vineri, 14 mai 2010

Scrisoare de protest

Aşa cum aţi aflat, au fost anunţate diverse măsuri legate de maternitate şi paternitate în Romania (scăderea indemnizaţiei de creştere şi îngrijire a copilului, a alocaţiei pentru familiile monoparentale şi/ sau a alocaţiei complementare pentru copii cu un procent de 25% sau de 15%, precum şi plafonarea acesteia la 600 de lei, diminuarea concediului parental de la 2 ani la 1).

Centrul FILIA a iniţiat o scrisoare de protest prin care doreşte să atragă atenţia factorilor de decizie că aceste măsuri nu au justificare economică, politică ori morală.

Dacă doriţi să susţineţi această acţiune, vă rog să trimiteţi un mail la adresa centrul_filia[at]yahoo[punct]com cu textul “susţin demersul”, numele dvs. şi eventual organizaţia sau instituţia din care faceţi parte şi funcţia. Scrisoarea de protest se poate citi mai jos.

Vom trimite Scrisoarea către Preşedintele României, Primul Ministru, ministrul Muncii, al Finanţelor. Pentru ca timpul este scurt, aşteptăm semnăturile dvs. până sâmbătă dimineaţă, 15 mai, ora 10.00.

De asemenea, luni, la ora 12.00 membrii Centrului FILIA se vor alătura protestului din faţa Ministerului Muncii iniţiat de mamele de pe forumurile miresici.ro şi desprecopii. com .

----------------------------------------------

.

Stimate Domnule Prim Ministru,

Dorim ca prin intermediul aceste scrisori să ne manifestăm consternarea şi dezaprobarea cu privire la modificările aduse indemnizaţiei pentru creşterea şi îngrijirea copilului, alocaţiei pentru familia monoparentală, precum şi alocaţiei complementare pentru copii. Dezaprobăm orice scădere a indemnizaţiei de creştere şi îngrijire a copilului, a alocaţiei pentru familiile monoparentale şi/ sau a alocaţiei complementare pentru copii. De asemenea, dorim să subliniem că respingem diminuarea concediului parental de la 2 ani la 1 an în condiţiile în care în România nu există servicii sociale (creşe) de îngrijire a copiilor.

Dorim să vă atragem atenţia că:

