În săptămâna care a trecut a fost aglomeraţie de mesaje misogine în mass-media. Trei bărbaţi cu greutate în domeniile în care activează şi-au exprimat opinii demne de evul mediu despre femei.
Să le luăm pe rând.
Începem cu Dinu Patriciu. Celebrul său articol deja, în care critică noua alianţă dintre PNL şi PSD a fost întors pe toate părţile de comentatorii politici autohtoni dar nimeni nu a băgat de seamă mesajul dispreţuitor faţă de valoarea femeilor conţinut la final. Iată ce spune Patriciu:

Altfel, ajungem tot la vorbele lui Horia Rusu, deşi rostite cu mai bine de un deceniu în urmă, la fel de adevărate şi astăzi. „Provin dintr-un partid mic cu ambiţii mari şi am ajuns într-un partid mare cu ambiţii mici. Uneori, chiar am impresia că partidul nostru are un caracter preponderent feminin. Căci, pe de o parte, în relaţiile cu partenerii e sfios, ezitant, indecis, inconstant, chiar casnic, iar pe de altă parte e măcinat în interior de intrigi, bârfe, răzbunări pasionale. Cred că a sosit momentul să devină bărbat." Poate să -l cheme cum vrea. Eu îl aştept încă. (Adevărul)
Iată ideologia superiorităţii bărbaţilor în toată splendoarea sa! Ceea ce e caracteristic femeilor este situat undeva în latura negativă a caracterului uman. „A sosit momentul să devină bărbat”, spune Patriciu despre partidul său, citându-l pe Horia Rusu, adică să nu fie sfios, ezitant, indecis, inconstant, casnic iar în interior să nu fie măcinat de intrigi, bârfe, răzbunări pasionale, toate astea fiind caracteristice feminine. Patriciu se declară în articolul respectiv adeptul unui liberalism pur, ferit de combinaţiile democrat-liberalism sau social-liberalism. Cu siguranţă în stare pură se află concepţiile sale patriarhale prin care proclamă inferioritatea femininului faţă de masculin.

Al doilea destoinic care şi-a dezvăluit concepţiile retrograde despre rolul femeilor este şeful Deutsche Bank, Josef Ackermann.
Ackermann a declanşat o polemică în Germania declarând că, prin integrarea mai multor femei în conducerea băncii sale, aceasta ar deveni ‘mai colorată şi mai drăguţă’(„more colourful and prettier”).
În Germania se discută despre oportunitatea introducerii unor cote de gen în conducerea marilor companii, aşa cum există deja în Norvegia, Franţa şi Spania. Pe fondul acestor discuţii, Ackermann a recunoscut că în comitetul executiv al băncii sale nu există deocamdată nicio femeie dar, binevoitor, şi-a exprimat speranţa că într-o bună zi acesta o să devină … mai colorat şi mai drăguţ. Femei reduse la rolul de obiecte decorative şi infantilizate, asta a făcut prin declaraţia sa şeful Deutsche Bank. Nu-i de mirare că, cu asemenea concepţii, deşi în instituţia sa 44% din angajaţi sunt femei, doar 16% sunt în posturile de conducere şi niciuna n-a fost admisă în Comitetul Executiv.
Declaraţiile lui Ackermann pot fi considerate soft în comparaţie cu cele emanate prin România. De altfel, chiar la dezbaterea PD-L la care am fost în urmă cu două săptămâni l-am auzit pe Valeriu Stoica susţinând că viaţa publică românească ar câştiga o îmbunătăţire estetică dacă ar exista mai multe femei...

Tot săptămâna trecută am avut parte de cuvintele experte ale unui profesor doctor în psihiatrie în ce priveşte necesitatea ca moderatoarele TV să treacă examene psihice înainte de a apărea pe sticlă:
Nu sunt misogin, dar cred că femeile din mass-media ar trebui să fie ţinta unei astfel de legi. Nu mă refer doar la cele din televiziune, ci și la cele de la radio, fiindcă diferența nu este foarte mare. Am pacienți care au dezvoltat nevroze din pricina unor moderatoare de televiziune. Este incredibil. Mi-au spus că atunci când o văd pe cutare sau pe cutare le vine să spargă televizorul”, dezvăluie Florin Tudose.(Inpolitics)
Cum de doar femeile le provoacă asemenea nevroze pacienţilor domnului Tudose nu ni se explică. Măsurile aberante ale unor politicieni de la guvernare, majoritatea lor bărbaţi, n-or fi o cauză mai plauzibilă a nevrozelor din zilele noastre? Domnul Tudose se leagă de tonul strident al moderatoarelor tv, aşa cum a făcut de curând şi criticul literar Nicolae Manolescu (care se raporta erotic la respectivele moderatoare, spunând că i-au fisurat iremediabil idealul feminin). Mi se pare că domnul profesor a rămas blocat cu nasul în tratatele de psihiatrie din secolul al XIX-lea când comportamentul isteric era asociat exclusiv cu genul feminin (etimologic, grecescul „hysterion” înseamnă „uter”). Probabil din acest motiv, vădit discriminatoriu şi caduc în zilele noastre, domnul Tudose n-a inclus în diagnosticul lui şi moderatorii tv bărbaţi, dacă într-adevăr crede că de la tonul strident de la TV se trag problemele psihice ale pacienţilor săi.

















