Am văzut, vă recomand: filmul Agora

Aş fi vrut să am mai mult timp să analizez cum se cuvine filmul acesta pe care tocmai l-am văzut ieri seară la cinema. Încerc totuşi în câteva fraze. Agora este un film complex, despre decăderea oraşului antic Alexandria, despre conflictul dintre ştiinţă şi religie şi convieţuirea plină de conflicte dintre trei religii în oraşul Alexandria în secolul al IV-lea d.Hr.

Filmul are în centru istoria Hypatiei, o filosoafă, o femeie liberă şi înţeleaptă, pasionată de astronomie. Hypatia e liberă să pună la îndoială ceea ce ştie, să privească cu ochi critici învăţătura înaintaşilor săi, lucru pe care fanaticii religioşi care o înconjoară nu-l pot face.

Există practic două părţi în film, o primă parte care sfârşeşte cu distrugerea bibliotecii din Alexandria (sau ce mai rămăsese din ea), simbol al victoriei religiei asupra ştiinţei, şi o a doua parte în care Hypatia însăşi, filosoafa, este înfrântă, simbol al victoriei fanaticilor religioşi asupra oamenilor de ştiinţă.

Şi nu pot să închei fără a aminti despre nuanţa feministă a istoriei filmului. Hypatia, ca femeie, are de ales între ştiinţă şi a-şi trăi viaţa alături de un bărbat. O femeie căsătorită nu ar mai fi putut preda, nu i s-ar mai fi îngăduit să filosofeze şi să se dedice astronomiei. Însă nici măcar această alegere nu-i va mai fi permisă odată ce creştinii preiau puterea asupra Alexandriei. Nici un bărbat nu putea asculta cuvântul unei femei conform scripturilor, iar religioşii nu pierd ocazia de a folosi textele biblice împotriva ei.

Spotul la chipsurile Lay's, reclamat la CNA de ANES

ANES a fost pe fază şi a trimis o sesizare către CNA cu privire la reclama aceasta de mare angajament:

ANES (Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi) a dat un comunicat în care enumeră motivele pentru care reclama ar trebui amendată şi interzisă de CNA:

Promovează un model de frumuseţe prin acces la chirurgie plastică în competiţia pentru un bărbat: “Uită-te, şi-a cumpărat o pungă de Lay’s pentru că îi era poftă şi probabil o să câştige 2000 de euro la promoţie, apoi o să-şi pună silicoane şi, într-o bună zi, o să dea peste prietenul tău. Din întâmplare, evident!”.

Infantilizează şi deresponsabilizează bărbaţii în ceea ce priveşte relaţiile cu femeile (modul în care este reprezentat bărbatul din reclamă sugerează că acesta este complet inocent şi nevinovat de faptul că două femei sunt în competiţie pentru el).

Negativizează situaţia femeilor singure: “Iar tu vei rămâne singură!”

Negativizează un anumit tip de sexualitate considerată a fi „agresivă”: “Fii pe fază şi câştigă tu 2000 de euro pe zi şi nu-i lăsa să ajungă în buzunarul cui nu trebuie”.

Mai direct spus, reclama de la Lay's, pe lângă faptul că e stupidă, voit sau nu, este şi nocivă. Ea le induce adolescentelor ideea că dacă nu au silicoane, sâni imenşi, au vreun handicap în viaţă. Adolescenţilor le transmite că principalul criteriu pentru alegerea unei iubite ar trebui să stea într-o trăsătură fizică - dimensiunea sânilor. Fetele ar trebui să fie în competiţie, să se privească suspicios, în loc să cultive prietenia, "suroritatea", colaborarea între ele.

Acum să vedem dacă şi CNA va fi pe fază şi le va aplica celor de la Lay's o amendă usturătoare, suficient de mare ca să nu-şi mai dorească a doua oară să-şi vândă cartofii cu chimicale recurgând la mesaje scandalizatoare.

Update 26 ian. 2010

CNA a decis interzicerea difuzării clipului publicitar.

Felicitări, Iana Matei!

Iana Matei conduce o fundaţie din Piteşti prin care ajută fete şi tinere femei să scape din mâinile proxeneţilor şi a traficanţilor de carne vie. Tocmai am aflat că revista Reader’s Digest a desemnat-o „Europeanul Anului 2010”, ca o recunoaştere a valorii muncii sale din ultimii 11 ani.

Felicitări acestei doamne pentru tot ce face şi pentru disctincţia primită. Sper să-i aducă vizibilitatea cuvenită pentru a extinde activitatea fundaţiei şi a salva şi mai multe fete din sclavia sexuală.

Iată şi câteva fragmente din declaraţiile date de Iana Matei despre fenomenului traficului de fiinţe umane:

"Sute de fete din tari Est Europene, inclusiv Romania, sunt fortate sa se prostitueze in tarile occidentale mai bogate, dupa ce se lasa cu naivitate atrase aici de promisiunea unor locuri de munca, ce apoi se dovedesc a fi adevarate capcane.”

“Tinute prizoniere, supuse la abuzuri si obligate sa intretina raporturi sexuale, ele devin, in fapt, sclave – nu exista alt cuvant mai potrivit pentru aceasta situatie.” (Hotnews)

"Am ajuns să ştiu totul despre reţelele de traficanţi, ştiu cum gândesc, cum operează. Aceşti oameni sunt atât de aroganţi şi de proşti, au impresia că scot banul şi pot face orice. Pentru ei, femeile sunt nişte instrumente". (Mediafax)

"Daca victimelor nu li se ofera un spatiu sigur, riscul de a reintra in trafic este mare". (9am)

"Iana Matei runs a shelter for trafficked children in the town of Pitesti, two and a half hours from the capital, Bucharest. She has helped more than 127 victims of the sex trade including those as young as 12. Often from rural communities, many fall victim to traffickers posing as government job recruiters who promise them well-paid agricultural work abroad. As well as poverty, Ms Matei says family abuse is a typical experience for trafficked children. Victims are often sent back from the UK but then left without support, fearful that their traffickers will be waiting for them.

"Unlike drugs this is a low risk, high income trade - you can sell a girl 10 times. It's always the girl's fault in the eyes of the police and the traffickers can pay for good lawyers". (The Independent - UK, 2007).

"In Europe, girls and women trafficked for the sex trade gain in value the closer they get to their destinations. According to Iana Matei, who operates Reaching Out, a Romanian rescue organization, a Romanian or Moldovan girl can be sold to her first transporter -- who she may or may not know has taken her captive -- for as little as $60, then for $500 to the next. Eventually she can be sold for $2,500 to the organization that will ultimately control and rent her for sex for tens of thousands of dollars a week. " (NY Times, 2004)

Iana Matei pe CBS News în 2006:

Watch CBS News Videos Online

.

În total, Iana Matei a salvat 420 de fete victime ale traficului de fiinţe, uneori intervenind acolo unde nici poliţia nu avea curajul să se bage, luând fetele de pe stradă, de sub nasul mafioţilor.

Este de aplaudat curajul şi dedicaţia acestei doamne şi sper să primească mai mult sprijin aici în ţară pentru munca ei. Autorităţile ar putea măcar să-i finanţeze centrul de adăpost de la Piteşti şi s-o încurajeze să deschidă asemenea centre şi în alte puncte din ţară.

România, exportatorul nr. 1 de prostituţie în UE. Traficul de fiinţe umane este IGNORAT de Evenimentul Zilei

Un studiu interesant făcut de o reţea internaţională de ONG-uri arată că România este pe primul loc în topul ţărilor de origine a prostituatelor din UE.

