Ne vedem azi la Marşul Panaramelor!

SLUTWALK BUCURESTI/ MARŞUL PANARAMELOR

6 OCTOMBRIE 2011

ORA 17.00 – Adunarea vis-a-vis de Tribunalul Bucureşti (fostul Junior), Bulevardul Unirii

-> ORA 18.00 – Plecare spre Piaţa Alba Iulia

DE CE?

Motivul 1:

În România are loc un viol la 4 ore, conform unor statistici ale Poliţiei Române. Neoficial cazurile sunt mult mai multe, pentru că victimele nu îndrăznesc să raporteze agresiunea de teama de a fi judecate, blamate, moralizate. Iar asta ni se pare “NORMAL”!?

Motivul 2:

Agresiunea stradală este continuă! Femeile sunt agresate verbal şi fizic oriunde: pe stradă, la metrou, acasă, la şcoală, la locul de muncă. Nu credem că există în România femeie care să nu fi cunoscut acest tip de violenţă.

Suntem furioase pentru că victimele acestor agresiuni sunt învinovăţite, arătate cu degetul!

Motivul 3:

Apelative precum „piţipoancă”, „leliţă balcanică”, „curvă”, „panaramă”, „târfă”, „păsăric㔄paraşută”, „ţigancă împuţită”, „păpuşă”, „pisi” fac parte din cotidian şi suntem obligate să le suportăm.

Motivul 4:

Blamarea victimei este o practică generalizată, adânc înrădăcinată în mintea celor mai mulţi români. „Majoritatea femeilor agresate pe stradă şi-au provocat agresorii cu un comportament de piţipoancă şi un caracter de leliţă balcanică, ar trebui să fie atente cu cine umblă şi cu cine intră în vorbă, nu să dea buzna la poliţie că au fost violate” – a afirmat prof. univ. dr. Tudorel Butoi, expert criminalist, într-o declaraţie oficială la Realitatea TV în 2010.

Motivul 5:

Sunt violate femei de la 80 de ani până la fete de 12 ani. Adică mame, surori, vecine, prietene, soţii, bunici, fiice. Acestea sunt „curvele” noastre??

Motiv final şi irefutabil:

Victimele agresiunilor sexuale nu sunt vinovate! Punct.

CINE?

MARŞUL PANARAMELOR sau SLUTWALK BUCURESTI?

Protestul (SlutWalk) a fost generat de afirmaţia unui reprezentant al Poliţiei Toronto din 24.01.2011: women should avoid dressing like sluts in order not to be victimized. Marşul a fost organizat pe 3 aprilie 2011 şi a strâns aproape 4000 de participanți. Astăzi sunt organizate mişcări similare în toată lumea, în oraşe din Canada, SUA, Marea Britanie, India, Australia, Olanda, Suedia, Danemarca, Brazilia, Noua Zeelanda, Cehia, Argentina, Mexic, Maroc, Africa de Sud, Singapore.

A AJUNS LA BUCUREŞTI!!

În România, manifestaţia e organizată de Asociaţia FRONT şi voluntarii, susţinută de Cercul de Lecturi Feministe, Grupul FIA, cu sprijinul www.feminism-romania.ro şi Blogul Medusei, deschisă oricui rezonează cu subiectul.

CE VREA?

-Să rupem tăcerea asupra agresiunii stradale!

-Să înceteze blamarea victimelor agresiunilor sexuale!

-Poliţia, sistemul medical şi justiţia să nu mai fie complici la aceste agresiuni, ci instituţii de suport pentru victime.

-Reprezentanții instituțiilor să ofere suport victimelor şi să le trateze cu demnitate, pentru a nu exista teama de a apela la ele!

-Să nu ne fie teamă să depunem plângere penală împotriva agresorilor!

-Să existe ajutor pentru victimele violenţei!

-Ca victime ale agresiunilor sexuale, să avem acces efectiv la servicii medicale şi consiliere psihologică!

-Să fie adoptat ordinul de restricție împotriva agresorilor!

-Violatorii să fie monitorizați ulterior punerii în libertate!

CAND?

6 OCTOMBRIE 2011 (JOI), ORA 17.00 – 19.00

UNDE?

Bucureşti – Bulevardul Unirii, vis-a-vis de Tribunalul Bucureşti (fostul Junior) -> Pţa. Alba Iulia.

CUM?

Civilizat! Cu pancarte, slogane, fluiere, tobe, porta-voce şi convingere!

Dobro şi Craioveanu, mitocănii misogine de dimineaţă

Bună dimineaţa, doamnelor!

Radio Guerrilla vă serveşte, în ediţia din 4 octombrie a emisiunii Guerrilla de Dimineaţă, o porţie de mitocănie misogină cu care să vă „înveselească” ziua şi nu care cumva să nu uitaţi în ce ţară trăiţi.

Doi simpatici, Mihai Dobrovolschi şi Vlad Craioveanu, se întreabă: „pe bune, există femei inteligente? Se mai fabrică?”. „Bă, sunt, dar sunt singure, nimeni nu le vrea!” Urmează hohote de râs. Apoi se întreabă „există extratereştri?”.

Un al treilea ins din studio, unul pe nume Matei, îi lămureşte: „staţi puţin, că dacă n-aţi văzut nu înseamnă că nu există”. I se răspunde: „aici nu este o glumă, Matei, femeia nu este făcută să fie inteligentă. Dacă e inteligentă e bolnavă!”.

După hohote prelungite, mai discută pe seama atractivităţii sexuale a femeilor proaste, după care emană prejudecăţi învechite despre feministe – feministele sunt lesbiene agresive, lipsite de tandreţe şi inteligenţă - pentru ca în cele din urmă să înceapă să caute femei inteligente din România: „Ra-Tatoiu”, „Udrea”…. „România are femei inteligente în viaţă?” – se tot întreabă cei de la Guerrilla. Urmează răspunsul „da, dar sunt scumpe, 200 – 300 de euro o oră”. Evident, urmează alte hohote de râs în studio după aşa glume „bune”. Finalizează prin a găsi totuşi câteva femei inteligente: Zoe Petre, Marie Rose Mociorniţă (dar doamna Mociorniţă nu e femeie, e zeiţă, zic ei), Aurora Liiceanu, Adriana Săftoiu, Andreea Esca. Asta nu înainte de a ajunge la „origini”, la Eva, o femeie inteligentă pentru că „l-a fraierit” pe Adam („dar nu mai bine rămânea ea proastă aşa?” – se întreabă retoric Craioveanu, încă o prejudecată că femeia dacă e inteligentă provoacă rele).

Cum zice prietena mea Andreea Molocea, oamenii ăştia încă mai cred că e cool să fii misogin. Aşa cum alţii cred că e de bonton să facă glume rasiste sau homofobe, şi ăştia de la Guerrilla, în ciuda pretenţiilor elitiste şi a ascultătorilor (inclusiv a ascultătoarelor) cu inteligenţă peste medie pe care aspiră să-i cucerească, nu se simt îngrădiţi să jignească femeile cu glume de şantierişti. Asta-i mass media quality din România? Trist.

Fragment guerrilla de dimineata - 4 oct. 2011

Asculta mai multe audio podcast

Uitasem să spun că la începutul discuţiei au tras cu noroi şi în Ana Aslan, insinuând că nu ea este inventatoarea cremelor Gerovital, ci bărba-su. Cum ar putea oare o femeie să inventeze ceva? Despre asta e vorba? „Amuzant”, ce să zic. Sper să-şi ia o amendă de la CNCD ca să avem de ce râde cu adevărat.

Institutul Cervantes a publicat un „ghid al comunicării non-sexiste”

Ghidul conţine o serie de reguli şi sugestii pentru a oferi un tratament lingvistic mai egalitar femeilor şi bărbaţilor şi a evita şi elimina sexismul din limbaj.

