Cum percep românii fenomenul violenţei în familie - SONDAJ

Care mai este percepţia românilor faţă de violenţa în familie aflăm din barometrul „Adevărul despre România“, realizat de INSCOP Research la comanda ziarului  „Adevărul“.

Un procent semnificativ din respondenţi (30,9%) blamează femeile pentru agresiunile pe care acestea le suferă ("femeile sunt bătute şi din vina lor)".

Violenţa nu este însă văzută ca ceva pozitiv. Un procent mic din respondenţi sunt de acord cu expresiile bătaia e ruptă din rai şi un bărbat care nu-şi bate femeia nu o iubeşte cu adevărat.

Românii par a avea o viziune senină faţă de soluţiile pentru ieşirea dintr-o relaţie abuzivă. O majoritate semnificativă (75,7%) consideră că o femeie bătută poate oricând să se despartă de soţul ei. Constrângerile de ordin material, social, legal sau de altă natură nu sunt luate în considerare.

Un aspect la fel de problematic este şi că doar puţin peste jumătate din respondenţi consideră că violenţa în familie este o problemă de interes public, restul ar prefera ca această problemă să rămână ascunsă, neştiută, rezolvată între cei patru pereţi ai casei fără ca Statul să intervină deşi integritatea fizică şi psihică a unei persoane este ameninţată.

Următoarea întrebare din sondaj - o femeie care are copii nu poate să se despartă de soţul ei -poate fi interpretată în două modalităţi. Pe de o parte, cei 15,8% dintre respondenţi care au răspuns afirmativ e posibil să fi considerat că o familie cu copii trebuie, în orice circumstanţă, chiar şi când se comit acte de violenţă, să continue în formula mamă-tată şi copil/copii. Pe de altă parte, este posibil ca respondenţii să fi perceput existenţa copiilor ca o barieră de netrecut în calea ruperii unei relaţii abuzive de către femeia-victimă, din motive ce pot fi de ordin material sau de altă natură.

Nu în ultimul rând, barometrul relevă că românii consideră în marea lor majoritate că violenţa în familie nu este o caracteristică doar a familiilor sărace şi needucate.

În ce priveşte răspândirea fenomenului violenţei în familie, peste 40% din cei intervievaţi au răspuns că în decursul acestui an au auzit de cazuri de violenţă în familie printre cunoştinţele lor sau în zona în care locuiesc. De menţionat că la această întrebare 12% dintre respondenţi au optat pentru răspunsul „Nu ştiu/Nu răspund”.

Dintre cei care au auzit de cazuri de violenţă în decursului acestui an în proximitatea lor, o majoritate semnificativă (65,9%) au declarat că victimele acestor agresiuni au fost femei, în timp ce 37,9% au indicat copiii drept victime, 19,7% bătrânii, 4,4% bărbaţii iar 2,8% altcineva.

Sondajul a fost realizat în perioada 12 - 21 iulie 2013 pe un eşantion reprezentativ de 1050 de persoane.

___________________

Surse:

• INFOGRAFIE O femeie e bătută la fiecare 30 de secunde. Ce cred românii despre misoginie

• INSCOP Research - VIOLENŢA ÎN FAMILIE (I)

Lansare - Revista feministă AnAlize

Analize, revista de studii feministe, revine cu un prim număr online în limba engleză şi o nouă denumire ("Analize - Journal of Gender and Feminist Studies", http://www.analize-journal.ro/). O discuţie despre acest nou număr, despre nostalgiile legate de trecut şi mai ales despre planurile de viitor, va avea loc joi, 18 iulie, ora 18.30, la Dianei Patru (strada Dianei nr. 4, piaţa Rosetti, Bucureşti).

Tema propusă pentru primul număr, Ce fel de feminism (e) pentru secolul 21?, a primit diverse abordări şi analize. O primă contribuţie este a Mariei Bucur de la Universitatea Bloomington, SUA, în articolul căreia sunt prezentate o serie de tendinţe din ultimele decenii în evoluţia feminismului din mediul academic, tensiunile de ordin ideologic şi generaţional între mediul academic şi cel activist, dar şi punctele de plecare pentru a face feminismul mai relevant şi de impact în diverse discipline, în societate şi la nivel individual.

Oana Crusmac (SNSPA, Bucureşti) cercetează în articolul său diferenţele dintre al treilea val de feminism şi post-feminism (şi relaţia cu alte concepte "post", cum ar fi postmodernismul şi post-structuralismul), având ca material de analiză o serie de articole publicate de revista Cosmopolitan, ediţia din România, apărute între ianuarie 2008 – martie 2013.

