joi, 6 mai 2010

Cum împărţim tarta, domnule Băsescu?

Preşedintele României, Traian Băsescu, ne-a ţinut azi un discurs prin care a ţinut să ne anunţe că, urmare a situaţiei economice dificile, se vor reduce pensiile, subvenţiile şi salariile, inclusiv salariul minim pe economie.

Reducerile se vor opera din pix, procentual pentru toată lumea, a lăsat de înţeles Băsescu.

Tot astăzi, Ziarul Financiar a publicat o analiză din care reiese că Statul cheltuie mult mai mult cu jandarmii şi poliţiştii decât cu profesorii şi medicii, pe scurt cam aşa:

  • Salariu profesor debutant: 834 lei
  • Salariu agent de poliţie debutant: 1800 lei
  • Salariu medic debutant: 900 lei
  • Salariu profesor din învăţământul gimnazial: 1315 lei
  • Salariu agent de poliţie din cadrul MAI: 2300 lei
  • Salariu şofer din cadrul MAI: 2730 lei
  • Salariu zidar-faianţer din cadrul MAI: 1500 lei.

(Mulţumesc Carmen Radu pentru semnalare)

Atunci când spune că se vor reduce cheltuielile din administraţia publică centrală şi locală, Băsescu zice că nu se referă la banii alocaţi educaţiei şi sănătăţii ci strict la salarii. Se mai pot reduce salariile profesorilor şi medicilor, ţinând cont de nivelul scăzut la care se află acum? Băsescu lasă să se înţeleagă că da. Dar oare se poate face educaţie cu profesori plătiţi mai puţin decât zidarii? Mai putem emite pretenţii faţă de medici când au salarii mai mici şi decât mecanicii auto? Nu cred că asta e o soluţie.

Să ne amintim că, în timp ce aparatul coercitiv al Statului primea mai mulţi bani prin bugetul pe anul 2010 (cele 7 servicii secrete – SRI, SIE, STS, SPP, Doi şi un sfert, cele două servicii secrete din MApN, plus poliţiştii, militarii, jandarmii), Guvernul anunţa la scurt timp reducerea personalului din Învăţământ cu 15.000 de locuri. Unde este echitatea?

Să ne amintim că Administraţia Prezidenţială şi Curtea Constituţională au primit mai mulţi bani de la buget, în plină criză, în timp ce medicii fug din ţară pe rupte din cauza salariilor de mizerie. Aşadar, pe cine afectează criza?

Iată un alt exemplu edificator pentru a vedea injustiţia şi dezechilibrele dintre salariile diferitelor categorii. În urmă cu o lună avea loc un protest spontan al şoferilor din transportul public Bucureşti (R.A.T.B.), prilej cu care aflam cu toţii că salariul mediu al unui şofer de autobuz este 2.500 lei/lună iar al unui debutant de 1.500 lei/lună. Nu o duc deloc rău şoferii în Bucureşti! Cam în aceeaşi perioadă citeam despre protestul mai puţin mediatizat al unor angajaţi de la Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din Gorj cărora veniturile le fuseseră înjumătăţite, sporurile celor care lucrau cu persoane cu handicap şi bătrâni fiind tăiate, astfel că aceste persoane au primit un salariu sub 1.000 de lei/lună. Infirmierii de la azilele de bătrâni au 500-600 de lei/lună. Ne întrebăm evident, de ce munca unui şofer R.A.T.B. este de cinci ori mai importantă decât a unui infirmier care îngrijeşte oameni cu handicap sau cu probleme de sănătate. La fel ne putem întreba de ce munca unui poliţist este remunerată dublu faţă de cea a unei asistente medicale.

Mulţi dintre cei care lucrează în sistemul privat strâmbă din nas şi dau soluţia rapidă: cui nu-i convine să plece. Păi, angajaţii din sănătate şi educaţie au tot plecat şi vor mai pleca, dar unde ajungem? Citeam tot acum vreo lună de zile că la spitalul de cardiologie din Târgu Mureş mai există cinci asistente medicale, suprasolicitate, numărul minim necesar fiind de 30. Ne plângem de manelizare, incompetenţă, proastă creştere la tot pasul, dar ăsta nu e decât rezultatul locului pe care îl are Educaţia cetăţenilor printre priorităţile acestui Stat (prioritate care se măsoară efectiv în finanţare, nu în gargară).