„Institutul Cervantes, instituţia publică spaniolă care se ocupă de promovarea limbii şi culturii spaniole în lume, nu poate trata cu indiferenţă folosirea limbii spaniole într-un mod care reflectă şi transmite idei şi atitudini discriminatorii faţă de femei” , consideră directoarea Institutului Cervantes, Carmen Caffarel.

Una din recomandările ghidului se referă la folosirea formelor la feminin în cazul profesiilor, ocupaţiilor şi funcţiilor ocupate de femei, atunci când aceste forme gramaticale există. Prin urmare, este de preferat să se spună „avocată”, „judecătoare”, „expertă”, „consilieră”, etc. Deşi mai rar decât în România, şi în Spania se spune despre femei că sunt „avocat” , „judecător” sau „expert”, ş.a., evitându-se în mod discriminatoriu forma feminină a substantivului.

La nivel comunitar, Parlamentul European a transmis în anul 2008 o serie de recomandări pentru folosirea limbajului neutru (nonsexist) în instituţiile Uniunii Europene, care cuprinde şi câteva reguli pentru limba română. Ele sunt disponibile pe pagina web: http://www.europarl.europa.eu/transl_es/RO/terminologie/buletin011.htm

________

Later edit

Cuprinsul şi primele pagini ale Ghidului comunicării non-sexiste, în original, pot fi vizualizate aici.

Întrebare retorică: peste câţi ani, decenii sau secole o să publice şi Academia Română aşa un ghid? Observaţi optimismul, n-am întrebat "peste câte milenii".:D

În 2010, Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse (desfiinţată de guvernul Boc între timp) a propus Institutului "Iorgu Iordan" din cadrul Academiei Române introducerea variantelor feminine ale numelor de profesii în Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR). Iniţiativa a rămas fără finalitate până acum.

Mai multe: Doctor, doctoră sau doctoriţă? Limba română le-ar putea face dreptate femeilor. Numele de profesii, trecute şi la feminin - ziarul Gândul, 5 mai 2010.

Votaţi proiectul „ALEG siguranţa”

Vă invit să votaţi proiectul „ALEG siguranţa” al asociaţiei A.L.E.G. Sibiu, având ca scop sprijinirea victimelor violenţei domestice şi a copiilor lor pentru depăşirea situaţiei de violenţă. Prin acest proiect, membrii asociaţiei A.L.E.G. şi-au propus să ofere victimelor servicii complexe axate pe recuperare în urma traumei, accesarea drepturilor şi câştigarea independenţei economice.

Detalii complete despre proiect: aici.

Proiectul „ALEG siguranţa” se află până pe 30 septembrie 2011 în competiţia de Granturi a băncii Raiffeisen, competiţie în urma căreia cele mai votate proiecte vor primi finanţarea de care au nevoie.

Ca să votaţi trebuie mai întâi să vă creaţi un cont de utilizator pe site-ul https://raiffeisencomunitati.ro/program-de-granturi iar - odată logaţi să accesaţi o hartă - alegeţi Sibiu - proiectul A.L.E.G.

Termen limită: 30 septembrie. Se poate vota o singură dată de pe o adresă de email.

Un film de văzut

"Gloria Steinem: In Her Own Words” - un film documentar produs de HBO, despre activista feministă Gloria Steinem, una din cele mai vizibile figuri ale mişcării de eliberare a femeilor (women's liberation movement) din anii ´60 şi ´70 din Statele Unite. Este co-fondatoarea, în anul 1971, a revistei feministe Ms. Magazine.

Filmul durează o oră.

Somebody stop Monica Tatoiu!

Celebra şi omniprezenta Monica Tatoiu a fost invitată să ia parte la Suceava la seminarul „Abordarea integratoare a principiului egalităţii de şanse în administraţia publică"care s-a desfăşurat astăzi, 16 septembrie, la sediul Prefecturii Suceava.

În timpul dezbaterilor nu a ratat momentul de a-şi expune teoriile sale despre cum s-a dezvoltat principiul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. Astfel, a explicat cum în anii ’50, în momentul în care economia era într-o creştere mult peste posibilităţile pieţei forţei de muncă majoritară masculină, s-a născut nevoia de a reduce costurile prin creşterea profitabilităţii. Acest lucru a determinat ca în anii ’60, în Statele Unite ale Americii, să ia naştere ideea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. „O analiză realizată de experţi din Statele Unite şi Marea Britanie, în general din ţările anglo-saxone unde revoluţia sexuală a fost cea mai puternică în anii ’60, a demonstrat că reducerea cheltuielilor administrative se poate face preponderent folosind femei, mai mult decât bărbaţi în administraţia publică”, a arătat Monica Tatoiu, care a explicat că femeia are o capacitate aparte la nivelul subconştientului său, de a eficientiza costurile, pentru că structural, ea este contabilul-şef al familiei sale. (Sursa)

Îi sugerez Monicăi Tatoiu să citească faimoasa carte „Mistica feminină” (The Feminine Mystique) scrisă de Betty Friedan în anii ´60. Va afla că masiva intrare pe piaţa muncii a femeilor din SUA s-a produs înainte, în timpul celui de-al doilea război mondial, când bărbaţii au plecat pe front iar industria americană a trebuit să găsească soluţii pentru a răspunde nevoii impetuoase de forţă de muncă pentru producţia de război. Însă în anii ´50 şi ´60, după întoarcerea bărbaţilor de pe front, s-a produs un regres în poziţiile ocupate de femei pe piaţa muncii. Bărbaţii şi-au revendicat şi recăpătat posturile deţinute înainte, iar multe femei, deşi urmaseră studii şi acumulaseră experienţă în diverse profesii, s-au retras în spaţiul domestic pentru a fi casnice şi mame. În perioada postbelică, explică Friedan în cartea sa, americancele au fost încurajate prin diverse căi, inclusiv prin cultura hollywoodiană, să devină soţii, mame şi casnice perfecte. Să aibă mulţi copii şi să-şi aştepte cu masa pusă soţii de la muncă. Baby-boom-ul din anii ´50 şi ´60 din SUA are legătură cu acest nou statut al femeilor din perioada de după război.

Ulterior, pe la sfârşitul anilor ´60, abandonarea statutului de casnică de către multe femei americane nu a fost rezultatul unui calcul rece de profitabilitate economică de tipul „femeile sunt mai chibzuite, hai să le angajăm în administraţie”. Fenomenul are legătură directă cu revoluţia sexuală pentru că această revoluţie se identifică cu revendicarea egalităţii între sexe, cu al doilea val de feminism şi cu utilizarea metodelor anticoncepţionale. Schimbarea n-au produs-o managerii obsedaţi de profit, ci femeile însele, prin preluarea controlului asupra corpului lor, asupra maternităţii şi prin revendicarea unei poziţii de egalitate cu bărbaţii în toate sferele. Există posibilitatea ca prezenţa lor mai numeroasă în domeniul administraţiei să se datoreze şi unui calcul, dar nu de tipul celui prezentat de Tatoiu. În unele domenii au fost preferate femeile pentru că ele au fost şi sunt tratate ca o mână de lucru mai ieftină. În prezent, în SUA, femeile câştigă în medie cu 23% mai puţin decât bărbaţii, deci angajarea lor în anumite domenii a însemnat, la modul cel mai cinic, o reducere a cheltuielilor cu personalul.

Ce m-a deranjat în mod deosebit în ştirea despre participarea Monicăi Tatoiu la seminarul de la Suceava a fost că această doamnă ne este prezentată ca fiind „cunoscută pentru activităţile în care este implicată privind promovarea femeii şi abordarea egalităţii de şanse”. Eu ştiu alte lucruri despre Monica Tatoiu. Ştiu că în urmă cu câţiva ani a declarat că nu-şi lasă angajatele să semneze contracte dacă sunt în perioada menstruaţiei, pentru că ciclul menstrual le afectează raţiunea. Ştiu că într-un interviu din 2010 descuraja participarea feminină în politică pentru că „e mai bine ca femeile să fie regizorii din spatele actorilor”. Acum, un an mai târziu, aceeaşi Tatoiu spune că ar fi bine ca femeile să fie minim 40% din parlamentari. Pe mine mă doare capul când o ascult pe această doamnă. Aş vrea să n-o mai aud vorbind nicăieri despre situaţia femeilor. Somebody stop her!