Felul în care limba engleză influenţează feminismul şi mişcarea de femei din Malaezia constituie tema celui de-al treilea articol, semnat de Alicia Izharuddin (Şcoala de Studii Orientale şi Africane, Univ. din Londra, Marea Britanie), în timp ce Denisa Chiriţă (Facultatea de Jurnalism, Univ. Bucureşti) se concentrează pe tema activismului online în mişcarea de femei, făcând o analiză a importanţei pe care trei organizaţii feministe româneşti o acordă comunicării prin reţelele sociale în raport cu alte trei organizaţii europene. Adriana Iordache (Universitatea Bucureşti) explorează în ce măsură conceptele de „drepturile femeilor” şi „drepturile omului” sunt sau nu compatibile şi felul în care respectivele concepte se raportează din punct de vedere teoretic şi instrumental unul la celălalt. 

Modalitatea prin care anumite clişee şi distorsionări teoretice şi semantice îşi fac simţită prezenţa în diversele comunicări pe tema feminismului, a egalităţii de şanse, a feminităţii/masculinităţii şi a altor concepte corelate constituie tema articolului Alinei Hurubean de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi. 

Nu în ultimul rând, avem articolul Dianei Socoliuc, cercetătoare independentă din Leuven, Belgia, care aduce în discuţie ideea de reconceptualizare a identităţii la nivel individual şi colectiv bazată pe intersecţionalitatea dintre gen şi alte categorii ale diferenţei (sex, clasă, etnicitate, vârstă, dizabilitate) şi relevanţa acestei identităţi pentru o redefinire a feminismului de la simpla luptă împotriva sexismului la o luptă mai extinsă care să vizeze toate nedreptăţile.

Următorul număr al revistei va trata un subiect de actualitate, relevant deopotrivă pentru România şi pentru alte contexte naţionale: "Controlling women's bodies/Gendered Bodies under control". 

Pe site-ul AnAlize există totodată şi secţiunea "Numere Vechi" ("Back Issues") în care sunt cuprinse cele 14 numere apărute în varianta print începând cu 1998 şi secţiunea "AnA Lab" care conţine informaţii despre noile publicaţii în domeniu apărute, o revistă a presei româneşti din perspectiva de gen şi o sub-secţiune de ştiri, urmând să fie adăugate alte materiale în diverse formate pe măsură ce revista avansează.

Website: http://www.analize-journal.ro

Facebook: https://www.facebook.com/AnalizeJournalOfGenderAndFeministStudies

Ura nu ne închide gura! Cum răspundem hate-speech-ului online? (23-24.03)

Week-end-ul viitor sunteţi invitate/i să luaţi parte la o serie de ateliere despre hate-speech-ul în mediul online. Prima zi de discuţii este dedicată sexismului, homofobiei şi rasismului iar a doua zi, duminică, violenţei în libertatea de exprimare şi hate-speech-ului promovat de extrema dreaptă.

23 - 24 martie, Spaţiul Platforma, Calea Moşilor nr. 62 - 68, Bucureşti. (în cladirea MNAC Anexă, etaj 1).

Pentru participare trimiteţi un mail la: ura.nu.inchide.gura@gmail.com.

Ideea acestor ateliere a venit din experienţele noastre legate de discursul misogin, rasist, homofob şi în general pro-normativitate şi anti-minorităţi prezent în spaţiul online din România, în articole din presa comercială, alternativă sau de pe bloguri, în comentariile la aceste articole sau la propriile noastre intervenţii în spaţiul online. Trauma şi frustrarea noastră sunt adâncite de normalizarea sau chiar protejarea acestor acte discursive, fie prin minimizarea violenţei lor (sunt satiră/sunt doar vorbe/spun adevărul/reprezintă majoritatea/sunteţi prea sensibile/nu înseamnă nimic), prin justificarea dreptului la liberă exprimare, sau agresarea şi intimidarea verbală directă a celor care exprimă poziţii critice.

Dorim ca în cele două zile de ateliere să oferim un spaţiu de discuţie, împărtăşire de experienţe, cunoştinţe şi creativitate şi mai ales de găsire a unor strategii şi modele de a lupta împotriva acestor violenţe.

Atelierele sunt structurate astfel încât să permită explorarea din mai multe perspective a problemei hate-speech-ului online in contextul concret în care trăim. Discuţiile sunt libere, orientate de scurte prezentări introductive.

PROGRAM

Sâmbătă 23 martie

14:00 – 15:30 Sexism şi hate-speech online

Pauză

16:00 – 17:30 Homofobie şi hate-speech online

Pauză

18:00 – 19:30 Rasism şi hate-speech online

Duminică 24 martie

14:00 – 16:00 Violenţă în libertatea de exprimare

Pauză

16:30 – 18:30 Extrema dreaptă şi hate-speech-ul. Controlul corpurilor nedezirabile

http://www.facebook.com/events/138525392986697/

http://nuuriionline.wordpress.com/ 

Pe 8 martie, marş împotriva violenţei asupra femeilor

Traseu: Bd. Lascar Catargiu, între Piaţa Romană şi Piaţa Victoriei.
Punct de plecare: Piaţa Romană - str. Căderea Bastiliei, 
Ora 17.30

Mulţi oameni cred că lupta pentru drepturile femeilor nu-și mai are rostul. Femeile au acces la educaţie, la piaţa muncii, pot să voteze. Suntem egali în faţa legii şi acest lucru pare să fie suficient pentru mulţi dintre noi.

