Dezbaterea „Ştiinţa la feminin” la Universitatea din Bucureşti

Joi, 14 aprilie 2011, Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, United Nations Population Fund (UNFPA) şi Academia Română organizează a doua dezbatere din seria România la feminin, intitulată Ştiinţa la feminin.

Dezbaterea va aborda o serie de întrebări - Cine sunt femeile de ştiinţă?, Care sunt realizările lor?, dintr-o perspectivă istorică, analitică şi practică.

La întâlnire vor participa conf. dr. Ionela Băluță (Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București), prof. Lavinia Bârlogeanu (Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din Bucureşti), Marius Cosmeanu (jurnalist, TBC), drd. Teodora Văcărescu (Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea din Bucureşti), dr. Raluca van Staden (cercetător în chimie, Medalie de Inventator, Geneva).

Moderatorii evenimentului sunt dr. Laura Grunberg (CEPES-UNESCO şi profesor la SNSPA) şi lector dr. Silvia Marton (Facultatea de Ştiinţe Politice).

Dezbaterea Ştiinţa la feminin va avea loc între orele 9:30-12:30 în sala Negulescu a Facultăţii de Ştiinţe Politice (str. Spiru Haret, nr. 8).

România la feminin este o serie de dezbateri lunare organizate de Sistemul ONU din România în parteneriat cu Facultatea de Științe Politice a Universităţii din București şi Academia Română. Aceste dezbateri propun un alt fel de a privi teme de importanţă critică pentru societatea românească contemporană (precum politica, economia, ştiința, sănătatea, familia, valorile etc.), toate dezbătute din perspectiva contribuţiei femeilor şi a dezirabilităţii realizării unei adevărate parităţi de gen în România.

Link: Invitaţia la dezbatere.

Cum a gestionat Statul român problemele femeilor în 2010

Extrase din Raportul Departamentului de Stat al SUA privind drepturile omului în anul 2010

__________

ÎN ROMÂNIA

Violul, inclusiv violul conjugal, este ilegal. Urmărirea penală a cazurilor de viol a fost greoaie deoarece legea cere un certificat medical şi un martor, iar un violator poate evita pedeapsa dacă victima îşi retrage plângerea. Urmărirea penală a cazurilor de viol conjugal a fost şi mai dificilă deoarece legea cere victimei să se ocupe personal de depunerea plângerii penale împotriva soţului agresor, nepermiţând altor părţi, cum ar fi poliţia, rudele sau organizaţiile neguvernamentale, să depună plângere pe numele victimei. Legea prevede închisoare de la 3 la 10 ani pentru viol; sentinţa creşte cu 5 - 18 ani dacă există circumstanţe agravante. Potrivit statisticilor poliţiei, pe parcursul anului au fost instrumentalizate 886 de cazuri de viol; nu au existat informaţii cu privire la numărul de condamnări rezultate.

Violenţa împotriva femeilor, inclusiv violenţa în familie, a continuat să fie o gravă problemă, conform ONG-urilor şi altor surse. Guvernul nu s-a ocupat efectiv de aceasta. Legea interzice violenţa în familie şi permite poliţiei intervenţia în astfel de cazuri. Cu toate acestea, legea privind violenţa domestică a fost greu de aplicat, deoarece contrazice codul de procedură penală şi nu prevede emiterea de ordine de restricţie. Potrivit Direcţiei Generale pentru Protecţia Copilului (DGPC), în 2009, 4185 femei şi 816 bărbaţi au fost victime ale violenţei în familie. În aceeaşi perioadă, 35 femei şi 27 de bărbaţi au murit ca urmare a violenţei în familie. Într-un studiu naţional realizat de CURS în 2008, 21,5% dintre femei au raportat că au suferit agresiuni în familie cel puţin o dată în viaţă, iar 11,1% au raportat că au suferit agresiuni domestice în cursul anului anterior sondajului.

Cu toate că în Codul Penal sunt prevăzute sancţiuni mai severe pentru infracţiunie violente comise asupra membrilor familiei decât pentru infracţiunile similare comise asupra altor persoane, instanţele au judecat puţine cazuri de abuzuri domestice. Numeroase cazuri au fost soluţionate înainte sau în timpul procesului, întrucât presupusele victime au renunţat la acuzaţii sau s-au împăcat cu agresorul acuzat. În cazurile cu probe solide de abuz fizic, instanţa de judecată poate interzice soţului agresor să se întoarcă acasă. Legea permite poliţiei să-i sancţioneze pe soţii abuzivi cu amenzi de 100 lei - 3.000 lei (31 – 936 de dolari) pentru diferite acte de violenţe.

În luna iulie, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Familiei şi Drepturilor Copilului, constituită în decembrie 2009 în cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, a fost retrogradată la rangul de direcţie generală în cadrul ministerului, sub numele de DGPC. DGPC este responsabilă cu problemele copiilor şi violenţa în familie.

La sfârşitul anului 2009, 50 de adăposturi publice şi private pentru victimele violenţei domestice furnizau gratuit cazare şi hrană pentru perioade între şapte şi trei luni, iar 27 de centre ofereau consiliere juridică şi psihologică. În cadrul lor existau şi două centre de reabilitare, două centre de informare şi sensibilizare a populaţiei şi şase centre de consiliere pentru agresori. Cu toate acestea, centrele au fost insuficiente şi distribuite inegal, iar în unele părţi ale ţării nu se oferea niciun tip de asistenţă.

Legea interzice orice act de discriminare de gen, inclusiv hărţuirea sexuală. Sancţiunile variază semnificativ în funcţie de încadrarea faptei iar amenzile sunt între 400 lei şi 8.000 lei (125 - 2.500 dolari) - sau închisoare între trei luni şi doi ani. Deşi problema există, conştientizarea publică a continuat să se situeze la nivele scăzute. Nu au existat programe eficiente pentru educarea populaţiei cu privire la hărţuirea sexuală.

În februarie, profesorul universitar expert criminalist Tudorel Butoi a declarat că majoritatea femeilor agresate pe străzi, în parcuri şi lifturi au o atitudine provocatoare. Câteva ONG-uri au depus o plângere împotriva lui Butoi la CNCD, care a hotărât, în luna octombrie, că declaraţia lui Butoi a fost discriminatorie, sancţionat-l cu un avertisment.

Legea prevede dreptul la informare, educaţie şi servicii pentru sănătatea reproducerii, fără discriminare, precum şi dreptul de a accede la metode moderne de planificare familială. Cu toate acestea, femeile rome au avut dificultăţi în ce priveşte accesul la serviciile de sănătate a reproducerii. Ministerul Sănătăţii a oferit gratuit contraceptive locuitorilor din mediul rural, studentelor, şomerelor şi femeilor care au făcut avort într-un spital public. ONG-urile au constatat lipsa unei strategii naţionale cu privire la drepturile de reproducere, lipsa de educaţie sexuală în şcoli şi numărul mare de sarcini la adolescente.

