România ar putea avea o femeie in funcţia de premier

...aşa se aude la bursa zvonurilor. Luaţi de citiţi aici:

Inpolitics: Ar numi-o Basescu pe Alexandra Gatej premier?

Pro şi contra: pensionare la 65 de ani pentru femei şi bărbaţi

Într-un articol din ediţia de azi a Cotidianul apar mai multe opinii interesante despre propunerea de egalizare a vârstei de pensionare a femeilor şi bărbaţilor. La momentul actual femeile se pensionează la 59 de ani iar bărbaţii la 64.

Cei care susţin că vârsta de pensionare a femeilor trebuie să fie mai mică spun că măsura este o compensare a faptului că femeile de-a lungul vieţii au un alt job, neremunerat, anume cel prestat în treburile casnice, îngrijirea copiilor şi a persoanelor în vărstă. Este o recunoaştere a muncii duble pe care o prestează femeile, acasă şi pe piaţa muncii.

Însă pensionarea mai devreme aduce cu sine şi o pensie mai mică şi de aceea există un nivel de sărăcie mai mare în rândul femeilor pensionate.

Soluţia, din punctul meu de vedere, dacă într-adevăr Statul vrea să facă o favoare femeilor, ar fi să li se lase acestora posibilitatea să aleagă. Cele care vor să muncească până la 65 de ani pentru a avea mai mulţi bani la bătrâneţe ar trebui lăsate să o facă iar cele care vor să iasă la 59 de ani, ca acum, la rândul lor să aibă această posibilitate.

Lia Olguţa Vasilescu (PSD), şefa Comisiei pentru Egalitate de Şanse din Senat, nu e de acord cu această soluţie, ea vrea să facă un bine femeilor cu forţa, să le oblige pe toate să iasă la pensie mai devreme, ignorând aspectele economice ale acestui sistem. Dânsa ignoră faptul că au existat femei în România care au dat Statul în judecată şi au câştigat dreptul de a se pensiona la aceeaşi vârstă cu bărbaţii.

Banca Mondială a recomandat României în urmă cu câteva zile să aducă la acelaşi nivel vârsta de pensionare a femeilor şi bărbaţilor.

Articolul din Cotidianul poate fi citit aici.

Femei rome la scăldat

Foto: Charlie.

De obicei în culturile tradiţionale rolul femeilor este atât de bine definit încât până şi vestimentaţia urmează nişte legi nescrise foarte stricte. Uneori sunt într-atât de stricte încât nu se pot abate de la ele nici pentru o baie în mare...

Modelul de conduită la care sunt supuse femeile rome este, în cele mai multe cazuri, unul foarte tradiţionalist.

Fetele rome de mici sunt învăţate să se supună bărbaţilor şi să aştepte mai puţin de la viaţă decât aceştia. Ele au o rată de şcolarizare mai mică şi mai mare de analfabetism. Sunt căsătorite de la vârste fragede apoi obligate, prin presiunea socială, să facă copii şi să-i crească după cum pot. În unele cazuri, în comunităţile tradiţionale, fetelor rome nu li se permite să intre în contact cu străinii decât în prezenţa unei rude de sex masculin.

.

."Femeile rome o duc mai rau decat barbatii romi, o data, ca sa nu mai vorbim in comparatie cu femeile romance sau majoritare. Nu vorbesc de putinele femei care sunt din familii foarte bogate sau de ghicitoarele, vrajitoarele sau cantaretele care castiga mult. Dar femeile simple, femeile obisnuite categoric o duc mai greu, pentru ca asa sunt societatile patriarhale. E clar ca femeia trebuie sa ingrijeasca de copii, sunt o multime de interdictii pentru femeie in familie, de tabuuri si, in acelasi timp, cam toate greutatile, si violenta, si toate celelalte ii apartin. Fetita este crescuta altfel decat baiatul. Baiatul este de la inceput privilegiat, fetita de foarte curand afla ca ea trebuie sa gateasca, sa fie o mamica in miniatura, sa aiba grija de fratii mai mici. Imediat dupa varsta de 10-11 ani, fetele se maturizeaza mult mai repede sau sunt fortate sa se maturizeze, devin obiect de schimb pentru familie, in societatile foarte traditionale. Vor fi casatorite, se va realiza o alianta cu o alta familie, deci parintii, tatal, familia vor avea de beneficiat, daca o pazesc si daca e apreciata si valorizata. De aceea, o fata la 12 ani e deja gatita intr-un anumit fel, are podoabe, e pazita de fratii ceilalti, nu are voie sa intre in legatura cu altii si foarte curand va fi maritata. Cam asta e scenariul pentru o fata dintr-o familie traditionala." (LETITIA MARK, presedinta Asociatiei Femeilor Tiganci "Pentru Copiii Nostri", citeste articolul complet aici).

Realitatea tv nu mă priveşte

Realitatea tv anunţă pe pagina online că a lansat un sondaj "inedit" prin care doreşte să afle care ar fi femeile din România care ar avea o şansă în cursa pentru Cotroceni.
Totodată ne invită să ne spunem părerea despre candidatura unei femei la preşedinţia României.

În primul rând, cei de la Realitatea tv n-au aflat că pe acest blog am lansat în urmă cu mai multe luni un asemenea sondaj. Păi se poate?
.
Doi la mână, acum la modul serios, opţiunile pe care le oferă sondajul Realitatea tv sunt foarte limitate şi are omisiuni impardonabile.

Sondaj Realitatea tv :

Ce femeie ar putea ajunge preşedinte al României?
ROBERTA ANASTASE
ECATERINA ANDRONESCU
ELENA BĂSESCU
MONICA COLUMBEANU
MONICA IACOB RIDZI
LAURA KOVESI
MONICA MACOVEI
MONA MUSCĂ
MONICA TATOIU
ELENA UDREA


Monica Tatoiu?! Monica Columbeanu!!! Mă face să cred că autorul sondajului se ocupă de fapt de secţiunea de mondenităţi, nu de politică. Mă mir că nu le-a pus şi pe Sexy Brăileanca, Laura Andreşan sau Nikita.

Lipsesc femei cu care ne putem mândri în politica românească, care ar putea fi adevărate modele de urmat şi de alte românce dornice să facă o carieră în politică bazându-se pe forţele proprii, pe competenţe, specializări şi excelenţă şi nu pe favoritisme sau rubedenii.

Sondajul meu lansat în luna mai s-a încheiat cu următoarele rezultate:

Ce femeie ai vedea în funcţia de preşedinte al României:
Anca Boagiu: 30 de voturi
Renate Weber: 14 voturi
Adriana Săftoiu: 11 voturi
Principesa Margareta: 9 voturi
Corina Creţu: 6 voturi
Monica Macovei: 5 voturi
Norica Nicolai: 4 voturi
Mariana Câmpeanu: 3 voturi
Elena Udrea şi Ecaterina Andronescu: 2 voturi
Rovana Plumb: 1 vot
Sulfina Barbu, Elena Băsescu, Roberta Anastase: 0 voturi

*Faptul că pe primul loc a ieşit doamna Anca Boagiu s-a datorat contribuţiei (prea) generoase a Organizaţiei PD-L sector 2 care şi-a mobilizat membrii la vot.

În sondajul Realitatea tv însă nu apare nici Anca Boagiu, Renate Weber, Principesa Margareta, Corina Creţu sau Adriana Săftoiu. Nu apare nici Norica Nicolai sau Sulfina Barbu. Nu apar nici femei devenite vizibile de curând, precum Alina Gorghiu sau Andreea Vass. În schimb, prin nu ştiu ce schemă ciudată, redactorii Realitatea tv au ales s-o introducă pe Monica Columbeanu, cumva i se pregăteşte o carieră plină de "succesuri" în politică?

