, 11% şi-au luat nume compuse şi doar 6% şi-au păstrat numele. Recent, câteva state din SUA au introdus posibilitatea ca bărbatul să-şi schimbe numele de familie după cel al soţiei, dar situaţia este rar întâlnită.

În Franţa, ţara din legislaţia căreia s-a inspirat codul civil român, femeile nu mai obişnuiesc să-şi schimbe numele prin căsătorie, însă copiii lor primesc adesea doar numele tatălui. Acelaşi lucru este valabil în Italia şi Grecia.

În Spania şi majoritatea ţărilor hispanice femeile nu-şi schimbă numele de familie prin căsătorie. Copiii născuţi în cadrul căsătoriei primesc două nume, primul este al tatălui, al doilea al mamei. De exemplu premierul actual al Spaniei se numeşte José Luis Rodríguez Zapatero. El are două nume de familie: Rodríguez (numele patern) şi Zapatero (numele matern). Din 1998 legislaţia spaniolă, iar din 2008 legislaţia chiliană, permit schimbarea ordinii celor două nume, numele matern putând fi primul. În acest mod moştenirea numelui de-a lungul generaţiilor poate fi atât matriliniară (după mamă) cât şi patriliniară (după tată).

În Portugalia, Brazilia şi Angola femeile nu-şi schimbă numele prin căsătorie iar toţi cetăţenii au oficial două nume de familie, unul matern şi altul patern, ca în Spania, cu diferenţa că în aceste ţări numele matern are întâietate. Să luăm ca exemplu numele preşedintelui Comisiei Europene: José Manuel Durão Barroso. Primul nume de familie este al mamei, Durão, iar cel de-al doilea este al tatălui, Barroso. Mai multe detalii despre numele portugheze aici.

În Rusia şi majoritatea ţărilor slave femeia adoptă numele de familie al soţului în varianţa feminină, de exemplu soţia fostului preşedinte al URSS Mihail Gorbaciov a dobândit la căsătorie numele Gorbaciova, cea a actualului premier rus Vladimir Putin pe cel de Putina (Lyudmila Putina).

Discriminarea femeilor la divorţ

Există în România o prevedere legală care, atunci când se ajunge la divorţ, provoacă nedreptăţi femeilor care şi-au schimbat numele . Femeile divorțate nu pot păstra numele dobândit în timpul căsătoriei în cazul în care fostul soț nu își dă acordul. Excepție fac VIP-urile și femeile care sunt personalități ştiinţifice, literare, muzicale ori artistice şi sunt cunoscute sub acest nume.

Dau ca exemplu cazul Monicăi Columbeanu care a cerut în cererea de divorţ să-şi păstreze numele de familie dobândit prin căsătorie. Legea nu le dă dreptul automat femeilor la acest lucru. Dacă Ionel Columbeanu nu este de acord, decizia o ia instanţa de judecată. Instanţa decide favorabil numai când la baza solicitării de păstrare a numelui stau motive temeinice, mai spune legea. 

Numele de familie este o parte importantă a identităţii unei persoane de aceea este nedrept să se ceară un "motiv temeinic" pentru a da dreptul la păstrarea numelui. O dată dobândit prin căsătorie, numele de familie nu mai aparține numai soțului, aparține ambilor soți, prin urmare femeia ar trebui să poată să-l păstreze și după divorț dacă așa vrea, indiferent de acceptul sau împotrivirea bărbatului.

Alte informaţii

• Speţă: Curtea de Apel Braşov privind cererea de păstrare a numelui dobândit prin căsătorie
• Studiu privind numele de familie în SUA: Emens, Elizabeth F., Changing Name Changing: Framing Rules and the Future of Marital Names. University of Chicago Law Review, Vol. 74, No. 3, Summer 2007.
• Wikipedia: Family name şi Married and maiden names

Invitaţie la "Academia Boemă"

Centrul FILIA, asociaţia din care fac parte, va iniţia de săptămâna viitoare o serie de evenimente lunare neconvenţionale sub titlul Academia Boemă, prin care vom putea cunoaşte, într-o manieră informală, femei care s-au remarcat în diverse domenii.

Discuţiile vor fi libere, la o cafea, la etajul 1 din cafeneaua Cafe Boheme din str. Căderea Bastiliei nr. 11 (vis-a-vis de ASE).

Miercuri, 23 martie, de la ora 19,00, la prima ediţie va fi invitată scriitoarea NORA IUGA (foto alăturată).