Numărul de mame HIV pozitive care au născut copii vii a crescut la 207 naşteri în 2009, ultimul an pentru care datele au fost disponibile, de la 68 în 2007 şi 161 în 2008, conform Institutului Naţional de Boli Infecţioase "Matei Balş".

Femeile HIV pozitive au raportat Centrului Euroregional pentru Iniţiative Publice (ECPI) că au avut dificultăţi în a accesa servicii de îngrijire a sănătăţii materne în maternităţi din cauza discriminării de către personalul medical. Ele au afirmat că au experimentat tratamente degradante, nerespectarea confidenţialităţii, segregare şi negarea operaţiei cezariene. ECPI a remarcat faptul că personalul medical de obstetrică şi unităţile de ginecologie nu par să înţeleagă şi să aplice protocoalele clinice pentru gestionarea sarcinilor la femeile HIV-pozitive adoptate de Ministerul Sănătăţii în 2009.

Potrivit statisticilor Fondului ONU pentru Populaţie, rata mortalităţii materne a fost de 27 la 100.000 naşteri în 2008.

ECPI a criticat faptul că rezultatele investigaţiilor Ministerului Sănătăţii în cazurile de deces matern nu sunt făcute publice.

În toamna 2010, o investigaţie jurnalistică a condus la revelarea mai multor deficienţe la serviciile de îngrijire a sănătăţii materne disponibile în spitalele publice. Raportul a relevat condiţii insalubre, lipsa de echipamente (de exemplu, incubatoare pentru nou-născuţi), rate mari de mortalitate la nou născuţi, un număr mare de naşteri premature, un număr mic de obstetricieni, penurie de medicamente şi un tratament necorespunzător acordat femeilor care nasc. ECPI a primit informaţii că în unele spitale femeile gravide au fost automat testate cu testul HIV înainte de naştere, fără consimţământ informat şi fără consiliere prealabilă, deşi conform legii testarea HIV este voluntară.

În luna august şase nou-născuţi au murit la maternitatea Giuleşti în urma unui incendiu în sala de prematuri, cauzat de o defecţiune la aparatura de aer condiţionat, de personalul neatent şi uşile încuiate.

Legea oferă angajaţilor de sex feminin posibilitatea de reîntoarcere la muncă după concediul maternal pe posturile ocupate înainte sau similare. Indemnizaţiile oferite mamelor au fost pe 24 de luni la 85% din media veniturilor mamei în ultimele 12 luni la care se adaugă o alocaţie lunară pentru copil. Un raport publicat în septembrie 2009 de Societatea de Contracepţie şi Educaţie Sexuală a arătat, totuşi, că femeile însărcinate ar putea suferi în continuare de discriminare pe piaţa muncii.

Conform legii, femeile şi bărbaţii se bucură de drepturi egale, inclusiv conform dreptului familiei, dreptului civil şi sistemului judiciar. În practică, guvernul nu a dus la îndeplinire aceste prevederi, iar autorităţile nu au acordat o atenţie semnificativă sau resurse problemelor femeilor. În iulie, Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse a fost retrogradată la rangul de direcţie în cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Femeile au ocupat puţine poziţii influente în sectorul privat, iar diferenţele dintre salariile femeilor şi bărbaţilor au continuat să existe în cele mai multe sectoare ale economiei. Conform mai multor studii, inclusiv unul al Institutului Naţional de Statistică, femeile au fost plătite cu aproximativ 10-15 procente mai puţin decât bărbaţii pentru aceeaşi muncă. Potrivit Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, femeile se confruntă cu dezavantaje în educaţie, accesul pe piaţa muncii, viaţa socială, politică, şi culturală, precum şi în participarea la luarea deciziilor. Potrivit ministerului, multe dintre aceste diferenţe rezultă din segregarea forţei de muncă (de exemplu, femeile lucrează mai ales în domeniile unde salariile sunt mai mici), tradiţii şi stereotipuri.

Femei rome

ONG-urile au remarcat că femeile rome se confruntă cu o dublă discriminare, discriminare de gen şi discriminare etnică. Femeile rome nu au avut în multe cazuri educaţia, aptitudinile sau experienţa de muncă pentru a lucra în economia formală. Potrivit unui raport din 2006 a OSI, doar 26% dintre femeile rome sunt angajate pe piaţa muncii. Venitul mediu lunar al femeilor rome chestionate a fost de 106 lei (33 de dolari).

/…/

În lunile mai, iulie şi septembrie 2009, Centrul Romilor pentru Politici de Sănătate (SASTIPEN) a depus plângere împotriva unui medic ginecolog de la spitalul din Târgu Neamţ, judetul Neamt, pentru refuzul de a oferi servicii medicale unor trei femei rome. În octombrie 2009, în baza cercetărilor Comisiei de etică a spitalului (care luase în considerare numai unul dintre cele trei cazuri), Consiliul Medicilor a decis să nu investigheze cazurile iar în aprilie l-a exonerat pe medic de orice responsabilitate. La 30 august, SASTIPEN a contestat decizia Consiliul Medicilor iar pe 2 noiembrie cazul a fost trimis Comisiei de Disciplină a Consiliului Naţional al Medicilor , unde a rămas până la finele anului. Tot în 2009 SASTIPEN a depus şi o plângere separată la CNCD. La data de 7 iulie, CNCD a soluţionat una dintre plângerile din septembrie 2009 hotărând că comportamentul doctorului a fost discriminatoriu şi sancţionându-l cu un avertisment.

/…/

Poliţie

Reforma politiei a continuat pe parcursul anului, iar poliţia a angajat mai multe femei şi membri ai minorităţilor etnice. Potrivit statisticilor poliţiei, la sfârşitul anului, 12% din totalul efectivelor poliţiei de 54.786 de persoane au fost femei iar 1,2 % au fost minorităţi etnice, inclusiv 104 de romi.

Politică

Cu toate că legea nu interzice participarea femeilor la guvernare sau în politică, atitudinea societăţii a reprezentat un obstacol important. În Camera Deputaţilor, din 334 de deputaţi, 38 erau femei, iar la Senat, din 137 de senatori, 8 erau femei. La sfârşitul anului existau doar două femei în rândul celor 17 de miniştri şi nici o femeie în rândul prefecţilor din cele 42 de judeţe.

Link:

Raportul complet, în limba engleză.

Căsătoria şi numele de familie

Codul român al Familiei prevede că la momentul căsătoriei există trei opţiuni pentru numele de familie al celor doi soţi:

• Să-şi păstreze fiecare numele de până atunci (nu se schimbă nimic);

• Să ia numele unuia sau altuia dintre ei (cea mai răspândită situaţie);

• Numele lor reunite.