E o informaţie despre o realitate tristă, în schimb a fost folosită de Evenimentul Zilei ca o pledoarie pentru legalizarea prostituţiei în România, în loc să tragă un semnal de alarmă asupra traficului de fiinţe umane.

Într-un articol publicat azi, Evenimentul Zilei face o gravă dezinformare, lăsând să se înţeleagă că româncele ar fi plecat toate de bună voie să se prostitueze în ţările din Vest şi neamintind niciun cuvinţel despre miile de fete şi femei tinere înşelate, ademenite cu locuri de muncă chiar şi de cunoscuţi, rude, consăteni, apoi forţate să se prostitueze. Sau despre fetele care au fost luate cu japca pur şi simplu şi "trimise la produs", adică vândute şi multe alte nenorociri despre care autorul articolului din păcate nu spune nimic.

Pledoaria pentru legalizarea prostituţiei a autorului de la Evz merge până într-acolo încât susţine că prostituatele ar fi plecat din România din cauza "legislaţiei prea dure"! Legislaţie dură? Cum ar fi să amendăm clienţii, ca în Suedia, Islanda sau Norvegia şi să terminăm definitiv cu prostituţia?

Cât de departe poate merge ignoranţa şi reaua voinţă a jurnalistului de la Evz? Acum câteva zile, poliţiştii de la DIICOT au arestat 80 de persoane în Alba pentru proxenetism şi trafic de fiinţe umane. Alte 47 de percheziţii au avut loc la Braşov şi Iaşi. Ar putea cineva să-şi imagineze câte femei au vândut nemernicii ăia? Ar putea Andrei Udişteanu, autorul articolului din Evz care visează la legalizarea prostituţiei, să se pună măcar o secundă în locul unei singure fete din Alba vândute şi forţate să se prostitueze într-o ţară străină?

Mai multe:

Evenimentul Zilei - România, exportatorul nr. 1 de prostituţie

Adevărul - Proxeneţii reţinuţi în Alba şi Hunedoara acţionau în patru ţări din UE

Blogul Medusei - De ce NU trebuie legalizată prostituţia

Interviu

O studentă de la SNSPA scrie o lucrare despre „Feminismul în blogosfera românească” şi mi-a luat următorul interviu virtual pe care îl public mai jos pentru domniile voastre, ca să mă cunoaşteţi mai bine. Enjoy!

1. Când şi cum aţi început să fiţi interesată de feminism?

Am urmat un master în Spania despre managementul ONG-urilor şi tangenţial am aflat şi despre feminism. Tot în Spania am fost familiarizată cu campaniile împotriva violenţei de gen iar când m-am reîntors în România am resimţit că aici aceste teme sunt complet absente din dezbaterea publică. În Spania, cam o dată la două zile există o ştire pe canalele tv sau în ziare care să trateze tema violenţei de gen. În România nici măcar o dată pe an nu apar articole în ziare sau reportaje la radio şi tv care să trateze serios problema violenţei asupra femeilor.

2. Care au fost motivaţiile pentru crearea unui "blog feminist"?

Cred că în acest moment foarte multe persoane din media şi chiar din spaţiul academic îşi iau informaţiile de pe internet. La bibliotecă se ajunge mai greu, în plus există din ce în ce mai multe cărţi şi din ce în ce mai puţin timp disponibil pentru a le citi. Am toată admiraţia pentru feministele de la noi care s-au consacrat în mediul academic şi au publicat cărţi pe această temă, dar acum e momentul să coborâm în stradă şi să ne adaptăm limbajul pentru publicul larg.

3. Credeţi că situaţia politică actuală, în care doar un număr redus de funcţii în politică este ocupat de femei, este rezultatul vreunui " curent" explicit de excludere a femeilor din politică, sau, pur şi simplu, reţeaua de putere e formată dintr-o serie de amici, care îşi servesc interesul unul altuia, şi întâmplarea face să fie bărbaţi? Problema este sexismul sau corupţia?

Sunt mulţi factori la mijloc. Este evident şi un „curent de excludere”, în sensul că există persoane care nu acced la funcţii de putere în politică pentru că sunt femei. În societatea românească, deşi la nivel declarativ nu contează sexul persoanelor, femeilor li se atribuie „în mod natural” roluri care nu sunt compatibile cu vizibilitatea publică şi puterea. Încă se mai crede că locul unei femei puternice este mai potrivit în umbra unui bărbat.

Un al doilea factor este lipsa de mecanisme democratice de promovare în interiorul partidelor. Nu e suficient să fii foarte bun, competent, profesionist şi să te înscrii într-un partid pentru ca după un număr de ani să devii secretar de Stat sau ministru sau parlamentar. Să fim serioşi! Dar asta se întâmplă peste tot în lume. Partidele sunt formate din „bisericuţe”, din nuclee de putere. Ori aceste nuclee de putere la ora actuală sunt preponderent masculine şi ele perpetuează alegerea de noi cadre în rândul conducerii partidelor tot din rândul bărbaţilor.

Un alt factor este lipsa de resurse financiare a femeilor. În România marile afaceri sunt pe mâna bărbaţilor. În top 500 cei mai bogaţi români, rar apar şi nume de femei. Ori la ora actuală în România legătura dintre politică şi mediul de afaceri este foarte strânsă şi cele două sfere se influenţează reciproc. În interiorul partidelor, atunci când se împart funcţii după câştigarea unor alegeri, se ţine cont în principal de contribuţia membrilor la finanţele partidului. Cei care au contribuit mai mult, au un cuvânt mai greu la desemnarea şefilor sau mai bine zis la autodesemnarea lor în funcţii de conducere. Cei care au contribuit mai puţin, nu pot compensa prin competenţele pe care le deţin într-un anumit domeniu. De exemplu, ar fi interesant de ştiut cine au fost principalii finanţatori ai campaniei electorale a lui Traian Băsescu şi de văzut dacă printre ei se numără nume din actualul cabinet de miniştri (dacă printre finanţatorii campaniei electorale sunt persoane precum Adriean Videanu, Radu Berceanu sau Vasile Blaga). Eu personal pun prezenţa Elenei Udrea în componenţa guvernului Emil Boc pe seama finanţărilor consistente făcute la campania electorală a lui Traian Băsescu, mai presus de alte motive vehiculate de presă (o presupusă relaţie sexuală cu şeful Statului).

4. Ce politici publice credeţi că ar fi posibile în viitorul apropiat pentru îmbunătăţirea condiţiei femeilor în România?

Există foarte multe politici publice care s-ar putea implementa în acest sens. Unele s-ar putea adresa îmbunătăţirii în general a condiţiei femeilor, altele s-ar adresa numai anumitor categorii de femei (văduve, femei rome, prostituate, victime ale traficului de carne vie, victime ale violenţei domestice, etc.).

În prima categorie sunt politici din domenii foarte diverse, de la educaţia şcolară (eliminarea stereotipurilor de gen, încurajarea alegerii de profesii atribuite în mod tradiţional sexului opus – fetele să fie încurajate să urmeze şi profesii tehnice dacă au o chemare în acest sens, iar băieţii profesii feminine), la regândirea politicilor de reconciliere a vieţii private cu profesia sau politici de reducere/eliminare a sexismului din mass-media.

Aceste politici publice sunt posibile în viitorul apropiat cu condiţia să existe o voinţă politică sau o presiune dinspre societate în direcţia asta.

5. Ce părere aveţi despre un sistem de cote aplicat la tot ceea ce înseamnă funcţie publică?

Eu sunt de acord cu introducerea cotelor minime pentru femei pentru ocuparea funcţiilor publice.