Moderatoare vor fi poeta Miruna Vlada şi preşedinta Filia, Oana Băluţă.

Academia Boemă este posibilă datorită efortului a două persoane entuziaste pe care ţin să le menţionez: Andreea Molocea şi Miruna Vlada. Le urez succes şi cât mai multe ediţii ale Academiei Boeme!

Mai jos puteţi vedea afişul pentru ediţia de miercuri şi dedesubt mai multe detalii despre eveniment şi despre scriitoarea Nora Iuga.

Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de Gen FILIA, SNSPA iniţiază

A C A D E M I A B O E M Ă ediţia I

Să descoperim femeile din cărţi!

Miercuri, 23 martie 2011, ora 19 vă aşteptăm în

Café BOHÈME (str. Căderea Bastiliei nr. 11, vis-a-vis de ASE) la o discuţie neconvenţională cu scriitoarea NORA IUGA

Moderatoare: Miruna Vlada (poetă) Oana Băluţă (preşedintă Centrul FILIA)

Ce este ACADEMIA BOEMĂ?

Trăim într-o lume a paradoxurilor. Când spunem mediu academic, ne imaginăm un spaţiu rigid, ultra-raţional, sterp, rupt de cotidian, ferecat într-un „turn de fildeş” al teoriilor. Iar când spunem boemă ne gândim la domeniul artistic, şi el rupt de lume, dar la cealaltă extremă, caracterizat prin naivitate, visare, iraţional, excese, dezordine, melancolie, ferecat de asemenea într-un alt „turn de fildeş”.

Centrul FILIA îşi propune cu acest proiect de dezbateri culturale să ne convingă pe toţi să coborâm din turnurile noastre de fildeş, reale sau închipuite, pentru a ne întâlni la o cafea şi a ne cunoaşte mai bine, pentru a depăşi preconcepţiile despre aceste lumi aparent antinomice – academic vs artistic.

Trăim cu sentimentul că zi de zi trec pe lângă noi oameni frumoşi, pe care nu avem răgazul să îi descoperim. Ne plângem tot timpul că spaţiul public nu ne oferă modele feminine veritabile, ci doar femei-obiect, însă uităm adesea că ţine de noi să alegem altceva şi să ne cultivăm alte modele, pe care le avem în jurul nostru din plin. Ne propunem astfel ca o dată pe lună să invitam la o cafea câte o femeie care s-a remarcat în domeniul său, care ne inspiră, şi în faţa căreia să reînvăţăm să facem exerciţii de recunoştinţă şi apreciere. Considerăm că aceasta este o nevoie atât a noastră, a celor din mediul academic, cât şi a femeilor extraordinare care merită să îşi cunoască admiratorii. Primele ediţii vor fi dedicate descoperirii femeilor fascinante care se ascund după coperţi – scriitoarelor contemporane din România.

Nu puteam începe mai glorios această serie de întâlniri decât invitând-o la o cafea pe provocatoarea NORA IUGA. Evenimentul e deschis publicului de orice fel, care vrea să o cunoască pe femeia Nora Iuga prin intermediul scriitoarei Nora Iuga. Vom vorbi liber şi necenzurat despre copilărie, feminitate, erotism, ficţiune, căsnicie, bătrâneţe, Berlin, Bucureşti, dragoste …. şi despre tot ceea ce ne va trece prin minte în prezenţa aburilor de cafea şi a scriitoarei Nora Iuga. Va fi şi o ocazie deosebită pentru a achiziţiona cele mai recente volume de poezie si proză cu autograful autoarei.

Va puteţi confirma prezenţa la Andreea Molocea andreea_molocea[at]yahoo[punct]com

Despre NORA IUGA

Nora Iuga este pseudonimul literar al Eleonorei Almosnino, (n. 4 ianuarie 1931, Bucureşti) poetă, romancieră, eseistă română și traducătoare din limba germană. Este soția poetului George Almosnino și mama balerinului Tiberiu Almosnino. Licențiată a Facultății de Filologie, specializarea Germanistică, Universitatea din București (1953).

I-a avut ca profesori pe Tudor Vianu și George Călinescu. Profesoară de limba germană între 1954 și 1955. Lucrează ca bibliograf la Biblioteca Centrală de stat, în perioada 1955-1969. Din 1969 până în 1977, a fost redactor la Editura Enciclopedică.