Totodată apare Mona Muscă care nu mai are treabă cu politica de ani buni de zile.

Realitatea tv promovează incompetenţa
Sondajul acesta este o dovadă în plus că cei de la Realitatea sunt preocupaţi de can-can-uri şi superficialitate şi că nu-i interesează cu adevărat să scoată la înaintare oamenii competenţi şi pregătiţi. Încă un exemplu.
Astăzi la sesiunea inaugurală a Parlamentului European, camerele de filmat i-au căutat obsesiv pe Becali, Vadim şi Eba. Nimeni n-a vorbit de Adrian Severin, Adina Vălean şi nici măcar de Monica Macovei, unii din europarlamentarii care vor reprezenta cu siguranţă mai bine şi mai consistent România decât primii trei.

Politica noastră, politica lor

Sabina Fati scrie un editorial în ediţia de azi a României Libere despre femeile din politica românească în comparaţie cu femeile din politica altor state. Face o comparaţie trasă de păr între Elena Udrea şi Angela Merkel, Monica Iacob Ridzi şi Dalia Grybauskaite (preşedinta Lituaniei), între Roberta Anastase, Daciana Sarbu, EBA pe de o parte şi Jadranka Kosor, noul prim ministru al Croaţiei, pe de alta.

Editorialul poate fi citit aici.

De ce spun că e o comparaţie trasă de păr. Pentru că Sabina Fati se opreşte numai la acele femei din politica românească a căror ascensiune e pusă mai degrabă pe seama favorurilor şi a nepotismului decât pe competenţe şi pe o specializare într-un anumit domeniu. Există însă în politica românească multe femei cu experienţă în spate şi merite care le recomandă pentru funcţiile pe care le ocupă şi despre care editorialul nu aminteşte: Renate Weber, Monica Macovei, Ecaterina Andronescu, Adina Vălean, Adriana Săftoiu sunt câteva dintre ele.

De-alde Ridzi, Udrea şi Eba există şi prin Occident, e suficient să ne uităm în politica italiană.

Şi mai e ceva, cât la sută din politicienii bărbaţi din România au ajuns în politică pe merite? Şi ce competenţe excepţionale au aceştia? Dacă am ajuns s-o comparăm pe Udrea cu Merkel, poate ar trebui să facem aşa şi o comparaţie între Băsescu şi Obama, Emil Boc şi Gordon Brown, Mazăre, Vanghelie, Videanu pe de o parte şi Barroso sau Javier Solana pe de alta.

M-am săturat de generalizări. Nu putem vorbi despre „femeile din politică” şi să amintim doar de Ridzi, Udrea şi Eba. E contraproductiv, simplist şi neadevărat. Şi n-ar trebui să pretindem ca 100% din femeile din politica românească să fi acces la funcţii doar pe merite şi să ne facem că nu vedem că 80% din politicienii bărbaţi sunt promovaţi pe cu totul alte criterii decât diplomele şi specializările lor deosebite.

Traficul de persoane se poate ascunde în spatele unei feţe prietenoase

Poate ţi s-a propus un loc de muncă avantajos în străinătate, care să-ţi aducă satisfacţii profesionale şi personale. Poate că ţi-a fost oferit chiar de către iubitul tău sau un prieten apropiat şi care ambalează informaţia astfel încât totul să pară strălucitor la o primă vedere. Dar cât de sigură poţi fi că totul e roz, chiar dacă este vorba de o persoană de încredere, care îţi întinde o mână de ajutor?

Acesta este scenariul campaniei "Omul cu două feţe" lansate azi de Poliţia Română, campanie care are ca scop prevenirea exploatării sexuale a femeilor şi a altor forme pe care le îmbracă traficul de persoane (munca forţată sau obligarea la practicarea cerşetoriei).

Pe larg aici.

Nici Boureanu nu se poate abţine! Jigniri misogine la adresa Alinei Gorghiu.

După ce săptămâna trecută, la înfiinţarea Comisiei parlamentare pentru anchetarea cazului Ridzi, Gelu Vişan de la PD-L a hărţuit-o pe preşedinta Comisiei, Alina Gorghiu, azi, la a doua şedinţă a Comisiei, un alt PD-L-ist, Cristian Boureanu, nu s-a lasat mai prejos şi a apelat şi el la recuzita misogină pentru a o pune la pământ pe tânăra liberală.

În toiul discuţiilor Boureanu nu i-a dat voie Alinei Gorghiu să intervină, zicându-i nici mai mult nici mai puţin decât: „nu mă întrerupeţi... domnişorică!”

Apelativul a provocat rumoare în sală. Aura Vasile (PSD) i-a reproşat lui Boureanu că jigneşte membrii comisiei, însă Boureanu a răspuns: "Este un cuvânt din DEX foarte delicat şi foarte frumos". "Să-l păstraţi pentru soţia dumneavoastră!", a replicat Gorghiu vizibil afectată, însă Boureanu a continuat în acelaşi registru. "Discutăm de soţii sau de amanţi? Dacă intrăm în chestiuni de familie, sunteţi într-o situaţie delicată", a afirmat democrat-liberalul. (Cotidianul)

Ştim prea bine ce minoritate reprezintă femeile în Parlamentul României, ele fiind doar 9,7% din totalul parlamentarilor. Altfel spus, 90,3% din parlamentari sunt bărbaţi. Atunci când o reprezentantă a acestei minorităţi încearcă să îşi desfăşoare activitatea, faptul că e femeie este speculat în mod josnic de adversarii bărbaţii. S-a văzut şi în cazul Robertei Anastase, dar devine cu atât mai evident în cazul Alinei Gorghiu. În timpul disputelor din Parlament, există parlamentari bărbaţi care, neavând alte argumente şi „arme de luptă” împotriva adversarilor politici de sex feminin, recurg la ultima şi cea mai urâtă armă: misoginismul. Această atitudine este mai evidentă sau mai mascată, depinde de cât de abil este cel care o mânuieşte. Gelu Vişan săptămâna trecută a fost ceva mai abil decât colegul Boureanu. El i-a vorbit Alinei Gorghiu despre ce-ar fi să fie „pasională”, i-a dat de înţeles că ştie ce relaţii intime are şi i-a cerut să nu mai fie aşa încrâncenată că „nu-i stă bine”. Tonul prea familiar şi insinuările au fost o formă de hărţuire a preşedintei Comisiei, deşi poate acest lucru nu a fost evident pentru toată lumea.

Astăzi însă Cristian Boureanu a demonstrat ce înseamnă să fii misogin pe faţă. El a apelat la recuzita forte adresându-i-se Alinei Gorghiu cu apelativul „domnişorică” apoi a părăsit complet tema dezbaterii pentru a pune în discuţie relaţiile intime ale tinerei liberale. Toate acestea în toiul unor discuţii din cadrul unei comisii de anchetă din Parlamentul României!

Mă întreb, ce-i de făcut cu aceste specimene?

Tinerii din PSD Cluj vor organiza o (mini) campanie impotriva discriminării de gen

Tinerii Social-Democraţi clujeni vor organiza mâine o campanie de sensibilizare inclusă în cadrul unui proiect de combatere a discriminării pe bază de sex. Timp de 2 ore ei vor împărţi fluturaşi cu mesajul „Nu te lăsa călcată în picioare” şi informaţii despre o fundaţie care acordă consiliere femeilor agresate.

De asemeni, se pare că patru sau cinci tinere social-democrate se vor întinde pe spate pe asfalt, susţinînd astfel sloganul acţiunii, „Nu te lăsa călcată în picioare”.