SlutWalk /Marşul Panaramelor la Bucureşti pe 6 octombrie

Pe 6 octombrie, începând cu ora 17,00, va avea loc în Bucureşti un Marş al Panaramelor, după modelul marşurilor SlutWalk din întreaga lume. Traseul nu este încă definitivat, depinzând şi de răspunsul Primăriei Capitalei. Iniţiatorii marşului sunt Asociaţia Front, Cercul de Lecturi Feministe şi FIA România.

Organizat iniţial în Toronto, Canada, la începutul acestui an şi repetat în zeci de oraşe din întreaga lume, SlutWalk este o manifestaţie împotriva blamării victimelor agresiunilor sexuale, împotriva învinovăţirii lor pornind de la felul cum se îmbracă, cum se poartă, pe unde şi la ce oră se plimbă pe stradă.

Un exemplu de blamare a victimelor a fost dat anul trecut şi de un reprezentant al Statului român, expertul criminalist prof. univ. Tudorel Butoi, care a declarat pe un post de televiziune că „majoritatea femeilor agresate pe stradă, în parcuri şi ascensoare şi-au provocat agresorii”. Că mare parte din victime sunt nişte piţipoance şi femei cu caracter de „leliţă balcanică” şi că femeile ar trebui „să fie atente pe unde umblă şi cu cine intră în vorbă, nu să dea buzna după aia la poliţie c-au fost violate”.

Aceasta este din păcate atitudinea pe care o au mare parte din reprezentanţii autorităţilor judiciare şi poliţieneşti din România, dar şi mulţi apropiaţi ai victimelor. În loc să dea vina pe agresori, ei se îndreaptă spre victime cu întrebări de genul „de ce te-ai îmbrăcat cu fustă scurtă?”, „ce căutai la ora aia pe stradă?”, „cine te-a pus să intri în clubul/barul ăla?”, ba mai mult, unii spun despre ele că sunt nişte panarame, curve, paraşute, acuzându-le pe ele de violenţele la care au fost supuse.

Prin urmare, o manifestaţie de tipul SlutWalk la Bucureşti este mai mult decât binevenită. Este nevoie să arătăm că nu suntem de acord cu învinovăţirea victimelor pentru agresiunile sexuale pe care le suferă şi că nu tolerăm nici un fel de astfel de agresiune.

La marş sunt invitate să participe cât mai multe organizaţii neguvernamentale şi persoane de orice vârstă, gen, etnie, orientare sexuală, opţiune religioasă, abilitate fizică sau ocupaţie. Ne-am dori să avem alături de noi şi persoane cu talente artistice care să dea marşului mai multă culoare şi un plus de creativitate. Vă puteţi îmbrăca în orice fel, nu există un cod vestimentar obligatoriu.

Confirmaţi participarea pe pagina de Facebook dedicată evenimentului.

Totodată, puteţi contribui la popularizarea evenimentului transmiţând cât mai multor persoane link-urile de pe Facebook, Twitter sau informaţia de mai jos.

...

MARŞUL PANARAMELOR

SLUTWALK BUCUREŞTI

DE CE

În România are loc un viol la 4 ore, conform unor statistici ale Poliţiei Române. Neoficial cazurile sunt mult mai multe, pentru că victimele nu îndrăznesc să raporteze agresiunea de teama de a fi judecate, blamate, moralizate.

Agresiunea stradală este continuă.

Femeile sunt agresate verbal şi fizic oriunde: pe stradă, la metrou, acasă, la şcoală, la locul de muncă. Nu credem că există femeie din România care să nu fi cunoscut acest tip de violenţă.

Apelative precum piţipoancă, leliţă balcanică, curvă, panaramă, târfă, paraşută, ţigancă împuţită, păpuşă, pisi, fac parte din cotidian şi suntem obligate să le suportăm.

Blamarea victimei este o practică generalizată, adânc înrădăcinată în mentalul colectiv. “Majoritatea femeilor agresate pe stradă şi-au provocat agresorii cu un comportament de piţipoancă şi un caracter de leliţă balcanică, ar trebui să fie atente cu cine umblă şi cu cine intră în vorbă, nu să dea buzna la poliţie că au fost violate” – a declarat Prof. Univ. Dr. Tudorel Butoi, expert criminalist, într-o declaraţie oficială la Realitatea TV în 2010.

Suspiciunea cu care sunt privite victimele violenţelor sexuale şi blamarea la care sunt supuse creează un climat care încurajează agresorii.

Sunt violate femei în vârstă de 80 de ani şi fete de 12 ani. Adică mame, surori, vecine, prietene, soţii, bunici, fiice. Acestea sunt “piţipoancele” noastre.

Este foarte frecvent violul comis de partenerii de viaţă, de colegi, prieteni, cunoscuţi. Imediat se înfiripă îndoiala. “Şi-a meritat-o”. Sigur a făcut ea ceva.

Ne-am săturat să vedem cum agresiunile sexuale sunt trecute cu vederea. Suntem furioase pentru că victimele acestor agresiuni sunt învinovăţite, arătate cu degetul.

Ne dorim să avem alături de noi cat mai multe persoane şi organizaţii pentru a lupta împreună împotriva agresiunilor sexuale asupra femeilor de orice ocupaţie, statut economic sau social, etnie, orientare sexuală, vârstă şi abilitate; să luptăm împotriva utilizării modului în care te îmbraci drept de criteriu care ne împarte în bune şi rele, în serioase şi uşuratice, în accesibile şi inabordabile; să denunţăm incorectitudinea, iresponsabilitatea şi lipsa de implicare a instituțiilor care, în loc să ajute victimele agresiunilor sexuale, le supun unor noi agresiuni şi umilinţe, în mod direct sau prin indiferenţă, necooperare şi prin aruncarea unei părţi din vină pe umerii lor.

Victimele agresiunilor sexuale nu sunt vinovate. Punct. Indiferent de cum arată, cu ce sunt îmbrăcate, la ce oră se plimbă noaptea, de unde sunt şi cum sunt ele ca persoane.

MANIFEST MARŞUL PANARAMELOR

Haideţi să rupem tăcerea asupra agresiunii stradale!

Să înceteze blamarea victimelor agresiunilor sexuale.

Poliţia, Sistemul Medical şi Justiția să nu mai fie complici la aceste agresiuni, ci instituţii de suport pentru victime.

Reprezentanții instituțiilor să ofere suport victimelor şi să le trateze cu demnitate pentru a nu ne fi teamă să apelam la ele.

Să nu ne fie teamă să depunem plângere penală împotriva agresorilor.

Să existe adăposturi pentru victimele violenţei domestice.

Ca victime ale agresiunilor sexuale, să avem acces efectiv la servicii medicale şi consiliere psihologică.

Să fie adoptat ordinul de restricție împotriva agresorilor.

Violatorii să fie monitorizați ulterior punerii în libertate.

CUM

Trebuie să mă îmbrac într-un anumit fel pentru a participa la SlutWalk Bucureşti?