Toate drepturile și libertățile câștigate de femei de-a lungul timpului sunt însă umbrite de spectrul violenței. Sunt agresate, hărțuite, vândute, bătute, violate și ucise peste tot în lume, femeile de orice etnie, clasă, rasă, orientare sexuală, religie, educație sau venituri. Violența împotriva femeilor este o gravă încălcare a drepturilor omului. În Europa, aproape jumătate dintre femei sunt victime ale unei forme de violență. Iar 7 femei își pierd viața zilnic din cauza violenței domestice. 

În România, în anul 2009 au fost înregistrate 12.461 de cazuri de violență în familie. Existau 556 de locuri în adăposturi. În 8 județe nu exista niciun adăpost.

În anul 2010, s-au inregistrat 11.582 de cazuri şi erau 699 de locuri în adăposturi. În 8 județe nu exista niciun adăpost.

În anul 2011 s-au înregistrat 12.205 cazuri de violență în familie. 91.4% dintre victimele peste 18 ani au fost femei. 54.8% dintre victime proveneau din mediul rural. Existau 673 de locuri în adăposturi. În 12 judeţe nu exista niciun adăpost. 

Violenţa, în diverse forme, ni se poate întâmpla tuturor. Li se întâmplă mamelor, bunicilor, colegelor, fiicelor, vecinelor, prietenelor noastre. De la fete de 12 ani până la femei de 80 de ani. Agresiunile verbale şi fizice pot avea loc oriunde: acasă, la şcoală, la locul de muncă, pe stradă, la metrou. 

Suntem prizonierele unei culturi a violenţei în care victimele sunt sistematic decredibilizate, blamate şi stigmatizate. Mass-media transmite şi perpetuează mentalităţi defectuoase şi prejudecăţi sexiste. Instituţiile statului sunt total ineficiente în prevenirea şi combaterea fenomenului. 

De 8 Martie toată lumea îşi aduce brusc aminte de femei. O singură zi pe an. Primim flori, cadouri, atenție, reduceri la cumpărături. Bifăm ipocrit data în calendar şi ne continuăm viaţa fără să schimbăm nimic în jurul nostru. 

Haideţi să nu uităm ceva important: de 8 martie se luptă! Este ziua noastră. Este ziua care marchează lupta femeilor pentru drepturi, egalitate de şanse, non-discriminare şi solidaritate. 

Veniţi la marş şi spuneţi NU violenţei. Tăcerea, ruşinea şi frica trebuie să dispară. Haideţi să transmitem un mesaj clar: violenţa nu mai poate fi tolerată! Nu este normal să devină o obişnuinţă şi o fatalitate. 

MANIFEST:

Cerem ca statul să transmită un semnal de toleranţă-zero în ceea ce priveşte violenţa asupra femeilor. Cerem ca manifestările publice care promovează violența asupra femeilor să fie amendate.

Cerem ca Poliţia, Justiția şi Sistemul Medical să fie instituţii de suport real pentru victime. Reprezentanţii instituţiilor trebuie să trateze victimele cu demnitate şi profesionalism pentru a le încuraja să aibă încredere să depună plângere şi să raporteze agresiunea. 

Cerem ca siguranţa victimei să fie axa prioritară pentru toate instituţiile şi în toate politicile de combatere şi prevenire a violenţei asupra femeilor. Cerem bugetarea adecvată a politicilor publice privind prevenirea și combaterea violenței asupra femeilor.

Cerem protecţie reală pentru femeile care sunt victime ale violenței: emiterea şi aplicarea ordinului de protecţie în regim de urgenţă, crearea de adăposturi, centre de urgenţă, centre de consiliere juridică şi psihologică.

Solicităm înfiinţarea la nivel naţional a unei linii telefonice unice, de urgenţă, non-stop pentru asistenţa imediată a femeilor care sunt victime ale violenței.

Cerem gratuitate la eliberarea certificatului medico-legal pentru victimele violului şi ale altor forme de violență.

Cerem eliminarea tuturor formelor de violență asupra femeilor din Legea Medierii. Obligativitatea informării asupra medierii şi, mai ales, medierea în sine, dau încă un semnal de permisivitate faţă de o faptă penală gravă şi i se creează agresorului condiţii legale să scape de pedeapsă. 

Solicităm înfiinţarea de centre de urgenţă pentru victimele violului şi formarea unui personal specializat în problematica agresiunilor sexuale care să acţioneze în interesul victimelor, prin consiliere psihologică şi consiliere legală.

Cerem ca violatorii să nu fie cercetaţi în stare de libertate şi să fie monitorizați ulterior ispăşirii pedepsei.

Vrem pedepse aspre pentru traficanţii de persoane în scopul exploatării sexuale, o strategie

reală pentru diminuarea prostituţiei şi programe de prevenire şi protecţie pentru victime. 