Jurnalista la ziarele de limba germană “Neuer Weg” și “Volk und Kultur” (1977-1986).

Din 1971 este membră a Uniunii Scriitorilor din România și membră PEN-Club. Sustine lecturi publice în străinătate și primește numeroase burse de creaţie.

La 79 de ani, Nora Iuga a devenit cel mai vârstnic blogger literar (www.noraiuga.wordpress.com). A câștigat în 2009 cea mai importantă bursă oferită de statul german unui scriitor străin: Deutscher Akademischer Austausch Dienst (DAAD). A publicat de-a lungul anilor peste 20 de volume de poezie si proză, a tradus peste 15 volume din literatura germana şi volumele ei au fost traduse in peste 10 limbi străine.

Cel mai trecent volum publicat de Nora Iuga este jurnalul "Berlinul meu e un monolog” apărut în decembrie 2010 la editura Cartea Românească.

Organizator: Centrul FILIA

Eveniment susţinut de: Avon, Café Boheme, Editura Polirom, Editura Cartea românească, Editura Casa de Pariuri Literare.

Parteneri media: Observator Cultural, Feminism România, Garbo, 121, Agenţia de Carte.

Congresul Femeilor din PNL

Scriu acest articol după ce am citit câte ceva despre congresul Organizaţiei de Femei din PNL de ieri, în urma căruia s-a ales o nouă conducere. În funcţia de preşedintă a fost aleasă Lucia Varga, care a avut-o ca şi contracandidată pe Zvetlana Preoteasa

N-am asistat la congres, dar din ce-a apărut în presă parcă am un deja-vu. Atitudinea liderilor liberali la Congresul Femeilor din PNL seamănă izbitor de mult cu cea din urmă cu câteva luni de la Congresul Femeilor PSD. Invitaţii bărbaţi s-au remarcat prin declaraţii deplasate, remarci erotico-senzuale presărate ici colo în discurs, prin glumiţe deocheate şi, în general, prin neseriozitatea cu care tratează prezenţa femeilor în politică.

Iată câteva declaraţii :

"Lungimea discursului trebuie să fie precum lungimea rochiei unei femei, suficient de lungă ca să acopere subiectul, dar totodată şi suficient de scurtă ca să stârnească interesul" - Călin Popescu Tăriceanu.

Oare chiar nu se pot abţine să se gândească la femei ca la obiecte sexuale tot timpul?

„O femeie învinsă e o femeie pe care ai pierdut-o. Dacă vrei să fie a ta, trebuie să o cucereşti" - Varujan Vosganian.

Penibil!

Cireaşa de pe tort a fost epigrama pe care a citit-o Mircea Ionescu Quintus în timp ce se aşteptau rezultatele votului:

„Stau pe plajă întinşi la soare/ Un bărbat şi-o fată mare/Când se lasă înserarea/ Mare mai era doar marea”. Câteva aplauze din sală l-au încurajat pe Quintus. „Le-am spus această epigramă unor bărbaţi şi nu au înţeles-o. Văd că dumneavoastră o înţelegeţi”.

Liderul partidului, Crin Antonescu pare-se s-a abţinut de la galanteriile clasice şi glumiţele cu tentă sexuală, în schimb nici nu le-a spus mare lucru doamnelor din sală: "Aveţi un grad mai mare decât bărbaţii de afecţiune, de sensibilitate, de empatie cu colegii, cu concetăţenii. Cred că nivelul de vocaţie a serviciului public este mai mare decât la noi (n.r. -bărbaţii). Vă rog să jucaţi un rol mai important în PNL, în administraţia locală, în Parlament sau Guvern”. Vă rog să…? De parcă femeile n-ar vrea să joace un rol mai important în administraţia locală, în Parlament sau Guvern. Dacă într-adevăr femeile sunt la fel sau chiar mai bune decât bărbaţii în aceste funcţii pentru că empatizează cu cetăţenii, ce face PNL pentru ca la alegerile viitoare, locale şi generale, femeile să nu mai reprezinte 5-10% din totalul candidaţilor propuşi pentru funcţiile de primar, consilier sau parlamentar? Ha? Că aşa, vă rog să … şi la revedere, e uşor de spus.