Câţi bărbaţi care şi-au schimbat numele de familie după cel al soţiei cunoaşteţi? Personal n-am auzit de asemenea exemple, dar cunosc multe femei care au ales să-şi păstreze numele de familie cu care s-au născut şi cu care au crescut.  Altele au nume compuse, formate din „numele de fată” şi numele soţului, de pildă Gabriela Vrânceanu-Firea sau Andreea Marin-Bănică.

Totuşi, practica cea mai răspândită este ca, prin căsătorie, femeia să-şi schimbe numele după cel al soţului, o reminiscenţă de pe vremea nu foarte îndepărtată în care femeile erau din punct de vedere legal sub tutela bărbaţilor - fie a tatălui, fie a soţului. Să ne amintim că în România femeile măritate au fost până în 1932 lipsite de capacitate civilă, asemenea minorilor şi a debililor mintali.

Iată pe scurt coordonatele condiţiei juridice a femeilor în secolul al XIX –lea conform Codului civil:

§ Conform articolului 195 din Codul Civil femeia datorează ascultare bărbatului.

§ Dacă femeia are avere şi dotă, administrarea ei se dă pe mâna soţului, care face ce vrea cu ea fără a da socoteală nimănui.

§ Conform articolului 199 din Codul Civil, averea femeii care nu e prevăzută în dotă, aşa-numita “parafernă”, nu poate să fie înstrăinată de către femeie fără acordul bărbatului.

§ Femeia nu poate da în judecată şi nici sta în proces cu cineva fără autorizaţia soţului.

§ Femeia nu poate nici să dea şi nici să primească bani sau alte lucruri de valoare; ea nu poate să primească sau să refuze moşteniri fără ştirea bărbatului.

§ În timp ce bărbatul are dreptul de a scoate bani din bancă, femeia nu are dreptul de a retrage bani fără consimţământul soţului, chiar dacă ea a avut dreptul de a deschide cont fără acest consimţământ.

§ Conform legii pensiilor, dacă soţul moare înainte de a împlini 15 ani vechime, soţia împreună cu copiii rămâneau fără pensie şi prin urmare, erau muritori de foame.

§ Dacă femeia cere despărţirea de soţ, legea nu-i permite să părăsească casa bărbatului în timpul litigiului oricât de periculoasă ar fi această şedere pentru ea.

§ Soţul are drept de custodie asupra copiilor indiferent de condiţia acestuia (oricât de decăzut ar fi acesta).

§ Femeia nu este subiect în acţiuni judiciare cu o singură excepţie: îşi poate face testamentul fără autorizaţia soţului!

(Liliana Popescu: "Condiţia femeii în secolul XIX – începutul secolului XX".)

Actualul Cod al Familiei, adoptat în timpul regimului comunist, prevede că în cadrul căsătoriei cei doi soţi se bucură de drepturi egale. De la lege la practica propriu-zisă este cale lungă, după cum ne arată şi acest amănunt, considerat de unii nesemnificativ, al alegerii numelui de familie.

Presiunea socială îşi spune cuvântul în perpetuarea "tradiţiei". Sunt multe femei care în mod conştient nu se consideră mai prejos faţă de soţii lor şi totuşi au renunţat la numele de familie la momentul căsătoriei. Ele îşi explică decizia fie prin faptul că „nu contează”, fie pentru că vor un nume comun pentru familie şi copii. Dar, orice s-ar spune, numele contează, fiind o parte convenţională prin care ne identificăm în societate. Modificarea lui în funcţie de statutul marital are multiple implicaţii, inclusiv în raporturile din interiorul familiei. În ce priveşte copilul, legea prevede şi o altă soluţie: atunci când părinţii au nume diferite, acesta poate să primească ambele nume de familie - dacă tatăl se cheamă Ionescu iar mama Mihalache, copilul se poate numi Ionescu-Mihalache.

Practica în alte ţări

Schimbarea numelui de familie prin căsătorie este foarte răspândită în ţările anglo-saxone. Într-o cercetare din 2007 întreprinsă de Conde Nast Bridal Media în Statele Unite se arată că 83% dintre americance au renunţat la numele lor prin căsătorie, 11% şi-au luat nume compuse şi doar 6% şi-au păstrat numele. Recent, câteva state din SUA au introdus posibilitatea ca bărbatul să-şi schimbe numele de familie după cel al soţiei, dar situaţia este rar întâlnită.

În Franţa, ţara din legislaţia căreia s-a inspirat codul civil român, femeile nu mai obişnuiesc să-şi schimbe numele prin căsătorie, însă copiii lor primesc adesea doar numele tatălui. Acelaşi lucru este valabil în Italia şi Grecia.

În Spania şi majoritatea ţărilor hispanice femeile nu-şi schimbă numele de familie prin căsătorie. Copiii născuţi în cadrul căsătoriei primesc două nume, primul este al tatălui, al doilea al mamei. De exemplu premierul actual al Spaniei se numeşte José Luis Rodríguez Zapatero. El are două nume de familie: Rodríguez (numele patern) şi Zapatero (numele matern). Din 1998 legislaţia spaniolă, iar din 2008 legislaţia chiliană, permit schimbarea ordinii celor două nume, numele matern putând fi primul. În acest mod moştenirea numelui de-a lungul generaţiilor poate fi atât matriliniară (după mamă) cât şi patriliniară (după tată).

În Portugalia, Brazilia şi Angola femeile nu-şi schimbă numele prin căsătorie iar toţi cetăţenii au oficial două nume de familie, unul matern şi altul patern, ca în Spania, cu diferenţa că în aceste ţări numele matern are întâietate. Să luăm ca exemplu numele preşedintelui Comisiei Europene: José Manuel Durão Barroso. Primul nume de familie este al mamei, Durão, iar cel de-al doilea este al tatălui, Barroso. Mai multe detalii despre numele portugheze aici.

În Rusia şi majoritatea ţărilor slave femeia adoptă numele de familie al soţului în varianţa feminină, de exemplu soţia fostului preşedinte al URSS Mihail Gorbaciov a dobândit la căsătorie numele Gorbaciova, cea a actualului premier rus Vladimir Putin pe cel de Putina (Lyudmila Putina).

Discriminarea femeilor la divorţ

Există în România o prevedere legală care, atunci când se ajunge la divorţ, provoacă nedreptăţi femeilor care şi-au schimbat numele . Femeile divorțate nu pot păstra numele dobândit în timpul căsătoriei în cazul în care fostul soț nu își dă acordul. Excepție fac VIP-urile și femeile care sunt personalități ştiinţifice, literare, muzicale ori artistice şi sunt cunoscute sub acest nume.

Dau ca exemplu cazul Monicăi Columbeanu care a cerut în cererea de divorţ să-şi păstreze numele de familie dobândit prin căsătorie. Legea nu le dă dreptul automat femeilor la acest lucru. Dacă Ionel Columbeanu nu este de acord, decizia o ia instanţa de judecată. Instanţa decide favorabil numai când la baza solicitării de păstrare a numelui stau motive temeinice, mai spune legea. 