Vorbind de reducerea cheltuielilor publice, Băsescu nu ne spune că avem prea mulţi agenţi secreţi şi speciali în comparaţie cu alte ţări, că suntem una din puţinele ţări care şi-au asumat benevol în ultimul an trimiterea de trupe suplimentare în Afganistan, nici nu se spune că o gaură neagră în bugetul public au reprezentat-o achizițiile publice cu dedicaţie din infrastructuri, turism şi energie.

P.S. "În timpul crizei trebuie să întărim protecţia celor care sunt mai vulnerabili" - spunea azi Trinidad Jimenez, ministra Sănătăţii din Spania. Băsescu face exact pe dos - le reduce din venituri şi celor mai slabi şi lipsiţi de influenţă politică: pensionari, şomeri, profesori şi educatori, cadre medicale, agricultori, asistaţi sociali.

4 comentarii:

Anonim spunea...

Asistam din nou, dupa amar de vreme, la noi curbe de sacrificiu.
Inteleg ca Romania trece printr-o situatie dificila dar nimeni dintre guvernanti nu a tinut cont de avertismentele Comisiei Europene din anul 2008 cu privire la dezechilibrele macroeconomice din Romania, de atentionarile din Raportul de convergenta al Comisiei Europene.
De ce trebuie sa sufere pensionarii, bugetarii, somerii cand majoritatea cheltuielilor institutiilor pentru achizitii nu sunt neoportune, nu sunt prioritare, ci sunt de-a dreptul nesabuite si la preturi fabuloase.
Chiar nimeni nu observa asta? Chiar pe nimeni nu intereseaza?
Austeritatea, daca e sa devina o regula, ea trebuie sa se refere la toate sectoarele si institutiile, si la toate categoriile socio-profesionale.
Totusi, a fi guvernant responsabil inseamna a nu angaja generatiile viitoare prin actiuni prezente!
Ceea ce se observa in cazul Romaniei.
Ce trebuie sa facem noi, romanii de rand?
Sa plecam si sa-i lasam sa guverneze singuri, ei pe ei si pentru ei ?
That is the question !

Anonim spunea...

Abia acum am inteles rostul comunicatelor, masurilor si inactiunii "nesimtite" ale guvernantilor din ultima vreme:

POPULATIEI I SE APLICA TERAPIA "NESIMTITA" DE SOC !
Astfel, oamenii vor avea parte de socuri continue si "nesimtite" in urma carora:
- vor iesi pe cale naturala din sistem
sau
- vor ramane socati pe viata
sau
- vor mai rezista o vreme,

pana la urmatoarele curbe "nesimtite" de sacrificiu.

Anonim spunea...

Draga mea 'Medusă', pînă ce mi se va termina (!??) toată porcăria asta şi te voi căuta pt.a face campanie împreună(!?) te rog citeşte ultimele 2 postări pe Amycommunications.blogspot.com şi pe blogul dnei Gabriela. Ţi-l redau pînă atunci pe ultimul şi..let's unite to Say No Forever:
..Draga mea doamnnă, aţi observat cu cît de multă sinceritate am simţit că trebuie să vă îmbrăţişez, la conferinţa aceea unde mă bucur că m-a invitat dl. Năstase.(detest însă populismul 'aerului condiţionat rece, printre altele). Ştiţi de ce sunt necăjită (mai ales acum, recent, din 2 motive 'diplomatice')şi, ca să nu devin 'spam' voi rămîne la subiectul nostru, explicitîndu-l însă literar -gen Orhan Pamuk, preferatul meu-pentru dumneavoastră: dimineaţa în timp ce îmi beau cafeaua şi rareori cînd îmi rămîne vreme -10 min-să mă gîndesc (şi) la mine,îmi amintesc zămbetul dumneavoastră şi îl regăsesc aici, în faţa calculatorului, în tot ceea ce scrieţi.(Bine că zîmbetul Nu se impozitează!!)

Amy Neagoe spunea...

Şi sincer iertaţi-mă că vă reţin atenţia, însă tocmai am revenit de la facultate. Pe lista celor 'în aşteptare' în Relaţii Internaţionale (pt.simplul motiv că nu au absolvit numai 3 ani de facultate(examene de tip Bologna), sunt a 2a ca medie!! Ca întotdeauna..la toate interviurile de angajare la stat(cu excepţia ICR care cooperează îndeaproape cu Ambasada Britanică şi cu Comunitatea Romilor şi cu dl. Pleşu..mergeţi astăzi la evenimentul de la British Council şi veţi înţelege de ce spun acest lucru). Cu diferenţă de 20 sutimi între mine şi prima de pe listă..iar eu vreau numai logistică internaţională şi M.A.E.şi pe un diplomat cum este acel de ieri în Restaurantul Doina!