Ziceam la început că congresul Femeilor Liberale seamănă izbitor cu cel al Femeilor PSD care a avut loc în urmă cu câteva luni. Iată ce declarau liderii PSD atunci:

„Bărbaţii nu au cum să câştige niciun război cu femeile pentru că nu poţi câştiga un război atunci când eşti în fiecare noapte în pat cu duşmanul” - Victor Ponta

„Lunea dimineaţa, Daciana pleacă la Bruxelles, la Parlamentul European, cu avionul de ora 7, primul meu gând este: "Cine îmi face cafeaua?" – Victor Ponta

„După cât de îngrijit e un bărbat îţi dai seama cât de harnică e soţia lui” – Liviu Dragnea

„Să fie mai multe femei în politică pentru că la o femeie ai ce să vezi, pe când la un bărbat, nu” - Liviu Dragnea

S-au făcut aceleaşi insinuări prin care femeile sunt reduse la rolul de obiecte sexuale sau gospodine. Când vreodată o să auzim discursuri despre discriminarea de gen, societatea patriarhală în care femeile nu au aceleaşi şanse de a ajunge la vârf ca bărbaţii, în care înfruntă multiple greutăţi, în care muncesc dublu sau triplu pentru că în familie numai ele fac muncile din casă şi numai ele îngrijesc de copii, bolnavi şi bătrâni, suplinind serviciile sociale insuficiente (creşe, grădiniţe, spitale, azile)? Aceste congrese ne arată că de fapt problemele femeilor nici măcar nu sunt conştientizate la nivelul înalt al partidelor sau sunt tratate superficial şi la mişto.

Sunt monotone aceste congrese la care li închină omagii femeilor, fără nici un conţinut şi angajament serios. În care se ajunge invariabil ca femeile să fie tratate după aspectul fizic şi pe deasupra se mai trezeşte câte un glumeţ să spună bancuri deocheate la microfon.

Suntem egali?

La aniversarea a 100 de ani de când se celebrează Ziua Internaţională a Femeii, actorul britanic Daniel Craig (James Bond) s-a pus, la propriu, în rolul unei femei.

Agentul 007 apare într-un film scurt, de 2 minute, regizat de Sam Taylor-Wood („Nowhere Boy”) după un scenariu semnat Jane Goldman (Kick Ass). Voice-over-ul este asigurat de Judy Dench, care joacă în seria Bond pe şefa lui 007, personajul denumit M.

James Bond apare în prima parte a filmului îmbrăcat la costum în timp ce vocea feminină din fundal îi spune că a fi bărbat aduce avantaje. Înseamnă să câştigi mai mulţi bani, chiar pentru aceeaşi muncă, şi să ai mai multe şanse de a ajunge şef de companie sau lider politic. Ca bărbat eşti mai puţin judecat pentru comportament promiscuu şi e mult mai puţin probabil să fii agresat sexual. Spre deosebire de miile de femei care îşi pierd slujba când rămân însărcinate, ca bărbat nu te confrunţi aproape cu nici un risc în carieră dacă decizi să devii părinte. Şi nici dacă devii părinte în mod accidental.

James Bond, atât de afectuos cu femeile, este oare capabil să se pună în locul uneia?

În cea de-a doua parte, Daniel Craig apare în rolul unei atrăgătoare blonde. Vocea din fundal îi explică ce înseamnă să fii femeie.

În anul 2011, lucrurile în lume par a se fi schimbat. Şi totuşi cifrele ne arată că persistă numeroase inegalităţi între sexe. Femeile prestează 2/3 din activitatea desfăşurată la nivel mondial (plătită şi neplătită), dar câştigă 10% din venitul total şi deţin doar 1% din totalul proprietăţilor. Dar nu se limitează totul la bani şi putere. În jur de 70 de milioane de fete nu au acces la educaţie primară (două treimi din totalul analfabeţilor în lume sunt femei). Mii de fete sunt agresate în drum spre şcoală. Ca femei, ne temem să ieşim noaptea pe stradă. Unele dintre noi se tem să se întoarcă acasă, în propria casă: 1 din 4 femei este victimă a violenţei domestice. Numai în Marea Britanie, săptămânal, 2 femei sunt ucise de fostul sau actualul partener.

Aşadar, suntem egali?

Până când răspunsul nu va fi DA, nu trebuie să încetăm a ne întreba.

Filmul este parte a unei campanii din Marea Britanie denumită EQUALS. Mai multe detalii pe http://www.weareequals.org/

„Credem că este foarte importantă implicarea bărbaţilor în mişcarea pentru drepturile femeii şi EQUALS aduce împreună bărbaţi şi femei care promovează ideea de schimbare", a declarat Annie Lennox, implicată în organizarea campaniei.