Numele de familie este o parte importantă a identităţii unei persoane de aceea este nedrept să se ceară un "motiv temeinic" pentru a da dreptul la păstrarea numelui. O dată dobândit prin căsătorie, numele de familie nu mai aparține numai soțului, aparține ambilor soți, prin urmare femeia ar trebui să poată să-l păstreze și după divorț dacă așa vrea, indiferent de acceptul sau împotrivirea bărbatului.

Alte informaţii

• Speţă: Curtea de Apel Braşov privind cererea de păstrare a numelui dobândit prin căsătorie
• Studiu privind numele de familie în SUA: Emens, Elizabeth F., Changing Name Changing: Framing Rules and the Future of Marital Names. University of Chicago Law Review, Vol. 74, No. 3, Summer 2007.
• Wikipedia: Family name şi Married and maiden names

Invitaţie la "Academia Boemă"

Centrul FILIA, asociaţia din care fac parte, va iniţia de săptămâna viitoare o serie de evenimente lunare neconvenţionale sub titlul Academia Boemă, prin care vom putea cunoaşte, într-o manieră informală, femei care s-au remarcat în diverse domenii.

Discuţiile vor fi libere, la o cafea, la etajul 1 din cafeneaua Cafe Boheme din str. Căderea Bastiliei nr. 11 (vis-a-vis de ASE).

Miercuri, 23 martie, de la ora 19,00, la prima ediţie va fi invitată scriitoarea NORA IUGA (foto alăturată).

Moderatoare vor fi poeta Miruna Vlada şi preşedinta Filia, Oana Băluţă.

Academia Boemă este posibilă datorită efortului a două persoane entuziaste pe care ţin să le menţionez: Andreea Molocea şi Miruna Vlada. Le urez succes şi cât mai multe ediţii ale Academiei Boeme!

Mai jos puteţi vedea afişul pentru ediţia de miercuri şi dedesubt mai multe detalii despre eveniment şi despre scriitoarea Nora Iuga.

Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de Gen FILIA, SNSPA iniţiază

A C A D E M I A B O E M Ă ediţia I

Să descoperim femeile din cărţi!

Miercuri, 23 martie 2011, ora 19 vă aşteptăm în

Café BOHÈME (str. Căderea Bastiliei nr. 11, vis-a-vis de ASE) la o discuţie neconvenţională cu scriitoarea NORA IUGA

Moderatoare: Miruna Vlada (poetă) Oana Băluţă (preşedintă Centrul FILIA)

Ce este ACADEMIA BOEMĂ?

Trăim într-o lume a paradoxurilor. Când spunem mediu academic, ne imaginăm un spaţiu rigid, ultra-raţional, sterp, rupt de cotidian, ferecat într-un „turn de fildeş” al teoriilor. Iar când spunem boemă ne gândim la domeniul artistic, şi el rupt de lume, dar la cealaltă extremă, caracterizat prin naivitate, visare, iraţional, excese, dezordine, melancolie, ferecat de asemenea într-un alt „turn de fildeş”.

Centrul FILIA îşi propune cu acest proiect de dezbateri culturale să ne convingă pe toţi să coborâm din turnurile noastre de fildeş, reale sau închipuite, pentru a ne întâlni la o cafea şi a ne cunoaşte mai bine, pentru a depăşi preconcepţiile despre aceste lumi aparent antinomice – academic vs artistic.

Trăim cu sentimentul că zi de zi trec pe lângă noi oameni frumoşi, pe care nu avem răgazul să îi descoperim. Ne plângem tot timpul că spaţiul public nu ne oferă modele feminine veritabile, ci doar femei-obiect, însă uităm adesea că ţine de noi să alegem altceva şi să ne cultivăm alte modele, pe care le avem în jurul nostru din plin. Ne propunem astfel ca o dată pe lună să invitam la o cafea câte o femeie care s-a remarcat în domeniul său, care ne inspiră, şi în faţa căreia să reînvăţăm să facem exerciţii de recunoştinţă şi apreciere. Considerăm că aceasta este o nevoie atât a noastră, a celor din mediul academic, cât şi a femeilor extraordinare care merită să îşi cunoască admiratorii. Primele ediţii vor fi dedicate descoperirii femeilor fascinante care se ascund după coperţi – scriitoarelor contemporane din România.

Nu puteam începe mai glorios această serie de întâlniri decât invitând-o la o cafea pe provocatoarea NORA IUGA. Evenimentul e deschis publicului de orice fel, care vrea să o cunoască pe femeia Nora Iuga prin intermediul scriitoarei Nora Iuga. Vom vorbi liber şi necenzurat despre copilărie, feminitate, erotism, ficţiune, căsnicie, bătrâneţe, Berlin, Bucureşti, dragoste …. şi despre tot ceea ce ne va trece prin minte în prezenţa aburilor de cafea şi a scriitoarei Nora Iuga. Va fi şi o ocazie deosebită pentru a achiziţiona cele mai recente volume de poezie si proză cu autograful autoarei.

Va puteţi confirma prezenţa la Andreea Molocea andreea_molocea[at]yahoo[punct]com

Despre NORA IUGA

Nora Iuga este pseudonimul literar al Eleonorei Almosnino, (n. 4 ianuarie 1931, Bucureşti) poetă, romancieră, eseistă română și traducătoare din limba germană. Este soția poetului George Almosnino și mama balerinului Tiberiu Almosnino. Licențiată a Facultății de Filologie, specializarea Germanistică, Universitatea din București (1953).

I-a avut ca profesori pe Tudor Vianu și George Călinescu. Profesoară de limba germană între 1954 și 1955. Lucrează ca bibliograf la Biblioteca Centrală de stat, în perioada 1955-1969. Din 1969 până în 1977, a fost redactor la Editura Enciclopedică.

Jurnalista la ziarele de limba germană “Neuer Weg” și “Volk und Kultur” (1977-1986).

Din 1971 este membră a Uniunii Scriitorilor din România și membră PEN-Club. Sustine lecturi publice în străinătate și primește numeroase burse de creaţie.

La 79 de ani, Nora Iuga a devenit cel mai vârstnic blogger literar (www.noraiuga.wordpress.com). A câștigat în 2009 cea mai importantă bursă oferită de statul german unui scriitor străin: Deutscher Akademischer Austausch Dienst (DAAD). A publicat de-a lungul anilor peste 20 de volume de poezie si proză, a tradus peste 15 volume din literatura germana şi volumele ei au fost traduse in peste 10 limbi străine.

Cel mai trecent volum publicat de Nora Iuga este jurnalul "Berlinul meu e un monolog” apărut în decembrie 2010 la editura Cartea Românească.

Organizator: Centrul FILIA

Eveniment susţinut de: Avon, Café Boheme, Editura Polirom, Editura Cartea românească, Editura Casa de Pariuri Literare.