Cerem ca persoanele aflate în funcții publice, care susțin măsuri extremiste, cum au fost recentele declarații privind sterilizarea femeilor rome și a celor sărace, să fie demise.

Somăm CNA să facă curăţenie în audiovizual şi să găsească mijloacele legale pentru stoparea difuzării de emisiuni care degradează femeile, promovează o cultură a violenţei şi transformă violenţa în divertisment.

Organizatori:

Asociaţia FRONT www.feminism-romania.ro

Centrul FILIA www.centrulfilia.ro

Societatea de Analize Feministe AnA www.anasaf.ro

Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE) www.cpe.ro

Asociaţia Transcena www.transcena.ro

Grupul de Intervenţii Feministe

Despre 8 martie : 

“Este o zi când femeile sunt recunoscute pentru realizarile lor, neţinând cont de diviziuni naţionale, etnice, lingvistice, culturale, economice sau politice. Este o ocazie când trebuie să ne amintim eforturile şi realizarile din trecut şi, cel mai important, să privim în perspectivă la potenţialul neexploatat al femeilor şi la oportunităţile ce le asteaptă pe femeile viitoarelor generaţii”. (UN WomenWatch - organism ONU pentru Femei)

Mai multe detalii:
http://feminism-romania.ro/presa/editoriale/769-scurt-istoric-al-zilei-de-8-martie.html

De ce nu pun şi femeile ţara la cale?

Cât de mult se implică femeile în treburile cetăţii, cum îşi exercită drepturile şi ce le determină să rămână în spatele bărbaţilor atunci când este vorba de participarea politică? Care sunt trăsăturile pe care cetăţenia femeilor din România le are în zilele noastre? Sunt câteva aspecte despre care se va discuta vineri, 8 martie, de la ora 15, la librăria Cărtureşti din str. Arthur Verona, cu prilejul lansării volumului  „Gen şi cetăţenie în România” al Dianei Neaga, apărut recent la editura Polirom.

Invitatele speciale ale dezbaterii, alături de autoare, vor fi Liliana Popescu, Laura Grunberg şi Alina Dragolea iar moderarea va fi asigurată de subsemnata. 

Vă aşteptăm!

Gen şi cetăţenie în România

Cartea Gen şi cetăţenie în România de Diana Elena Neaga a apărut de curând în librării.

Din cuprins:

Construcţia şi (re)construcţia cetăţeniei • Teorii ale cetăţeniei • Gen şi cetăţenie: o abordare constructivistă • Cetăţenia trăită a femeilor – o analiză empirică în zona Hunedoara • Despre amintirea unei cetăţenii trăite în comunism • Experienţa trăită a rolurilor de gen • Participarea civică şi politică a femeilor în viaţa de zi cu zi

Prin intermediul poveştilor de viaţă ale unor femei din România, volumul analizează dimensiunea performativă a cetăţeniei. Din aceste relatări rezultă că modul în care femeile îşi exercită azi cetăţenia este afectat, pe de o parte, de constrângerile asociate rolurilor şi diferenţelor de gen (în baza cărora ele sunt principalele îngrijitoare ale familiei), iar pe de altă parte, de experienţele formatoare trăite în perioada comunistă (munca plătită, îngrădirea libertăţii de mişcare, raţionalizările) şi în perioada de tranziţie (polarizarea socială, prezenţa minoră a intereselor femeilor pe agenda publică, experienţa somajului sau a libertăţii de exprimare).

“La Universitate nu se aprobă proteste”

Am avut ocazia zilele acestea să interacţionez din nou cu cei din Comisia de aprobare a Adunărilor Publice din Primăria Capitalei.

Dacă nu aţi fost niciodată pe la o astfel de şedinţă să vă spun cum se desfăşoară: depui cererea de aprobare a unui protest (la Biroul de Relaţii cu Cetăţenii, sediul de pe bd-ul Regina Elisabeta), apoi eşti sunat de d-na Gina şi programat la una din şedinţele Comisiei.

De obicei aştepţi pe hol mai mult decât e cazul. O colegă care a fost să ceară autorizarea Slutwalk acum doi ani a stat trei ore pe la uşi. Eu am stat o oră în noiembrie anul trecut şi doar vreo 45 de minute săptămâna asta, deci pot să mă simt norocoasă.

La Comisie te aşteaptă o masă cu vreo 10 persoane, reprezentanţi de pe la diferite departamente şi instituţii publice, de la Poliţie la Jandarmerie.  Au feţe plictisite, oftează şi îţi aruncă priviri reci. Sunt şi excepţii. Grupul are un glumeţ de serviciu. În cazul meu, individul făcea glume deplasate despre viol.