Nu, pune pe tine ce haine vrei, oricât de multe sau de puţine. SlutWalk primeşte cu braţele deschise şi cu entuziasm pe toată lumea, oricât de îmbrăcată sau dezbrăcată, oricât de costumată şi colorată. Îmbracă-te totuşi destul de comod încât să te poţi mişca...nu uita că e vorba de un marş :)

• SlutWalk nu doreşte să promoveze ura şi deci nu folosim un limbaj care incită la ură.
• SlutWalk intenționează să revendice apelative precum panaramă, piţipoancă, târfă, paraşută, curvă şi să le folosească într-un mod pozitiv, care ne conferă putere şi respect.
• Facem referire la agresiune stradală şi agresiune sexuală, nu doar la viol.
• Nu punem problema agresiunii sexuale ca ceva înfăptuit numai de bărbaţi contra femeilor. Femeile constituie cel mai des ţinta iar bărbaţii cel mai des agresorii, dar sunt afectate persoanele de orice gen.
• Unele comunităţi/persoane se află la un mai mare risc de agresiune sexuală pe baza statutului lor, ocupaţiei, abilităţilor, nivelului de acces la servicii, rasei şi etniei, identităţii şi a altor factori. Noi vrem să punctăm acest lucru şi să ne adunăm la un loc, în toată diversitatea noastră, ca oameni care suntem afectaţi cu toţii. Vrem să fim uniţi şi încercăm să includem voci cât mai diverse în acest eveniment.
• Urmărim să folosim un limbaj cât mai inclusiv şi respectuos în discuţii despre cei afectaţi: femei/bărbaţi şi orice expresie de gen, comunităţi rasializate, persoane cu diferite abilităţi, etc.
• SlutWalk reprezintă o luare de poziţie înflăcărată şi paşnică prin care dorim să îi invităm pe ceilalţi la dialog.

CAND

6 octombrie 2011, între orele 17:00 – 19:00

UNDE

Centrul Bucureştiului. Traseul va fi anunţat ulterior.

CINE

Manifestaţie organizată de Asociaţia FRONT, Cercul de Lecturi Feministe, Grupul FIA.

Cu sprijinul: www.feminism-Romania.ro, Blogul Medusei.

Despre SlutWalk Toronto :

Protestul a fost generat de afirmaţia unui reprezentant al Poliţiei Toronto în 24.01.2011: “women should avoid dressing like sluts în order not to be victimized”. Marşul a fost organizat pe 3 aprilie 2011 şi a strâns aproape 4000 de participanți. Astăzi sunt organizate mişcări similare în toată lumea, în oraşe din Canada, SUA, Marea Britanie, India, Australia, Olanda, Suedia, Danemarca, Brazilia, Noua Zeelanda, Cehia, Argentina, Mexic, Maroc, Africa de Sud, Singapore.

Protestul are două direcţii. Pe de o parte, atragerea atenţiei asupra blamării victimelor agresiunilor sexuale, asupra violenţei structurale şi a toleranţei instituţionale.

Pe de altă parte, re-evaluarea termenului “slut” şi a opresiunii care rezultă din aplicarea acestei etichete. Femeile au dreptul să-şi afirme liber sexualitatea, fără să se simtă vinovate şi fără fie judecate.

Mai multe detalii:

http://www.slutwalktoronto.com/

http://www.facebook.com/SlutWalk

Despre cazul prof. univ. dr. Tudorel Butoi:

În 24.02.2010, în cadrul unei emisiuni live pe Realitatea TV, a declarat că majoritatea femeilor agresate pe stradă, în parcuri şi ascensoare, şi-au provocat agresorii cu un “comportament de piţipoancă şi un caracter de leliţă balcanică. Femeile ar trebui să fie atente pe unde umblă şi cu cine intră în vorbă, nu să dea buzna la politie ca au fost violate”.

Ca reacţie imediată, un grup de 30 de organizaţii neguvernamentale a depus o plângere la CNCD şi a fost creată pagina de Facebook “Susţinem plângerea împotriva prof.univ.dr. Tudorel Butoi” la care au aderat peste 2000 de persoane.

În octombrie 2010, CNCD a dat o hotărâre prin care sancţionează caracterul discriminatoriu al declaraţiilor expertului criminalist.

Hotărârea CNCD subliniază că declaraţiile sale „ ... trec dincolo de ceea ce ar fi necesar pentru prevenirea violenţei împotriva femeilor, transferând responsabilitatea victimelor. [...] efectul stereotipului promovat de reclamat este crearea unei temeri pentru femei de a recunoaşte un viol sau alte agresiuni fizice, ceea ce duce la nepedepsirea vinovaţilor, dar şi la crearea sentimentului de dezvinovăţire, mai mult, de impunitate pentru persoanele violente. Acest efect nu ajută prevenţia, ci persoanele care comit violenţe. Nu ajută nici victimele agresiunilor, ci îngreunează situaţia lor, prin modul în care sunt percepute în societate..."

Mai multe detalii:

http://www.facebook.com/group.php?gid=336504756853&v=wall

http://ecpi.ro/documents/Docs/hotarareCNCD.pdf

http://www.antidiscriminare.ro/home/

Cum apar femeile în mass media şi publicitatea din România – studiu ALTFEM

Astăzi a fost lansat raportul de cercetare media din cadrul proiectului "ALTFEM - o campanie pentru schimbarea imaginii femeii în societate". ALTFEM este un proiect cu finanţare europeană derulat în parteneriat de agenţia de publicitate TBWA/Bucureşti, Active Watch - Agenţia de monitorizare a Presei şi CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate.

Cercetarea s-a desfăşurat în perioada 15 februarie – 15 mai 2011 şi a vizat analiza felului cum sunt reflectate femeile de televiziuni, publicitate şi presa scrisă.

Emisiuni tv analizate: Happy Hour (Pro tv), Acces Direct (Antena 1), O dată-n viaţă (TVR1), Schimb de mame (Prima tv) şi Sinteza Zilei (Antena 3).

Reclame tv: cele difuzate de Antena 1, Antena 3, Prima tv, Pro tv, Realitatea tv şi TVR 1 în perioada 4 februarie – 2 martie şi 28 aprilie – 4 mai.

Publicaţii: Adevărul, Jurnalul Naţional, Libertatea şi Click.

Iată cum apar femeile în mass media şi publicitatea din România, conform raportului de cercetare:

În emisiunile tv analizate:

• În timp ce prezenţa femeilor şi bărbaţilor în emisiunile de divertisment este distribuită egal, în emisiunile de tip talk-show (unde se discută treburi serioase, nu-i aşa?), prezenţa femeilor în calitate de invitate este mult mai mică (în talk-show-uri doar 12% din invitaţi sunt femei, 88% bărbaţi)
• Viaţa personală este subiect de discuţie în mai mare măsură în cazul femeilor decât a bărbaţilor.
• Din punct de vedere al profesiilor, există domenii în care femeile nu sunt deloc reprezentate în niciuna din emisiunile analizate: administraţie publică, sectorul non-profit, poliţie, armată, sindicate.
• În general, ţintele aluziilor sexuale şi referirile la aspectele fizice din emisiunile televizate vizează femeile.
• În perioada analizată au fost identificate aproape 300 de referiri care conţin stereotipuri de gen. Cel mai des apar stereotipuri legate de statutul de gospodină al femeii şi de subordonare faţă de bărbat („femeile trebuie să stea la cratiţă”; „femeile aspiră la bani, statut, lucruri materiale”; „mamele nu au voie să greşească, trebuie să se sacrifice pentru copiii lor, ar trebui să aibă anumite restricţii, de exemplu să nu mai fie fotomodele”, „blondele nu sunt inteligente” şi multe altele).

În reclame:

• Cele mai multe acţiuni ale femeilor sunt domestice şi de îngrijire corporală. Bărbaţii apar mai degrabă în postura de personaje care aşteaptă să fie îngrijiţi, dar şi în situaţii de joc sau activităţi de timp liber.
• În ce priveşte voice-overul, analiza a reliefat că 59% dintre produsele şi serviciile prezentate în calupurile de publicitate sunt promovate de bărbaţi. Atunci când voice-overul aparţine unui expert, doar o treime sunt voci de femei.