  1. Aceste măsuri nu au sens nici politic, nici economic, nici moral. În România, potrivit datelor disponibile, în luna martie la nivelul întregii ţări, beneficiau de indemnizaţia pentru creşterea copilului 193.004 de persoane plăţile cumulând 189.883.868 de lei. Din acestea, doar un procent de 20% primeşte o indemnizaţie mai mare de 600 de lei pe lună. “Economia” care s-ar face ar fi una infimă care ar produce suferinţă nejustificată.
  2. Indemnizaţia de creştere şi de îngrijire a copilului nu este o „pomană” făcută de Statul român femeilor şi bărbaţilor. Indemnizaţia nu este nici ajutor social, aceasta înlocuieşte salariul unei persoane care a contribuit la bugetul de stat.
  3. Plafonarea la 600 de lei este nedreaptă în condiţiile în care beneficiarii au contribuit în mod diferit la bugetul de stat. Dorim ca principiul contributivităţii să fie aplicat şi în calcularea indemnizaţiei de creştere şi de îngrijire a copilului şi să nu fie folosit ca argument politic în funcţie de nevoile Guvernului în condiţiile în care în prezent indemnizaţia este oricum plafonată la un prag de 4000 de lei.
  4. Majoritatea familiilor monoparentale sunt constituite din mame singure. Această categorie de femei se confruntă cu imposibilitatea de a beneficia de facilităţi de îngrijire a copiilor, (din cauza diminuării veniturilor prin absenţa unui al doilea părinte) şi cu un grad sporit de sărăcie. Aceste categorii de populaţie, extrem de vulnerabile, ar trebui protejate şi sprijinite prin politici guvernamentale, nu sacrificate şi, astfel, excluse social.
  5. Intrarea imediată în vigoare a acestor măsuri, începând cu data de 1 iunie a.c., afectează planurile de viaţă ale părinţilor beneficiari sau ale celor ce sunt în aşteptarea unui copil. Cei care au contractat credite şi cei care au achiziţionat bunuri şi servicii (inclusiv serviciile de maternitate) au ţinut cont de un anumit cuantum al indemnizaţiei. Reducerea acestei indemnizaţiei ar fi trebuit să le fie comunicată din timp, în nici un caz cu doar două săptămâni înainte.
  6. Adoptarea acestor măsuri este un atentat la adresa securităţii sociale şi economice pe termen lung a ţării, întrucât va accentua şi mai mult declinul demografic cu care se confruntă România. Previziunile actuale sunt deja sumbre, indicând că în anul 2050 populaţia României va scădea la 16 milioane, numărul adulţilor activi fiind foarte mic. Statul ar fi trebuit să adopte de urgenţă măsuri care să conducă la creşterea natalităţii, nu la descurajarea ei.
  7. Reducerea altor tipuri de alocaţii, precum alocaţia de stat pentru copii, alocaţiile complementare şi de susţinere pentru familiile monoparentale, alocaţia pentru nou-născut şi renunţarea la ajutorul pentru trusoul nou-născutului reprezintă măsuri ce vor avea efecte negative şi vor contribui la generalizarea sărăciei în România.
  8. În cadrul Consiliului European de la Barcelona din 2002 a fost stabilit ca statele membre să asigure până în 2010 servicii de îngrijire pentru cel puţin 33% din copiii sub 3 ani. Statul român nu a avut ca prioritate investiţiile în creşe ori grădiniţe, în prezent există judeţe în România cu o singură creşă şi judeţe în care numărul copiilor înscrişi este de zece ori mai mare decât locurile disponibile.
  9. Intersecţia dintre muncă, familie şi viaţă privată este reglementată deficitar în România. Actualele măsuri o vor destructura. Propuneri legislative (din 2008 şi 2009) care să includă alternative la serviciile publice de îngrijire pentru copiii preşcolari, precum centre bebe şi serviciul bebe, bone, baby-sittere au fost „uitate„ prin sertarele Ministerului Muncii Familiei şi Solidarităţii Sociale. Astfel, părinţii se află în imposibilitatea unei alternative viabile care să vizeze creşterea şi îngrijirea copiilor, în afara acceptării concediului de creştere şi de îngrijire a copilului şi a indemnizaţiei.
  10. În 2003, plafonarea indemnizaţiei de creştere şi de îngrijire a copilului prin Ordonanţa de Urgenţă 9/2003 a Guvernului Năstase a declanşat protestele Partidului Democrat. Senatoarea PD Maria Petre şi deputata PD Anca Boagiu au lansat, într-o conferinţă de presă, acţiunea "Eşarfele albastre", prima acţiune de protest fiind îndreptată împotriva adoptării Ordonanţei 9/2003.
  11. Trusoul pentru nou-născuţi, “năzbâtia” asistenţială, se dă prin Legea 482 din 19 decembrie 2006 privind acordarea de trusouri pentru nou-născuţi. În acea perioadă, activitatea din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale era gestionată de ministrul PD Gheorghe Barbu.

Vă solicităm luarea atentă în considerare a tuturor acestor observaţii şi efectuarea unei analize aprofundate a raportului pierderi/beneficii, dincolo de aspectele strict financiare.

-------------------------------------------------

Update 16 mai.

Scrisoarea a fost semnată de:

Centrul FILIA

Asociaţia M.A.M.E

Centrul Parteneriat pentru Egalitate

Centrul Euroregional pentru Iniţiative Publice

Centrul de Mediere și Securitate Comunitară

PATRIR, Cluj-Napoca

Agenţia de Dezvoltare Comunitară "Împreună"

Fundaţia Hospice "Casa Speranței"

precum şi de peste 130 de persoane din toată ţară (lista completă a fost publicată în Cotidianul).

Niciun comentariu: