O spune si Departamentul de Stat al SUA

In raportul anual al Departamentului de Stat de la Washington referitor la respectarea drepturilor omului in lume, Romania este criticata, printre altele, cu privire la numarul scazut de femei in politica:

"Desi legea nu restrictioneaza participarea femeilor la viata politica, atitudinile societatii fixeaza anumite bariere. Exista doar 38 de femei în Camera Deputatilor de 334 de locuri si opt femei în Senatul de 137 de locuri. La sfârsitul anului 2008, doar doi din cei 42 de prefecti erau femei”, se scrie in raport. (Ziare.ro)

Ce le împiedică pe femei să se implice în politică?

Pe fondul campaniei electorale din acest an, în Republica Moldova s-au înteţit discuţiile despre implicarea femeilor în politică şi promovarea unei adevărate egalităţi de gen. Poate are legătură şi cu faptul că actualul prim ministru, Zinaida Greceanîi, este de sex feminin.

Cert e că discuţia pe acest subiect e din ce în ce mai serioasă, spre deosebire de ce se întâmplă în România, unde de cele mai multe ori tonul referirilor la femeile din politică este mai mult de caterincă. Vezi şi acel penibil top Caţavencu al celor mai sexy 49 de femei din politica românească.

Revenind la Republica Moldova, acolo s-a constituit o platformă comună a asociaţiilor de femei şi a altor organizaţii care militează în acelaşi scop, toate sub denumirea Alianţa ProGen 2009. Ele au reuşit să mobilizeze partidele să semneze un angajament de principiu prin care partidele moldoveneşti îşi iau angajamentul: "să încurajeze femeile să intre în competiţia pentru alegeri; să introducă masuri specifice de promovare a femeilor candidate în politica lor oficială, crearea şi punerea în practică a unor mecanisme adecvate pentru promovarea femeilor în calitate de candidate şi oficiali aleşi, inclusiv prin plasarea femeilor pe poziţii eligibile în listele electorale, etc." (pentru restul angajamentelor, click aici).

Printre publicaţiile acestei Alianţe de promovare a femeilor în politica moldovenească, există şi una în care se analizează posibilele motive pentru care femeile nu se implică în politică, din care am selectat acest paragraf interesant, practic punctul de plecare al studiului:

Ce le împiedică pe femei să se implice în politică?

1. de vină este electoratul, a cărui conştiinţă patriarhală îl determină să nu agreeze o femeie in post de conducere. Să numim acest factor electorat;

2. de vină sunt bărbaţii, fie din cauza conştiinţei lor patriarhale, fie din cauza tendinţelor egoiste de a evita concurenţa în „lupta pentru supremaţie”. În analiză, rolul acestora va fi reprezentat de partidele politice care, lucru arhicunoscut, sunt masculinizate ca şi componenţă şi, in special, ca nucleu de decizie. Să numim acest factor partid;

3. de vină sunt femeile: pe lângă conştiinţa patriarhală este adus drept argument şi tradiţionala suprasolicitare in plan privat. Adevărat, mai ales în ţările ex-socialiste, femeile îndeplinesc marea parte a sarcinilor în cadrul căminului familial, muncind, în acelaşi timp, cot la cot cu bărbaţii şi în afara familiei. Să numim acest factor autolimitare.

În acelaşi document se mai spune ceva pe cât de evident pe atât de ignorat:

„Să nu uităm că orice discriminare implică şi irosirea potenţialului celor discriminaţi. Cine ştie la ce nivel al dezvoltării s-ar fi aflat omenirea, dacă pe parcursul istoriei femeile, rasele şi popoarele minoritare la o anumită etapă şi intr-un anumit spaţiu ar fi beneficiat în egală măsură cu bărbaţii, rasele şi popoarele majoritare de dreptul la studii, opinie, sănătate, de alte drepturi şi servicii sociale.”

Cezar Preda încurajează violenţa în familie

Deputatul Cezar Preda de la PD-L a răbufnit într-o şedinţă tensionată a Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor, sugerându-i altui deputat să-şi verse nervii pe nevasta lui acasă, nu pe el.

Culmea e că la şedinţa respectivă Preda încercase să ia cavalereşte apărarea Robertei Anastase, aflată într-o dispută cu deputatul Bogdan Olteanu. Văzând că Olteanu ridică tonul, Cezar Preda i-a replicat:
„Să zbieraţi la nevasta dumneavoastră, nu la mine!”

Carevasăzică la nevastă poţi să ţipi, la colegii de serviciu nu. Comportamentul civilizat se opreşte la uşa casei, dincolo de care poţi să faci de vrei. Nevasta e, în mentalitatea acestui Cezar Preda, un fel de sac de box pe care poţi să-ti descarci frustrările refulate în timpul activităţilor cotidiene.

Cezar Preda este, din păcate, un reprezentant fidel al unei categorii importante de cetăţeni ai României. E vorba de bărbaţii care apelează deseori la comportamente agresive faţă de neveste, comportamente care în alte contexte ar fi nepermise. De multe ori, nici chiar când se ajunge la agresiuni fizice grave, violenţa în familie nu e reclamată, tocmai pentru că în România persistă mentalitatea că astfel de comportamente ar fi normale.

Mircea Geoană promite paritate femei-bărbaţi pe listele candidaţilor PSD la europarlamentare

Pentru alegerile euro-parlamentare din vara aceasta Mircea Geoană anunţă că PSD va încerca să repete paritatea femei – bărbaţi la nivelul candidaţilor eligibili pentru posturile de europarlamentari, aşa cum s-a întâmplat în 2007.

"Acum doi ani am fost partidul care a avut 50% dintre candidaţii eligibili femei. Sunt absolut hotărât să abordăm această bornă de echitate între bărbaţi şi femei. Mai mult, cred că putem să stabilim fără ezitare obiectivul nostru - 15 pentru România, 15 social-democraţi, bărbaţi şi femei", le-a mai spus liderul PSD femeilor social-democrate.
El a ţinut să precizeze că paritatea dintre bărbaţi şi femei nu va fi exactă şi că PSD nu va avea "şapte şi jumătate femei", dar că va exista o paritate. (Mediafax)

Situaţia de la europarlamentare este însă o excepţie fericită în viaţa politică de la noi. E ca şi cum liderii politici români ar încerca să dea bine în Europa, să arate că se respectă egalitatatea de gen şi se promovează femei, voind parcă să ascundă că aici în ţara situaţia e alta.

Pentru cine nu ştie cum stăm la acest capitol, de precizat că stăm prost. De pildă în urmă cu puţin timp Guvernul României nu avea nici o femeie ministru, o situaţie cu echivalent poate doar în ţările arabe. În prezent, din cei 21 de membri ai Cabinetului Boc doar 3 sunt femei (Ecaterina Andronescu, Elena Udrea şi Monica Iacob Ridzi). În Parlament doar 9,7% din parlamentari sunt de sex feminin, Parlamentul trebuind să fie organul reprezentativ al populaţiei ţării, inclusiv pe criterii de gen nu doar etnice. PSD este partidul care are ceva mai multe femei parlamentare - 18 dintr-un total de 163 (11%), dar toate partidele importante, PD-L, PSD, PNL şi mai ales UDMR, se remarcă printr-o dominaţie masculină.

Situaţia s-ar putea îmbunătăţi cumva dacă s-ar schimba legea electorală obligând partidele să prezinte în alegeri un procent minim de candidaţi de sex feminin, schimbare prevăzută în programul de guvernare al PSD – PD-L, dar pentru care nu s-a făcut nimic de moment.

Războiul mediatic cu violuri

După seria de violuri comise de românii din Italia şi ultra mediatizate de media italiană, iată că apare la lumină şi un caz de viol comis de un carabinier italian asupra unei românce. Cei de la Adevărul susţin că autorităţile italiene ar tergiversa cazul şi că femeia a trebuit să se adreseze Consulatului român pentru a cere ajutor.

Şi într-un caz şi în altul, actul violului este utilizat într-un fel de război mediatic între cele două naţionalităţi. Nici pe jurnaliştii italieni, nici pe cei români nu-i interesează în mod deosebit analizarea acestui tip de agresiune sexuală, înţelegerea cauzelor şi căutarea soluţiilor pentru reducerea sau eliminarea violurilor din societate. Îi interesează exclusiv naţionalitatea răufăcătorilor.

Dovadă e faptul că, deşi în Italia au loc frecvent violuri comise şi de alte naţionalităţi, inclusiv italieni, majoritatea violurilor din Italia având drept autori cetăţeni italieni, reflectoarele sunt puse numai asupra făptaşilor români. Ca o paranteză, faptul că din rândul imigranţilor din Italia, cele mai multe violuri sunt comise de români e explicat de proporţia mai mare a românilor faţă de alte naţionalităţi. Evident, pe primul loc nu vor fi coreeni, afgani sau bolivieni de vreme ce prezenţa lor în Italia e infimă faţă de cei un milion jumate de români.

În tabăra cealaltă, nici jurnaliştii, nici autorităţile române nu par să se intereseze să afle ce violuri se comit aici în România, care e legislaţia, dacă ea e la nivelul altor ţări din UE şi dacă victimele sunt ajutate cum trebuie şi primesc tot suportul pentru a avea puterea să lupte în instanţă cu agresorii.