Potrivit Deliei Sfechiş, membră a TSD Cluj, acţiunea e una feministă şi are ca scop informarea populaţiei, conştientizarea şi sensibilizarea cu privire la femeile abuzate domestic, violate, discriminate la locul de muncă sau supuse traficului de carne vie.

.

Mai multe:

Cotidianul PSD Cluj trimite femeile abuzate la consiliere

Napocanews: Campanie de sensibilizare: „Nu te lăsa călcată în picioare"

Foaia Transilvană: Pesedistele se întind pe asfalt împotriva discriminării

Burqa – închisoarea ambulantă – pe punctul de a fi interzisă în Franţa

Dezbaterea despre burqa a început în urmă cu o lună în Adunarea Naţională când deputatul André Guérin a iniţiat un proiect de interzicere prin lege a apariţiei în spaţiul public cu acest tip de vestimentaţie. André Guérin spune că interzicerea nu reprezintă o măsură împotriva femeilor şi nici împotriva islamului. Din contră, este o mână întinsă acestora. Aceaste forme de vestimentaţie închid pur şi simplu corpul şi mintea femeilor, devenind nişte „închisori ambulante”.

Împreună cu Guerin, alţi 57 de parlamentari francezi reprezentând diferite partide, de stânga, centru şi de dreapta, au căzut de acord că burqa este un afront la adresa libertăţii femeii şi afirmării feminităţii. Femeia acopertă cu burqa se află într-o situaţie de recluziune, excludere şi de umilinţă.

Acestui demers i s-a alăturat în urmă cu o săptămână şi preşedintele Nicolas Sarkozy: „nu putem accepta femei prizoniere în spatele unor gratii, separate de viaţa socială, fără identitate. Nu aceasta este ideea pe care Republica Franceză o are despre demnitatea femeii. Burka nu este binevenită în Franţa”, a spus Sarkozy.

Pentru a nu exista confuzii, trebuie amintit că vălul islamic este de mai multe feluri. Dintre toate, burqa (uneori scris "burka") este cel mai opresiv pentru femei pentru că le obligă să se acopere complet, inclusiv să-şi ascundă ochii.

Ilustrativ, acestea sunt câteva din formele sub care se întâlneşte pe glob vălul islamic:

Fotografii cu femei purtând burqa :

Burqa este interzisă deja în Suedia, Italia şi Olanda.

Monica Columbeanu, trofeul oferit de Nati Meir

Credeţi că România se poate lăsa mai prejos decât Italia lui Berlusconi unde femeile – obiect sexual sunt folosite pentru a vinde şi a promova orice? Nati Meir, un candidat despre care n-a auzit multă lume, s-a gândit că formula de succes care îl va scoate din anonimat în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din toamnă sunt femeile – trofeu. El şi-a anunţat candidatura în urmă cu ceva timp înconjurat de un grup de sirene semi-dezbrăcate cărora le-a îndesat bancnote în chiloţei.

Pentru a aduna semnăturile necesare depunerii candidaturii a apelat la o femeie – obiect sexual cu notorietate, Monica Columbeanu, pe care a numit-o purtătoarea sa de cuvânt.

Mai nou, cu toate că mai sunt luni bune până la lansarea oficială a campaniei electorale, Nati Meir o oferă ca trofeu pe Monica Columbeanu celui care îi va compune un inm de campanie. El a lansat astăzi un concurs intitulat sugestiv „O vrei pe Monica la masă?” în care premiul I constă într-o cină romantică cu Monica sau cu el, la alegere.

Misoginism a la Gelu Vişan (PD-L)

Ieri s-a înfiinţat în Parlamentul României o comisie de investigare a felului cum Monica Iacob Ridzi a cheltuit banii Ministerului Tineretului şi Sportului.

Evident, PD-L-iştii au încercat pe toate căile să tergiverseze înfiinţarea comisiei, ajungând inclusiv la hărţuirea preşedintei comisiei, Alina Gorghiu de la PNL, pe care au asaltat-o cu glumiţe deocheate şi remarci deplasate.

Campionul vociferărilor împotriva anchetării ministrei Tineretului şi Sportului a fost, potrivit ziarului Gândul, deputatul Gelu Vişan. Când Alina Gorghiu i-a reproşat că ar fi prea pasional în vorbire, individul i-a replicat cu perversitate „V-aţi dori să fiţi pasională!” apoi i-a transmis ei şi lui Bogdan Olteanu, membri din partea PNL că „relaţiile între membrii comisiei sunt interzise total!”, pe fundalul chicotelilor celor de la PD-L.

Seria „glumiţelor” a continuat. „Nu mai fiţi aşa încrâncenată, că nu vă stă bine! Fiţi mai zâmbitoare!” i-a transmis Gelu Vişan liberalei Alina Gorghiu.

Nu ştiu cum rezistă Alina Gorghiu în faţa asalturilor de acest gen. Nici nu ştii ce replici să dai unor indivizi precum acest Gelu Vişan, care sunt puşi acolo să facă o treabă şi transformă totul într-un circ şi o caterincă de cea mai joasă speţă.

Neagu Djuvara: "Sunt foarte feminist"

"Cînd m-am întors în ţară şi am văzut primul parlament pe care l-am avut, cel de dinainte de mai ’90, m-am întristat. Din 200 de parlamentari, era o singură femeie. E aiurea să vezi aşa ceva cînd vii din Occident."

Restul aici.

Conferinţă Bruxelles (II)

Conferinţa de la Bruxelles de săptămâna aceasta despre efectele crizei şi egalitatea de gen la nivel european a fost, cred, o modalitate de a strânge rândurile pentru cei care lucrează în domeniu şi de a se simţi împreună mai puternici în faţa crizei. Au participat persoane la nivel înalt, de la comisarul Vladimir Spidla, la vicepreşedinta Comisiei Europene, Margot Wallström, la miniştri şi secretari de Stat în ministere de resort şi până la reprezentanţi ai sindicatelor şi ONG-urilor.

Despre criză s-a vorbit în special în prima parte a conferinţei. Atât ministra Egalităţii de Şanse din Spania cât şi cea din Austria, precum şi comisarul Spidla au fost de acord că această criză poate fi o oportunitate pentru atingerea egalităţii de şanse pentru că modelul economic actual va fi schimbat iar în cel nou rolul femeilor va putea tinde să fie egal cu cel al bărbaţilor.

Rămân în continuare multe probleme la nivel european: o rată de ocupare mai mică a femeilor pe piaţa muncii, o infra-reprezentare a femeilor în posturi de decizie, asta în ciuda faptului că 60% din totalul absolvenţilor de învăţământ superior sunt de sex feminin, precarietatea joburilor ocupate de multe femei (part-time, la negru, mai prost plătite), violenţa de gen şi traficul de persoane şi altele.

Unii dintre vorbitori au venit cu multe date şi informaţii tehnice despre ceea ce fac, alţii au preferat un discurs mai cald, aproape informal. Este cazul lui Jose Mendes Bota, portughez la origine, care ocupă funcţia de vice-preşedinte al Comisiei pentru Egalitate de Şanse între femei şi bărbaţi din Parlamentului European, care a luat cuvântul în timpul sesiunii despre stoparea violenţei împotriva femeilor. El şi-a început discursul mărturisind că se simte vinovat. Se simte vinovat pentru că deşi mâinile sale nu au lovit niciodată o femeie, mult timp n-a făcut nimic pentru a-i împiedica pe alţii să o facă. La un moment dat a făcut parte dintr-o campanie care încerca să contracareze pe perioada campionatului de fotbal din Germania din 2006 importarea unui mare număr de femei pentru a exercita prostituţia. Abia atunci a realizat că nu a făcut nimic pentru a rupe tăcerea şi pentru a face ceva pentru a stopa violenţa împotriva femeilor. A devenit vice-preşedinte al Comisiei pentru Egalitate de Şanse din Parlamentul European şi a început să vadă că era inacceptabil acel comportament, acea lipsă de acţiune. Atunci a realizat şi faptul că era singur, că nu mulţi bărbaţi se implicau în astfel de acţiuni. Este important să fie atraşi cât mai mulţi bărbaţi în susţinerea acestei cauze pentru că ei se află în acest moment în cele mai multe posturi de conducere, nu numai în politică şi economie ci şi în universităţi şi cluburi de sport.