Îşi întind hârtiile pe masă, se foiesc, beau cafea şi aşteaptă să spui tu ceva. „Bună ziua, am venit pentru aprobarea unui protest, Piaţa Universităţii, vineri 1 februarie. Protestăm împotriva includerii violului în Legea Medierii”.  Din spate, de la un birou din cealaltă jumătate a camerei, un tip la vreo 35 de ani se bagă în vorbă. „Ce are Legea Medierii, don´şoară, sunteţi avocat?”. Încerc să-i explic care este problema, de ce nu vrem ca violul să fie inclus între infracţiunile care pot fi mediate. Îmi răspunde că nu rezolvăm nimic cu protestul, că nu aşa se fac lucrurile. „De unde ştiţi că facem numai protestul?” – l-am întrebat sucită pe scaun, pentru că eram cu spatele la el, într-o poziţie incomodă pentru dialog. O ţine pe a lui, medierea este bună, noi să ne vedem de treabă şi să facem altceva. Discuţia durează vreo 10 minute timp în care eu stau la masa cu 10 persoane, sucită înspre cel din spatele meu aflat la vreo doi metri, aşezat la birou şi cu chef de dat sfaturi. Ajungem la subiectul locaţiei. „Vrem să protestăm la Universitate, în spaţiul nou amenajat de la statui, deasupra noii parcări. Este mult loc, totul este betonat” – le spun. „La Universitate nu se poate” – vine replica poliţistului din faţa mea. „Nu se poate”, insistă şi glumeţul de mai înainte. „La Universitate nu se aprobă proteste” mai spune şi altcineva de la masă. Îmi reţin un zâmbet pe buze gândindu-mă la protestele din iarna anului trecut. Cer explicaţii. Îmi spun că este un spaţiu tranzitat de multă lume şi că blocăm circulaţia.  „Asta este şi ideea, să fim văzute de cât mai multe persoane, iar circulaţia nici nu va fi blocată” – le explic. O doamnă blondă din capul mesei mă întrerupe „Domnul Primar nu aprobă proteste la Universitate!”. Se face linişte în sală. Mă gândesc că nici dacă am fi 20 de manifestanţi tot nu ne-ar da aprobare la Universitate. Le e frică de oamenii care se exprimă în spaţiul public, care sunt văzuţi contestând autorităţile publice. Ne vor cât mai ascunşi, undeva la marginea oraşului dacă s-ar putea, sau pe câmp. Încerc să negociez să obţin aprobare pentru a protesta în faţa Ministerului Justiţiei, în piaţa Constituţiei, pe trotuar. Nici acolo nu vor pentru că, zic ei, 100 de persoane vor bloca circulaţia pe trotuar. Care circulaţie pe trotuar, stau şi mă întreb, pe acolo nu trece ţipenie de om! Nu şi nu. Într-un final îmi prezintă variantele lor: Piaţa Sf. Anton, în spatele Hanului Manuc, parcul Izvor, parcul Şincai, parcul Circului. Cât mai ferit de ochii lumii şi de instituţiile publice. Trotuarele Bucureştiului sunt pline de maşini, abia te strecori printre ele, dar cei din Primăria Capitalei nu au jenă să ne explice că un protest de o oră jumătate perturbă circulaţia pe trotuar. Plec de la întâlnire fără o decizie luată. Discut cu celelalte organizatoare ale protestului şi într-un final ne mulţumim cu p-ţa Sf. Anton. Revin două zile mai târziu şi găsesc aceleaşi feţe şi aceleaşi priviri plictisite. Doamna Gina e mulţumită că am acceptat locaţia propusă de ei. Glumeţul de data trecută are chef de vorbă. Reuşesc să primesc de la el promisiunea că ne vor aproba un marş pe 8 martie pe trotuarul de pe bldul Lascăr Catargiu, între p-ţa Romană şi p-ţa Victoriei, dar cu condiţia să fim maxim 150 de persoane. Dar la Universitate? – mă gândesc eu.  „La Universitate nu se aprobă proteste” îmi răsună replica lor de data trecută. „Nu aprobă domnu´ Primar”.

Protest împotriva includerii violului în Legea Medierii

Organizaţiile pentru drepturile femeilor resping includerea violului în rândul infracțiunilor ce fac obiectul Legii Medierii, lege care urmează să intre în vigoare de la 1 februarie. Ele vor organiza vineri un protest în centrul Capitalei. Un protest similar va avea loc simultan în Timişoara.

Cerem eliminarea violului din Legea Medierii. Medierea nu face decât să perpetueze mentalitatea că această faptă nu este atât de gravă, că se poate cădea la pace cu agresorul, că agresorul îşi poate cumpăra libertatea şi poate continua să agreseze nestingherit.

Solicităm înfiinţarea de centre de urgenţă pentru victimele violului şi formarea unui personal specializat în problematica agresiunilor sexuale care să acţioneze în interesul victimelor, prin consiliere psihologică şi consiliere legală.

Cerem ca statul să transmită un semnal de toleranţă-zero în ceea ce priveşte infracţiunile de viol şi violenţă sexuală. Aşteptăm de la statul român o poziţie clară şi asumată: violul este o crimă.