În presa scrisă:

• Bărbaţii sunt actorii principali în articolele de presă scrisă (75%);
• Femeile apar mult mai puţin în ziarele generaliste decât în tabloide;
• În privinţa domeniului din care provin actorii principali ai articolelor, s-au evidenţiat discrepanţe în artă şi divertisment, domenii în care femeile sunt mai bine reprezentate, şi politică şi sport, două domenii în care bărbaţii sunt mult mai bine reprezentaţi.
• Analiza a reliefat că există o diferenţa semnificativă de gen în reprezentarea mediului de afaceri (9% - bărbaţi, 2% femei);
• Atât în cazul ziarelor generaliste, cât şi al tabloidelor, au fost identificate femei care beneficiază de notorietate mediatică, dar ale căror domenii profesionale nu au fost specificate (de exemplu Monica Columbeanu, Oana Zăvoranu).
• Experţii care apar în presa scrisă sunt în mai mare măsură de sex masculin (65%).

Prin urmare, în mass media românească femeile au un rol marcat de stereotipuri tradiţionaliste sau sexiste. Predomină discursul conservator (transmis prin glume, snoave, istorii de viaţă sau apel la cutumă) şi tendinţa de a prezenta femeie ca actor social care îşi dobândeşte statutul datorită asocierii cu un bărbat puternic sau datorită calităţilor fizice şi sexuale.

Link-uri:

• Raportul complet şi alte informaţii: Pagina web ALTFEM
• Jurnalul Naţional: Femeile văzute la televizor: de la gospodine la piţipoance sau dive
• Emisiune RFI: Mihaela Dedeoglu în dialog cu Irina Zamfirescu (expertă PR) şi Ionuţ Codreanu (coordonator proiect, ActiveWatch, Agenţia de monitorizare a presei).

Crin Antonescu: „La noi funcţionează principiul meritocraţiei, facem abstracţie de sex când vine vorba de politică”. Serios?

Liderul PNL, Crin Antonescu, a respins, în numele femeilor liberale, ideea stabilirii unor cote de gen în partid pentru desemnarea candidaţilor la alegerile locale şi parlamentare de anul viitor.

"Noi, liberalii, avem alt principiu, principiul meritocrației, facem abstracţie de sex, când vine vorba de politică. Femeile liberale vor sa acceadă în poziţii importante politic pe orice alt criterii decât acela ca le-a lăsat Dumnezeu femei şi nu le-a nenorocit să fie bărbaţi", a declarat Antonescu.

„Principiul meritocraţiei”! Ce frumos sună dar cât de idealist este! Mai întâi, să vedem candidaţii cu care PNL s-a prezentat la alegerile parlamentare uninominale din anul 2008: din 452 de candidaţi, femeile au fost 36, adică mai puţin de 8% din totalul candidaţilor.

• la Camera Deputaţilor, din 315 candidaţi PNL, 24 au fost femei (7,6%);
• la Senat, din 137 candidaţi PNL, 12 au fost femei (8,75%).

În urma alegerilor, PNL a obţinut 93 de mandate de parlamentar, din care 8 le-au revenit femeilor, în consecinţă femeile liberale au obţinut 8,6% din totalul mandatelor de parlamentar ale PNL. Este puţin? Nu, este foarte puţin! Dacă doar atâtea femei meritoase au fost în stare să găsească liberalii, înseamnă că PNL are o problemă de reprezentare a cetăţenilor, inclusiv a propriului electorat. Nu trebuie neaparat să adopte cote de gen, deşi această soluţie este cam singura care dă roade pe termen scurt şi mediu, însă o deschidere mai mare către femei ar fi necesară. O strategie de atragere a expertelor din business, mediul academic, administraţie, diplomaţie, etc. şi mecanisme de promovare internă în partid mai prietenoase cu femeile s-ar impune. 

Pe de altă parte, reprezentarea politică nu se limitează la principiul meritului. Este vorba de reprezentarea intereselor cetăţenilor şi de bunul mers al întregii societăţi. Toţi cetăţenii, femei şi bărbaţi, trebuie să respecte legile adoptate de Parlament, prin urmare ar fi corect ca toţi să aibă un cuvânt de spus în forul în care aceste legi sunt dezbătute şi adoptate. O reprezentare politică democratică trebuie să ţină cont nu doar de merite şi competenţe ci şi de reflectarea intereselor diferite ale cetăţenilor în baza genului de care aparţin, aşa cum se iau în calcul alte criterii. În prezent, se aplică criteriul geografic la desemnarea candidaţilor în alegeri şi criteriul etnic în alocarea unor locuri în Parlament.

PNL acceptă că cetăţenii pot avea interese diferite dacă provin din arii geografice diferite. PNL aplică principiul geografic la desemnarea candidaţilor, deşi ar fi posibil ca cei mai „merituoşi” să fie din Bucureşti, sau din Ardeal sau doar din Ardeal şi Oltenia. Tot aşa ar trebui să vadă că există interese politice diferite ale femeilor şi bărbaţilor. De exemplu, actualmente, ce altă explicaţie poate exista pentru trenarea de ani de zile a unor modificări fundamentale la legea de prevenire şi combatere a violenţei în familie decât aceea că peste 90% din parlamentari sunt bărbaţi iar ei nu empatizează în aceeaşi măsură cu victimele violenţei domestice? Sau optica masculină cu care se dezbat propunerile legislative de legalizare a prostituţiei? Sau absenţa unei legi a bonelor? În schimb, devine de importanţă maximă să dăm bani pentru stadioane şi săli de sport.

Desemnarea parlamentarilor nu se limitează la „principiul meritocraţiei”. Există 18 deputaţi care îşi obţin mandatele pentru că provin din rândul minorităţilor etnice naţionale iar în cazul lor, pe bună dreptate, mai presus de „principiul meritocraţiei” funcţionează cel al reprezentării politice a grupurilor etnice minoritare, grupuri care au interese şi puncte de vedere care pot fi diferite de cele ale majorităţii.

Revenind la principiul meritelor, ar trebui văzut că într-o societate patriarhală ca a noastră, evaluarea meritelor în multe domenii este afectată de apartenenţa la un gen sau altul. Cei care evaluează sunt de cele mai multe ori bărbaţi, iar ei perpetuează relaţiile de privilegiu, ierarhie şi subordonare existente. O femeie trebuie să muncească de trei ori până la de zece ori mai mult pentru a reuşi să urce în ierarhie, lucru recunoscut constant de femeile din organizaţiile politice. Principiul meritocraţiei nu poate fi aplicat în absenţa unor criterii de evaluare obiective, cu adevărat neutre la gen.

S-a sucit Ponta (în bine)

Aflat la Şcoala Politică a Femeilor din PSD care se desfăşoară în aceste zile la Mamaia, Victor Ponta s-a declarat favorabil introducerii unor cote de gen pentru alegerile parlamentare de anul viitor.

„Preşedintele PSD, Victor Ponta, le-a spus femeilor social-democrate, reunite la şcoala politică din Mamaia, că le va sprijini în stabilirea unei cote care să le fie alocate pentru candidaturi la alegerile din 2012.

Ponta a afirmat că este momentul ca această cotă, despre care s-a tot discutat în ultimii ani, să nu mai fie amânată.” - Adevărul

Nu e clar despre ce fel de cote este vorba: cote interne în partid sau cote stabilite prin legea electorală. De curând, chiar înaintea intrării în vacanţa parlamentară, deputaţii PSD, inclusiv deputatele,au votat împotriva proiectului Sulfinei Barbu (PD-L) de adoptare a unei legi prin care toate partidele şi formaţiunile politice să fie obligate ca la alegerile parlamentare să prezinte un procent de minim 40% candidaţi femei din totalul candidaturilor.