S-au iscat şi mici dispute la un moment dat în timpul sesiunii despre femei în bussines. La masa de discuţii au fost invitate două femei susţinătoare introducerii cotelor în Consiliile de Administraţie ale marilor companii şi de asemeni doi bărbaţi, reprezentanţi ai companiilor, care s-au declarat împotriva acestei măsuri. Prin cote se înţelege un procent minim de reprezentare a femeilor în anumite posturi de conducere. În Norvegia a intrat în vigoare o lege care obligă marile companii să aibă în componenţa Consiliilor de Administraţie minim 40% reprezentanţi ai unui sex (adică minim 40% femei sau minim 40% bărbaţi). Deşi la început legea a iscat multe critici, ele încet încet au început să dispară pentru că s-a constatat că echipele de conducere mai diversificate dau un randament mai mare şi sunt mai creative. De asemeni femeile care înainte se mulţumeau să stea în umbră au început să aspire la mai mult şi să-şi valorifice mai bine potenţialul. Reprezentanţii bărbaţi de la această sesiune a conferinţei, unul de la Coca Cola, altul de la Sodexo, au fost de acord cu faptul că echipele mixte sunt mai bune şi că în plus prin prezenţa femeilor compania poate răspunde mai bine nevoilor clienţilor, însă nici n-au vrut să audă de introducerea cotelor. Au susţinut până la sfârşit că numărul femeilor în posturi de decizie trebuie să crească prin libera concurenţă şi exemple bune.

În a doua zi a conferinţei, ultima, s-a vorbit despre ce se face în ţările membre UE pentru aplicarea Foii de parcurs pentru egalitatea de şanse. La fel ca în prima zi, s-a remarcat o distanţă mare între ce fac unele ţări din Europa de Vest, în special cele nordice, cele mai avansate, şi modestia acţiunilor în ţările din Est. Pe de o parte, reprezentante din Belgia şi Suedia, la fel ca ministra spaniolă în ziua precedentă, au arătat că în ţările lor toate legile, bugetele şi acţiunile guvernamentale sunt evaluate din punct de vedere al impactului de gen. În Belgia se face un „gender test”, adică la fiecare proiect de lege trebuie văzut impactul asupra egalităţii între femei şi bărbaţi. În Spania toate politicile publice trebuie să ţină cont de principiul egalităţii de şanse, inclusiv judecătorii şi cei din organele poliţieneşti. Sunt alocate resurse bugetare, fără de care nu s-ar putea dezvolta programe pe termen mediu şi lung. Acestea sunt posibile pentru că există voinţă politică în această direcţie. Pe de altă parte, vorbitoarele din Europa de Est au arătat că mai este mult până când principiul egalităţii de şanse va fi efectiv luat în seamă în ţările lor. O reprezentantă din Slovenia a cerut ca ţărilor membre UE să li se exercite mai multe presiuni de la nivel european, să fie cerute rapoarte mai concrete şi rezultate măsurabile. În acelaşi timp a cerut reprezentanţilor UE să aibă în vedere elaborarea de manuale şi să existe exemple de bune practici care să ajute şi ţările din Est să facă progrese.

Per total a fost o conferinţă fructuoasă la care cei care activează în domeniu au putut să-şi împărtăşească experienţele şi să se pună de acord asupra acţiunilor viitoare.

Din partea României însă reprezentarea nu a fost la nivel foarte înalt. Şefa ANES-ului (Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi) nu a putut să asiste cu toate că apărea pe lista participanţilor. De la ANES a venit doar o funcţionară care însă, bănuiesc, nu are prea mare putere de decizie (nu că doamna Moţa ar fi avut cine ştie ce putere la nivel politic în ţara asta). Din partea ONG-urilor am participat eu şi doamna Barbalată de la Fundaţia Pro-women de la Iaşi, o doamnă foarte interesată de subiectele dezbătute.

Un gust amar mi l-a lăsat reprezentanta sindicatului CNSLR Frăţia, pe nume Maria Eugenia Barna, PSD-istă, care s-a dus la Bruxelles ca să facă turism, nimic altceva. Nu a apărut la conferinţă decât la ora mesei şi la cină, în rest cred că nici nu a intrat în sala unde aveau loc dezbaterile.

Conferinţă Bruxelles (I)

Aseară am revenit de la Bruxelles de la conferinţa „Equality between women and men in a time of change” despre care sper să am timp să scriu mai multe şi în următoarele zile.

A fost o conferinţă despre politica UE în domeniul egalităţii de gen la care s-a vorbit mult despre criză şi adaptarea priorităţilor UE în acest domeniu în funcţie de noile realităţi economice. S-a vorbit despre cum afectează criza participarea femeilor pe piaţa muncii şi despre cum poate deveni ea o oportunitate pentru eliminarea inegalităţilor. Totodată s-a discutat despre lupta împotriva violenţei de gen, bunele practici din diverse ţări, strategiile la nivelul UE şi naţional pentru reducerea diferenţelor salariale între femei şi bărbaţi, creşterea ratei de ocupare a femeilor, flexibilizarea orarului de muncă şi alte mijloace pentru a ajuta la concilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie, etc.

S-au spus lucruri interesante, frumoase, s-au făcut multe propuneri de viitor, totuşi am avut permanent impresia că Europa de Vest şi Europa de Est sunt două lumi complet diferite în acest domeniu, lucru care nu se vede prea clar la Bruxelles. Toţi stau cu ochii pe ţările – model în acest domeniu, cum ar fi ţările scandinave, Spania sau Marea Britanie şi prea puţini se uită la situaţia din fostele ţări comuniste. Au fost câteva vorbitoare din Est, una din Slovenia şi alta din Ungaria, care mi-au întărit convingerea că noi, cei din fostele ţări comuniste, suntem departe de ceea ce îşi propun cei din instituţiile UE să facă în domeniul egalităţii de şanse. Ce fac în acest moment guvernele din Suedia sau Norvegia mi se pare la distanţă de ani – lumină faţă de noi, cei din ţările estice UE. În următorii ani se vor înmulţi presiunile din partea diverselor instituţii UE, începând cu recent creata instituţie în acest domeniu (European Institute for Gender Equality) şi terminând cu Comisia Europeană şi Parlamentul European, pentru a face efective concepte care deocamdată sunt cvasi ignorate la noi, cum ar fi cel de „gender mainstreaming” sau cel de „transversalitate de gen”.

