Săptămâna trecută am fost invitată la fundaţia Friedrich Ebert la discuţiile noului grup format din tinere politiciene şi activiste de stânga care militează pentru o mai bună reprezentare politică a femeilor în România.
Grupul "Acţiune, femei!" este format parţial din tinere membre ale PSD şi parţial din membre ale unor organizaţii nonguvernamentale.
Am discutat cu ele despre cum afectează sistemul de vot uninominal reprezentarea politică a femeilor - sunt mai puţine femei în legislativ prin acest sistem electoral decât în cel proporţional pe liste, conform studiilor şi statisticilor – precum şi despre oportunitatea stabilirii unor cote de gen prin lege sau prin statutele partidelor. Mai mult decât atât, trebuie să existe reacţii din interior atunci când aceste cote nu sunt respectate. De exemplu, în PSD există deja cote de reprezentare pentru femei şi tineri în organele de conducere (art. 7 din statut), cu toate acestea ele nu sunt respectate. Ca partid de stânga, PSD ar trebui să-şi auto-impună o minimă reprezentare de gen - de obicei 30% - în totalul candidaturilor pentru alegerile legislative şi locale, aşa cum au aproape toate partidele socialiste şi social-democrate din Europa.
Un alt aspect interesant despre care s-a vorbit a fost legat de rolul organizaţiilor de femei în interiorul partidelor. În prezent ele au un statut decorativ, fără impact asupra deciziilor importante ale partidelor, urmare pe de o parte a lipsei reale de putere politică a femeilor, pe de altă parte datorită unei slabe coalizări atât în plan intern, cât şi trasnpartinic, a politicienelor. S-a discutat şi de faptul că unele politiciene se simt jignite de ideea unor cote minimale pentru a nu fi suspectate că şi-au câştigat locul în urma acestei măsuri. Ceea ce ele nu realizează este că cotele de gen sunt chiar o măsură de a contracara nedreptăţile şi barierele pe care un politician, pentru faptul că este femeie, le întâmpină în ascensiunea politică şi că, mai mult decât atât, o reprezentare politică echilibrată a sexelor este mai democratică şi mai corectă.
Seria întâlnirilor grupului „Acţiune, femei!” de la fundaţia Friedrich Ebert va continua şi în lunile următoare.
Alte detalii şi aici:
2 comentarii:
Mereu m-am întrebat de ce în general feminismul se bazează pe politici de stânga şi pe socialism ... Nu se pune problema că nu există şi femei liberale foarte capabile (după părerea mea infinit mai capabile decât colegele lor socialiste), dar în mare, de ce feminismul nu vrea să se bazeze pe măsuri de dreapta, liberale? Poate sunt subiectiv, şi în concepţia şi stilul meu profund liberal nu înţeleg socialismul, dar stau şi mă-ntreb ... De ce feministele aleg în majoritate să fie de stânga ...
sa nu uitam ca originile istorice ale feminismului se situeaza la stanga. raspunsul feminismului de stanga e mai contundent cand vine vorba despre conditia femeilor. in general, feminismului liberal i se reproseaza faptul ca nu se ocupa de cauzele autentice ale inegalitatii de gen si faptul ca nu recunoaste caracterul sistemic al oprimarii sociale a femeilor. dar, daca ma intreaba pe mine cineva daca azi stanga e mai feminista decat dreapta as spune ca nu. si daca ma uit mai bine la barbatii politicieni de stanga de la noi ii identific ca beneficiarii propriei lor dominatii.
Trimiteți un comentariu