Cotele sunt o măsură afirmativă şi, ca orice măsură afirmativă, se adresează redresării situaţiei unor categorii de persoane care în mod istoric au fost supuse discriminărilor şi excluderii, nedreptăţi ale căror efecte nocive pot fi mai rapid înlăturate dacă se adoptă astfel de măsuri. Mulţi spun că e absurd ca o femeie să fie promovată pe o funcţie numai pentru că e femeie. Dar să nu uităm că sute de ani femeile au fost excluse din funcţii publice tocmai pentru că au fost femei. Acum nici 100 de ani, femeile din România nu aveau nici măcar drept de vot darămite dreptul de a fi alese, adică existau nişte „cote” de 100% pentru bărbaţi pentru ocuparea funcţiilor publice. Era corect? Nu, spunem noi acum. Iar pentru a contrabalansa efectele acestei incorectitudini care încă se mai resimt şi azi, e nevoie să adoptăm pentru o perioadă nişte cote minime de reprezentare a femeilor.

Problema cea mai mare în România când se discută de introducerea cotelor este să explici că femeie sunt dezavantajate din pricina prejudecăţilor şi stereotipurilor. Mulţi zic că femeile sunt egale cu bărbaţii să acceadă la orice funcţie vor ele. Multe femei sunt şi ele de acord cu asta, pentru că nu există nici un fel de educaţie pe tema asta, există un fel de orbire când e vorba de inegalităţile dintre sexe. Doar femeile mai în vârstă, trecute prin viaţă, mai spun cu înţelepciune câteodată că traiul unei femei e mai greu decât al unui bărbat.

Câtă vreme femeile şi bărbaţii din România nu vor analiza mai atent inegalităţile dintre ei şi nu se vor pune în discuţie la modul serios rolurile atribuite în mod tradiţional unui sex şi celuilalt, orice discuţie despre cotele reprezentare este complicată şi sortită eşecului.

6. Ce părere aveţi de argumentul empatiei? Credeţi în faptul că un bărbat nu ar putea elabora o lege cu privire, spre exemplu, la violenţa domestică, pentru că pur şi simplu nu poate să o înţeleagă?

Nu e vorba de empatie ci mai degrabă de interese.

Un bărbat ar putea înţelege foarte bine necesitatea adoptării unei legi împotriva violenţei domestice, dacă ar avea interesul să o facă. Problema este că bărbaţii care fac legile se gândesc în primul rând la interesele lor şi abia după aia la interesele celorlalţi. La fel şi cei care împart banii de la buget. Statul Român de exemplu alocă mulţi bani pentru construirea unui stadion naţional la standarde internaţionale. Crezi că dacă Guvernul României ar fi fost format din femei în proporţie de 90% şi Parlamentul aşijderea, ar mai exista atâta generozitate pentru finanţarea fotbalului? Poate că Statul român ar fi alocat bani pentru o maternitate ultradotată la standarde internaţionale sau orice altceva ar fi fost necesar femeilor.

Priorităţile unui stat sunt create artificial în funcţie de cine se află la putere, nu în mod natural în funcţie de ceea ce cetăţenii necesită.

7. Ce credeţi că se va schimba în ţara noastră ca urmare preluării Presedinţiei UE de către Spania? Ce aşteptări aveţi?

Schimbările nu vor fi sesizabile pe termen scurt. Dacă Spania reuşeşte să înfiinţeze un Observator european al Violenţei de Gen, acest Observator va cere Guvernului român cifre despre violenţa împotriva femeilor din România şi va cere să i se raporteze ce face Statul pentru a le proteja pe femeile care sunt victimele agresiunilor, exercitând astfel o presiune care poate conduce la adoptarea efectivă a unor măsuri la nivel naţional.

De asemenea, deţinerea de către Spania a preşedinţiei UE poate fi o barieră pentru luarea unor măsuri care să reprezinte un regres în domeniul egalităţii de gen. De exemplu, poate pentru că se ştia că în perioada următoare la conducerea UE va fi Spania, ţară care are ca obiectiv prioritar pe perioada preşedinţiei UE, printre altele, promovarea principiului egalităţii între sexe, guvernul român nu a desfiinţat complet Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse odată cu reorganizarea agenţiilor guvernamentale.

Eu sper ca Spania să aducă în special problema violenţei de gen în rândul priorităţilor guvernului român, pentru că la ora actuală nu există nici un fel de politici pentru combaterea acestui tip de violenţă în România (există, dar foarte firave, politici de combatere a violenţei domestice şi rareori câte o campanie împotriva traficului de persoane, în rest mai nimic).

8. Credeţi că respingerea feminismului de către - cred că e corect spus – majoritatea populaţiei, se datorează unor convingeri patriarhale (misogine sau sexiste) veritabile, sau doar lipsei de informare şi ignoranţei? Respingem feminismul pentru că nu ştim ce e sau pentru că ştim, dar nu ni se pare normal ca femeia să fie pe picior de egalitate cu bărbatul?

Este respins feminismul, ca termen, dar nu şi ideile feministe, acesta e paradoxul. Cred că feminismul în general este respins în România prin mimetism la respingerea pe care o provoacă în ţările dezvoltate, acolo unde feminismul a fost o adevărată ameninţare la adresa ordinii patriarhale. Nu văd cum altfel s-ar putea explica, ţinând cont că în România feminismul este foarte puţin vizibil în rândul populaţiei. În timpul comunismului a fost complet absent, iar după revoluţie s-a manifestat la nivel academic.

Există şi foarte multă ignoranţă, asta din cauză că învăţământul românesc promovează multe din mentalităţile patriarhale şi aproape deloc din ideile feministe. Dacă ţinem cont de faptul că bruma de educaţie a majorităţii populaţiei este dobândită pe băncile şcolii, nu e de mirare că feminismul este de neînţeles pentru cei mai mulţi. După ce Maricica şi-a luat diploma de bacalaureat tocindu-i pe Eminescu, Coşbuc şi Sadoveanu la limba română, storcându-şi creierii să înţeleagă axiomele geometriei, ecuaţiile şi matricele la matematică, şi învăţând ca papagalul anii în care Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu şi alţii şi-au disputat bătăliile cu turcii la istorie, Maricica noastră a cam terminat cu ce avea de studiat în viaţă. Se angajează ca secretară la o mică întreprindere de textile şi îşi trăieşte viaţa fără să mediteze la cât de corect sau de natural este ca o femeie să facă toată munca acasă în timp ce bărbatul ei butonează telecomanda sau de ce ea trebuie să se aranjeze într-un anume fel pentru a fi femeie, adică să-şi vopsească părul, să se penseze, epileze, rujeze, machieze, să poarte tocuri şi să-şi expună decolteul, în timp ce pentru fiinţele născute de sex masculin lucrurile sunt aşa cum le-a făcut natura.

9. Mi s-a întâmplat să regăsesc în bloguri idei de genul : feminismul e bun, dar feministele sunt "în principiu de stânga şi atee, sau membre ale unor biserici matriarhale obscure", sau "Doamna profesoara Miroiu e profesoara de feminism. E un drum lung sa spui ca e feminista.O feminista este in opinia mea fie o buzata cu fantezii orale, o prostituata materialista,o şleampătă beţivă sau o femeie care vrea sa fie atotdominatoare dorind ca sa aiba barbati prosti care sa faca ce vor din ei. Intr-un cuvant feminismul e ceea ce e mai rau din femeie. Ori doamna Miroiu este total opusul lor. " Comentaţi, vă rog.