Legea Medierii (115/2012), adoptată anul trecut la iniţiativa deputatei liberale Alina Gorghiu, prevede obligativitatea părţilor de a asista la o şedinţă de informare asupra „avantajelor medierii” înainte de judecarea cauzei în faţa instanţei. ONG-urile consideră că medierea poate fi un instrument pentru rezolvarea anumitor tipuri de conflicte, dar că în mod categoric nu reprezintă o soluţie acceptabilă când vine vorba de viol întrucât denotă permisivitate faţă de o faptă penală gravă şi creează violatorului condiţii legale pentru a scăpa de pedeapsă. Mai mult, conduce la situația în care victima este obligată să retrăiască oroarea violului.

În România, victimele violurilor sunt deja descurajate, instituţional, cultural şi social să urmărească pedepsirea violatorilor. Ele sunt sistematic descurajate de la a depune plângere de către cei cu care interacționează, începând cu agresorul, persoanele apropiate lor şi până la personalul medical şi poliţie. Procedura prin care trebuie să treacă pentru a raporta agresiunea (înainte de înfățișarea în instanță) – de la obținerea certificatului medico-legal la întâlnirea cu poliţia şi depunerea plângerii oficiale, la discuții cu avocații – este greu de parcurs fără un sprijin adecvat. În România nu există centre de urgenţă pentru victimele violului, resurse specializate şi programe de formare pentru psihologi sau alte persoane care să acţioneze în interesul persoanelor care au suferit agresiuni sexuale.

În aceste condiţii, şedinţa obligatorie de informare prin care i se va prezenta victimei unui viol avantajele medierii poate echivala cu presiuni suplimentare asupra acesteia pentru a-şi retrage plângerea şi a-l ierta pe agresor.

În susținerea demersului nostru, am lansat o petiţie online pe care o vom trimite la Parlament, Ministerul Justiţiei şi Primul Ministru:

http://www.avaaz.org/en/petition/Eliminate_RAPE_from_the_upcoming_Mediation_Law_in_Romania/

DETALII DESPRE PROTEST:

Locaţie: Bucureşti, Piaţa Sf. Anton, în spatele Hanului Manuc (Centrul Vechi)
Vineri, 1 februarie. Ora de începere: 18.00

Pagina evenimentului: http://www.facebook.com/events/502445863128209/

Pagina evenimentului de la Timişoara: https://www.facebook.com/events/538153099542640

Organizatori:

Asociaţia FRONT www.feminism-romania.ro

Centrul FILIA www.centrulfilia.ro

Societatea de Analize Feministe AnA www.anasaf.ro

Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE) www.cpe.ro

Asociaţia Transcena www.transcena.ro

Grupul de Intervenţii Feministe

De la 1 februarie, violatorii şi agresorii familiali vor avea o şansă în plus să scape nepedepsiţi. Controversele din Legea Medierii.

O prevedere legală de-a dreptul criminală este pe cale să intre în vigoare de la 1 februarie 2013*: victima unui viol sau a unei violenţe în familie va fi invitată la o şedinţă de mediere cu agresorul/agresorii înainte de a se înfăţişa în faţa judecătorului, conform Legii Medierii adoptate în iunie 2012.

Măsura este revoltătoare! În condiţiile în care victima violului sau a agresiunii în familie este supusă la presiuni din toate părţile, de familie sau comunitate, să nu denunţe sau să renunţe la plângere, şi nu de puţine ori este blamată că „a făcut ea ceva”  sau „l-a provocat”, acum va fi descurajată chiar la tribunal, prin mediator, să nu meargă cu plângerea mai departe.  Prin această lege, Statul îi vine în ajutorul agresorului oferindu-i o portiţă în plus pentru a scăpa nepedepsit pentru fapta sa.

Acest lucru este posibil întrucât Legea Medierii în loc să se aplice numai cauzelor de natură civilă (de ex. neînţelegerilor din contractele de vânzare-cumpărare, moştenirilor etc.) include şi materia penală. Ea se va aplica cauzelor penale la care este necesară depunerea plângerii de către victimă pentru punerea în mişcare a acţiunii, prin urmare, acolo unde sesizarea organelor de urmărire penală nu se face din oficiu.

Opriţi abuzurile sexuale din Poliţie!

Protest feminist, astăzi, în faţa Poliţiei Capitalei şi a sediului MAI.

Citeşte şi:

• SCRISOAREA DESCHISĂ - Cerem o evaluare corectă a actelor de agresiune sexuală din cadrul Poliţiei!

Cerem o evaluare a actelor de agresiune sexuală din cadrul Poliţiei, CORECTĂ!

SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ MINISTRULUI AFACERILOR INTERNE

Stimate Domnule Ministru Radu Stroe,

Organizaţiile semnatare au aflat de decizia Ministerului pe care îl conduceţi de a realiza interviuri cu toate femeile angajate în structurile de Poliţie din ţară pentru a depista eventuale acte de hărţuire ori discriminare pe criterii sexuale. Conform declaraţiilor publice ale chestorului Viorel Vasile, adjunct al şefului Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR), primele echipe, formate din specialişti în resurse umane, control intern, psihologi şi sociologi ai IGPR, au plecat deja în ţară, pentru a verifica în ce condiţii îşi desfăşoară munca angajatele instituţiei.