Impresia mea este că ţările din fostul bloc comunist dau în acest moment o falsă imagine asupra ceea ce fac în domeniul egalităţii de şanse, asta pentru că dincolo de legislaţie, strategii, responsabili şi declaraţii, rămân foarte puţine lucruri cu care se pot mândri. În ţările din Est avem clasicele forme fără fond făcute pentru a da bine, dar lipsite de efectivitate. De exemplu în România avem Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi (ANES), wow, suntem în rândul lumii, dar vai, în realitate este o instituţie care nu face mai nimic. Este o instituţie lipsită de fonduri de la buget care lucrează la câteva proiecte finanţate din fonduri structurale. În comparaţie, în Suedia există un Minister al Egalităţii de Şanse între Femei şi Bărbaţi cu un buget de 40 de milioane de euro anual care îi permite o bogată activitate în acest domeniu. Avem şi noi în România o lege pentru egalitatea de şanse, dar în ciuda acestea se fac în continuare grosolane discriminări la adresa femeilor fără să scandalizeze pe multă lume. La conferinţa la care am participat, vorbitoarele şi vorbitorii păreau de acord că în ţările UE nu se mai practică o discriminare directă la adresa femeilor, ci una indirectă. Lucru care nu e valabil în România, am numeroase exemple în acest sens, de pildă recenta discriminare pe care Poliţia Română a făcut-o la angajarea a 1200 de agenţi de poliţie (din cele 1200 de posturi scoase la concurs, 1140 erau pentru bărbaţi, 60 pentru femei, separare inacceptabilă, inechitabilă şi nejustificată).

.

Sunt multe alte impresii şi idei pe care le-am avut participând la conferinţa asta, promit să revin şi cu alte articole dacă voi avea timp.

Şi eu pe acolo:

Poliandria salveză România!

Un clip foarte bun de promovare turistică a României. În el puteţi afla lucruri absurde, ca de exemplu că România este singura ţară din lume în care femeile au dreptul legal de a se mărita cu patru bărbaţi în acelaşi timp.

Da, da, veniţi în România, ţara în care bărbaţii cresc copii, gătesc, spală, dau cu mopul. Singura ţară din lume în care bărbaţii îşi schimbă numele la căsătorie după cel al femeilor. Hai, veniţi, România e singura ţară în care s-a reinventat matriarhatul!

"Oamenii de la televizor ar trebui să ne sprijine măcar moral, nu să râdă de noi"

O bătrână de etnie romă a apărut în ziua alegerilor pe site-ul BBC News şi pe Der Spiegel, ca o imagine “exotică” a României la urnele de vot. Imagini de genul ăsta circulă deseori în presa internatională şi nu sunt o batjocoră la adresa nimănui. Aveam şi eu prin calculator o fotografie de la nişte alegeri din Grecia cu nişte bătrâne. Le salvasem la un moment dat pentru că mi s-au părut interesante.

În schimb reacţiile din presa română, de pe forumurile şi paginile online ale ziarelor au fost adevărata batjocoră la adresa femeii. S-au repezit mulţi să-şi pună mâinile în cap şi să se vaite că a fost stricată imaginea României şi că ne-am făcut de râs.

Reporterii de la Antena 3 au dat de urmele femeii. Trăieşte într-un sat numit Băleni – Români, are 64 de ani, e bolnavă şi foarte săracă. Trăieşte din vânzarea de fier vechi şi din când în când din munca la câmp. Interviul cu ea dezvăluie o femeie lucidă, modestă şi cu bun simţ. „Sunt săracă şi urâtă", recunoaşte ea, "dar nu trebuia să îşi bată joc lumea de mine".

Dacă ştiam că se ajungea aici, să se spună despre mine că am stricat imaginea României, refuzam. Mă apasă faptul că s-a spus la Realitatea TV că am făcut ţara de râs. Nici măcar nu e aşa cum au zis ei, că am ieşit dintr-o casă de pământ. Uite, casa mea e din bolţari", spune Bunică Maria, adăugând că "oamenii de la televizor ar trebui să ne sprijine măcar moral, nu să râdă de noi".

Întreg articolul aici.

De ce votează ziaristul Răzvan Vintilescu femeile

Răzvan Mihai Vintilescu de la Cotidianul mărturiseşte într-un articol că are mai mare încredere într-un eurodeputat femeie decât într-un bărbat pentru că femeile se pricep mai bine să administreze ...BUCĂTĂRIA INTERNĂ a afacerilor comunitare! Ahahaha! Incredibil, tot la bucătărie ne văd unii locul, chiar şi când activăm în politică!


"Eu aş avea o mai mare încredere într-un eurodeputat femeie decât într-un bărbat. Poate că e de vină natura ultrabirocratică a muncii pe care trebuie să o depună, poate că bucătăria internă a afacerilor comunitare se gestionează mai simplu prin intermediul instinctelor care îi permit unei femei să menţină o gospodărie pe linia de plutire." (Cotidianul)

Cum merge lumea la vot

Patru femei dintr-un sat din Ungaria votează pentru Parlamentul European îmbrăcate în haine de sărbătoare.

Sursa: El Pais.

Adriana Săftoiu vrea introducerea votului obligatoriu

Politiciana PNL Adriana Săftoiu va iniţia un proiect de lege pentru introducerea votului obligatoriu, în contextul scăderii participării la vot a românilor.

Sunt de acord cu această iniţiativă, deşi imi amintesc că în urmă cu ceva timp mi se părea o constrângere care aduce a regim anti-democratic. Acum cred că o participare mare la vot înseamnă o mai mare democraţie, iar calitatea de cetăţean nu înseamnă numai drepturi ci şi obligaţii.

În ultima vreme suntem bombardaţi cu foarte multe informaţii, din domenii foarte variate. Oamenii îşi aleg din toată abundenţa de informaţii pe cele care îi interesează sau care pur şi simplu îi distrează, îi relaxează după o zi de muncă sau după o săptămână încărcată. De aceea politica ajunge să fie ignorată de multă lume. În ziua alegerilor uninominale de anul trectut, fratele meu, un IT-ist angajat la o firmă românească de anti-viruşi, a realizat de abia pe la ora 19,00 că era ziua alegerilor pentru Parlamentul României! Evident am fost şocată şi dezamăgită pentru că eu stau toată ziua cu ochii pe ştiri şi mi se părea inadmisibil ca o persoană tânără, cu studii superioare din Bucureşti, să nu ştie când e ziua alegerilor. Nici vorbă să se prezinte la vot. Totuşi am realizat că în fond e vorba de un anumit stil de viaţă în care preocupările pentru politică nu există. Mulţi oameni lucrează în domenii, în teorie, fără tangenţă cu politica, sunt preocupaţi în timpul liber de alte lucruri decât problemele Statului, există mulţi care în afara serviciului fac sport, îşi văd de creşterea copiilor, se uită la tv numai la filme sau documentare fără nici o treabă cu politica. Pe aceştia a ajuns să-i lase rece se petrece în politică, ignorând complet faptul că de politică depinde viaţa lor, impozitele pe care le plătesc, salariile, contribuţiile sociale, pensiile, şcolile copiilor lor, şoselele pe care merg, etc.

Este poate şi vina politicienilor pentru dezinteresul românilor. Nu se fac campanii adevărate pentru conştientizarea importanţei votului, în şcoli materia de cultură civică este una de importanţă minoră, în mass – media, cu puţine excepţii, tendinţa este de descurajare a românilor cu privire la perspectivele participării lor la vot, etc.

Introducerea votului obligatoriu ar face ca interesul pentru politică să crească. Aleşii în urma unor alegeri cu participare la vot de 99% ar fi mult mai reprezentativi decât atunci când ei sunt rezultatul votului a 20% din populaţie.

În fine, ar mai fi de văzut care sunt dezavantajele acestui sistem. Acum nu le întrevăd în afara ideii de coerciţie. O coerciţie minoră la nivel individual cu beneficii mari pe termen lung la nivel individual şi colectiv. Cine nu va dori să voteze va putea da un vot în alb ca formă de protest. Neparticiparea la vot nu are scuze.