Feministele în mintea acestor oameni sunt văzute ca o ameninţare şi lor li se atribuie tot ce e mai rău. Feministele sunt confundate cu misandrele, asta, repet ce-am spus mai sus, e din cauza controverselor care s-au născut mai ales odată cu cel de-al doilea val al feminismului în ţări dezvoltate ca Statele Unite. Feministele au stârnit valuri de ură acolo unde au luptat cu orânduirea patriarhală. A fost o luptă grea cu mentalităţile traditionale.

Nu a fost un lucru uşor să ajungi în numai 100 de ani ca femeile care erau complet dependente de bărbaţi, asimilate în drepturi cu minorii şi debilii mintali, să ajungă azi generali în armată, şefe de Stat şi de Guvern. A fost o revoluţie în gândire, care încă nu a fost complet asimilată în prezent şi care a făcut ca rolul femeilor să nu mai fie doar de muze şi mame pentru copii marilor bărbaţi de Stat, ci să-şi asume ele însele un rol vizibil în treburile publice. Ori toată această revoluţie, care mai are loc şi azi şi care nu s-a produs decât puţin în ţări tradiţionale ca a noastră, s-a lovit de instinctul de conservare al societăţii. În general există o reacţie de respingere a oamenilor la schimbare, dar feminismul a presupus o schimbare din temelii a orânduirii societăţii şi e normal să existe astfel de reacţii vehemente împotriva lui. Şi de aceea exponentele dar şi exponenţii sunt împroşcaţi cu noroi, oricât de neadevărate sunt acuzele care li se pun în cârcă. Şi despre Simone de Beauvoire se spunea, după ce a publicat cartea „Al doilea sex” în 1949, că e frigidă, nesatisfăcută, lesbiană, nimfomană, mamă denaturată, etc.

10. O altă idee foarte frecventă este că: feministă este antonimul lui feminină, şi cea din urmă categorie este cea apreciată. Vi se pare că elogiul feminităţii este făcut doar când poate să servească denigrării feminismului, sau, întra-adevăr, trăim într-o societate care apreciază peste măsură tot ceea ce este fragil, delicat, frumos (caracteristicile cvasiunanim acceptate ale feminităţii)?

Feminitatea este relativă, dar acest lucru nu e foarte vizibil pentru majoritatea oamenilor. Când se discuta despre acordarea dreptului de vot femeilor, se aducea ca contraargument faptul că prin asumarea acestei responsabilităţi politice, femeile îşi vor pierde feminitatea. Şi aşa a şi fost. Femeile şi-au pierdut feminitatea, aşa cum era ea înţeleasă în secolul al XIX-lea, perioadă în care, în cazuri extreme, femeie nu deschideau gura deloc în public pentru că a fi feminină însemna să fii complet pasivă. În secolele anterioare, a fi feminină însemna să ai un trup firav până la extrem, de aceea corsetele care strângeau cu putere pieptul femeilor pe sub rochiile lor pompoase le făceau să leşine frecvent din cauza insuficienţei aerului din plămâni. Definirea femininului ţine cont de relaţiile de putere din societate între cele două sexe.

În prezent de exemplu, femeile au ajuns în sfârşit în spaţiul public, acolo unde aveau acces interzis în trecut, dar acum se petrec alte fenomene care ne arată că relaţiile dintre cele două sexe sunt în continuare inegale. Există o obiectificare a femeilor, o supraexpunere a sexualităţii lor. A fi feminină azi te poate conduce către chirurgia plastică şi clinicile de înfrumuseţare.

11. Care credeţi că este cea mai serioasă problemă a femeilor din România, şi de ce?

Cred că problema violenţei este una foarte serioasă şi insuficient sau chiar deloc tratată. Femeile suferă violenţe în toate mediile, acasă, pe stradă, la muncă sau la şcoală. Violenţa domestică nu prea e luată în serios de autorităţi, iar restul violenţelor sunt ignorate. Câte cazuri de hărţuire sexuală la locul de muncă au fost soluţionate favorabil în instanţe? Cred că niciunul. În primul rând nu ajung până la instanţe pentru că femeile au un grad mare de tolerare la hărţuire în România. Acum doi ani parcă, Sorin Oprescu a dezvăluit că multe femei din Primăria Capitalei au fost nevoite să ofere servicii sexuale şefilor pentru a avansa pe posturi sau a-şi păstra locul de muncă. După aia nu s-a mai auzit nimic despre acest caz, nu s-a ajuns la proces sau concedierea făptaşilor. S-a mai auzit sporadic de câteva cazuri de studente cărora profesorii le-au cerut servicii sexuale în schimbul aprobării examenelor, dar iarăşi, nimic soluţionat oficial.

Violenţa pe stradă este şi ea o realitate tolerată şi nediscutată. Am fost la rândul meu de nenumărate ori agresată verbal pe stradă şi ştiu ce înseamnă. Pentru o femeie tânără, trecerea pe lângă un şantier înseamnă un risc foarte mare de expunere la agresiuni verbale sau chiar fizice.

În şcoli, băieţii îşi agresează colegele iar acestea tind să tolereze actele de agresiune pentru că nu sunt învăţate să aibă reacţii mai ferme de respingere.

12. Urâţi bărbaţii : ) ?

Îi urăsc pe cei care îşi bat nevestele acasă, care îşi pipăie secretarele, care plătesc femei pentru sex sau, mai rău, iau fete cu japca pentru a le vinde în străinătate pentru prostituţie. În rest, sunt critică cu bărbaţii şi femeile care perpetuează patriarhatul, subordonarea femeilor faţă de bărbaţi în general, chiar dacă în mod inconştient.

_______________________

*Întrebările mi-au fost adresate de Iulia Gugoaşă, anul III la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), Bucureşti, căreia îi mulţumesc pentru interviu şi îi urez multă baftă în sesiune!

Femeile în funcţii de conducere. Un răspuns pentru Alina Gorghiu

Alina Gorghiu, o politiciană în care îmi pun speranţe că poate schimba unele lucruri (în bine) în viaţa noastră politică, mă provoacă pe blogul său la o dezbatere despre femeile în funcţii de conducere şi mame în acelaşi timp.

Am citit ce scrie pe acest subiect şi remarc că, din păcate, Alina Gorghiu nu spune nimic despre implicarea tatălui, dând de înţeles că de creşterea unui copil trebuie să se ocupe numai mama (ajutată eventual de o baby sitter). Ori aici se află soluţia pentru o mai mare participare a femeilor în viaţa publică şi implicit pe piaţa muncii. În acele ţări unde femeile sunt mai aproape de egalitatea cu bărbaţii, de ştergerea bebe-ului la fund, ca să mă exprim plastic, se ocupă şi tatăl, nu doar mama. Există politici publice gândite anume cu scopul de a-i încuraja şi pe taţi să participe în mod egal la creşterea plozilor (de pildă în ţările nordice concediul parental este împărţit temporal între mamă şi tată).

Totodată există politici publice care pot uşura munca mamelor şi taţilor şi le permit să muncească cu randament maxim: creşe în interiorul marilor companii şi nu numai, subvenţii pentru servicii de baby sitter (în Franţa de exemplu) sau fixarea unor programe de lucru flexibile, acolo unde e posibil, pentru ca părinţii să-şi poată împărţi mai bine timpul.