Parteneri media: Observator Cultural, Feminism România, Garbo, 121, Agenţia de Carte.

Congresul Femeilor din PNL

Scriu acest articol după ce am citit câte ceva despre congresul Organizaţiei de Femei din PNL de ieri, în urma căruia s-a ales o nouă conducere. În funcţia de preşedintă a fost aleasă Lucia Varga, care a avut-o ca şi contracandidată pe Zvetlana Preoteasa

N-am asistat la congres, dar din ce-a apărut în presă parcă am un deja-vu. Atitudinea liderilor liberali la Congresul Femeilor din PNL seamănă izbitor de mult cu cea din urmă cu câteva luni de la Congresul Femeilor PSD. Invitaţii bărbaţi s-au remarcat prin declaraţii deplasate, remarci erotico-senzuale presărate ici colo în discurs, prin glumiţe deocheate şi, în general, prin neseriozitatea cu care tratează prezenţa femeilor în politică.

Iată câteva declaraţii :

"Lungimea discursului trebuie să fie precum lungimea rochiei unei femei, suficient de lungă ca să acopere subiectul, dar totodată şi suficient de scurtă ca să stârnească interesul" - Călin Popescu Tăriceanu.

Oare chiar nu se pot abţine să se gândească la femei ca la obiecte sexuale tot timpul?

„O femeie învinsă e o femeie pe care ai pierdut-o. Dacă vrei să fie a ta, trebuie să o cucereşti" - Varujan Vosganian.

Penibil!

Cireaşa de pe tort a fost epigrama pe care a citit-o Mircea Ionescu Quintus în timp ce se aşteptau rezultatele votului:

„Stau pe plajă întinşi la soare/ Un bărbat şi-o fată mare/Când se lasă înserarea/ Mare mai era doar marea”. Câteva aplauze din sală l-au încurajat pe Quintus. „Le-am spus această epigramă unor bărbaţi şi nu au înţeles-o. Văd că dumneavoastră o înţelegeţi”.

Liderul partidului, Crin Antonescu pare-se s-a abţinut de la galanteriile clasice şi glumiţele cu tentă sexuală, în schimb nici nu le-a spus mare lucru doamnelor din sală: "Aveţi un grad mai mare decât bărbaţii de afecţiune, de sensibilitate, de empatie cu colegii, cu concetăţenii. Cred că nivelul de vocaţie a serviciului public este mai mare decât la noi (n.r. -bărbaţii). Vă rog să jucaţi un rol mai important în PNL, în administraţia locală, în Parlament sau Guvern”. Vă rog să…? De parcă femeile n-ar vrea să joace un rol mai important în administraţia locală, în Parlament sau Guvern. Dacă într-adevăr femeile sunt la fel sau chiar mai bune decât bărbaţii în aceste funcţii pentru că empatizează cu cetăţenii, ce face PNL pentru ca la alegerile viitoare, locale şi generale, femeile să nu mai reprezinte 5-10% din totalul candidaţilor propuşi pentru funcţiile de primar, consilier sau parlamentar? Ha? Că aşa, vă rog să … şi la revedere, e uşor de spus.

Ziceam la început că congresul Femeilor Liberale seamănă izbitor cu cel al Femeilor PSD care a avut loc în urmă cu câteva luni. Iată ce declarau liderii PSD atunci:

„Bărbaţii nu au cum să câştige niciun război cu femeile pentru că nu poţi câştiga un război atunci când eşti în fiecare noapte în pat cu duşmanul” - Victor Ponta

„Lunea dimineaţa, Daciana pleacă la Bruxelles, la Parlamentul European, cu avionul de ora 7, primul meu gând este: "Cine îmi face cafeaua?" – Victor Ponta

„După cât de îngrijit e un bărbat îţi dai seama cât de harnică e soţia lui” – Liviu Dragnea

„Să fie mai multe femei în politică pentru că la o femeie ai ce să vezi, pe când la un bărbat, nu” - Liviu Dragnea

S-au făcut aceleaşi insinuări prin care femeile sunt reduse la rolul de obiecte sexuale sau gospodine. Când vreodată o să auzim discursuri despre discriminarea de gen, societatea patriarhală în care femeile nu au aceleaşi şanse de a ajunge la vârf ca bărbaţii, în care înfruntă multiple greutăţi, în care muncesc dublu sau triplu pentru că în familie numai ele fac muncile din casă şi numai ele îngrijesc de copii, bolnavi şi bătrâni, suplinind serviciile sociale insuficiente (creşe, grădiniţe, spitale, azile)? Aceste congrese ne arată că de fapt problemele femeilor nici măcar nu sunt conştientizate la nivelul înalt al partidelor sau sunt tratate superficial şi la mişto.

Sunt monotone aceste congrese la care li închină omagii femeilor, fără nici un conţinut şi angajament serios. În care se ajunge invariabil ca femeile să fie tratate după aspectul fizic şi pe deasupra se mai trezeşte câte un glumeţ să spună bancuri deocheate la microfon.

Suntem egali?

La aniversarea a 100 de ani de când se celebrează Ziua Internaţională a Femeii, actorul britanic Daniel Craig (James Bond) s-a pus, la propriu, în rolul unei femei.

Agentul 007 apare într-un film scurt, de 2 minute, regizat de Sam Taylor-Wood („Nowhere Boy”) după un scenariu semnat Jane Goldman (Kick Ass). Voice-over-ul este asigurat de Judy Dench, care joacă în seria Bond pe şefa lui 007, personajul denumit M.

James Bond apare în prima parte a filmului îmbrăcat la costum în timp ce vocea feminină din fundal îi spune că a fi bărbat aduce avantaje. Înseamnă să câştigi mai mulţi bani, chiar pentru aceeaşi muncă, şi să ai mai multe şanse de a ajunge şef de companie sau lider politic. Ca bărbat eşti mai puţin judecat pentru comportament promiscuu şi e mult mai puţin probabil să fii agresat sexual. Spre deosebire de miile de femei care îşi pierd slujba când rămân însărcinate, ca bărbat nu te confrunţi aproape cu nici un risc în carieră dacă decizi să devii părinte. Şi nici dacă devii părinte în mod accidental.

James Bond, atât de afectuos cu femeile, este oare capabil să se pună în locul uneia?

În cea de-a doua parte, Daniel Craig apare în rolul unei atrăgătoare blonde. Vocea din fundal îi explică ce înseamnă să fii femeie.