Cel mai interesant este faptul că Victor Ponta era în 2010 contrar ideii de a asigura o prezenţă minimală a femeilor în reprezentarea politică. Înaintea Consiliului Naţional al PSD prin care a câştigat funcţia de preşedinte al partidului, l-am întrebat pe Ponta prin intermediul site-ului Hotnews despre posibilitatea de a susţine cotele de 40% propuse de Rovana Plumb. Răspunsul său a fost următorul:

raspuns (Miercuri, 3 februarie 2010, 14:51)

Victor Ponta: am fost mult timp partizanul cotelor pentru femei si tineri in conducerea partidelor. Nu mai sunt la fel de convins acum, pentru ca trebuie sa ai si tineri si femei cu adevarat de valoare pe care sa-i promovezi si pe alte criterii decat ca sunt tineri sau sunt femei. Cred ca Angela Merkel sau Segolene Royal nu au fost promovate in propriile partide pe cote. Fac parte din generatia care nu mai are nici un fel de prejudecata sexista si cred ca o femeie in politica poate fi tot atat de buna sau tot atat de rea ca un barbat. (Sursa)

Geoană şi Năstase erau şi presupun că sunt în continuare, cel puţin declarativ, partizani ai asigurării unei reprezentări echilibrate a femeilor şi bărbaţilor în organele de conducere internă a partidului şi la desemnarea candidaturilor la alegerile parlamentare şi locale. Pe vremea când era preşedinte al PSD, Geoană a vorbit de „paritate de gen”, un concept despre care rar se discuta în politica dâmboviţeană. Tot Geoană, dacă vă mai amintiţi, visa la o echipă de „amazoane” cu care să câştige alegerile locale din 2008.

Victor Ponta a câştigat, la începutul anului 2010, funcţia de preşedinte al PSD şi de atunci a tratat rar problema reprezentării politice a femeilor, de cele mai multe ori într-un mod care lăsa să se întrevadă mari lacune în cunoaşterea subiectului.

Andreea Paul Vass de la PD-L a criticat discursul de astăzi al lui Ponta:Este oare credibil domnul Ponta în faţa femeilor social-democrate trăgând de fustele unor PDL-iste?

Împotriva sistemului de vot uninominal pur (majoritar)

O dată cu apropierea alegerilor parlamentare din 2012, s-au înteţit discuţiile, în special în rândul reprezentanţilor PD-L, pe marginea modificării Legii Electorale în direcţia trecerii la un sistem de vot uninominal necompensat de tipul FPTP (First past the post voting – Câştigătorul ia totul).

Din 2008, în România se votează în baza unui sistem uninominal mixt, parţial majoritar, parţial proporţional. Dacă vă aduceţi aminte, înaintea adoptării acestui sistem de vot, exista iluzia că prin votul uninominal oamenii nu vor mai vota corupţii, comuniştii, mafioţii şi alte triste figuri care populează Parlamentul României de mai bine de 20 de ani. Dar s-a văzut că sistemul de vot uninominal n-a împiedicat accesul în forul legislativ al unor personaje precum Şerban Mihăilescu (Micky Şpagă), Sorina Plăcintă, Iulian Orban, Dan Voiculescu, Cătălin Voicu şi alţii. Cei care susţin trecerea la un sistem de vot uninominal pur (sistem de vot majoritar), pot specula că prezenţa unor parlamentari cu imagine pătată s-ar datora părţii din sistem prin care redistribuirea mandatelor se face proporţional, în funcţie de voturile obţinute de partid la nivel de circumscripţie şi la nivel naţional. Acesta este principalul argument în favoarea trecerii la un sistem majoritar"pur".

De fapt, sistemul de vot uninominal majoritar are mai multe efecte negative, resimţite chiar în ţări cu tradiţie democratică îndelungată ca Marea Britanie şi SUA. La noi, în combinaţie cu cultura balcanică slab democratică şi profund coruptă, acest sistem de vot ar putea duce la naşterea unui sistem monstruos în care întreaga putere politică să fie acumulată perpetuu sau prin rotaţie de un grup restrâns de persoane care în acelaşi timp îşi asigură dominaţia asupra resurselor şi a capitalului pe căi ilicite, legătura politică-capital fiind foarte strânsă în România.

1. Sistemul de vot uninominal majoritar lasă pe scena politică doar două partide mari

Acesta este efectul negativ cel mai des invocat de cei care critică trecerea la un sistem FPTP. Dar, mai pe faţă, mai pe ascuns, acesta este motivul principal pentru care PD-L îşi doreşte acum modificarea legii electorale. PD-L s-ar salva de la un eşec electoral, preluând voturile acordate unor partide mai mici şi mizând pe prezenţa unor figuri locale notorii (şi posibil pe alte pârghii mai puţin legale). Bătălia electorală s-ar duce numai între PD-L şi USL, lucru care le-ar conveni de minune PD-L-iştilor. Celor două formaţiuni politice li s-ar adăuga UDMR care ar câştiga colegiile din Secuime. Cele mai afectate vor fi, cum ziceam, partidele mici (de exemplu Partidul Ecologist) care nu vor mai avea nicio şansă de a accede în Parlament. Un partid ca PNL ar risca pierderea unor voturi importante dacă se prezintă în alegeri în afara USL. Pluralitatea politică va fi implicit afectată iar o parte importantă din cetăţeni nu va fi reprezentată în forul legislativ.

2. Candidaţii sunt desemnaţi de partide în funcţie de notorietate şi bani

Acesta este un neajuns al sistemul de vot uninominal în general, atât al celui majoritar, cât şi al celui mixt actual din România. Partidele aleargă după candidaţi cu notorietate locală (foşti şi actuali primari, prefecţi, baroni locali) sau naţională (inclusiv vedete de televiziune, actori şi cântăreţi, foşti sportivi, etc.). În al doilea rând, în partide sunt preferaţi candidaţii cu resurse financiare, umane şi mediatice cât mai mari, transformând lupta electorală într-o competiţie în care cel fără bani şi alte resurse, dar mult mai pregătit politic, intelectual şi uman pentru a ocupa un scaun de parlamentar, este net dezavantajat.

3. Partidele văd un risc în a desemna candidaţi din grupuri discriminate sau minoritare

Sistemul de vot majoritar este statistic vorbind deosebit de nefavorabil reprezentării politice a femeilor. Liderii partidelor ezită să desemneze femeile pe post de candidaţi din cauza percepţiei că acestea nu au suficientă autoritate ca bărbaţii să ducă bătălia politică. În ţările cu sistem de vot majoritar, reprezentarea femeilor este deficitară, chiar şi atunci când se iau măsuri afirmative pentru a asigura prezenţa lor minimală. Un alt motiv al slabei lor prezenţe în rândul candidaţilor este acela că, aşa cum arătam anterior, sunt preferaţi candidaţii cu notorietate iar de cele mai multe ori cei care au deja experienţă politică sunt bărbaţi. Reînnoirea clasei politice este mult mai greoaie, o persoană outsider, chiar dacă şi-a dovedit competenţa într-un anumit domeniu şi este cunoscută şi apreciată la nivel intern în partid, va fi mai puţin preferată în faţa unui politician deja cunoscut la nivel local sau naţional, chiar dacă respectivul are un trecut criticabil.

În Franţa, de exemplu, singurele alegeri în care Legea Parităţii nu a dat suficiente roade au fost cele care folosesc sistemul de vot majoritar. La alegerile la care se aplică sistem de vot proporţional pe liste, acestea fiind alegerile locale şi municipale, o parte din alegerile pentru Senat şi alegerile europarlamentare, reprezentarea femei-bărbaţi este aproape paritară, în timp ce la alegerile uninominale prin sistem majoritar, respectiv cele pentru Adunarea Naţională (Camera inferioară a Parlamentului), procentul femeilor a fost de 12,5% la alegerile din 2002 şi 18,5% la alegerile din 2007. Asta cu toate că există o Lege a Parităţii care prevede sancţiuni financiare usturătoare în cazul în care un partid nu prezintă un număr aproximativ egal de candidaţi femei şi bărbaţi în alegeri. De teamă că partidul oponent deşi va încălca legea va câştiga un colegiu dacă numeşte un candidat bărbat, partidele, în special cele mari, se îndeamnă unele pe altele la nerespectarea legii parităţii.