Femeia poate fi şi mamă şi director de firmă? – întreabă Alina Gorghiu. Răspunsul este: Da, cu următoarele condiţii:

• Tatăl să se ocupe în mod egal de creşterea copilului (aici se pot face campanii de sensibilizare, eventual cu personalităţi din mediul de afaceri sau bărbaţi - taţi din showbiz, de ce nu?);
• Statul să asigure sau să încurajeze oferirea de servicii pentru creşterea copilului mic: creşe, baby-sitter, etc. (în România se merge pe ideea unui concediu de 2 ani pentru creşterea copilului dar asta conduce la îndepărtarea femeilor de pe piaţa muncii şi, în consecinţă, la pierderea unor ani preţioşi din viaţa profesională afectând şi avansarea în carieră. Politica concediului de 2 ani este, cum bine zicea jurnalista Miruna Munteanu, un cadou otrăvit oferit femeilor.
• Să dispară multe din prejudecăţile de azi la adresa leadership-ului feminin. Aici discuţia este lungă, n-are rost să reiau lucruri pe care le-am mai discutat. Prejudecăţile sexiste sunt în mare parte responsabile de faptul că, deşi peste 60% din absolvenţii de facultăţi cu profil economic sunt fete, în managementul de top femeile reprezintă sub 30%, iar la nivelul directorilor de bănci şi burse de valori sunt total absente (şi totuşi România stă destul de bine la capitolul participării femeilor la nivel economic, buba cea mare o avem la nivelul politicii, unde ne situăm la coada clasamentului în lume, mai rău decât multe state africane şi chiar unele musulmane!).

Condiţiile de mai sus ar fi necesare pentru ca femeile să renunţe la sacrificii şi eforturi supraumane pentru a-şi reconcilia viaţa de familie cu profesia (acum există femei -director de firmă şi în acelaşi timp mame, nu multe, dar există, însă cu ce preţ?).

Îi foarte mulţumesc Alinei Gorghiu pentru subiectul lansat. Sper ca într-o bună zi să ducem dezbaterea mai departe, în mass-media, Parlament, Guvern, partide, şi mai departe, în interiorul familiilor din România, acolo unde începe inegalitatea între cele două sexe...

Combaterea violenţei de gen, una din priorităţile preşedinţiei spaniole a Uniunii Europene

Astăzi începe preşedinţia spaniolă a Uniunii Europene. Printre priorităţile anunţate de guvernul condus de Jose Luis Rodriguez Zapatero se numără şi politica pentru egalitatea de gen şi combaterea violenţei împotriva femeilor la nivel european.

Este pentru prima oară când o ţară care deţine preşedinţia UE îşi propune un asemenea obiectiv.

În acest sens, în următoarele luni Spania va susţine aprobarea unui ordin de restricţie pentru agresori la nivel european, care să-i oblige pe poliţiştii din cele 27 de ţări UE să protejeze victimele violenţei de gen. De asemenea va propune crearea unui Observator al violenţei de gen la nivel european, prin care să se poată pune un diagnostic comun la această problemă pentru ca apoi, tot în comun, cele 27 de ţări membre să găsească soluţii pentru combaterea fenomenului.

În acest mod, Jose Luis Rodriguez Zapatero va duce la Bruxelles una din politicile de succes prin care s-a remarcat guvernul pe care îl conduce. Spania este la acest moment una din ţările cu cel mai angajat guvern în lupta împotriva violenţei de gen (în engleză „gender-based violence”, în română folosindu-se impropriu de multe ori expresia „violenţă domestică”, violenţa domestică fiind un tip de violenţă care include şi agresiunile împotriva copiilor şi a altor membri ai familiei şi exclude violenţele care afectează femeile în afara spaţiului casei).

Câteva din multitudinea de măsuri adoptate de spanioli în ultimii ani pentru combaterea violenţei de gen la nivel intern:

• În 2004, adoptarea Legii Integrale împotriva violenţei de gen.
• Înfiinţarea de Instanţe judecătoreşti pentru tratarea cazurilor de Violenţă asupra Femeii şi formarea de procurori speciali.
• Adoptarea de măsuri de protecţie cum ar fi: scoaterea agresorului de la domiciliu, ordinul de restricţie, ordinul de suspendare a comunicărilor, suspendarea regimului de vizite a minorului, etc.
• În barourile de avocaţi s-au creat grupuri specializate ale căror servicii juridice sunt gratuite pentru victime;
• Formarea unor poliţişti specializaţi pe violenţa de acest tip.
• Trainuirea de medici specialişti care să trateze cazurile de violenţă de gen în baza unui Plan Naţional de Sensibilizare şi Protecţie.

Astfel, în 2008, în Spania existau 92 de judecătorii speciale pentru judecarea cazurilor de violenţă de gen şi 1.848 de poliţişti specializaţi.

În afară de aspectele juridice, guvernul Zapatero a alocat fonduri pentru campanii de sensibilizare şi educare în spiritul respectării demnităţii femeilor în toate mediile (familie, muncă, sport, etc.). În Spania, numeroşi cântăreţi au compus cântece pentru a denunţa violenţa de gen şi a le îndemna pe femei să „rupă colivia” (vezi unul mai jos). Mass media spaniolă s-a implicat enorm în toate aceste campanii.

Pe fondul acestor măsuri, în ultimii ani în Spania tot mai multe femei s-au simţit încurajate să-i denunţe pe agresori şi să nu mai îndure în tăcere actele violente (aşa cum se întâmplă, din păcate, acum în România). Din 2002 până în 2007, numărul de denunţuri a crescut cu peste 70%.

Un video în care politicieni, artişti, sportivi şi prezentatori de televiziune şi radio denunţă violenţa de gen şi îndeamnă femeile agresate să scape:

Refren ('1:18): Escapa que la vida se acaba, que los sueños se gastan,los minutos se marchan. Salta que la calma te abraza, los momentos se pasan y se te muere el alma.

(Scapă căci viaţa e scurtă, visele se pierd, minutele de duc. Scapă căci liniştea te cuprinde, momentele trec şi sufletul ţi se stinge).

______________________________

Linkuri:

Zapatero buscará trasladar a la UE su política de lucha contra la violencia de género

Violencia sobre la mujer en España

Serviciile secrete vor primi 1,8 miliarde de lei de la buget în 2010

Ştiţi, România este ţara cu şapte servicii secrete care primesc an de an cu generozitate mulţi bani de la bugetul de Stat (adică de la noi). Băieţii (căci e vorba în principal de figuri masculine acolo) nu au fost ameninţaţi în nici un fel de vreo reducere a cheltuielilor pe fondul crizei şi al reformelor din administraţia publică.

SRI primeşte conform proiectului de Buget pe 2010 suma de 1,2 miliarde de lei, SIE vreo 200 de milioane, SPP 135 de milioane, STS, atenţie, 466 milioane (!) la care se adaugă alte sume alocate băieţilor de la Doi şi-un sfert de la MAI şi băieţilor de la Serviciul secret al Ministerului Apărării (există şi aşa ceva, ca să vezi!).

În schimb instituţia de bază a oricărei democraţii din lume, Parlamentul, primeşte (doar) 330 de milioane de lei, din care Senatul pe care Băsescu doreşte să-l desfiinţeze pentru că chipurile cheltuie prea mulţi bani primeşte 94,9 milioane de lei (aproape de cinci ori mai puţin decât STS şi de 12 ori mai puţin decât SRI).

Tot ca o comparaţie, Educaţia va primi de la bugetul de Stat, la comun cu Sportul şi Tineretul, suma de 6 miliarde de lei. Pe deasupra se anunţă reducerea cu 10% a posturilor în învăţământul preuniversitar în decursul anului 2010.

Nu mai spun că bugetul alocat Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional este de 656 milioane de lei, adică undeva la jumătate din fondurile alocate SRI-ului.