Per total cred că votul obligatoriu ar aduce mai multe beneficii decât prejudicii.

Corpul femeilor în televiziunile italiene

Un grup de femei cu funcţii importante în Italia (rectori, profesoare, experte, scriitoare) au lansat în urmă cu două zile un apel public în care cer respect pentru femei, pe fondul unei degradări a imaginii acestora în mass media italiană. Femeile promovate pe toate canalele televiziunilor transmit un model ce mercantilizează şi lezează identitatea feminină, spun ele.

Pornind de la această ştire am descoperit pe internet un documentar foarte interesant despre felul cum e tratat corpul femeii în televiziunile italiene. Autorii documentarului "Il corpo delle donne" pleacă de la constatarea că femeile, femeile adevărate, au dispărut de pe ecranele tv şi au fost inlocuite de o reprezentare grotească, vulgară şi umilitoare a femeilor italiene.

Documentarul face o selecţie de imagini tv care au în comun manipularea corpului femeilor, anularea identităţii, infantilizarea lor, transformând întreaga cultură estetică "într-un cabaret de strip-tease".

Femeile în televiziunile italiene suportă o presiune continuă pentru a face faţă unor canoane ale unei aşa zise frumuseţi în paralel cu o anulare a personalităţii şi valorii lor ca persoane. Sunt fie elemente de decor, semi-nude, fie sunt invitate sau prezentatoare în emisiuni pentru care nu li se cere nici o competenţă, ci doar o înfăţişare cât mai apetisantă. Camerele de filmat le focalizează obsesiv sânii, buzele siliconate, coapsele, fesele, întocmai ca într-o peliculă porno.

Chiar şi atunci când pe platourile televiziunilor sunt invitate experte, profesioniste, femei care au ceva de zis cum ar fi nutriţionistele, doctoriţele, psiholoagele, ele trebuie să se prezine ca un obiect al dorinţei bărbaţilor, machiate excesiv, super coafate, îmbrăcate sexy.

Femeile în vârstă îşi fac operaţii estetice pentru a concura cu cele tinere în frumuseţe, într-o încercare demenţială de a anula trecerea timpului şi îmbătrânirea. Operaţiile de lifting le ascund nu doar îmbătrânirea ci şi ideile, experienţele lor de viaţă imprimate pe chip iar locul e luat de figuri inexpresive, fără personalitate.

Autoarele documentarului se întreabă „Cine suntem? Ce vrem? De ce nu ieşim toate femeile italiene în stradă pentru a protesta împotriva felului cum suntem reprezentate?”. Obiectivul documentarului lor este de a ridica un semn de întrebare asupra acestei „dictaturi a corpului perfect” şi de a lua atitudine faţă de, spun ele, un adevărat „pogrom” la care asistă ca telespectatori.

Documentarul poate fi urmărit cu subtitrare în limba engleză aici. Durează 25 de minute.


În limba italiană pe youtube poate fi urmărit în trei părţi:

Comunism pe burta goală

Episodul în care o muncitoare a fabricii Tricodava povesteşte ce a însemnat pentru femeile din fabrică politica pro-natalistă a regimului comunist: controale ginecologice obligatorii pentru a le fi depistate sarcinile, copii nedoriţi, avorturi clandestine care au provocat moartea multora dintre ele...

Discriminarea la interviu

O mărturie de pe forumul BestJobs ...

Din puţul gândirii misogine a lui Becali: „Politica e pentru bărbaţi”

Gigi Becali e de părere că politica e pentru bărbaţi! Men's only! Ca să-şi susţină părerea face o comparaţie nefericită cu fotbalul (doar nu era s-o facă cu jocul de şah, nu?) spunând că există şi echipe de femei în fotbal sau, zice el, vor fi obligaţi să joace cu trei femei în echipă ca să fie totul corect politic.

Era de aşteptat ca pentru domnul Becali politica să nu fie altceva decât un joc întocmai ca fotbalul. Cetăţenii sunt ca nişte spectatori care comentează de pe margine, trag o fluierătură, aplaudă, înjură, au echipe (partide politice) preferate şi jucători (politicieni) favoriţi. Vorbind despre Elena Băsescu Becali foloseşte cuvinte drăgăstoase, de parcă ar vorbi de o majoretă frumuşică.

“E o fată drăguţă, frumoasă, care am înţeles că a făcut studiile prin America, care ar apărea frumos în Parlamentul European”.

Becali trece cu vederea faptul că politica este arta de a guverna, arta de a conduce o societate în numele cetăţenilor.

Politicienii nu sunt (doar) nişte saltimbanci de care râdem de pe margine, ci sunt cei care ne decid legile după care ne ghidăm noi toţi, ei alocă banii publici, bani pe care îi iau de la noi sub formă de impozite. Când eu cumpăr ceva plătesc cu 19% mai mult pentru Stat, sub formă de TVA. E şi asta o decizie politică. Puteam să plătesc un TVA de doar 10% ca în Letonia sau unul de 22% ca în Polonia. Nu mai e distractiv precum un joc de fotbal, nu-i aşa? Faptul că vecinul meu de bloc, fost securist, primeşte lunar o pensie specială de 60 de milioane de lei vechi se datorează deciziei luate la nivel politic. Faptul că femeile bătute din România nu sunt sprijinite să scape de soţii agresori, că nu există adăposturi pentru ele şi nici sprijin în instanţă, se datorează dezinteresului de la nivel politic. Când politica e făcută în proporţie de 90% de bărbaţi, rar problemele femeilor devin o prioritate.

Femeile din România primesc în unele domenii salarii cu 30% mai mici decât ale bărbaţilor pentru munci făcute în acelaşi mediu şi pe aceeaşi durată de timp. Aceste discrepanţe se pot îndrepta în favoarea femeilor dacă există interes politic. De curând Blocul Naţional Sindical a accesat fonduri europene de 2,5 milioane de euro pentru a combate diferenţele salariale dintre femei şi bărbaţi, lucru care e posibil pentru că la nivelul Uniunii Europene activează un important număr de politicieni femei care fac ca interesul pentru asemenea probleme să existe.

Deci, domnule Becali, politica, spre deosebire de jocul de fotbal, înseamnă putere şi cred că puterea ar trebuie să ajungă şi pe mâinile femeilor, nu doar ale bărbaţilor.

Interviu cu Geanina Boicu, candidată PSD la alegerile pentru Parlamentul European

Printre candidaţii propuşi de PSD pentru alegerile pentru Parlamentul European din iunie se numără şi Geanina Boicu, o tânără de 30 de ani, stabilită în Barcelona. Este specialistă în sociologie juridică penală, domeniu în care a urmat studii doctorale la Universitatea Autonomă din Barcelona. În ultimii ani s-a făcut remarcată printr-o activitate susţinută în sânul comunităţii românilor din Spania. Din 2008 a devenit preşedinta PSD Barcelona.

Geanina, încep cu o întrebare grea, ce crezi că putem face de aici din ţară, ce-ar putea face Guvernul pentru românii plecaţi în străinătate, în special cei care constituie azi comunităţi importante în diverse puncte ale Europei cum ar fi Spania sau Italia?

.

Geanina Boicu: O mai mare implicare atât prin intermediul ambasadelor şi consulatelor, inclusiv mărirea numărului de consulate şi mărirea numărului de angajati în aceste consulate, ca să crească eficienţa muncii consulatelor, pentru că sunt consulate mobile, dar eficienţa acestora lasă de dorit. De asemenea sprijinirea formelor asociative româneşti, organizarea de acte culturale de mai mare anvergură prin intermediul ICR, acolo unde există o prezenţă românească importantă. Un alt aspect important ar fi deschiderea de birouri ale euro-deputaţilor români dar şi a deputaţilor din Parlamentul României, pentru o mai bună comunicare la nivel politic şi social. Pentru că în alegerile trecute au fost aleşi un deputat şi un senator special pentru diaspora. Unde sunt acum? Ce fac ei pentru diaspora? Probabil ca îi vom vedea peste 4 ani cand vor veni să ne ceara votul.

