vineri, 30 martie 2012

Cotele de gen în politică


Ce sunt cotele de gen în politică, de câte tipuri sunt, exemple de ţări în care s-au aplicat cote de gen în legislaţie sau în normele interne de partid, ce se întâmplă în România şi ce iniţiative s-au luat după revoluţie dar şi înainte, în perioada comunismului, pentru asigurarea reprezentării femeilor în politică sunt subiecte tratate pe noul site: http://cotedegen.wgz.ro/

Tema cotelor de gen este destul de complexă. În principiu, nu ne plac cotele. Am vrea ca femeile şi bărbaţii să aibă condiţii egale să urce în ierarhia de partid. Ar fi bine ca niciun membru de partid, pentru că faptul că e femeie, să nu fie considerat mai puţin apt şi capabil să ocupe o funcţie publică. Să nu existe prejudecăţi despre locul potrivit unei femei sau autoritatea pe care aceasta o poate dobândi în spaţiul public. Şi nici să nu se mai facă politică într-un stil masculin, prin găşti care pun la cale strategii de partid la chefurile din cârciumi şi cluburi de noapte. Lucrurile nu stau aşa, astfel că jumătate din populaţia ţării ajunge să fie reprezentată în acest moment cu mai puţin de 10% în Parlament şi un pic peste 10% în consiliile judeţene şi locale.

Cotele de gen, acele măsuri prin care se impune o minimă reprezentare a femeilor (de 20, 30 sau 40%), nu sunt un privilegiu în favoarea femeilor, din contră, prin ele partidele sunt obligate să aducă la start în alegeri candidaţi care să corespundă într-o mai mare măsură componenţei populaţiei. Sunt măsuri care vizează o reprezentare politică mai democratică.

Sistemul de vot din România face ca tema cotelor de gen să fie cu atât mai importantă. Statistic vorbind, votul uninominal conduce la o reprezentare politică mai slabă a femeilor comparativ cu votul pe liste, întrucât partidele tind să-şi desemneze candidaţii nu în funcţie de competenţe şi experienţă cât mai ales după criterii ca:
  • Notorietate (femeile sunt dezavantajate pentru că deţin mai puţine poziţii de putere);
  • Bani (în topul 300 cei mai bogaţi români femeile sunt excepţii, ele nu deţin în egală măsură resursele financiare necesare pentru a-şi finanţa propria campanie electorală);
  • Percepţia faţă de capacitatea individuală de a câştiga bătălia electorală (din nou, partidele evită femeile, considerate „sexul slab”, din cauza prejudecăţii că în confruntarea cu un bărbat ar avea mai puţine şanse de câştig).

Obstacole de genul celor de mai sus ar putea fi îndepărtate prin introducerea cotelor de gen în lege. O sursă de inspiraţie poate fi legislaţia Franţei. Legea Parităţii se aplică atât la alegerile realizate prin sistem proporţional pe liste (alegerile pentru municipii, Senat şi Parlamentul European), cât şi la alegerile prin sistem de vot uninominal (la alegerea membrilor din Adunarea Naţională, camera inferioară a Parlamentului francez).

În lipsa legii, partidele însele îşi pot fixa un procent minimal de reprezentare a genurilor, stipulând inclusiv sancţiuni în caz de nerespectare. PSD şi PD-L au deja cote de gen prevăzute în propriile statute dar la anterioarele alegeri nu le-au respectat şi nici nu le-au adaptat la sistemul de vot uninominal. Partidul Laburist din Marea Britanie are un mecanism intern intitulat all women shortlist prin care asigură atât un procent minimal al femeilor în rândul candidaţilor săi în alegeri, cât şi distribuirea uniformă a candidaturilor în funcţie de şansele de câştig ale colegiilor, evitând ca femeile să fie numite doar în colegii cu şanse mici sau nule.


13 comentarii:

Anca Opre spunea...

Mi-ai amintit cu cele 10% de faptul ca recent, noua lege electorala din Libia (dupa eliberare) prevedea, in faza de proiect, o cota de exact...10% din locurile din parlament pentru femei. Atat se gandisera "domnii" ca ar fi meritat doamnele.
Bineinteles ca miscarea feminista a luat atitudine iar varianta finala a legii a prevazut accesul liber al femeilor in functii politice.
Mai pe intelesul tuturor, avem prevederi europene dar reprezentativitatea femeilor in functii publice este situata undeva la nivelul acceptarii femeilor in politica in tarile arabe.
Fara alte comentarii.

Tudorina spunea...

Nu ştiu cazul Libiei, însă cota trebuie să fie minimală. Adică în acel caz, minim 10% nu exact 10%.

Anca Opre spunea...

Da, numai ca prevederile erau ambigue, iar femeile au inteles ca li se limiteaza accesul in Parlament la doar 20 de mandate din totalul de 200. Curios este ca, dupa protestele organizatiilor feministe, legea a fost modificata si obliga partidele sa aiba pe liste un numar egal de femei si barbati.

Gabi spunea...

In Libia lui Ben Ali exista cotă de 30% :)și mișcare pentru egalitate de gen; am scris despre asta într-un articol; ca să ne dăm seama despre natura revoluției, sub un aspect...

Contribuția mea la dezbatere poate fi citită aici: http://www.gabrielacretu.ro/vina-sau-virtute-ce-cauta-femeile-in-politica.html

Tudorina spunea...

Am citit articolul din link. F bun. Mersi, Gabi!

Gabi spunea...

@Din sentimentul datoriei!Trebuie să stăm pe baricade, poate ne ascultă careva :).