Ah, şi să vedeţi în ce ţară minunată şi democratică trăim! Ia ghiciţi ce instituţii de Stat primesc mai mulţi bani în 2010 decât au avut în 2009? Hai că nu e greu. Uitaţi aici:

- Administraţia prezidenţială, buget cu 23% mai mare decât cel din 2009

- Curtea Constituţională, buget cu 60% mai mare (după faptă şi rasplată,nu-i aşa?)

- Secretariatul General al Guvernului cu aprox. 80% mai mulţi bani decât în 2009.

Concluziile le trageţi singuri.

Proiectul de buget poate fi consultat pe site-ul Ministerului Finanţelor şi va fi supus aprobării Parlamentului în luna ianuarie.

.

Update. Un link către un articol interesant:

România - campioana mondială a serviciilor secrete. Cei mai mulţi "securişti" pe cap de locuitor

Bărbaţii este porci

funny...

Să citim din programul de guvernare pe 2009- 2012

Cică a apărut programul Guvernului Boc pe 2009-2012. Înainte de toate, e amuzant că se referă şi la anul 2009, când a mai rămas un pic mai mult de o săptămână până în 2010.

M-am uitat să văd care mai sunt noutăţile în materie de egalitate de şanse şi nondiscriminare a femeilor din România. Rezultatul? Am dat peste aceleaşi prevederi ca în programul de guvernare al PD-L & PSD de anul trecut.

Citim la capitolul 9 că există următorul obiectiv de guvernare:

„Promovarea participării active a femeii la luarea deciziei şi în structurile de reprezentare publică; diminuarea discriminărilor de orice natură.”

Ah, dar cât cinism să existe asemenea obiectiv de guvernare din partea unui Executiv care are în componenţa sa un singur ministru femeie! Promovăm participarea activă a femeilor la luarea deciziilor, dar Guvernul României îl facem numai cu bărbaţi. Neruşinare curată!

Trecem mai departe şi citim despre direcţiile de acţiune. La sub-capitolul despre „Familie” am găsit chestii interesante:

Obiective de guvernare

· Politici privind reconcilierea vieţii de familie cu cea profesională

· Finalizarea descentralizării serviciilor sociale în domeniul violenţei în familie în vederea responsabilizării autorităţilor locale privind această problematică, precum şi a asigurării resurselor financiare necesare.

· Înfiinţarea de noi adăposturi pentru victimele violenţei în familie şi de centre de asistenţă destinate agresorilor familiali.

L-aş ruga pe Boc să ne destăinuie care sunt acele politici de reconciliere a vieţii de familie cu cea profesională pe care au ei de gând să le deruleze şi n-au spus la nimeni.

Apoi l-aş ruga să ne spună care sunt acele resurse financiare pe care le vor destina pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, amintindu-i că pentru a face economii la bugetul de Stat tocmai au desfiinţat Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei, instituţia care se ocupa de programele legate de violenţă domestică. Şi că în multe judeţe nu există nici măcar un helpline, un telefon pentru ajutarea victimelor violenţei domestice cu informaţii şi consiliere psihologică.

Apoi i-aş întreba, nu pe Boc că el sigur nu ştie, dar pe cei din Ministerul Muncii, dacă au habar care e numărul total de adăposturi pentru victimele violenţei domestice. Se zvonea că erau 9 asemenea adăposturi în toată ţara, cu câte 5-10 locuri de cazare, dar în realitate unele adăposturi funcţionează doar pe hârtie. Iar la ora actuală cred că nimeni nu mai ştie care e situaţia reală din teritoriu.

Un lucru nou e ideea de înfiinţare de centre de asistenţă pentru agresorii familiali. Adică soţul bătăuş să fie obligat să urmeze nişte terapii în grup sau individual pentru a-şi corecta comportamentul. Aşteptăm cu interes aplicarea acestei prevederi din programul de guvernare.

Mai jos, la sub-capitolul „Egalitate de şanse” citim despre următoarea direcţie de acţiune:

„Eliminarea condiţiei discriminatorii a femeii pe piaţa muncii, în viaţa social-economică, culturală şi politică, prin consolidarea reprezentării femeilor în Parlament şi în primele două linii ierarhice ale guvernului.”

Iarăşi avem prevederea despre reprezentarea femeilor în Parlament şi în … primele două linii ierarhice ale guvernului! O prevedere care vine de la un Guvern format aproape numai din bărbaţi.

Iniţial, în programul cu care PD-L s-a prezentat la alegerile legislative de anul trecut era stipulat şi procentul minim de reprezentare al femeilor: 30%. Acum procentul a dispărut aşa că, cinici cum sunt, ar putea declara că prin prezenţa Elenei Udrea în Guvern şi-au îndeplinit obiectivul de reprezentare a femeilor în prima linie ierarhică a guvernului :).

Programul de guvernare integral aici.

O singură femeie în noul Guvern: Elena Udrea

Acum o lună de zile, Jose Manuel Barroso, preşedintele CE, făcea presiuni asupra liderilor ţărilor membre UE pentru a desemna şi femei, nu doar bărbaţi, în funcţiile de comisari UE. Lui i s-au alăturat şi alte nume cu greutate din conducerea UE ca Margot Wallström (vice preşedinte al CE) şi Diana Wallis (vicepreședinte al PE), care au cerut să existe un număr mai mare de femei în componenţa CE pentru o mai mare reprezentativitate a structurii populaţiei şi o reflectare a intereselor tuturor cetăţenilor, femei şi bărbaţi. În cele din urmă, nouă din cei 27 de comisari sunt femei, cu 1 mai mult decât în mandatul trecut.

În România, agitaţia de la Bruxelles a rămas fără ecou. Empowerment-ul femeilor nu este şi nu a fost o prioritate în politica dâmboviţeană. S-a vorbit în timpul campaniei prezidenţiale despre modelul de femeie promovat de Băsescu, dar discuţia s-a oprit aici.

În timp ce alte guverne au anunţat cu mândrie că au reuşit să stabilească o paritate între femei şi bărbaţi (vezi guvernele din Franţa, Spania), conducerea de la Bucureşti nu are nicio jenă să anunţe o listă a noului Executiv pe care se regăseşte numele unei singure femei, Elena Udrea, pe deasupra o figură atât de des criticată încât aduce mai degrabă deservicii decât beneficii reprezentării femeilor în politică.

Semănăm la acest capitol cu guvernele unor ţări islamice ca Iran sau Emiratele Arabe (dar până şi Turcia are în guvern două femei în funcţia de ministru).

Nu e o întâmplare că în noul Guvern singura femeie care a reuşit să-şi facă loc este Elena Udrea. Actualul Guvern este format din reprezentanţi ai două partide, PD-L şi UDMR, la care se adaugă câţiva tehnocraţi.

1. PD-L a urmărit să-şi satisfacă clientela politică, nu să promoveze competenţa, de aceea o Monica Macovei în Guvern ar fi fost primejdioasă pentru că ideea de reformă a justiţiei ar fi putut, Doamne fereşte, să devină realitate. În locul ei a fost preferat apaticul Cătălin Predoiu. O Anca Boagiu nu a adus în vistieria de campanie la fel de mulţi bani ca Videanu sau Berceanu. O altă femeie, considerată la un moment dat asul din mânecă al lui Băsescu pentru funcţia de prim ministru, Alexandra Gătej, fosta şefă a Unilever pentru Europa Centrală şi de Est, este păstrată pe funcţia de consilier prezidenţial. Cunoştinţele ei manageriale dobândite în sectorul privat ar fi putut fi folosite pentru o gestiune de top a ţării, dar Emil Boc, ca marionetă perfectă pentru Conducătorul de la Cotroceni, a contat mai mult decât oricine altcineva.

