Sfaturi de la Delaco

Mariana, prietenul tău este distant deşi îi găteşti bine? Stai şi câte 3 ore în bucătărie şi te aştepţi ca el să aprecieze acest lucru? Greşit! Mai bine stai doar 3 minute, îi dai nişte caşcaval Delaco iar restul timpului te duci la coafor sau ce mai faceţi voi, femeile. Reţeta este garantată.

Aceasta ar fi descrierea scriptului acestei reclame tv pline de stereotipuri de gen:

Reclama are un mesaj direct: femeia de clasă medie medie, Mariana, trebuie să lase deoparte obiceiul de a sta toată ziua în bucătărie. Ca să facă asta, are la îndemână o soluţie simplă: caşcavalul, un aliment gata preparat.

Indirect, perpetuează diferite stereotipuri de gen:

1. Bucătăria, orice ar fi, rămâne teritoriul exclusiv al femeilor. „Progresul” actual este că femeia în loc să stea la cratiţă câte 3 ore, apelând la caşcaval timpul i se reduce la câteva minute. Bărbaţii aşteaptă, invariabil, să fie hrăniţi.
2. Femeia trebuie să-i facă pe plac bărbatului. Nu este suficient să-i gătească, trebuie să meargă şi la coafor să-şi aranjeze părul sau ce mai fac în general femeile (epilare, manichiură, etc.). Reţeta garantată este gătit + coafor pentru a fi apreciată în cuplu.
3. Depozitarul ştiinţei, autoritatea care dă sfaturile, este bărbat. El cunoaşte „reţeta garantată”. Acest lucru poate perpetua ideea că genul masculin deţine autoritatea, pe de alta că ştiinţa este personificată prin figura unui bărbat.
4. Bărbaţii în poziţii de autoritate au nevoie de asistente sau secretare. Femeia este în plan secund. Uitaţi-vă cine este lângă Dr. Andrei în platou: o asistentă dintr-un registru la fel de stereotip: frumoasă şi nevorbitoare. Este personificarea femeii-obiect pe care o regăsim în decorul multor emisiuni tv.

Pentru Mariana am eu un sfat mai bun: pentru a-l apropia pe prietenul distant, gătiţi împreună! Şi nu cumpăra caşcavalul ăla plin de grăsimi saturate că îţi creşte colesterolul şi ţie şi iubitului! Mariana, fii deşteaptă!

„Pentru a avea egalitate socială reală, democraţia trebuie realizată în propria casă"

Regizorul român Radu Mihăileanu este prezent în competiţia oficială a festivalului de film de la Cannes cu pelicula „La Source des Femmes”, o comedie dramatică având ca temă (in)egalitatea dintre sexe dintr-un mic sat marocan din munţii Atlas.

''La Source des Femmes'' este povestea unor femei, tinere şi bătrâne, care aduc apa de departe de satul lor de munte arid, în timp ce bărbaţii stau şi contemplă lumea. Frustrată din această cauză, o tânără mireasă, rol interpretat de actriţa francezo-algeriană Leila Bekhti, duce munca de lămurire în anturajul ei şi le îndeamnă pe celelalte femei la grevă: fără sex până când bărbaţii lor nu merg la muncă, scrie cotidianul New York Times într-un articol dedicat filmului.

Mihaileanu a remarcat că lansarea filmului său coincide cu protestele masive din ''primăvara arabă''. 'Revoluţia nu înseamnă doar o mişcare politică în stradă, ci şi cum stau lucrurile acasă - şi cum trebuie zguduite tradiţiile şi atitudinile. Pentru a avea egalitate sociala reală, democraţia trebuie realizată în propria casa. Acolo este locul unde începe şi de aceea mi-a făcut plăcere să realizez filmul - faptul că am pătruns într-o altă lume'', a mărturisit el.

Aceasta 'Lysistrata' modernă prezintă femei puternice, frumoase, care cântă, dansează şi suferă. Ele sunt pedepsite pentru îndrăzneala lor: Leila, mireasa care ar putea fi sterilă, riscă să devină o proscrisă şi să fie înlocuită; o altă femeie este batută de soţul ei în văzul întregii familii, fiind pedepsită pentru nesupunerea ei.