Elena spunea...

Din punctul meu de vedere, ar fi preferabil sa fie candidati oameni competenti si de o probitate morala dincolo de orice indoiala, indiferent de gen. Spre exemplu, daca intr-o filiala de orice partid, ai 10 posturi de candidati, si doar 3 femei cu reale calitati si competente printre posibilii candidati, mai bagi inca 2 femei nepotrivite ca sa respecti cota de gen, sau bagi in lista inca 2 barbati cu sanse reale ? Si partidele ar trebui sa promoveze femei competente. Eu ca femeie, as vota o candidata serioasa, competenta si corecta, care sa aduca solutii la problemele de care ma lovesc si eu, dar nu as vota-o in nici un caz pe EBA spre exemplu, sa o alta "politiciana" model "fata lu' tata" ...
Sa cautam intii femei competente si cu reale calitati de politician, sa le promovam, si apoi sa stabilim cota de gen...

Tudorina spunea...

Elena, competenta trebuie sa fie o exigenta pentru ambele genuri.
Si mai e ceva, tu spui "as vota o candidata serioasa, competenta si corecta...". Problema este ca tu este posibil ca nu poti vota o femeie in conditiile in care partidele nu aduc la start suficiente femei candidate. La alegerile parlamentare din 2008 doar un candidat din zece a fost femeie.
Cota le-ar obliga pe partide sa echilibreze balanta in privinta genurilor. Si, serios, sunt o gramada de femei competente de unde ar putea alege daca ar vrea.

Gabi Cretu spunea...

Competente să...ce!?
Nimeni nu vrea să definească ce fel de competențe sunt necesare în politică pentru ca să nu ne dăm seama că cei care dețin puterea nu le au...
Elena, poți să dai o listă (scurtă) de competențe pe care ar trebui să le aibă o femeie pe care ai vota-o ca deputată!?

Patricia spunea...

Si in politica, dar si in alte sectoare de interes public,femeile sunt judecate mult, mult mai dur decat barbatii. Sunt catalogate ca incompetente femei care au performante cu asemanatoare cu ale barbatilor. Barbatii la acelasi nivel de competenta sunt considerati acceptabili, pe cand femeile sunt stigmatizate. Problema tine mai mult de mentalitate, decat de nivelul de competenta.

Gopo spunea...

"Cota le-ar obliga pe partide sa echilibreze balanta in privinta genurilor." De la tatuca Stalin citire, sigur ar fi aprobat.
Inginerie sociala prin intermediul batei detinute de stat, anti-democratic si totalitar.

Daca va chinuie subiectul procentelor, de ce nu va infiintati Partidul Feministelor ? Puteti avea o lista care sa contina 100% femei fara nici un fel de schimbare de legislatie. Aha, dar asta e greu, e naspa, e de alergat, de organizat, necesita fonduri ... si in plus nu garanteaza si victoria. Ipocrizia e groasa. "Egalitate de sanse" = "Egalitate de rezultate".

Tudorina spunea...

Gopo, ce uşor arunci cu vorbele. Pe tine dacă te deranjează corupţia de ce nu înfiinţezi partidul anticorupţilor? Aşa-i de simplu, zău!
Ai idee ce resurse îţi trebuie să înfiinţezi un partid în România? Habar n-ai! Minim 50.000 de semnături din minim 21 de judeţe. Ai zis de Stalin, te rog aruncă-ţi ochii pe site să vezi că există cote în ţări ca Franţa, Belgia, Spania, în lege, şi Germania, Austria, Suedia, Norvegia, Marea Britanie, ş.a. în partide. Agresivitatea ta gratuită îmi repugnă.

Elena spunea...

"Nimeni nu vrea să definească ce fel de competențe sunt necesare în politică pentru ca să nu ne dăm seama că cei care dețin puterea nu le au..."

Sint cit se poate de acord cu afirmatia lui Gabi de mai sus.

Ce as vrea eu de la un politician pe care l-as vota ( barbat sau femeie nu conteaza):
- sa aiba un cazier curat ca al unui bebelus de o zi;
- sa aiba o declaratie de avere in care sa poata sa isi justifice si ultimul ac ( nu case/firme/terenuri trecute pe numele soacrei, nepotilor, fratilor etc )
- sa aiba niste studii serioase, facute la institutii de invatamint serioase, ce se pot dovedi cu diplome ( nu facultati particulare facute la "cu taxa" si 2 ani intr-unul;
- sa nu planeze nici o suspiciune in ceea ce priveste etica si probitatea morala a persoanei respective;
- sa aiba un program clar, nu "votati-ma ca va dau galeata/ulei/tricou/etc"
- si sa nu fi trecut dintr-o barca in alta, ca asta la mine inseamna oportunism;
- sa fi promovat pe baza calitatilor proprii, nu pe baza "fiul/fiica/nepot/amanta/etc lui cutare;

Problema e ca nu am prea vazut asa ceva la nici un partid... si mi se pare ca in ultimii ani romanii nu au ales varianta cea mai buna, ci au ales varianta cea mai putin rea.
De-aia si prezenta la vot este aia pe care o stim toti...
Alta problema e ca unele partide si-au cautat candidati cu notorietate, dar dupa parerea mea fara legatura cu munca din Parlament: intr-una din legislaturile trecute stim toti ca a fost un partid care a avut pe liste Irina Loghin si Ion Dolanescu... serios acum, calitatile de artist sint una... dar in Parlament se face altceva... sau prezenta lui Teo Trandafir in Parlament... Astea sint pentru mine exemple de asa nu.