Nu competenţa şi expertiza celor din interiorul partidului au fost răsplătite acum, ci contribuţia materială la realegerea lui Băsescu sau loialitatea deplină. Aşa se explică de ce Elena Udrea se regăseşte pe lista miniştrilor, oricât de criticată este prezenţa ei acolo.

2. De cealaltă parte, UDMR este partidul care, cu toate că luptă împotriva discriminărilor etnice, practică la rândul său o altă formă de discriminare, cea de gen. Lipsa femeilor în conducerea Uniunii este şi o consecinţă a tradiţionalismului comunităţii maghiare din România practicat ca formă de conservare a identităţii. Dar oricâte explicaţii am încerca să găsim, este inadmisibil să nu existe o discuţie în sânul UDMR şi un efort, măcar de dragul aparenţelor, de a promova şi femei în structurile sale de conducere. Ei fac apel de atâtea ori la valorile europene, la respectarea tuturor, fără discriminare, dar sunt orbi la discriminarea femeilor din sânul formaţiunii lor politice.

.

Revenind la unica prezenţă feminină din Guvernul Boc, Elena Udrea, cred că va fi în mentalul colectiv mai păguboasă decât absenţa completă a femeilor din Executiv. Le va oferi misoginilor pretextul să critice prestaţia în general a femeilor pe scena politică. În teritoriu, alte Elene Udre vor prinde curaj pentru a-şi face loc în politica românească urmând modelul de la centru, în vreme ce femeile meritoase, competente pe anumite domenii, vor sta pe margine sau vor fi ţinute de alţii la distanţă. Doar prin nişte contraexemple la fel de vizibile, din partidele din opoziţie sau chiar din interiorul PD-L se va putea contracara modelul "Udrea". Dar slabe şanse dacă ne uităm la cine conduce Camera Deputaţilor, Roberta Anastase...

Andreea Vass (PD-L): „Nu excludeţi femeile din următorul Guvern!”

Pe ultima sută de metri înaintea formării noului guvern, o voce din PD-L, Andreea Vass, consiliera premierului Boc pe probleme economice, lansează un îndemn pe blogul personal: „Nu excludeţi femeile din următorul Guvern!”

Vass expune 10 motive mari şi late pentru care această problemă a excluderii constante a femeilor din treburile politicii ar trebui să devină un subiect prioritar, de luat în seamă la formarea unei noi echipe guvernamentale.

Argumentele sale le puteţi citi aici.

La finalul expunerii, Andreea Vass se întreabă dacă PD-L va avea puterea să facă istorie, spărgând misoginismul din interiorul partidului şi din afara lui.

Bine spus, bine argumentat, vă recomand să-i citiţi articolul.

Andreea Vass e de admirat pentru tenacitatea cu care se bate pentru ideile sale, multe de neînţeles pentru majoritatea colegilor săi de partid. E de admirat şi pentru că, spre deosebire de multe alte femei din politica românească, nu fuge de identitatea sa de femeie, nu adoptă discursul majorităţii, cel care ignoră cu nonşalanţă faptul că în România a fi femeie înseamnă mai puţine oportunităţi decât a fi bărbat şi multe bariere greu de depăşit. Andreea Vass a fost cea care s-a încăpăţânat anul trecut să fie inclus în programul de guvernare al PD-L acel articol referitor la introducerea unei cote minime de reprezentare pentru femei în Parlament şi primele două linii ierarhice ale Guvernului – o temă de care fug bărbaţii de Stat din România, pentru că l-ar ameninţa scaunele!

Spre deosebire de Vass, multe doamne din politică se comportă în continuare ca şi cum n-ar fi o problemă cu reprezentarea femeilor. Ele au ajuns într-un fel sau altul pe nişte poziţii, mai mult sau mai puţin vizibile, mai mult sau mai puţin puternice, şi sunt la un moment în care a-şi asuma un discurs diferit de majoritatea politicienilor, bărbaţi, li se pare riscant. Pe deasupra, nici nu stăpânesc bine domeniul şi nu au forţa de a argumenta de ce femeile sunt în număr atât de mic în această sferă a puterii politice, darămite să propună soluţii.

Femeile din politică vor trebui să priceapă odată că dacă nu fac presiune, schimbarea nu va veni de la sine. Bărbaţii de Stat nu se vor ridica singuri de pe scaune pentru a le oferi lor locul pe poziţiile de putere.

Andreea Vass e printre puţinele care a înţeles că e cazul să fie mai fermă şi să pună pe tapet problema cu mai mult tupeu. Deocamdată e prematur să credem că recomandarea ei va avea vreun ecou la formarea echipei de guvernare. Dar în ziua în care şi alte femei competente din PD-L sau alte partide se vor deştepta şi vor revendica posturi pentru femei în conducerea ţării, atunci poate un demers de felul ăsta va avea puterea să schimbe unele lucruri.

Mariajele timpurii la romi

Despre asemenea mariaje din comunitatea roma de la noi vorbeşte ultimul reportaj difuzat în emisiunea „Reporter Special” de pe Antena 3.

Reportajul intitulat „Între lege şi tradiţie” relatează şi despre cazuri de căsătorii încheiate la 6 şi 9 ani, însă cele mai multe au loc pe la 13-16 ani în cazul fetelor şi un pic mai târziu în cazul băieţilor. Sunt căsătorii fără acte, evident, dar în urma cărora viaţa acestor copii se schimbă radical. Majoritatea fetelor nu se mai duc la şcoală şi la scurt timp rămân gravide şi îşi iau viaţa în propriile mâini ca nişte persoane adulte. Băieţii stau un pic mai mult pe băncile şcolii, din motive la care nu m-aş fi gândit până acum, de exemplu pentru a fi capabili să-şi ia apoi carnetul de conducere. Motivele diferenţei de şcolarizare între fete şi băieţi la romi sunt evident mult mai complexe şi din păcate nu au fost abordate în reportaj.

Partea bună e că tradiţia începe să fie din ce în ce mai contestată, inclusiv din interiorul comunităţii. Regele Cioabă, de exemplu, după ce a fost implicat în scandalul căsătoriei fiicei sale de 13 ani în anul 2003, a înţeles într-un final că aceste practici trebuie să dispară.

Şi chiar şi copiii devin conştienţi că e o problemă cu ea. Există la un moment dat în reportaj o fetiţă, în jur de 10 ani, romă, care îi declară dezinvolt reporterului că doreşte să urmeze şcoala ca să poată mai târziu să muncească şi să-şi îngrijească părinţii şi că, orice ar fi, n-o să se lase căsătorită de tatăl său pentru că nu vrea să ducă o viaţă amărâtă.

Un fragment din reportaj:

Întregul reportaj de ~ 45 de minute poate fi vizionat aici:

Reporter Special, Antena 3: Între Lege şi Tradiţie, 12.12.2009.

Zimbabwe: violul ca armă politică în timpul alegerilor prezidenţiale din 2008

Cât de civilizată este o ţară şi cât de solide şi independente politic sunt instituţiile sale reiese cu claritate din felul cum sunt organizate alegerile reprezentanţilor săi politici.

Am citit azi o ştire şocantă despre violurile în masă folosite ca armă politică în alegerile prezidenţiale dintr-o ţară africană, Zimbabwe, în primăvara anului trecut.