În anul 2011, lucrurile în lume par a se fi schimbat. Şi totuşi cifrele ne arată că persistă numeroase inegalităţi între sexe. Femeile prestează 2/3 din activitatea desfăşurată la nivel mondial (plătită şi neplătită), dar câştigă 10% din venitul total şi deţin doar 1% din totalul proprietăţilor. Dar nu se limitează totul la bani şi putere. În jur de 70 de milioane de fete nu au acces la educaţie primară (două treimi din totalul analfabeţilor în lume sunt femei). Mii de fete sunt agresate în drum spre şcoală. Ca femei, ne temem să ieşim noaptea pe stradă. Unele dintre noi se tem să se întoarcă acasă, în propria casă: 1 din 4 femei este victimă a violenţei domestice. Numai în Marea Britanie, săptămânal, 2 femei sunt ucise de fostul sau actualul partener.

Aşadar, suntem egali?

Până când răspunsul nu va fi DA, nu trebuie să încetăm a ne întreba.

Filmul este parte a unei campanii din Marea Britanie denumită EQUALS. Mai multe detalii pe http://www.weareequals.org/

„Credem că este foarte importantă implicarea bărbaţilor în mişcarea pentru drepturile femeii şi EQUALS aduce împreună bărbaţi şi femei care promovează ideea de schimbare", a declarat Annie Lennox, implicată în organizarea campaniei.

Pe site-ul Realitatea tv ştirea despre această campanie a apărut la categoria ..."FUN/ MONDEN", subsecţiunea "DIVERTISMENT". A vorbi despre inegalităţile dintre femei şi bărbaţi este, deocamdată, o chestiune de divertisment pe canalele tv din România.

Vrem reprezentare, nu doar flori şi mărţişoare!

8 martie - Ziua Internaţională a Femeii - este sărbătorită în România cu flori şi cadouri oferite femeilor. Este o zi simbolică de recunoştinţă pentru contribuţia pe care acestea o au în familie, la locul muncă şi, în general, în societate.

Însă Ziua Internaţională a Femeii poate şi trebuie să fie şi un prilej de a pune în lumină problemele cu care femeile din România continuă să se confrunte, unele din aceste probleme fiind agravate în ultima perioadă de criza economică, de lipsa de interes politic şi de politici publice inadecvate.

Centrul FILIA, organizaţie nonguvernamentală din Bucureşti care militează pentru egalitatea de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi, atrage atenţia asupra câtorva din aceste probleme şi situaţii dezavantajoase:

• Femeile din România sunt mai prost plătite pentru aceeaşi muncă.
• Femeile din România constituie majoritatea angajaţilor din sectoarele bugetare cu salariile cele mai mici: asistenţă socială, învăţământ, sectorul medical.
• Femeile din România au risc de sărăcie mai crescut decât bărbaţii.
• Femeile din România sunt expuse violenţei domestice în creştere (aproape dublă faţă de 2005-2006).
• Femeile din România îndeplinesc majoritatea muncilor în gospodărie - calcă, spală, mătură, gătesc şi a sarcinilor de îngrijire: a copiilor, a bătrânilor, a bolnavilor - neplătite şi nevăzute (ocupând un loc « fruntaş» în Europa în ore de muncă domestică).

Implicarea reprezentanţilor politici în găsirea de soluţii care să conducă la ameliorarea acestor situaţii este aproape nulă. În ultima perioadă s-a înregistrat un regres în respectarea angajamentelor pe care România şi le-a asumat în raport cu Uniunea Europeană în asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. Situaţia actuală ne arată că:

• Politici şi bugete pentru asigurarea egalităţii de şanse (garantată prin Legea nr. 202/2002) NU sunt implementate, iar Agenţia Naţionala pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi a fost desfiinţată.
• Salariile, oricum scăzute, din asistenţă socială, învăţământ, sectorul medical au fost scăzute sau nu au mai fost plătite.
• Indemnizaţia pentru creşterea şi îngrijirea copiilor a fost scăzută.
• Prevederile privind concediul parental au fost supuse unor modificări severe, nepermis de bruşte şi defavorizante pentru femei.
• Servicii de îngrijire (creşe, grădiniţe, centre) accesibile NU sunt subvenţionate corespunzător de stat.
• Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei a fost desfiinţată în 2010 iar violenţa domestică a fost dată uitării.
• Adăposturi pentru victimele violenţei domestice nu sunt subvenţionate de stat.

Reprezentanţii politici le-au spus femeilor în 2010:

• că pamperşii sunt un moft.
• că îngrijirea copiilor în concediu parental înseamnă „ a sta acasă” .
• că adăposturi pentru femei victime ale violenţei domestice nu pot „apăsa” bugetul de stat.
• că grădiniţe, creşe sau centre de îngrijire nu vor fi subvenţionate suficient...să se descurce „familia” singură. Familia pe care, le asigură ei, o respectă şi o iubesc.
• că instituţiile responsabile pentru asigurarea egalităţii de şanse şi a combaterii violenţei domestice trebuie desfiinţate.
• ......despre diferenţele de venit dintre femei şi bărbaţi nu vorbesc şi nu îi interesează

Nevoile şi interesele femeilor, ca cetăţene cu drepturi şi obligaţii, nu sunt reprezentate corespunzător la nivel politic în România. Pentru femei nu sunt suficiente flori şi mărţişoare de 8 Martie, ci este nevoie de o reală reprezentare politică care să le îmbunătăţească viaţa şi perspectivele de viitor.

____________________

Reprezentantele FILIA, împreună cu un grup de voluntari, se vor afla în data de 8 martie, în intervalul orar 17,00 -20,00, în staţia de metrou Universităţii din Bucureşti, unde vor împărţi pliante şi vor discuta cu trecătorii despre realităţile cu care se confruntă femeile din România, despre reprezentarea acestor realităţi pe agenda publică şi despre semnificaţia Zilei de 8 Martie.

Update 09.03.2011

Link: FOTOGRAFII DE LA EVENIMENT

Gala femeilor rome „Priveşte-mă aşa cum sunt!”

7 martie 2011, ora 19.00, Palatul Copiilor (Sala Mică)

Agenția de Dezvoltare Comunitară „Împreună”, Centrul pentru Educaţie şi Dezvoltare Socială şi Asociaţia pentru Dezvoltare şi Incluziune Socială organizează luni, 7 martie, prima ediţie a Galei Femeilor Rome „Priveşte-mă aşa cum sunt!”, eveniment prilejuit de Ziua Internațională a Femeii.

Evenimentul promovează modele de femei rome care prin munca lor în diferite domenii de activitate contribuie la îmbunătăţirea vieţii comunităţilor de romi. Femei rome, mai puţin vizibile în societatea românească, vor fi premiate în cadrul Galei Femeilor Rome.

Gala lansează şi o campanie de strângere de fonduri pentru o mamă unică întreţinătoare a 4 copii din satul Piteasca, comuna Găneasa.

În cadrul galei vor cânta: Romano Butiq, Balkan Band, Mihaela Staicu, Ștefania Calonfir, pianistul Antonio Santos şi soprana Claudiana Călin Rotaru.