Se gândesc românii din străinătate să se întoarcă înapoi?

Geanina Boicu: Da, sunt români care vor să se întoarcă. Cunosc numeroase cazuri datorită implicării mele şi nu numai la nivel PSD. Eu sunt şi coordonatoare în grupul româno-bulgar din cadrul federaţiei PSOE şi în urma crizei am aflat de mulţi români care ar dori să se întoarcă. Mi-a atras atenţia un număr de români provenind din Castellon de la Plana, unde conform celor spuse de ei nu se găseşte de muncă şi singurul lucru care îl vor e să ajungă în ţară, la Vânători-Neamţ, unde au case şi pământ. Alţi români care mi-au atras atenţia şi care trăiesc într-o furgonetă şi mănâncă ce se găseşte pe stradă sunt în Tomelloso, Castilla La Mancha. Sunt aproximativ 25 de persoane adulte şi 5-6 copii. Au rămas fără muncă şi au pierdut apartamentele în care trăiau cu chirie. Voiau benzină să se întoarcă în ţară, în Timişoara. În sfârşit, cazuri de acest fel sunt numeroase, însă în acelaşi fel sunt şi foarte mulţi români care nu doresc să se întoarcă. Deja s-au integrat în societatea spaniolă, au copii şi şi-au format un cămin aici în Spania. Dar şi ei vorbesc mai tot timpul despre o posibilă întoarcere, deşi personal nu cred că se vor intoarce.
Tot ce am zis până acum e legat de situaţia din Spania, situaţia în Italia e mult mai delicată şi probabil problemele românilor acolo sunt mult mai mari, mai ales că în Italia românii sunt supuşi unei campanii zilnice de defăimare care are ca consecinţă o creştere a xenofobiei, lucru care în Spania nu se intamplă.
Dar şi aşa am constatat ca sunt mult prea puţini români care se întorc în România, mulţi preferă să continue să traiască în Italia.

Cu ce diferă mai exact situaţia românilor din Spania de cea a românilor din Italia? Este vorba de factorul politic?

Geanina Boicu: În primul rând în Spania românii au fost bine primiţi şi acceptaţi. Evident că factorul politic este unul foarte important. Mai ales că Zapatero a ales să integreze imigranţii şi să îi considere „noii cetăţeni” ai Spaniei, incluzându-i în viaţa politică şi socială. Mai mult, deşi eu sunt socialistă (lucrez şi cu PSOE), trebuie să recunosc şi meritul Partidului Popular condus de Mariano Rajoy de a nu declanşa nici o campanie împotriva românilor aşa cum s-a întâmplat în Italia, ba mai mult şi acest partid a încercat să integreze şi să capteze cât mai mulţi români în rândurile sale. Unii mi-ar putea spune că în Spania românii nu au comis delicte ca în Italia. Ba da, sunt şi aici destul de mulţi delincvenţi, peste 1.900 de detinuţi în toată Spania (nu sunt incluşi cei din Catalunya) şi nu e cazul să detaliez delictele lor, dar ceea ce s-a incercat în Spania a fost să nu se pună accentul pe faptul că sunt români, pentru că delicvenţi sunt şi spanioli şi francezi şi italieni etc. Şi pentru unii nu trebuie să plătească toţi. Şi acesta eu cred că e unul din meritele directe ale guvernului Zapatero.

Şi-a pregătit PSD acţiuni electorale pentru atragerea voturilor românilor din Spania? Veţi organiza ceva special?

Geanina Boicu: Noi, Organizaţia PSD Barcelona, am organizat deja câteva acte. De 1 mai am încercat să sărbătorim cât mai româneşte posibil la iarbă verde în apropierea Barcelonei. Apoi pe data de 10 mai la sediul organizaţiei noastre am organizat un act cu privire la „Perspectivele de viitor ale românilor din Spania”, în care s-a comunicat şi faptul că eu sunt candidată la alegerile europarlamentare din acest an şi s-a subliniat importanţa participării la vot. Deasemenea mai avem câteva acte stabilite însă aşteptăm şi confirmarea participării unor lideri politici din România.

Ştiu că unul din domeniile în care te-ai specializat este cel al egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. S-a înfiinţat Organizaţia de Femei a PSD în Spania sau încă mai aveţi de aşteptat?

Geanina Boicu: Suntem în curs de formare, de altfel trebuia să fie formată deja dar ni s-a propus o lărgire a acestei organizaţii. Voiam să fie o organizaţie de femei românce, însă la sugestia uneia din membrele fondatoare suntem dispuse la o mai mare deschidere. Încă nu pot spune mai mult, dar tu vei fi prima informată, mai ales ca ştiu că eşti una dintre persoanele cu care pot să discut aceste teme şi pot să învăţ foarte multe.

Dacă tot suntem la acest capitol al egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, îmi poţi da câteva exemple de politici aplicate în acest domeniu în Spania care ar trebui urmate şi de România şi alte state din Europa de Est?

Geanina Boicu: Spania are o mobilizarea foarte bună în prevenirea şi combaterea violenţei de gen, prin campanii active şi zilnice, printr-o legislaţie efectivă de combatere a violenţei de gen, dar şi prin alte mijloace legale. Să nu uităm că în Spania s-a infiinţat o Judecătorie dedicată special violenţei de gen, dar şi multe adăposturi de primire a femeilor maltratate. Tema e lungă şi complexă dar e eficientă şi a redus foarte mult violenţa de gen. Iarăşi factorul politic fost decisiv. Să nu uităm că Zapatero are în guvernul său un număr egal de femei şi bărbaţi şi a susţinut tot timpul egalitatea. Există şi un Minister al Egalităţii. De asemeni s-au promovat politici pentru eliminarea inechităţilor de pe piaţa muncii. Dar şi Spania mai are de învăţat . Uneori trebuie să fim foarte atenţi şi cu aceste politici nu putem să ne permitem să ajungem la o discriminare pozitivă cum s-a întamplat în Spania în anumite regiuni. Un exemplu care îmi vine acum în minte este poliţia din Ţara Bascilor. Acolo s-au scos la concurs locuri separate pentru bărbaţi şi femei iar bărbaţii nu au avut acces la locurile femeilor deşi mai mult de jumătate din aceste locuri nu erau ocupate. Dar să ne întoarcem la România, în România ar trebui să se stabilească în primul rând un cadru legal efectiv pentru combaterea violenţei de gen, apoi trebuiesc puse în practică politici de egalitate atât pe piaţa muncii cât şi la nivel politic şi social. Dar cred că în primul rând trebuie facută o campanie vastă de informare a românilor cu ceea ce înseamnă egalitatea de gen în general.

Am o întrebare mai specială la care poţi să nu-mi răspunzi. După cum bine ştii, multe românce aflate în Spania sunt victime ale traficului de fiinţe umane. De curând cotidianul spaniol El Pais a publicat mai multe reportaje în acest sens. Ai cunoscut astfel de femei, ai avut vreodată ocazia să le asculţi istoria?