Un ONG care luptă pentru combaterea HIV/SIDA a dat publicităţii în urmă cu câteva zile un raport despre agresiunile sexuale asupra femeilor din Zimbabwe săvârşite în preajma alegerilor de membrii ai miliţiilor partidului ZANU-PF, condus de Robert Mugabe, preşedintele în exerciţiu. Victimele au fost femei care îşi exprimaseră suportul pentru partidul de opoziţie de la acea dată, MDC, Mişcarea pentru Schimbarea Democratică. Susţinătorii lui Mugabe, membri de partid sau membri ai forţelor de ordine, au violat în mod sistematic femeile care îi sprijineau pe oponenţii lor sau erau rude cu membri ai partidului de opoziţie.

Potrivit raportului Aids Free violurile au început în 2007 şi s-au intensificat în 2008, în special între primul şi al doilea tur al alegerilor prezidenţiale şi au urmat următorul scenariu: grupuri de bărbaţi strigând sloganuri ale ZANU-PF înconjoară în miez de noapte o casă în care locuiesc membri sau lideri politici ai MDC şi îi scot afară. Îi bat cu bâte de fier sau frânghii peste picioare şi fese până le provoacă răni adânci. Violează femeile în grup acolo pe loc sau le duc în tabere de tortură ale ZANU-PF aflate pe întreg teritoriul ţării.

Cele mai multe mărturii adunate de Aids Free sunt de la femei violate în mod repetat de către grupuri de bărbaţi, uneori brutalizate sub ochii soţilor lor şi ai altor martori. În timpul violurilor, femeilor li se adresau insulte: „trădătoarelor, curve ale MDC, târfe ale lui Tsvangirai (liderul partidului MDC)” sau erau obligate să asiste la violarea fiicelor lor sau la torturarea şi asasinarea membrilor familiei.

„După ce m-a violat al zecelea bărbat nu mai puteam nici să mă ridic. Mi-au violat fiica de cinci ani, fără să pot să mă împotrivesc” – este una din mărturiile din raportul „Electing to Rape: Sexual Terror in Mugabe's Regime”.

Raportul cuprinde interviuri cu 72 de victime şi martori şi face referire la cel puţin 380 de violuri comise în toate regiunile ţării în perioada alegerilor prezidenţiale din 2008.

Niciunul din cazurile denunţate la poliţie nu a fost investigat. Jumătate din femei nu au depus plângeri „pentru că poliţiştii fie sunt membri ai ZANU – PF, fie nu ar fi făcut nimic pentru pedepsirea făptaşilor” – spune unul din martorii din raport. Mai multe femei au declarat că au contractat virusul HIV în timpul violului.

Link:

Telegraph Online: Robert Mugabe's supporters 'used rape as a weapon' in election

Record de premii Nobel pentru femei în 2009

Anul acesta, cinci din cei 13 câştigători ai premiilor Nobel sunt femei. Este, dacă am înţeles bine, un record în istoria premiilor Nobel. Ne bucurăm că printre femeile premiate se numără şi Herta Müller, românca de etnie germană, câştigătoare a premiului Nobel pentru Literatură, prezentă azi la ceremonia oficială de la Stockholm alături de ceilalţi câştigători.

Tot pentru prima oară în istorie, anul acesta o femeie a luat premiul Nobel pentru Economie. Este vorba de Elinor Ostrom, care a împărţit premiul cu colegul său Oliver E. Williamson.

În toată istoria de 108 ani a premiilor Nobel, din cei 822 de câştigători doar 40 au fost femei, jumătate din acestea în ultimele două decade.

Linkuri:

Nobel Prizes honor a record 5 women in 2009

Herta Müller recibe el Nobel por el valor literario de su oposición a la dictadura comunista

Naşterea unui copil măreşte inegalităţile între femei şi bărbaţi

Arnaud Regnier-Loilier, demograf în cadrul Institutului Naţional de Studii demografice (INED) din Franţa şi specialist în problemele familiei, a încercat să afle dacă naşterea unui copil modifică repartizarea sarcinilor într-un cuplu. Concluziile sale:

“Naşterea unui copil accentuează dezechilibrul în repartizarea sarcinilor între bărbaţi şi femei", spune el în buletinul INED “Populaţie & Societate”. Femeile se îndepărtează de piaţa muncii şi îşi asumă tot mai mult sarcinile casnice”.

[..]

Dorinţa de a se bucura de un moment privilegiat, grija de a se conforma modelelor sociale, nevoia de mai mult timp pentru sarcini casnice mai multe - totul face ca femeile să se îndepărteze de piaţa muncii. Dorită sau făcută de nevoie, această alegere le împinge din nou pe femei în rolul tradiţional de casnică şi accentuează dezechilibrul în interiorul cuplului. “Schimbarea situaţiei profesionale a femeii explică o bună parte a evoluţiei organizării casnice, subliniază demograful. Femeile şi-au încetat sau redus activitatea profesională şi şi-au asumat mai mult sarcinile zilnice (mese, spălat vase, etc.)”.

Articol complet aici.

Maria Băsescu despre ce înseamnă să fii femeie normală în România

Prima Doamnă a negat afirmaţiile lui Mircea Dinescu că ar fi fost vreodată lovită de Traian Băsescu.

În scrisoarea deschisă adresată mass media, Maria Băsescu vorbeşte şi despre ce înseamnă să fii femeie normală în România. Înseamnă să te sacrifici pentru binele soţului şi a copiilor tăi, să-ţi dedici întreaga viaţă familiei, printr-o muncă asiduă, „de dimineaţă până târziu în noapte”. Aceasta e principala misiune în viaţă a unei femei, lasă să se înţeleagă doamna Băsescu.

Doamnă Băsescu, transmiteţi-le părinţilor să nu-şi mai bată capul cu educaţia fiicelor lor, cu formarea unei personalităţi independente, autonome, la ce bun să mai facă atâtea şcoli dacă principala misiune în viaţă a femeilor e găsirea „unei partide bune”, încheierea unei căsătorii în care să se sacrifice pentru binele celorlalţi şi să lase în plan secund binele propriu?

Sau transmiteţi-ne, doamnă, că nu e normală această viaţă a femeilor din România, că viaţa dumneavoastră, similară în unele aspecte cu cea a mamelor noastre şi a bunicilor noastre, nu trebuie să fie un model şi pentru fetele din ziua de azi. Că o femeie se poate împlini şi altfel decât stând în umbra unui bărbat.

Pe de altă parte, doamna Băsescu spune că Traian Băsescu nu a lovit-o niciodată şi că acesta nu şi-a lovit niciodată copii.

Însă multe femei nu au avut norocul acesta! Sunt multe, chiar dacă e greu să găsim nişte statistici ale violenţei domestice în România. Doar un procent mic din femeile bătute din România se adresează poliţiei şi justiţiei aşa că nimeni nu ştie exact care e cifra reală a femeilor agresate. Autorităţile au tot timpul alte priorităţi, nu există decât …9 adăposturi pentru victime în toată ţara, iar legea violenţei domestice a rămas doar pe hârtie. Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei, singura instituţie care se ocupa de programele publice de prevenire şi combatere a fenomenului, s-a desfiinţat acum câteva săptămâni.

Violenţa domestică există pe scară largă în această ţară, o spun cele câteva studii finanţate din fonduri străine (că banii publici de la noi nu sunt pentru aşa ceva, nu?). Unele studii spun că o treime din femeile din România au fost agresate, verbal sau fizic (Studiul Sănătăţii Reproducerii, UNFPA, 2004).

O treime din femeile din România! Doamnă Băsescu, mă bucur că nu vă număraţi printre ele, dar totuşi, puteaţi să le transmiteţi un mesaj, să le întindeţi o mână sau chiar mai mult în textul acestei scrisori...

.

Link: Scrisoarea deschisă a Mariei Băsescu.