Apreciem promptitudinea cu care aţi iniţiat acţiunile şi implicarea  dvs. în rezolvarea acestor probleme, însă atragem atenţia că hărţuirea şi agresiunea sexuală, mobbing-ul, violenţa fizică şi psihologică sunt fenomene dinamice, care pot îmbrăca forme foarte subtile şi greu de depistat în cadrul unor controale. Ne exprimăm îngrijorarea cu privire la eficienţa anchetei, în absenţa unor măsuri care să asigure protecţia femeilor intervievate, confidenţialitatea datelor şi garanţia că nu vor exista represalii împotriva celor care denunţă actele de viol, mobbing sau hărţuire sexuală comise la locul de muncă. Nerespectarea acestor condiţii de investigare poate transforma ancheta într-un act de intimidare a femeilor angajate în structurile de poliţie şi le poate îngreuna situaţia la locul de muncă. Vă rugăm să faceți publice condițiile de realizare și rezultatele investigației în curs.

Mamă sau femeie? O polemică despre maternitate ca o nouă formă de sclavie

A apărut de curând la editura Litera Internaţional cartea Mamă sau femeie? O polemică despre maternitate ca o nouă formă de sclavie, a feministei franceze Elisabeth Badinter, la doi ani de la publicarea în Franţa, în 2010, unde a provocat dezbateri aprinse.

Cartea cuprinde o analiză critică a felului în care este înţeleasă maternitatea în actualitate în lumea occidentală.

Din anii ´70 şi până acum, arată autoarea, a avut loc o revoluţie în concepţia despre maternitate. Mai bine spus, o involuţie, căci fărâma de libertate pe care o câştigaseră femeile s-a spulberat pe nesimţite din momentul în care naturalismul şi-a făcut loc în vieţile noastre. 

Încăpăţânarea Cătălinei Ştefănescu

Este cel mai tânăr parlamentar, are 24 de ani şi a absolvit Facultatea de Limbi Străine la Universitatea Bucureşti. Despre ea s-a spus maliţios că ar fi „secretara lui Dragnea”, „pupila”, „piţicandidata”, „juna”, „bomba sexy”. Insinuările că a ajuns să candideze la Camera Deputaţilor ca răsplată pentru favoruri sexuale nu au contenit şi continuă şi în timp ce scriu acest articol.

Cătălina Ştefănescu a devenit ţinta batjocurii misogine din presa românească. Jurnaliştii vor dinadins s-o aducă în prim plan şi să facă din ea un personaj care să capteze atenţia publică prin sex appeal şi înfăţişare. Realitatea despre această tânără politiciană contează cel mai puţin. De la începutul campaniei electorale s-a ştiut că nu a fost secretara personală a lui Liviu Dragnea. Nu a contat. S-au dat imagini video în care s-a spus că apărea dansând lasciv cu Adrian Năstase, deşi orice ochi atent ar fi observat că femeia din înregistrări era cu totul altă persoană.  Nu a contat. Este o goană nebună de a găsi o figură feminină de scandal în noul Parlament iar în lipsă de altceva ne este livrată tânăra de la Teleorman. 

Cotele de gen ar putea fi readuse în discuţie în noua legislatură

Alina Gorghiu a criticat-o dur pe Sulfina Barbu pentru abandonarea iniţiativei legislative de introducere a cotelor pentru femei în politică.

Dosar de candidat …misogin!

Am lansat în urmă cu o săptămână platforma online „Dosar de candidat …misogin!” pe care am strâns la un loc declaraţii misogine şi sexiste făcute de-a lungul vremii de cei care aspiră la un loc în Parlament după alegerile din 9 decembrie.

Declaraţiile sunt însoţite de imagini ilustrative – afişe de-ale candidaţilor sau fotografii pe care am adăugat texte ironice prin care îi luăm pe politicieni peste picior pentru ce au spus.

De pildă, l-am ironizat pe Victor Ponta, cel care, în 2010, în faţa unei săli pline de femei la congresul OF-PSD, spunea că primul său gând, lunea dimineaţa când Daciana pleacă la Bruxelles, este „mie cine îmi face cafeaua?”.

Tabloidizarea violenţei asupra femeilor

Mai jos puteţi urmări o selecţie de secvenţe din emisiuni de "divertisment" şi din ştiri senzaţionaliste despre violuri şi cazuri de violenţă domestică:

Duminică, 25 noiembrie, de Ziua internaţională de luptă împotriva violenţei asupra femeilor, mergem în Piaţa Presei Libere, la ora 14, pentru un protest contra tabloidizării violenţei împotriva femeilor de către mass-media. 

Violenţa nu este divertisment!