Geanina Boicu: Ştii, îmi vine să râd pentru că îi spui întrebare specială. Uite cum văd eu treaba. E o întrebare normală, dat fiind că prostituţia este cea mai veche meserie. Dar atenţie, numai atunci când persoana care se prostituează o face liber şi nu este constransă de nimeni. După cum se ştie în Spania şi în Italia sunt foarte multe românce care se prostituează. Până aici nimic nou. Eu am cunoscut o persoană care a făcut acest lucru, o femeie extraordinară din Hârşova. Eu o consider prietena mea chiar dacă nu ne vedem zilnic. Am cunoscut-o pentru că avea nevoie de suport legal (am lucrat într-un birou de avocaţi specializat pe străini) atunci când ea se separa de ultimul ei partener. Şi după spusele ei, eram prima româncă cu care intra în contact care nu avea nici o legatură cu fosta ei ocupaţie. Mi-a povestit istoria ei şi din telefonul zilnic spre a se informa, au venit mesajele şi telefoanele cu ocazia sărbătorilor, şi uite aşa au trecut 4 ani de când o cunosc. La un Crăciun mi-a spus că ceea ce ea îşi doreşte cel mai mult este să aibă o familie mare şi să îi aibă pe toţi ai ei lângă ea.

Istoria ei a început prin faptul ca are un băieţel, copil din flori, şi nu avea de muncă, studii puţine şi în Hârşova nu găsea nimic de muncă. Nu mai spunem cum era vazută de lumea de pe acolo. Cineva i-a oferit să vină în Spania, i-a spus de la bun început la ce vine. S-a prostituat prin diferite oraşe ale Spaniei până când şi-a plătit datoria faţă de „cel care a adus-o” şi pe urmă a intrat într-un club unde se prostitua pentru ea, fără să aibă „şef”, aşa cum fac şi multe spanioloaice. În Spania au început să legalizeze aceste cluburi, de altfel aşteptăm cât de curând să se legalizeze prostituţia în Spania. În respectivul club a cunoscut un spaniol cu care a avut o relaţie până de curând. Acum lucrează, este chelneriţă, şi-a adus copilul în Spania, împreună cu fratele şi nepoţii ei şi de câte ori mă întâlnesc cu ea îmi spune cât de fericită e că în sfârşit are o familie mare şi fericită.

Geanina, acesta este un caz „fericit”, deşi e mult spus chiar şi în acest caz, însă ştii că multe alte românce au fost înşelate în ţară, aduse în Spania cu alte oferte de muncă şi apoi forţate să se prostitueze, ţinute într-un regim de sclavie, ameninţate,bătute, fără documente. Însă presupun că e greu să intri în contact cu asemenea femei, de aceea am spus că e o întrebare specială. Întâmplător eu, pe vremea când am studiat în Spania, am cunoscut o rudă a unei astfel de femei, o femeie din Galaţi, înşelată de nişte mafioţi şi ţinută captivă în Calatayud unde era forţată să se prostitueze. Legat de asta, ce crezi ca s-ar mai putea face pentru combaterea traficului de fiinţe umane?

Geanina Boicu: Nu există o singură soluţie. Se fac eforturi la nivel european, ar trebui făcut ceva şi pe partea de prevenire, însă trebuie avute în vedere foarte multe aspecte. Sărăcia e unul din principalii factorii care declanşează traficul de fiinţe umane, evident nu e singurul. Trebuie făcute multe lucruri mai ales la nivel de ţară dar şi cu multă implicare la nivel european. Se pot face multe lucruri atâta timp cât ţările implicate şi UE, prin instituţiile ei, vor fi dispuse să aleagă pe listele lor şi în fruntea lor şi oameni specializaţi pe aceste teme.

Şi o ultimă întrebare, poţi să încerci un pronostic pentru alegerile din iunie? Cât crezi că va obţine PSD?

Geanina Boicu: La modul cel mai optimist cred că PSD va obţine 14-15 locuri. Eu sunt pe poziţia 22 pe listă, pe un loc ne-eligibil, dar mă bucur că am ocazia să intru într-o competiţie electorală, să mă fac cunoscută şi auzită şi să încerc să fac ceva pentru românii din străinătate, dar nu numai.
Ceea ce sper este să intre cât mai multe românce în Parlamentul European şi să se faca auzite vocile lor şi în ceea ce priveşte egalitatea de gen.

_____________

Acest interviu a fost oferit în exclusivitate pentru Blogul Medusei. Orice preluare, totală sau parţială, este permisă cu menţionarea sursei.

Blocul Naţional Sindical va demara un proiect de mare anvergură pentru reducerea discriminărilor de gen pe piaţa muncii

Blocul Naţional Sindical va demara în următorii trei ani un proiect de 2,5 milioane de euro destinat reducerii discriminărilor de gen pe piaţa muncii, proiect finanţat din fonduri europene.

Multă lume, sunt convinsă din proprie experienţă de acest lucru, are impresia că pe piaţa muncii nu există nici un fel de discriminare a femeilor. La nivel individual discriminarea este deseori imperceptibilă iar orice situaţie dezavantajoasă a femeilor pe piaţa muncii este pusă pe seama împrejurărilor personale.

Din fericire există statistici care arată că diferenţele de salarii dintre femei şi bărbaţi sunt o regulă în majoritatea domeniilor. Există studii care arată că femeile au mai multe piedici în a avansa ierarhic şi în a-şi găsi un loc de muncă, în special atunci când au copii mici de crescut.

Pentru acelaşi număr de ore de muncă, lucrând în aceleaşi condiţii ca şi bărbaţii, femeile primesc în medie salarii cu 7,3% mai mici. Există domenii în care diferenţele de salarii sunt foarte mari:
- industria prelucrătoare (32,9%),
- intermedieri financiare şi asigurări (31,3%),
- comerţ ( 25,6%),
- hoteluri şi restaurante (23,9%),
- informaţii şi comunicaţii (17,7%),
- sănătate şi asistenţă socială (17,4%)
- învăţământ (16,0%).

Rata de ocupare a femeilor este semnificativ mai mică decât cea a bărbaţilor (51,7% pentru femei faţă de 64,9% pentru bărbaţi în condiţiile în care multe femei sunt ocupate în agricultură), iar accesul la funcţii de conducere superioare este mult mai dificil pentru femei. În plus, oricât de competente şi de pregătite ar fi din punct de vedere profesional, femeile din România sunt încă nevoite să accepte locuri de muncă sub nivelul lor de calificare, tributare unei mentalităţi ce le-a trimis “la cratiţă” chiar şi în ultimii 20 de ani. (Comunicat BNS)

Proiectul pe care îl va demara BNS este foarte mare. Va avea o parte de cercetare cu un eşantion de peste 100.000 de persoane din toată ţara, fiind cea mai mare cercetare făcută vreodată de o organizaţie non guvernamentală. În peste 5.000 de instituţii din ţară se va distribui un ghid pentru femei cu informaţii despre legislaţia în domeniul egalităţii de şanse, metode de reconciliere a vieţii familiale cu munca, etc., se vor organiza seminarii, se vor înfiinţa birouri de consiliere în fiecare din cele 8 regiuni de dezvoltare, se va face şi o campanie de sensibilizare în presa scrisă, radio şi tv.

În cele din urmă, proiectul va viza şi o mai mare implicare a femeilor în structurile de conducere ale sindicatelor. Nu ştiu care este situaţia exactă la ora actuală, dar de fiecare dată când văd la televizor negocieri între sindicate şi guvern, preşedinte, etc. mă frapează că liderii sindicali sunt în majoritate bărbaţi, chiar şi în învăţământ, un domeniu în care, dacă nu greşesc, lucrează în majoritate femei!

În alte ţări problema diferenţelor salariale între femei şi bărbaţi este de mult timp dezbătută şi nu mai reprezintă o dezvăluire.

Urmăriţi un video făcut pe aceast subiect: