sâmbătă, 23 octombrie 2010

Cronică de film: „Contesa însângerată”

Filmul narează legenda Elisabethei Bathory, o contesă maghiară din renumita şi puternica familie Bathory care a guvernat în Transilvania, Ungaria şi Polonia timp de mai multe secole. Legenda spune că Elisabetha Bathory a fost la originea a sute de asasinate de tinere fete, virgine, cărora le folosea sângele pentru a se menţine tânără. Este o versiune feminină a legendei lui Dracula, izvorâtă în acelaşi areal geografic şi cam în aceeaşi epocă. A inspirat zeci de cărţi şi filme.

În ce măsură cruda poveste a contesei e adevărată sau e doar o născocire a adversarilor ei politici care au dorit să pună mâna pe averea ei, nu putem şti, cert e că filmul atenţionează de la început că „istoria e scrisă de învingători”. Chiar şi în ipoteza că legenda se bazează pe fapte reale, rămâne întrebarea de ce crimele comise în numele frumuseţii sunt considerate atât de odioase, în timp ce zecile de mii de asasinate pentru putere din aceeaşi epocă, în războaie, sunt acoperite de laudă? Sau de ce arderea vrăjitoarelor nu a stârnit aceeaşi repulsie? Asta ar fi una din reflecţiile la care îndeamnă filmul.

Personajul principal, Elisabetha Bathory, e o femeile educată, cunoscătoare a şase limbi străine printre care greaca veche. La 15 ani e căsătorită de familie cu contele Ferenc Nádasdy cu care are trei copii. Soţul ei e aproape tot timpul plecat în bătăliile contra turcilor. Crimele pe care el le comite pe câmpul de bătălie sunt legitime spre deosebire de crimele pe care Elisabetha Bathory le va comite mai târziu.

Rămasă văduvă la 44 de ani contesa îşi asumă singură administrarea marii averi şi a pământurilor, refuzând cererea în căsătorie a vărului ei György Thurzó, dar se îndrăgosteşte nebuneşte de fiul acestuia, Istvan Thurzó, un tânăr de numai 21 de ani. Diferenţa de vârstă faţă de acesta îi va alimenta obsesia pentru frumuseţe şi tinereţe. Din momentul în care intrigile vărului György Thurzó reuşesc să-i despartă pe cei doi îndrăgostiți începe nebunia contesei. Obsedată să găsească un leac pentru a opri trecerea timpului, ajunge să creadă că sângele servitoarelor sale fecioare îi poate estompa ridurile şi întineri faţa. Rând pe rând sunt asasinate la ordinul ei servitoarele şi ţărăncile virgine din zonă, zvonurile indicând peste 600 de fete torturate şi omorâte în decursul mai multor ani.

Suferinţa provocată de istoria de amor cu tânărul Thurzo devine declanşatorul odioaselor crime ale contesei. Înainte de a fi cuprinsă de demenţă, contesa poartă un dialog cu un episcop în timpul unei cine, susţinând cu tărie că femeile sunt egale cu bărbaţii în inteligenţă dar că şi unii şi alţii au slăbiciuni. În timp ce slăbiciunea femeilor se găseşte în zona inimii, cea a bărbaţilor este într-o parte a corpului „mai puţin nobilă”. Slăbiciunea contesei este deci „acea boală numită dragoste”, după cum se exprimă Darvulia, servitoarea sa cea mai de încredere (interpretată de actriţa româncă Anamaria Marinca). Slăbiciunile bărbaţilor sunt războaiele şi gloria.

În cele din urmă crimele sunt descoperite iar contesa este judecată, deposedată de avere şi condamnată să-şi petreacă restul zilelor zidită într-o cameră fără lumină având doar o crăpătură prin care i se oferă hrana şi apa. E momentul cel mai clar în care filmul accentuează dublul standard în judecarea crimelor din acea epocă, momentul pe care contesa îl dedică următoarei judecăţi:

„În război, sute de oameni sunt ucişi şi torturaţi. Şi sunt abandonaţi să putrezească şi să hrănească vulturii. Şi totuşi, ne scăldăm războinicii în glorie. Le oferim onoruri şi lauri. Iar eu primesc doar suferinţă.

Nu pot fi umilită aşa. Bărbatul l-a creat pe Dumnezeu după imaginea sa şi îi permite să domine peste orice: păsări, lei, copaci şi femei. Aş fi vrut să mă fi născut bărbat, aş fi ucis cu sutele, în bătălii. Aş fi cucerit alte ţări, aş fi ars vrăjitoare. Aş fi fost un erou”.