Acestea sunt succint trei motive pentru care consider că sistemul de vot uninominal, mai ales cel majoritar, ar fi de evitat în România în perioada următoare. Nu suntem o ţară cu tradiţie democratică prea îndelungată ca să renunţăm la o parte din voturile exprimate la urne de dragul unei stabilităţi politice. Militez pentru o mai bună reprezentare a cetăţenilor, iar acest lucru se realizează prin votul proporţional, nu cel majoritar. Pragul electoral ar trebui scăzut pentru a permite şi altor voci să se exprime în Parlament. Legea partidelor politice ar trebui modificată pentru a nu mai pune atâtea beţe în roate constituirii de noi partide. În concluzie, prefer o reprezentare politică cât mai democratică, în locul a două partide mari controlate de o mână de oameni, o mână de băieţi deştepţi care ar face ce-ar vrea cu ţărişoara noastră.

Impropriu spus „Auditul Naţional al Serviciilor Sociale”

În perioada iulie – septembrie 2011 toate Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului (DGASPC), aflate în subordinea Consiliilor judeţene sunt supuse unui audit efectuat de Fundaţia Hope and Homes for Children (HHC) România şi Absolute Return for Kids (ARK)în parteneriat cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

Incorect analiza instituţională a fost denumită „Audit Naţional al Serviciilor Sociale”, deşi vizează doar auditarea serviciilor de protecţie a copilului. Se induce ideea că singurul obiectiv al DGASPC-urilor este în domeniul protecţiei copilului. Totuşi, cum rămâne cu auditarea celorlalte arii care intră în atribuţiile acestor direcţii judeţene: protecţia familiei (inclusiv prevenirea şi combaterea violenţei în familie), a persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum şi a oricăror persoane aflate în nevoie? Dacă aceste arii nu sunt şi ele auditate atunci denumirea de Audit Naţional al Serviciilor Sociale este improprie. Mai aproape de realitate ar fi denumirea„Auditul Serviciilor de Protecţie a Copilului”. Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale lasă să se înţeleagă că face mai mult decât face în realitate, ba, în mod periculos, focalizează întreaga activitate a acestor Direcţii judeţene înspre protecţia copilului, domeniu important desigur, dar nu singurul în care trebuie să intervină pentru asigurarea serviciilor sociale.

O auditare a serviciilor de prevenire şi combatere a violenţei în familie ar fi şi ea extrem de necesară întrucât guvernul le-a lăsat autorităţilor locale întreaga responsabilitate pentru acest domeniu iar cazurile de violenţă domestică s-au înmulţit. Cel mai probabil în multe judeţe un asemenea audit s-ar finaliza cu concluzia „nu se mai face nimic”, „s-au închis adăposturile pentru victimele violenţei în familie”, „s-au tăiat fondurile”, „nu s-a putut face nimic în cutare caz pentru că legea nu prevede ordinul de restricţie pentru agresor”, etc. O altă arie importantă de intervenţie a acestor direcţii ar trebui să fie, conform legii, asistenţa socială pentru prevenirea şi combaterea marginalizării sociale şi elaborarea programelor de acţiune antisărăcie. Sebastian Lăzăroiu, ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, bănuiesc că ştie foarte bine, în calitate de sociolog, că serviciile de asistenţă socială nu se limitează doar la asigurarea serviciilor de protecţie a drepturilor copilului. Ar face bine să schimbe denumirea acestui audit denumit inadecvat „Audit Naţional al Serviciilor Sociale”.

Linkuri:

• "Primul audit naţional al serviciilor sociale. Copiii din Direcţiile de Asistenţă Socială îşi vor spune părerea despre sistem"
• Ștefan Dărăbuș: Am inceput Auditul National al Serviciilor Sociale

Şeful IPJ Vâlcea şi femeile poliţiste

Şeful IPJ Vâlcea, chestorul Ion Stoica, a declarat luni că numărul de locuri pentru femei de la Academia de Poliţie ar trebui redus, întrucât "femeile după ce intră în poliţie stau puţin, nasc un copil, după doi ani de concediu mai fac unul şi te trezeşti că îţi rămân funcţiile ocupate atâţia ani".

"Nu am nimic cu femeile, din contră, îmi plac femeile, dar dacă vom merge pe ordine publică ne trebuie bărbaţi. Ori fetele sunt foarte silitoare şi deştepte, iar la examen, şansele fiind egale, reuşesc mai mult fetele. (...) Femeile, după ce intră în poliţie, stau puţin, nasc un copil, după doi ani de concediu mai fac unul şi te trezeşti că îţi rămân funcţiile ocupate atâţia ani, iar colegii lor trebuie să le preia atribuţiile. Pentru noi e foarte greu să lucrăm cu poliţiste pentru că au familii şi alte responsabilităţi. Ţin să menţionez că avem poliţiste foarte bune, care îşi fac treaba cum nu se poate mai bine. Dar în acelaşi timp sunt probleme în mediul rural şi toate vor să vină în mediul urban pentru că nu le mai convine cu naveta şi cu condiţiile precare. Aşadar, să fie femei, dar cu o anumită limită", a spus chestorul Ion Stoica.

Aşadar, două motive au fost invocate de şeful IPJ Vâlcea pentru limitarea accesului femeilor la posturile de agent de poliţie:

1. Femeile rămân gravide şi apoi pleacă în concediul de creştere a copilului

„După ce a născut, să zicem, doi copii, o femeie poliţist poate sta patru sau chiar să îşi prelungească Concediul Maternal la cinci ani. În tot acest răgaz, posturile lor rămân libere, nimeni nu poate fi repartizat pe postul respectiv".

2. Femeile nu s-ar adapta corespunzător la specificul muncii de poliţist

„Multe dintre ele nu se adaptează la problemele specifice muncii noastre. Femeile sunt foarte deştepte, isteţe, silitoare, dar majoritatea vor să aibă posturi la oraş, iar acest lucru nu se poate. La posturile din mediul rurale ele nu se adaptează, în primul rând condiţiile de igienă în lumea satului fiind cu totul altele decât la oraş". Sursa: Adevărul.

Ieri seară la emisiunea Ora de Ştiri de pe TVR2, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Interne, locotenentul Marius Militaru, a calificat propunerile lui Stoica ca aberante şi discriminatorii,declarând că instituţia pe care o reprezintă nu permite asemenea măsuri de excludere a femeilor. Şeful Blocului Naţional Sindical (BNS), Dumitru Costin, a condamnat la rândul său propunerile şefului IPJ Vâlcea printr-o intervenţie în cadrul aceleiaşi emisiuni tv.

Astăzi, o reacţie împotriva chestorului a avut-o Sulfina Barbu, preşedinta Organizaţiei de Femei a PD-L, care a anunţat că organizaţia sa va depune o plângere la Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării.

Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, prin intermediul direcţiei pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi (fosta agenţie a Egalităţii de Şanse între Femei şi Bărbaţi – ANES) a depus deja o plângere la CNCD.

La nivelul conducerii Poliţiei Române, mă refer la inspectorul general al IGP, chestorul Liviu Popa şi echipa sa managerială, nu s-a luat până la această oră nicio poziţie oficială şi nici nu s-a pus problema demiterii din funcţie a şefului IPJ Vâlcea.

În IPJ Vâlcea sunt 119 femei poliţiste şi 803 bărbaţi poliţişti. Noua reorganizare a poliţiei, prin înfiinţarea secţiilor de Poliţie Rurală, a presupus transferul multor femei poliţist din mediul urban, în cel rural.