_________

Cei interesaţi sunt rugaţi să-şi confirme participarea pe email la adresa andreea.braga[at]agentiaimpreuna[punct]ro sau la telefon 021/21.00.539 .

_________

Update 09.03.2011

Gala a fost splendidă! Am văzut femei puternice, mândre de etnia lor şi dedicate total muncii pe care o fac. Au primit premii femei care alfabetizează romi, care predau limba romani, care îi ajută să aibă acces la servicii medicale sau la programe sociale. Au mai primit premii femei rome din poliţie, instituţii publice, servicii juridice şi din viaţa publică, culturală şi politică (da, există şi femei rome în politică, puţin vizibile). Şi nu în ultimul rând, a primit o distincţie specială o supravieţuitoare a Holocaustului, moment de maximă emoţie a galei, care a provocat, la propriu, lacrimi unor spectatori.

Şi artiştii care au cântat au fost surpriză plăcută - de la voci deosebite, la performaneţele la diverse instrumentele muzicale şi multe, multe altele.

Link: mai multe detalii şi fotografii de la eveniment.

FOTO 2

Texte feministe online

Au fost digitalizate şi sunt disponibile online cărţi, articole şi pamflete care au influenţat ideile feministe în a doua jumătate a secolului al XX-lea în spaţiul european. Prin proiectul FRAGEN (FRAmes on GENder) au fost strânse texte provenind din 29 de ţări din Europa (UE, plus Turcia şi Croaţia), sub coordonarea institutului Aletta din Amsterdam. De coordonarea digitalizării cărţilor în limba română s-au ocupat cu entuziasm două persoane: Diana Neaga şi Valentin Nicolescu.

Iată baza de date: FRAGEN database

În limba română sunt disponibile momentan următoarele cărţi:

• Nepretuitele femei : Publicistica feminista, Miroiu, Mihaela, 2006
• Drumul catre autonomie, Mihaela Miroiu, 2004
• Convenio. Despre natură, femei si morala, Mihaela Miroiu, 1996
• BiONGrafie, Laura Grünberg, 2008
• Din istoria feminismului romanesc Vol I, Stefania Mihailescu, 2002
• Din istoria feminismului romanesc Vol II, Stefania Mihailescu, 2006
• Nasterea : Istorii traite, Mihaela Miroiu şi Otilia Dragomir (coordonatoare), 2010
• Ultima inegalitate : Relatiile de gen in Romania, Vladimir Pasti; Mihaela Miroiu, 2003
• Politica sexelor, Liliana Popescu, 2004
• Excluderea sociala la intersectia dintre gen, etnicitate si clasa : O privire prin prisma sanatatii reproducerii la femeile Rome, Eniko Magyari-Vincze, 2006
• Politica duplicitatii : Controlul reproducerii in Romania lui Ceausescu, Gail Kligman, 2000

Despre avorturi şi (lipsa de) educaţie sexuală

În România, între anii 1958 – 2008, s-au efectuat nu mai puţin de 22.178.906 de avorturi. Aşa indică datele Centrului de Calcul, Statistică Sanitară şi Documentare din cadrul Ministerului Sănătăţii, conform unui recent articol publicat în România Liberă.

Această precizie statistică este de invidiat ţinând cont că include perioada 1966 -1989 în care cu greu se poate afla adevărata cifră a avorturilor, regimul comunist adoptând o politică pro-natalistă brutală, considerată printre cele mai dramatice experimente demografice din istorie. În respectiva perioadă 1966-1989 româncele au recurs la avorturi clandestine, cu efecte devastatoare pentru sănătatea fizică şi psihică a zeci de mii dintre ele. Peste 10.000 de femei şi-au pierdut viaţa în încercarea de a avorta, opunându-se politicii intrusive a Statului în decizii privind propriul corp.

Cifra de 22 de milioane şi ceva de avorturi între 1958-2008 nu a fost întâmplător scoasă la lumină, aş înclina să cred. Este o cifră apropiată de cea a populaţiei actuale a ţării, lucru care îi poate face pe mulţi să exclame: „intr-o jumatate de secol, Romania s-a avortat singura, cu totul si inca ceva pe de-asupra!”. Aşa scrie un comentator de pe VoxPublica, Alin Fumurescu, care-şi invită cititorii la următorul exerciţiu de imaginaţie:

„Inchideti ochii pentru o clipa si incercati sa va imaginati cum ar fi fost acele 22 de milioane de suflete. Cati dintre avortati ar fi putut fi Brancusi sau Enescu, cum ar fi aratat aceasta Romanie avortata? Cum ar fi aratat Romania astazi? Ce avortat ar fi fost astazi presedinte sau prim-ministru, ce avortat Bercea Mondialu’? E o intreaga lume pe care am avortat-o, o intreaga istorie care ar fi aratat cu totul altfel. Ganditi-va. Nu paduri ce-ar fi putut sa fie si niciodata nu vor fi, ci un popor intreg. Un popor intreg ce-ar fi putut sa fie si niciodata nu va fi.” (Voxpublica, Alin Fumurescu: "...Romania avortata").

Oh, dar domnule Fumurescu, vă rog, gândiţi-vă câte ovule nefecundate au pierdut femeile în decursul aceloraşi 50 de ani! Câţi Brâncuşi şi câţi Enescu s-ar fi putut naşte dacă am fi profitat toate la maxim de perioada de fertilitate, începând cu vârsta de 12 ani şi până la menopauză! România ar putea avea populaţia Chinei!

La fel gândeau şi comuniştii când au pus la cale politica pro-natalistă. Precum Fumurescu, comuniştii au văzut în avorturi o oportunitate demografică pierdută şi au acţionat pe cale de consecinţă interzicându-le, lucru care, pe lângă restrângerea libertăţii invidizilor, a deteriorat viaţa intimă a mii de cupluri, a produs drame, a umplut orfelinatele, a băgat în închisoare medici şi asistente care au ajutat femeile să scape de sarcinile nedorite.

Soluţia la numărul mare de avorturi nu este prohibiţia, istoria ne-a arătat deja asta. Soluţia este de a lua măsuri de reducere a lor prin educaţie sexuală.

România are la ora actuală un număr mare de avorturi, suntem pe locul 3 în Europa la acest capitol şi, mai grav chiar, suntem pe locul 1 în ce priveşte avorturile la adolescente.

În acelaşi timp, în România anului 2011, lipseşte disciplina de educaţie sexuală din şcoli şi licee. Materia denumită eufemistic „Educaţie pentru sănătate” este opţională şi în realitate se predă într-un număr mic de şcoli pentru că profesorii români sunt sfioşi, neavând deschiderea pentru un subiect considerat aproape un tabu. Adolescenţii primesc informaţii deformate despre sexualitate de la tv şi de pe internet, canalizându-şi atenţia spre performanţele sexuale, nu (şi) pe protecţia împotriva bolilor şi contracepţie. În plus, CNA-ul a luat o decizie aberantă de curând, interzicând difuzarea de reclame la prezervative înainte de ora 24,00, pe o piaţă media în care abundă emisiunile cu trimiteri la sexualitate, la toate orele.