Regizorul a spus că a scris rolul Leilei pentru Bekhti, eroina lui. În prezentarea rolului, el a declarat: 'I-am spus 'Eşti o Ioana D'Arc contemporană; declanşezi o mişcare revoluţionară despre dragoste şi locul femeii în lume''.

Articolul complet din New York Times: With ‘The Source,’ Radu Mihaileanu Looks at the Battle of the Sexes, By JOAN DUPONT.

Filmul va avea prezentarea oficială sâmbătă, 21 mai. În competiţia pentru Palme D'or mai sunt înscrise alte 19 pelicule iar Mihăileanu va avea de înfruntat nume mari şi recunoscute de regizori, cum ar fi Lars Von Trier, Pedro Almodovar şi Nanni Moretti.

Radu Mihăileanu este evreu originar din România. A plecat din ţară în anii '80 şi s-a stabilit mai întâi în Israel, apoi în Franţa, unde a absolvit Institutul de Cinematografie din Paris. A regizat filme ca Train de Vie (Trenul Vieţii), Va, vis et deviens (Trăieşte) şi Le Concert (Concertul), premiate la numeroase festivaluri de film.

Străina (Die Fremde) la Noul Cinematograf al Regizorului Român

Luni, 9 mai, de Ziua Europei, la Cinematograful din incinta Muzeului Ţăranului Român va fi proiectat filmul nemţesc Străina (Die Fremde), urmat de o discuţie pe seama subiectului pe care acesta îl tratează: crimele de onoare din comunitatea turcă din Germania şi din alte comunităţi, violenţa de gen şi drepturile femeilor.

Aşa numita crimă de onoare reprezintă asasinarea unei fete/femei de către membrii familiei sau ai comunităţii pe motiv că au fost dezonoraţi de victimă. Motive ale dezonoarei frecvent invocate sunt încheierea unei căsătorii fără acordul familiei, pierderea virginităţii înaintea căsătoriei, adulterul, refuzul căsătoriei cu cel ales de familie, căutarea divorţului, dar şi faptul că fata/femeia a fost victima unui viol.

Astfel de crime se petrec în comunităţi profund patriarhale în care femeile sunt văzute ca proprietate a bărbaţilor membri ai familiei iar reputaţia familiei este considerată în strânsă legătură cu comportamentul femeilor din familie. Corpurile femeilor sunt depozitarele onoarei familiei.

Crime de onoare au fost raportate în estul Turciei, Iordania, Siria, Pakistan, India, Bangladesh, Iran, Irak, Israel (Palestina), Etiopia, Liban, Kosovo, dar şi în Mexic, Ecuador, Brazilia, estul Africii, Papua Noua Guinee, Cambogia, Yemen, Afganistan şi multe altele. Anual, conform estimărilor ONU, peste 5.000 de astfel de crime se petrec în diverse colţuri ale lumii, multe nefiind raportate oficial şi nefiind în niciun fel pedepsite.

Filmul Străina relatează povestea unei femei turce, Umay, care decide să plece din Istanbul de lângă soţul său violent pentru a locui la Berlin alături de părinţi şi fraţi. Familia tinerei, de tradiţie musulmană, la început bucuroasă de revedere, nu acceptă faptul că fiica cea mare şi-a abandonat soţul şi pe deasupra l-a luat cu ea şi pe fiul ei. Abandonarea soţului e văzută ca o ruşine pentru familie.

Pelicula lansată în 2010 a primit până acum mai multe premii, printre care premiul pentru cel mai bun film şi pentru cea mai bună actriţă la Festivalul de film Tribeca 2010, Premiul Europa Cinema Label, Berlinale 2010, Premiul pentru cel mai bun film european- Lux Film Prize decernat de Parlamentul European şi a fost nominalizarea Germaniei la Premiul pentru cel mai bun film străin la Premiile Oscar 2011.

Mai multe detalii:

• Proiectie-eveniment de Ziua Europei la Noul Cinematograf al Regizorului Roman

• Interviu: Regizoarea Feo Aladag descoperă în Die Fremde mecanismul crimelor de onoare

• Trailer: When We Leave (Die Fremde)