Din punctul meu de vedere avem de-a face cu un caz clar de discriminare directă a femeilor cu un plus de gravitate ţinînd cont de funcţia pe care o ocupă chestorul Ion Stoica. Aducerea în discuţie a condiţiilor de igienă din mediul rural este ilară, de parcă la sate n-ar locui multe alte femei sau de parcă bărbaţii poliţişti de la oraşe, obişnuiţi cu apa curentă, n-ar putea avea aceleaşi probleme de adaptare atunci când sunt transferaţi în mediul rural.

Invocarea posturilor rămase blocate pe perioada concediului de creştere a copilului nu poate fi motiv de excludere sau limitare a accesului femeilor la ocuparea posturilor de agenţi de poliţie. În primul rând, legea prevede că acest tip de concediu poate fi luat nu numai de mame ci şi de taţi, de altfel existând la ora actuală taţi în concediu care îşi cresc copiii până la vârsta de doi ani. În al doilea rând, concediul de creştere a copilului este o politică socială a Statului român destinată creşterii şi îngrijirii copiilor nou născuţi şi sugari, nu un privilegiu al părinţilor. Dacă chestorul Ion Stoica este nemulţumit de perioada lungă a acestui concediu ar putea cere alocarea de fonduri din bugetul Poliţiei pentru construirea de creşe pentru copii angajaţilor, în acest mod stimulând întoarcerea angajaţilor mai devreme din concediul parental şi reconcilierea vieţii de familie cu munca a agenţilor de poliţie care au copii mici.

Chestorul a mai cerut şi egalizarea baremelor la probele fizice pentru admiterea la şcolile de agenţi de poliţie pentru fete şi băieţi, lăsând să se înţeleagă că ar fi o problemă cu performanţele fizice ale femeilor care ocupă posturile de execuţie din Poliţie. Propunerea nu ţine cont de faptul că la ora actuală un bun poliţist nu se mai defineşte doar prin forţa brută ci mai degrabă printr-o serie de aptitudini psihice şi intelectuale, dar nici de realitatea de pe teren, unde performanţele fizice ale multor poliţişti bărbaţi cu burţi proeminente lasă loc de dubii cu privire strict la aptitudinile lor fizice.

Drept model de urmat, atât chestorul Ion Stoica cât şi alţii ca el din Poliţia Română care tac şi-i dau tacit dreptate, ar trebui să ia seamă de politicile de recrutare a agenţilor de poliţie din ţările dezvoltate ca Franţa, Spania, Marea Britanie, ţări unde în ultimele decenii s-a marjat în mod expres pe atragerea femeilor înspre forţele de ordine, nu pe excluderea lor. Ba mai mult, în aceste ţări s-a înţeles că în unele intervenţii, cum ar fi în cazurile de violenţă în familie, viol sau agresiuni asupra minorilor, prezenţa femeilor în uniforma de poliţie facilitează colaborarea cu victimele şi soluţionarea cazurilor.

Femeile spun NU publicităţii ofensatoare

În perioada iulie – decembrie 2011, Centrul FILIA implementează proiectul „Femeile spun NU Publicităţii Ofensatoare” (Women say NO to Disrespectful Advertising!), finanţat de Ambasada Regatului Ţărilor de Jos.

Reprezentantele organizaţiei vor să dea un răspuns misoginismului, sexismului şi stereotipurilor de gen prezente în publicitatea românească şi ipostazelor deseori degradante în care sunt prezentate femeile, precum şi dispreţului exprimat faţă de ele şi de experienţele lor de viaţă.

Proiectul se va desfăşura pe mai multe planuri. Un prim plan îl constituie editare şi publicarea, în format electronic şi în varianta tipărită, a două volume: un volum de analize asupra imaginii femeilor în publicitatea românească actuală şi recentă, şi un al doilea volum cuprinzând un Catalog al Publicităţii din România. Catalogul va conţine o evidenţă a reclamelor vizate, a produselor promovate şi a agenţiilor de publicitate, precum şi scurte reacţii şi opinii.

Catalogul va fi postat pe un blog care va deveni o platformă deschisă femeilor (şi nu numai) de a-şi exprima în mod direct reacţiile faţă de maniera în care publicitatea românească le prezintă.

Tot în cadrul proiectului va fi realizată o cercetare calitativă, prin interviuri şi focus-grupuri cu femei cu vârste între 18 şi 55 de ani privind modul în care acestea percep şi răspund reclamelor prezentate (în baza selecţiei realizate de echipa proiectului).

În fazele ulterioare ale proiectului vor fi trimise scrisori deschise reprezentanţilor agenţiilor de publicitate, precum şi reprezentanţilor firmelor care comercializează produse promovate prin reclame ofensatoare la adresa femeilor. De asemenea va fi organizată o masă rotundă în cadrul căreia reprezentanţi ai agenţiilor de publicitate, ai firmelor, ONG-urilor, instituţiilor relevante în domeniu, alături de femeile consumatoare ale acelor produse vor identifica posibilităţi de îmbunătăţire a situaţiei actuale şi principii de bună practică.

Mai multe detalii vor fi oferite pe site-ul FILIA.

Înscrieri la Masterul „Politici, Gen şi Minorităţi” (SNSPA)

S-a dat startul la înscrierile pentru admiterea la masteratul în Politici, Gen şi Minorităţi de la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) din Bucureşti.

Masterul îl recomand tuturor celor interesaţi în aprofundarea cunoştinţelor despre teoriile feministe şi ale celor referitoare la minorităţile etnice şi religioase, care au absolvit în prealabil o facultate cu profil socio-uman.

Masterul „Politici, Gen şi Minorităţi” a fost fondat în urmă cu 11 ani şi este coordonat de doamna profesoară Mihaela Miroiu.

Înscrierile se fac în perioada 1 august – 10 septembrie 2011, exclusiv online pe pagina Facultăţii de Ştiinţe Politice a SNSPA: http://admitere-masterat.politice.ro/?q=admitere.

Pentru înscriere trebuie să vă creaţi un cont de utilizator după care să încărcaţi un CV detaliat şi un scurt eseu propriu (5-8 pagini) pe un subiect relaţionat cu problematica de gen şi minorităţi. Exemple de subiecte vizând problematica de gen găsiţi pe acest blog şi ar putea fi legate de: discriminarea de gen în educaţie, pe piaţa muncii, în politică, violenţa de gen, prostituţia, imaginea femeilor în media şi publicitate, statutul femeilor în comunism sau post-comunism, accesul femeilor la sănătate, limbajul sexist, situaţia femeilor rome (mariajele timpurii, educaţia, portretizarea în media, literatură şi cinematografie), sau a femeilor musulmane (de pildă vizavi de discuţiile actuale despre burka şi niqab) şi multe altele. Orice temă alegeţi, pentru scrierea eseului trebuie să consultaţi câteva cărţi şi materiale ştiinţifice care abordează respectiva temă. Ţinând cont de dimensiunile reduse ale eseului (sub 10 pagini) este bine ca tema să fie cât mai concretă, aşadar nu alegeţi ceva vag precum „femeile în politică”, ci ceva concret cum ar fi „Elena Udrea în politica românească, dintr-o perspectivă feministă”, de exemplu. Sau în loc de a scrie în general despre „avorturile din perioada comunistă” puteţi relata o experienţă din propria familie sau comunitate, dacă aveţi cunoştinţă despre aşa ceva, despre o femeie care a avortat clandestin în perioada comunistă (mătuşa, bunica, vecina de bloc) înscriind experienţa respectivă în contextul socio-politic de atunci.

Eseul va trebui să-l susţineţi în faţa unei comisii în perioada 12-16 septembrie 2011.

Linkuri:

• Admiterea la programele de master ale Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul SNSPA.
• Prezentarea Masterului PGM.

Succes!