„Nu le place româncelor să facă chiuretaje în loc să ia anticoncepţionale”, îmi spune o colegă discutând pe această temă. Paradoxul este că, faţă de epoca comunistă de tristă amintire, acum accesul la anticoncepţionale este facil. În teorie. Dar lipseşte conştientizarea importanţei de a recurge la metodele de controlare a sarcinii şi prevenire a bolilor cu transmitere sexuală. Pentru că, să fie clar, a face avorturi nu a fost şi nu este o plăcere pentru nimeni. Este o soluţie ultimă pentru a împiedica aducerea pe lume a unui copil într-un alt moment decât cel considerat optim de femei. Femeile nasc, deci femeile, nu Statul şi nici Biserica, trebuie să decidă ce fac cu propriul corp şi când este cel mai bun moment de a procrea.

Pe 26 martie, o organizaţie nonguvernamentală religioasă va organiza în Bucureşti un miting împotriva avorturilor. Membrii acestei organizaţii, la fel ca alţii care se declară anti-avort, sunt aceiaşi care descurajează educaţia sexuală şi folosirea de metode moderne de contracepţie. Ignorând dreptul femeilor de a decide pentru ele, pentru propriul corp, propria viaţă, aceşti militanţi cer adoptarea unei politici similare cu cea dinainte de ’89…

Ce au în comun Patriciu, şeful Deutsche Bank şi psihiatrul Florin Tudose

În săptămâna care a trecut a fost aglomeraţie de mesaje misogine în mass-media. Trei bărbaţi cu greutate în domeniile în care activează şi-au exprimat opinii demne de evul mediu despre femei.

Să le luăm pe rând.

Începem cu Dinu Patriciu. Celebrul său articol deja, în care critică noua alianţă dintre PNL şi PSD a fost întors pe toate părţile de comentatorii politici autohtoni dar nimeni nu a băgat de seamă mesajul dispreţuitor faţă de valoarea femeilor conţinut la final. Iată ce spune Patriciu:

Altfel, ajungem tot la vorbele lui Horia Rusu, deşi rostite cu mai bine de un deceniu în urmă, la fel de adevărate şi astăzi. „Provin dintr-un partid mic cu ambiţii mari şi am ajuns într-un partid mare cu ambiţii mici. Uneori, chiar am impresia că partidul nostru are un caracter preponderent feminin. Căci, pe de o parte, în relaţiile cu partenerii e sfios, ezitant, indecis, inconstant, chiar casnic, iar pe de altă parte e măcinat în interior de intrigi, bârfe, răzbunări pasionale. Cred că a sosit momentul să devină bărbat." Poate să -l cheme cum vrea. Eu îl aştept încă. (Adevărul)

Iată ideologia superiorităţii bărbaţilor în toată splendoarea sa! Ceea ce e caracteristic femeilor este situat undeva în latura negativă a caracterului uman. „A sosit momentul să devină bărbat”, spune Patriciu despre partidul său, citându-l pe Horia Rusu, adică să nu fie sfios, ezitant, indecis, inconstant, casnic iar în interior să nu fie măcinat de intrigi, bârfe, răzbunări pasionale, toate astea fiind caracteristice feminine. Patriciu se declară în articolul respectiv adeptul unui liberalism pur, ferit de combinaţiile democrat-liberalism sau social-liberalism. Cu siguranţă în stare pură se află concepţiile sale patriarhale prin care proclamă inferioritatea femininului faţă de masculin.

Al doilea destoinic care şi-a dezvăluit concepţiile retrograde despre rolul femeilor este şeful Deutsche Bank, Josef Ackermann.

Ackermann a declanşat o polemică în Germania declarând că, prin integrarea mai multor femei în conducerea băncii sale, aceasta ar deveni ‘mai colorată şi mai drăguţă’(„more colourful and prettier”).

În Germania se discută despre oportunitatea introducerii unor cote de gen în conducerea marilor companii, aşa cum există deja în Norvegia, Franţa şi Spania. Pe fondul acestor discuţii, Ackermann a recunoscut că în comitetul executiv al băncii sale nu există deocamdată nicio femeie dar, binevoitor, şi-a exprimat speranţa că într-o bună zi acesta o să devină … mai colorat şi mai drăguţ. Femei reduse la rolul de obiecte decorative şi infantilizate, asta a făcut prin declaraţia sa şeful Deutsche Bank. Nu-i de mirare că, cu asemenea concepţii, deşi în instituţia sa 44% din angajaţi sunt femei, doar 16% sunt în posturile de conducere şi niciuna n-a fost admisă în Comitetul Executiv.

Declaraţiile lui Ackermann pot fi considerate soft în comparaţie cu cele emanate prin România. De altfel, chiar la dezbaterea PD-L la care am fost în urmă cu două săptămâni l-am auzit pe Valeriu Stoica susţinând că viaţa publică românească ar câştiga o îmbunătăţire estetică dacă ar exista mai multe femei...

Tot săptămâna trecută am avut parte de cuvintele experte ale unui profesor doctor în psihiatrie în ce priveşte necesitatea ca moderatoarele TV să treacă examene psihice înainte de a apărea pe sticlă:

Nu sunt misogin, dar cred că femeile din mass-media ar trebui să fie ţinta unei astfel de legi. Nu mă refer doar la cele din televiziune, ci și la cele de la radio, fiindcă diferența nu este foarte mare. Am pacienți care au dezvoltat nevroze din pricina unor moderatoare de televiziune. Este incredibil. Mi-au spus că atunci când o văd pe cutare sau pe cutare le vine să spargă televizorul”, dezvăluie Florin Tudose.(Inpolitics)

Cum de doar femeile le provoacă asemenea nevroze pacienţilor domnului Tudose nu ni se explică. Măsurile aberante ale unor politicieni de la guvernare, majoritatea lor bărbaţi, n-or fi o cauză mai plauzibilă a nevrozelor din zilele noastre? Domnul Tudose se leagă de tonul strident al moderatoarelor tv, aşa cum a făcut de curând şi criticul literar Nicolae Manolescu (care se raporta erotic la respectivele moderatoare, spunând că i-au fisurat iremediabil idealul feminin). Mi se pare că domnul profesor a rămas blocat cu nasul în tratatele de psihiatrie din secolul al XIX-lea când comportamentul isteric era asociat exclusiv cu genul feminin (etimologic, grecescul „hysterion” înseamnă „uter”). Probabil din acest motiv, vădit discriminatoriu şi caduc în zilele noastre, domnul Tudose n-a inclus în diagnosticul lui şi moderatorii tv bărbaţi, dacă într-adevăr crede că de la tonul strident de la TV se trag problemele psihice ale pacienţilor săi.