Totuşi, la final, filmul lasă de înţeles că adevărul istoric e posibil să fie complet diferit de legenda construită pe seama contesei Elisabetha Bathory. Mitul contesei însetate de sânge putea fi inventat pentru doborârea unei adversare politice de temut şi totodată pentru a evita alte posibile ascensiuni ale femeilor în funcţii de conducere. Legenda putea avea şi menirea de a ţine poporul ocupat o bună perioadă de timp şi a-i distrage atenţia de la relele comise de bărbaţii aflaţi la putere.

Titlul original: The Countess

Regia şi scenariul: Julie Delpy

Distribuţie: Julie Delpy, Daniel Brühl, William Hurt, Anamaria Marinca.

7 comentarii:

Alexandrina spunea...

Cristina,

Iti multumesc pentru recomandare. Am vazut filmul dupa ce ti-am citit cronica pe blog si stiu ca m-a pus pe ganduri. Nu pot sa spun ca mi-a placut, ci ca m-a impresionat. Mai ales monologul lui Erzebet:
"God, you have abandoned me.
In war hundreds are killed and tortured and they are left there to rot and feed the vultures.
And yet, we glorify our warriors.
We give them laurel and honors
But all I get is stone.
I cannot be humiliated this way
Give me an illness that will kill me fast.
I cannot do it myself.
I must go to heaven. Amen
God perhaps you are trying my faith
Perhaps you are punishing me because I loved him more than I loved you.
Man has created God in his image, which gives them dominance over everything else: birds, lions, trees and women.
I wish I've been born a man; I would have killed thousands in battle...take over countries, burned witches. I would've been a hero.
That is it. You are nothing but a myth.
The Greeks created the gods for everything ...because they could not figure out why the sea, why love, why death.
Now we have created you to peace and feed fears and ignorance, because we have so many questions and so few answers.
I have used you and prayers to forgive myself for my horrible sins.
A proper burial or feeding the wolves is the same thing. Holy water is just dirty water."

Citesc acum a "History of Misogyny" si filmul pare desprins din capitolul dedicat vanatorii de vrajitoare. Adevarul despre femei a fost relatat de barbati, motiv pentru care si Erzebet si-a dorit sa se fii nascut barbat, sa aiba libertatea de a-si desavarsi cruzimea, o libertate pe care barbatii o aveau.
Vazand filmul si citind istoria misoginismului, inteleg gesturile extreme la care unele femei recurgeau pentru a iesi din rigoarea rolurilor de mame, sotii, vaduve, la care erau condamnate.

Tudorina spunea...

Cristina?:)

Amalia spunea...

Fetelor, voi avand studii legate de feminism, istorie etc, as vrea sa stiu daca cunoasteti mai multe despre istoria situatiei femeilor in diverse culturi si epoci, cu explicatii legate de economie, resurse etc. Eu mai stiu cate ceva, dar probabil feministele au facut studii istorice serioase.
Alexandrina, poti sa-mi spui mai multe despre acea carte, "Istoria misoginismului?"
Merci.

Tudorina spunea...

Amalia, incearca sa cauti cartea "The creation of patriarchy" de Gerda Lerner.Daca nu o gasesti, un foarte scurt rezumat al ideilor sale il poti citi in cartea dnei Mihaela Miroiu "Drumul catre autonomie", pg. 158-160.

Tot pe acest subiect citeste din "Al doilea sex" al lui Simone de Beauvoir. Apoi mai sunt si studiile facute de Margaret Mead.

Tudorina spunea...

Amalia, poti veni la biblioteca Filia sa cauti ce te intereseaza.
Iata catalogul cu cartile de la noi:
http://www.feminism-romania.ro/images/PDF/article/209/Catalog%20Biblioteca%20FILIA.pdf

Amalia spunea...

Iti multumesc foarte mult! Am si eu niste idei, dar vin dinspre biologie, evolutie. Daca sunt originale, nu sunt inca studii facute care sa le ateste, poate va ocupati voi. Adica vreau sa ajut cu asta, ca altceva nu prea am timp.
Mult succes!

Lucian Vâlsan spunea...

Am văzut filmul la vremea respectivă.
Filmul e mult mai bun decât cronica ta.
E interesantă apologetica feministă pe care o prolifereazi. Cum necum, "din condei", ai reuşit să-l scoţi pe personajul György Thurzó vinovat de obsesiile contesei care au dus la crime.
În altă ordine de idei, crimele doamnei Bathory nu au fost niciodată demonstrate nici măcar parţial sau cu bănuieli cât de cât fundamentate.

Ah... şi încă o chestie: Marile civilizaţii s-au construit prin crime.
În vremuri de mult apuse bărbaţii să băteau până la moarte pentru o femeie. Asta aşa ca exemplu de crime comise în numele femeilor.

În plus, există destul de multe doamne remarcate pentru tăria cu care ucideau oameni - vezi cultura japoneză care abundă de doamne cu sabia tăioasă.

P.S.: Despre doamna extremistă din Franţa sau despre doamna extremistă din Finlanda nimic?