Pe site-ul Realitatea tv ştirea despre această campanie a apărut la categoria ..."FUN/ MONDEN", subsecţiunea "DIVERTISMENT". A vorbi despre inegalităţile dintre femei şi bărbaţi este, deocamdată, o chestiune de divertisment pe canalele tv din România.

Vrem reprezentare, nu doar flori şi mărţişoare!

8 martie - Ziua Internaţională a Femeii - este sărbătorită în România cu flori şi cadouri oferite femeilor. Este o zi simbolică de recunoştinţă pentru contribuţia pe care acestea o au în familie, la locul muncă şi, în general, în societate.

Însă Ziua Internaţională a Femeii poate şi trebuie să fie şi un prilej de a pune în lumină problemele cu care femeile din România continuă să se confrunte, unele din aceste probleme fiind agravate în ultima perioadă de criza economică, de lipsa de interes politic şi de politici publice inadecvate.

Centrul FILIA, organizaţie nonguvernamentală din Bucureşti care militează pentru egalitatea de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi, atrage atenţia asupra câtorva din aceste probleme şi situaţii dezavantajoase:

• Femeile din România sunt mai prost plătite pentru aceeaşi muncă.
• Femeile din România constituie majoritatea angajaţilor din sectoarele bugetare cu salariile cele mai mici: asistenţă socială, învăţământ, sectorul medical.
• Femeile din România au risc de sărăcie mai crescut decât bărbaţii.
• Femeile din România sunt expuse violenţei domestice în creştere (aproape dublă faţă de 2005-2006).
• Femeile din România îndeplinesc majoritatea muncilor în gospodărie - calcă, spală, mătură, gătesc şi a sarcinilor de îngrijire: a copiilor, a bătrânilor, a bolnavilor - neplătite şi nevăzute (ocupând un loc « fruntaş» în Europa în ore de muncă domestică).

Implicarea reprezentanţilor politici în găsirea de soluţii care să conducă la ameliorarea acestor situaţii este aproape nulă. În ultima perioadă s-a înregistrat un regres în respectarea angajamentelor pe care România şi le-a asumat în raport cu Uniunea Europeană în asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. Situaţia actuală ne arată că:

• Politici şi bugete pentru asigurarea egalităţii de şanse (garantată prin Legea nr. 202/2002) NU sunt implementate, iar Agenţia Naţionala pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi a fost desfiinţată.
• Salariile, oricum scăzute, din asistenţă socială, învăţământ, sectorul medical au fost scăzute sau nu au mai fost plătite.
• Indemnizaţia pentru creşterea şi îngrijirea copiilor a fost scăzută.
• Prevederile privind concediul parental au fost supuse unor modificări severe, nepermis de bruşte şi defavorizante pentru femei.
• Servicii de îngrijire (creşe, grădiniţe, centre) accesibile NU sunt subvenţionate corespunzător de stat.
• Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei a fost desfiinţată în 2010 iar violenţa domestică a fost dată uitării.
• Adăposturi pentru victimele violenţei domestice nu sunt subvenţionate de stat.

Reprezentanţii politici le-au spus femeilor în 2010:

• că pamperşii sunt un moft.
• că îngrijirea copiilor în concediu parental înseamnă „ a sta acasă” .
• că adăposturi pentru femei victime ale violenţei domestice nu pot „apăsa” bugetul de stat.
• că grădiniţe, creşe sau centre de îngrijire nu vor fi subvenţionate suficient...să se descurce „familia” singură. Familia pe care, le asigură ei, o respectă şi o iubesc.
• că instituţiile responsabile pentru asigurarea egalităţii de şanse şi a combaterii violenţei domestice trebuie desfiinţate.
• ......despre diferenţele de venit dintre femei şi bărbaţi nu vorbesc şi nu îi interesează

Nevoile şi interesele femeilor, ca cetăţene cu drepturi şi obligaţii, nu sunt reprezentate corespunzător la nivel politic în România. Pentru femei nu sunt suficiente flori şi mărţişoare de 8 Martie, ci este nevoie de o reală reprezentare politică care să le îmbunătăţească viaţa şi perspectivele de viitor.

____________________

Reprezentantele FILIA, împreună cu un grup de voluntari, se vor afla în data de 8 martie, în intervalul orar 17,00 -20,00, în staţia de metrou Universităţii din Bucureşti, unde vor împărţi pliante şi vor discuta cu trecătorii despre realităţile cu care se confruntă femeile din România, despre reprezentarea acestor realităţi pe agenda publică şi despre semnificaţia Zilei de 8 Martie.

Update 09.03.2011

Link: FOTOGRAFII DE LA EVENIMENT

Gala femeilor rome „Priveşte-mă aşa cum sunt!”

7 martie 2011, ora 19.00, Palatul Copiilor (Sala Mică)

Agenția de Dezvoltare Comunitară „Împreună”, Centrul pentru Educaţie şi Dezvoltare Socială şi Asociaţia pentru Dezvoltare şi Incluziune Socială organizează luni, 7 martie, prima ediţie a Galei Femeilor Rome „Priveşte-mă aşa cum sunt!”, eveniment prilejuit de Ziua Internațională a Femeii.

Evenimentul promovează modele de femei rome care prin munca lor în diferite domenii de activitate contribuie la îmbunătăţirea vieţii comunităţilor de romi. Femei rome, mai puţin vizibile în societatea românească, vor fi premiate în cadrul Galei Femeilor Rome.

Gala lansează şi o campanie de strângere de fonduri pentru o mamă unică întreţinătoare a 4 copii din satul Piteasca, comuna Găneasa.

În cadrul galei vor cânta: Romano Butiq, Balkan Band, Mihaela Staicu, Ștefania Calonfir, pianistul Antonio Santos şi soprana Claudiana Călin Rotaru.

_________

Cei interesaţi sunt rugaţi să-şi confirme participarea pe email la adresa andreea.braga[at]agentiaimpreuna[punct]ro sau la telefon 021/21.00.539 .

_________

Update 09.03.2011

Gala a fost splendidă! Am văzut femei puternice, mândre de etnia lor şi dedicate total muncii pe care o fac. Au primit premii femei care alfabetizează romi, care predau limba romani, care îi ajută să aibă acces la servicii medicale sau la programe sociale. Au mai primit premii femei rome din poliţie, instituţii publice, servicii juridice şi din viaţa publică, culturală şi politică (da, există şi femei rome în politică, puţin vizibile). Şi nu în ultimul rând, a primit o distincţie specială o supravieţuitoare a Holocaustului, moment de maximă emoţie a galei, care a provocat, la propriu, lacrimi unor spectatori.

Şi artiştii care au cântat au fost surpriză plăcută - de la voci deosebite, la performaneţele la diverse instrumentele muzicale şi multe, multe altele.

Link: mai multe detalii şi fotografii de la eveniment.

FOTO 2

Texte feministe online

Au fost digitalizate şi sunt disponibile online cărţi, articole şi pamflete care au influenţat ideile feministe în a doua jumătate a secolului al XX-lea în spaţiul european. Prin proiectul FRAGEN (FRAmes on GENder) au fost strânse texte provenind din 29 de ţări din Europa (UE, plus Turcia şi Croaţia), sub coordonarea institutului Aletta din Amsterdam. De coordonarea digitalizării cărţilor în limba română s-au ocupat cu entuziasm două persoane: Diana Neaga şi Valentin Nicolescu.

Iată baza de date: FRAGEN database

În limba română sunt disponibile momentan următoarele cărţi:

• Nepretuitele femei : Publicistica feminista, Miroiu, Mihaela, 2006
• Drumul catre autonomie, Mihaela Miroiu, 2004
• Convenio. Despre natură, femei si morala, Mihaela Miroiu, 1996
• BiONGrafie, Laura Grünberg, 2008
• Din istoria feminismului romanesc Vol I, Stefania Mihailescu, 2002
• Din istoria feminismului romanesc Vol II, Stefania Mihailescu, 2006
• Nasterea : Istorii traite, Mihaela Miroiu şi Otilia Dragomir (coordonatoare), 2010
• Ultima inegalitate : Relatiile de gen in Romania, Vladimir Pasti; Mihaela Miroiu, 2003
• Politica sexelor, Liliana Popescu, 2004
• Excluderea sociala la intersectia dintre gen, etnicitate si clasa : O privire prin prisma sanatatii reproducerii la femeile Rome, Eniko Magyari-Vincze, 2006
• Politica duplicitatii : Controlul reproducerii in Romania lui Ceausescu, Gail Kligman, 2000