Jurnaliştii şi politicienii italieni folosesc cazurile de viol comise de români pentru a-şi justifica o atitudine xenofobă şi pentru a-i uni pe italieni în faţa unui ipotetic pericol extern, reprezentat de celălalt, străinul, barbarul. Au folosit cazurile de cerşetorie a copiilor români sau pe cele de tâlhărie, dar nici unul nu a prins la fel de bine precum violurile. Odată cu prezentarea exhaustivă a violurilor au reuşit să canalizeze o repulsie a opiniei publice împotriva imigranţilor români şi să dea o lovitură de graţie imaginii românilor.

Arma violurilor nu e una nou inventată. Violurile au fost efectiv folosite în timpul războaielor, cu scopul vădit de a umili adversarul. Cele peste 20.000 de femei bosniace victime ale violurilor soldaţilor sârbi din anii 90 din fosta Iugoslavie şi cele peste 250.000 de femei violate în timpul războiului din Rwanda au făcut ONU să decidă includerea violurilor în rândul crimelor de război, la fel ca tortura sau exterminarea.

În cazul de faţă, nişte cazuri de violuri sunt folosite ca armă mediatică şi politică. Faptul că italienii evită şi prezentarea acelor violuri comise de italieni arată că scopul acestei campanii mediatice nu e reducerea sau eliminarea violurilor, nici stigmatizarea agresorilor, ci caută stigmatizarea imigranţilor şi reducerea şi extrădarea lor.

Bineînţeles că violatorii trebuie trataţi cu maximă asprime, bineînţeles că trebuie pedepsiţi. E foarte bine că există discuţii şi că astfel de fapte sunt condamnate public, dar în cazul de faţă acţiunea nu e una onestă. Ea are drept scop instigarea la ură faţă de străini şi de justificare a unor măsuri de factură facistoidă împotriva tuturor imigranţilor.

"Eu iau decizii, nu fac cafea"

Acesta a fost unul din mesajele electorale transmise de Tzipi Livni, preşedinta partidului Kadima din Israel.

Campania electorală din Israel a însemnat pentru Livni o schimbare radicală de discurs. Până de curând ea nu miza pe faptul că e femeie, de teamă să nu fie în dezavantaj faţă de rivalii săi politici, scena politică israeliană fiind dominată de bărbaţi.

Schimbarea a venit când unii au atacat-o insinuând că ar fi slabă şi că funcţia de premier al Israelului pe care o visează ar fi prea mult pentru ea. 'It’s too big for her' – spunea fără scrupule un afiş împotriva ei.

Livni e de părere că a putut dovedi că e dură în politică şi că e intransigentă cu Hamas când, în calitate de Ministru de Externe, a fost unul din promotorii de bază ai începerii ofensivei militare din Fâşia Gaza.

Acum, faptul că e femeie îi poate aduce voturi nesperate de la electoratul feminin indecis, 15% din electorat declarându-se indecis la votul care are loc astăzi.

Mesajele sale au fost clare: a sosit vremea femeilor, Israel e o ţară în care femeile pot asuma funcţii de conducere.

În replică, unele partide religioase au organizat mitinguri numai cu femei, amintind că "adevărata profesie" a unei femei religioase o reprezintă munca pentru casă, copii şi bărbat.

Dezbaterile politice – men's only?

Alina Mungiu-Pippidi are un excelent editorial în România Liberă în care vorbeşte despre omniprezenţa de comentatori tv, analişti şi intelectuali numai de sex masculin la emisiuni gen Sinteza Zilei sau dezbaterile grele de pe Realitatea tv conduse de Turcescu, Doru Buşcu &co. ori în mulţimea intelectualilor susţinători ai lui Băsescu, şi ei în totalitate de sex masculin.

"Ce are in comun trupa lui Mihai Gadea de la "Sinteza zilei" cu Doru Buscu si colegii sai de la emisiunea de noapte a Realitatii TV si cu amicii mei, intelectualii pro-Basescu care se plang ca sunt linsati de media intr-un supliment intreg al revistei 22? La prima vedere, chiar nimic. Dar ia uitati-va putin la respectivele emisiuni in orice zi, ca si la coperta respectivului supliment, si veti vedea. In prima apar, dupa necesitati, intre patru si opt personaje pe seara. In a doua, patru sau cinci. A treia are pe coperta vreo sapte si in text vreo unsprezece. si in nici una din aceste situatii nu exista nici o persoana de sex opus, dar absolut nici una, care sa tulbure armonia. Sunt trei grupuri omogene din punct de vedere al genului: masculine. Ca membrii unei echipe de fotbal care au inchis dupa ei usa la dus."