În momentul în care violul şi, în general, violenţa asupra femeilor devine divertisment de maximă audienţă,  nu e greu ca logica să ne conducă spre concluzia că aceasta este o societate patologică, patriarhală, anihilată de orice tip de reacţie.Noi spunem NU! Noi avem o reacţie şi spunem, “Capatos, termină!”!  Violenţa împotriva femeilor nu e divertisment. E patologie.

Sursa: Capatos, termină! de Iulia Sima.

Sexul vs Barza, câştigător la Restart România

Proiectul Sexul vs Barza, prima platformă online de educație sexuală în format video în limba română, a fost desemnat unul din cei 3 câştigători ai concursului Restart România, în cadrul galei care a avut loc ieri seară la hotelul Pullman din Bucureşti.

Proiectul este realizat de Adriana Radu cu sprijinul Asociaţiei Front, al Liceului George Coşbuc din Bucureşti şi al  tehnicienilor Mihai Năsăudean (platforma online), Dorin Dinescu (filmare şi montaj) şi Mihnea Ciulei (sunet).

Pe platforma online au fost publicate primele 3 clipuri tematice iar în curând vor apărea noi materiale. Staţi pe aproape.

Platforma online

Prostituată condamnată la închisoare cu executare

Judecătorii Curţii de Apel Cluj au dispus trimiterea la închisoare, pe timp de un an, a unei femei din Baia Mare acuzată de practicarea prostituţiei.

Curtea de Apel a judecat, luni, recursul femeii la hotărârea Judecătoriei Baia Mare, care o condamna la un an şi jumătate de închisoare cu executare pentru prostituţie. Judecătorii clujeni au redus pedeapsa cu 6 luni şi au dispus că femeia va fi încarcerată de îndată. Femeia a fost surprinsă în flagrant practicând prostituţia, în condiţiile în care fusese condamnată de către Judecătoria Baia Mare la 6 luni de închisoare cu suspendare. Ea avea peste 100 de amenzi neachitate, pentru practicarea prostutiţiei, totalizând peste 160.000 de lei. Sentinţa este definitivă, informează Adevărul.

Violenţa nu e divertisment!

Protest contra tabloidizării violenţei împotriva femeilor de către mass-media.

Piaţa Presei Libere, 25 noiembrie 2012, orele 14:00 - 16:00.

Politica pronatalistă a regimului Ceauşescu

În perioada 19 octombrie – 10 noiembrie 2012, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a organizat în parteneriat cu Muzeul Naţional al Ţăranului Român (MNŢR) expoziţia CEI DIN LUME FĂRĂ NUME. Politica pronatalistă a regimului Ceauşescu.

 

Surpriza de pe listele UDMR

UDMR este surpriza plăcută a alegerilor legislative de la sfârşitul acestui an. Dintre actualele partide parlamentare, este singurul care a făcut efortul să se preocupe de reprezentarea femeilor pe listele electorale. 19,6% din candidaţii UDMR în alegeri sunt femei. 

Femeile în lupta electorală. Statistici

În partidele care alcătuiesc alianţele USL şi ARD, femeile reprezintă între 0 şi 15% din candidaţi.

În alegerile legislative din 9 decembrie numărul candidaţilor femei este foarte de scăzut, neînregistrându-se progrese semnificative faţă de acum patru ani. Nici un partid politic nu a luat măsuri concrete – cote, recomandări către filiale, campanii de recrutare– prin care să crească reprezentarea politică a femeilor deşi ne clasăm, ca ţară, pe ultimele locuri în Europa şi în lume la acest capitol (întrecuţi chiar şi de ţări musulmane, conform statisticilor Forumului Economic Mondial).

Decizia CNCD în legătură cu discriminarea taţilor în abecedare

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a soluţionat plângerea depusă de asociaţia T.A.T.A. împotriva Ministerului Educaţiei în legătură cu discriminarea taţilor în abecedare.

CNCD spune că abecedarele conţin numeroase reprezentări stereotipe ale rolurilor de gen, perpetuând o imagine tradiţională şi anacronică.

Bărbaţii sunt insuficient reprezentanţi în spaţiul privat (ceea ce reclamă T.A.T.A)  dar şi femeile insuficient reprezentate în roluri profesionale, active. Cu alte cuvinte, problema nu se reduce numai la rolul de tată al bărbaţilor.

Relansarea revistei "AnALize"

Ne bucurăm să anunţăm relansarea revistei "AnaLize" într-un nou format, cu o echipă nouă. AnaLize. Journal for Feminist and Gender Studies oferă un spaţiu de reflecţie critică celor interesaţi de studiile de gen si cercetarea feministă.

CNA: Femeile pot fi prezentate în ipostaze degradante în intervalul 23.00-6.00

Piesa "Toate-s la fel" a trupei Paraziţii a fost interzisă de la difuzarea pe posturile TV în timpul zilei, printr-o decizie luată de CNA, care a considerat că melodia încalcă legislaţia audiovizualului şi pune femeia în ipostaze degradante, însă videoclipul poate fi difuzat în continuare noaptea.