/../

"Distorsiunile din viata noastra publica, in care nu doar excluderea pe asemenea criterii, ci si promovarea unor femei pe criterii pur sexiste (se culca cineva important cu ele) sunt un semn al primitivitatii regasite din societatea noastra. Nu va nelinistiti, majoritatea societatilor nedezvoltate sufera de asta..."

Pentru a citi articolul integral, click aici.

Încă un partid condus de o femeie

Noul preşedinte al Partidului Iniţiativa Naţională (PIN) este, după retragerea lui Cosmin Guşă, Lavinia Şandru, cunoscută printre altele pentru lupta înversunată pe care a purtat-o anul trecut pentru modificarea indemnizaţiei de creştere a copilului.

O altă femeie la conducerea unui partid din România este Daniela Popa de la Partidul Conservator.

Atât PIN cât şi PC sunt partide minore, fără o greutate prea mare pe scena politică.

Poate în anii următori vom vedea figuri feminine şi la conducerea unuia din principalele partide, PSD, PD-L, PNL sau UDMR.

Efectele nebănuite ale crizei economice

Pentru prima oară în istoria Statelor Unite e posibil ca numărul femeilor angajate să îl depăşească pe cel al bărbaţilor cu un loc de muncă. NY Times arată că la la baza acestei schimbări nu stă vreo politică pentru egalitatea sexelor, ci ţine mai degrabă de domeniile de muncă specifice celor două categorii.

În SUA 82% dintre concedieri s-au făcut în rândul bărbaţilor pentru că ei lucrează în domenii precum construcţii, finanţe sau industria auto. De cealaltă parte, femeile sunt angajate în domenii precum educaţie sau sănătate, mai puţin sensibile la dezechilibrele economice.

Criza poate conduce la o inversare a rolurilor de gen pentru că numărul bărbaţilor întreţinuţi creşte iar multe femei preiau povara de a aduce pâine în casă.

Deşi au o mai mare siguranţă la locul de muncă, femeile întâmpină probleme mai mari în întreţinerea familiei. În primul rând, ele lucrează mai puţine ore decât bărbaţii, şi prin urmare au salarii mai mici. De asemenea, multe dintre ele au joburi part-time, fără asigurare de sănătate sau pentru şomaj.

Pentru fiecare dolar câştigat de un bărbat, o femeie încasează doar 80 de cenţi. Astfel, deşi vor avea un loc de muncă, femeile vor întâmpina mari dificultăţi în încercarea de a susţine întreaga familie.

30 de ani de la revoluţia islamică din Iran

Zilele acestea s-au împlinit 30 de ani de când în Iran s-a instaurat republica islamică.
30 de ani de când femeile au fost forţate să se acopere în spaţiul public cu văluri negre (hijab).

Legislaţia iraniană consideră şi în prezent femeile ca fiind cetăţeni de categoria a doua.

De pildă, în faţa unei instanţe iraniene mărturia unei femei are jumătate din valoarea mărturiei unui bărbat. Poligamia masculină (poliginia - bărbat cu mai multe neveste) este legal acceptată. Fetele pot fi măritate conform legii de la 13 ani, dar derogările merg până la vârsta de 9 ani. Un bărbat poate divorţa fără să prezinte nici o motivaţie, o femeie nu poate divorţa decât în cazuri excepţionale şi numai dacă îndeplineşte 7 condiţii. Un bărbat îşi poate omorî soţia în caz de adulter fără a fi sancţionat în vreun fel.

Chiar şi în asemenea condiţii, situaţia femeilor din Iran e mult mai bună decât în alte ţări musulmane. Ele au drept de muncă în aproape toate domeniile, inclusiv taximetrie, poliţie sau serviciul de pompieri. În Arabia Saudită femeile nu au voie nici măcar să conducă maşini.

În Iran femeile au acces la educaţie. Ba mai mult, în prezent în universităţi ele sunt 60% din totalul studenţilor. Din acest motiv s-a ajuns să se discute despre impunerea unor cote masculine la admiterea la facultăţi ca să garanteze un număr minim de studenţi de sex masculin.

Mişcarea feministă din Iran este printre cele mai puternice din regiune şi principala mişcare socială. În urmă cu 3 ani a fost iniţiată o campanie de strângere a 1 milion de semnături în favoarea schimbării legilor discriminatorii ("One Million Signatures Demanding Changes to Discriminatory Laws"). Reacţia guvernului nu s-a lăsat aşteptată, mai multe activiste au fost arestate în 2007, iar revista lor cenzurată.

Femei cu profesii interzise lor în alte ţări musulmane: